Pretentii. Decizia nr. 612/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 612/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 26290/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi_)
Decizia civilă nr. 612
Ședința publică din data 26 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A. T.
JUDECĂTOR - A. I. C.
GREFIER - I. L. B.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul-reclamant G. G. împotriva sentinței civile nr. 7326/23.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cauza având ca obiect - revizuire pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin cererea de apel formulată se solicită ca judecata cauzei să se desfășoare și în lipsă.
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, la data de 30.07.2013, reclamantul G. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI: 1) revizuirea drepturilor de pensie prin valorificarea punctajelor suplimentare prevăzute de OUG nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010 și plata diferențelor conform OUG nr. 100/2008, începând cu data de 01.10.2008 la zi și conform art. 169 din Legea 263/2010, începând cu 01.01.2011, la zi, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; 2) valorificarea veniturilor suplimentare realizate din acord menționate în adeverința nr. 44/05.06.2013 eliberată de F. SA; 3) valorificarea primelor menționate în adeverința nr. 45/15.05.203 eliberată de F. SA; obligarea intimatei la plata diferențelor de pensie începând cu data de 01.07.2013, precum și a cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 7326/23.06.2014, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G. G., în contradictoriu cu pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI; a obligat intimata să emită o nouă decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului cu valorificarea veniturilor menționate în adeverințele nr. 44/05.06.2013 și nr. 45/15.05.2013 emise de . acord și prime, începând cu data de 01.07.2013 și să plătească contestatorului diferențele de drepturi cuvenite, conform sentinței, începând cu data de 01.07.2013; a respins capătul de cerere având ca obiect acordarea punctajului suplimentar prevăzut de OUG 100/2008 și art. 169 din Legea 263/2010, ca neîntemeiat; a obligat intimata să plătească contestatorului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite sub imperiul Legii 3/1977, conform deciziei nr._/03.04.1986, în cuprinsul căreia se arată că acesta a lucrat în grupa I de muncă timp de 20 ani și 2 luni.
Ulterior, a fost emisă decizia nr._/22.11.2010, din buletinul de calcul aferent acesteia rezultând utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani. Această decizie a fost emisă în executarea sentinței civile nr. 1096/09.02.2010, în considerentele căreia s-a reținut că reclamantul este îndreptățit la acest stagiu derogator față de împrejurarea că a lucrat în grupa I de muncă 20 ani.
Prin promovarea acțiunii, reclamantul a urmărit valorificarea punctajului suplimentar conferit de OUG 100/2008, respectiv de dispozițiile art. 169 din Legea 263/2010, în considerarea perioadelor lucrate de acesta în grupa I de muncă.
Instanța a constatat că pretențiile deduse judecății sunt nefondate.
Potrivit art. I și II din OUG 100/2008, Legea 19/2000 a fost modificată prin introducerea art. 782 prin care se recunoaște asiguraților care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, dreptul la un număr suplimentar de puncte, același beneficiu fiind recunoscut și persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Similar, potrivit art. 169 alin. 1 din Legea 263/2010, se acordă pensionarilor sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade. Potrivit art. 169 alin. 2, prevederile de ai sus nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, invocate de reclamant ca fundament juridic al pretențiilor sale, s-a reținut că voința legiuitorului a fost aceea de a exclude cumulul celor două beneficii, și anume stagiul derogator și punctajul suplimentar, întrucât ambele sunt concepute în scopul recompensării asiguraților care au desfășurat stagii de cotizare în grupele superioare de muncă.
Situația reclamantului din cauză se circumscrie ipotezei de excepție vizate de cele două texte de lege mai sus enunțate, întrucât drepturile sale de pensie au intrat în procesul de recalculare conform OUG 4/2005 iar la determinarea punctajului mediu anual a fost utilizat un stagiu derogator, prevăzut de o normă cu caracter special, și anume art. 14 din Legea 3/1977.
În pofida faptului că Legea 3/1977 reprezenta dreptul comun în materia drepturilor de pensie, anterior datei de 01.04.2001, instanța de fond a apreciat că dispozițiile art. 14 din această lege pot fi asimilate unor norme speciale, in sensul art. II din OUG 100/2008 și art. 169 alin. 2 din Legea 263/2010, întrucât instituie un stagiu complet de cotizare derogator, prin raportare la cel reglementat de art. 8 din același act normativ, caracterul special al normei decurgând din aceea că se referă la persoanele care au desfășurat activități în grupele superioare de muncă.
În același sens a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 40/2008, pronunțată asupra recursului în interesul legii, reținând că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07._01 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea 3/1977.
Din interpretarea art. 14 din Legea 3/1977 rezultă că, pentru o activitate desfășurată în grupa întâi de muncă de cel puțin 20 ani și 25 ani în grupa doi, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, respectiv de 25 de ani. Activitatea de cel puțin 20 ani desfășurată în grupa I, respectiv de cel puțin 25 ani desfășurată în grupa II, reprezenta vechimea în muncă cerută de Legea 3/1977 pentru a se putea solicita pensie pentru limită de vârstă de către cei ce au lucrat în grupele superioare de muncă, cu condiția să fi îndeplinit și condiția privind vârsta redusă, ceea ce înseamnă că acesta reprezintă stagiul complet de cotizare, în accepțiunea Legii 19/2000, raportat la art. 2 alin. 1 din Normele Metodologice – Anexă la HG 1550/2004, conform cu care stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul a respins capătul de cerere având ca obiect acordarea punctajului suplimentar prevăzut de OUG 100/2008 și art. 169 din Legea 263/2010, ca neîntemeiat.
În ceea ce privește cererea de valorificare a celor două adeverințe, instanța a constatat că prin decizia nr._/18.07.2013 (fila 41), intimata a respins solicitarea de recalculare a pensiei cu motivarea că nu sunt îndeplinite prevederile art. 165 din Legea 263/2010 și anexa 15 pct. VI din HG 257/2011.
Potrivit adeverințelor nr. 44/05.06.2013 și nr. 45/15.05.2013 emise de . a realizat venituri suplimentare cu titlu de acord și prime, pentru care a fost achitată contribuția de asigurări sociale.
Instanța de fond a constatat că intimata, în mod nejustificat, nu a procedat la valorificarea veniturilor realizate de reclamant potrivit acestor adeverințe.
Conform Legii 57/1974 și Legii 2/1983, pe lângă retribuția tarifară, anumite categorii de salariați beneficiau de venituri suplimentare, în cadrul retribuirii în acord global, participării la beneficii, premii, stimulente, sporuri, indemnizații și compensații prevăzute de lege.
În virtutea principiului contributivității, consacrat de art. 2 lit. c) din Legea 263/2010, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Prin urmare, ceea ce interesează pentru stabilirea punctajului mediu anual sunt toate veniturile salariale efectiv încasate, cu privire la care au fost achitate contribuțiile individuale de asigurări sociale, independent de caracterul permanent sau nepermanent al acestor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Acest principiu este respectat pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei intrării în vigoare a Legii 19/2000, respectiv ulterior datei de 01.04.2001, însă, soluția trebuie să fie aceeași și în cazul stagiilor de cotizare realizate anterior deoarece, în caz contrar, principiul enunțat ar fi încălcat.
În consecință, veniturile suplimentare analizate în cauză trebuie avute în vedere în calculul punctajului mediu anual, pentru ca, pe de o parte, să fie respectat principiul contributivității,conform căruia drepturile de asigurări sociale sunt corelative contribuțiilor de asigurări sociale plătite și, pe de altă parte, pentru a se da eficiență dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 263/2010, conform cărora punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv. Punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S..
Așa fiind, în condițiile în care veniturile examinate în cauză au intrat în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, atunci nu pot fi excluse cu ocazia stabilirii punctajului mediu anual și, deci, a drepturilor de pensie cuvenite contestatorului.
Valorificarea acestor sume, în calculul punctajului mediu anual, este în concordanță și cu dispozițiile art. 165 din Legea 263/2010, deoarece incidența acestora se analizează prin coroborare cu dispozițiile art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010.
Potrivit art.165 alin.2 din Legea nr.263/2010 la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Pe de altă parte, potrivit art. 127 alin. 1 din Hotărârea nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15.
Instanța de fond a constatat că, prin normele de aplicare a Legii 263/2010, legiuitorul se abate de la principiul contributivității afirmat în Legea 263/2010, câtă vreme în anexa nr. 15 din HG 257/2011 enumeră sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare, care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual. Astfel, se limitează nejustificat principiul contributivității consacrat prin lege, înlăturându-se din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar avea caracter permanent. Cu toate acestea, la pct. IV din anexa 15, se recunoaște posibilitatea valorificării unor sporuri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
În consecință, instanța a apreciat că au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, și anume art. 2 lit. c) din Legea 263/2010, întrucât își au izvorul în actul normativ cu forța juridică superioară, pe când HG 257/2011 este un act normativ emis în scopul executării prevederilor Legii 263/2010, neputând să încalce legea în aplicarea căreia a fost edictat.
Totodată, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia 19/2011, dată asupra recursului în interesul legii, neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având ca finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii 19/2000, OUG 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii 3/1977, în raport de cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea 19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul a admis în parte acțiunea, în baza art. 107 alin. 3 și 5 și art. 116 din Legea 263/2010 și a obligat intimata să emită o nouă decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului cu valorificarea veniturilor menționate în adeverințele nr. 44/05.06.2013 și nr. 45/15.05.2013 emise de . acord și prime, începând cu data de 01.07.2013, reprezentând luna următoare înregistrării cererii de recalculare.
Întrucât dreptul beneficiarului prestației de asigurări sociale este de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, corelativ obligației intimatei de a face plata acestui drept conform art. 18 lit. e) din HG 118/2012, rezultă că prin plata unei pensii cu o valoare mai mică decât cea cuvenită, ca urmare nevalorificării adeverințelor, în patrimoniul contestatorului s-a înregistrat un prejudiciu constând în diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată. În consecință, instanța de fond a obligat intimata la plata diferențelor de drepturi de pensie cuvenite conform prezentei hotărâri începând cu data de 01.07.2013.
In temeiul art. 453 C.proc.civ, instanța a obligat intimata la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând parte din onorariul avocațial, întrucât pretențiile deduse judecății au fost admise parțial.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul G. G., la data de 16.09.2014, în termen legal, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la 17.09.2014.
Prin apelul formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 480 Cod procedură civilă, apelantul-reclamant solicită modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul dispunerii revizuirii drepturilor de pensie prin valorificarea punctajelor suplimentare prevăzute de OUG nr. 100/2008 si art. 169 din Legea nr. 263/2010 si plata diferentelor conform OUG nr. 100/2008 începând cu data de 01.06.2009 și conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 începând cu data de 01.01.2011, actualizate cu indicele de inflație la data plații efective; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate la instanța de fond (rest onorariu 300 lei) si apel, pentru următoarele motive:
Instanța de fond in mod greșit a respins acțiunea, invocând faptul ca apelantul-reclamant a beneficiat de un stagiu derogator, special, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, în opinia instanței echivalează cu lege specială, respectiv „act normativ cu caracter special”.
Instanța de fond a făcut o greșita interpretare a noțiunii de „acte normative cu caracter special" folosita in cuprinsul art. 169 din Legea nr. 263/2010.
Apelantul susține că nu intră in categoria persoanelor pentru care s-au aplicat acte normative speciale, cum ar fi de ex. HG 267/1990, HG 610/1990, HG 407/1990 etc. A beneficiat de stagiul complet de cotizare de 20 ani prevăzut de legislația in vigoare in perioada respectiva, respectiv art. 14 din Legea 3/1977, care nu poate fi considerată ”un act normativ cu caracter special" întrucât a constituit drept comun in materie de pensii anterior intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000.
Nici imprejurarea ca in cadrul Legii nr. 3/1997 au existat norme generale si norme derogatorii referitoare la vechimea in munca necesara pt. deschiderea dreptului la pensie, care ulterior, in sistemul Legii nr. 19/2000, a constituit „stagiul complet de cotizare" in raport de care se calcula punctajul mediu anual, nu poate fi interpretat in sensul ca normele derogatorii cuprinse in art. 14 din Legea nr. 3/1977 reprezintă „acte normative cu caracter special".
Mai mult, un articol dintr-o lege (art. 14) nu poate fi considerat in sine ”act normativ". Totodată, un articol dintr-o lege care constituie dreptul comun . nu se poate considera ca are ”caracter special".
În consecință, apreciază apelantul că are dreptul la recalcularea pensiei atât în temeiul OUG nr. 100/2008, cât și în temeiul art. 169 din Legea nr. 263/2010 ,cu menținerea stagiului complet de cotizare de 20 de ani prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Examinând motivele de apel formulate față de hotărârea apelată și probele administrate în cauză, cercetând pricina în limitele prevăzute de art. 476 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Astfel cum s-a reținut și de prima instanță, drepturile de pensie ale reclamantului G. G. s-au deschis începând cu data de 01.04.1986, în baza Legii nr. 3/1977 – decizia nr._/03.04.1986 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă.
Ca urmare a constatării faptului că reclamantul a lucrat mai mult de 20 ani în grupa I de muncă (30 ani, 7 zile), prin sentința civilă nr. 1096/ 09.02.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/3/2009, a fost admisă cererea formulată de reclamant și obligată pârâta CPMB să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 12.05.2006, în care, la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani (reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977), precum și să-i plătească diferențele drepturilor de pensie rezultate, începând cu 12.05.2006.
În aceste condiții, Curtea constată că, urmare a sentinței civile nr. 1096/09.02.2010, pentru determinarea punctajului mediu anual în cazul apelantului-reclamant se utilizează un stagiu derogator de cotizare corespunzător vechimii în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută pentru persoanele care au lucrat un minim de ani în grupele de muncă, aceasta la rândul său având caracter derogator de la dreptul comun aplicabil la data deschiderii drepturilor de pensie.
Prin primul capăt al cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze și a cărui soluționare a fost criticată prin apelul declarat de reclamantul G. G., acesta a solicitat obligarea pârâtei CPMB la revizuirea drepturilor de pensie prin valorificarea punctajelor suplimentare prevăzute de OUG nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010 și plata diferențelor prin neacordarea punctajelor suplimentare, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, cu stagiul complet de 20 ani stabilit prin hotărâre, considerând că îi sunt aplicabile majorările punctajelor anuale pentru perioadele lucrate în grupa specială de muncă.
Potrivit art. II din OUG nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 209/2008, „Beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, precum și de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă, următoarele categorii de persoane: a) ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.
De asemenea, art. 1651 din Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 218/2008 și modificat prin OUG nr. 209/2008, cu modificările ulterioare: „(1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.
Prin art. II din OUG nr. 209/04.12.2008, pentru modificarea Legii nr. 19/2000, s-a stabilit că „(1) Prevederile art. 165^1 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2011, prin acordarea diferenței dintre punctajul mediu anual rezultat în urma majorării efectuate conform prevederilor Legii nr. 218/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare, și cel acordat conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009.
(2) Punctajul mediu anual calculat conform prevederilor alin. (1) se adaugă la punctajul mediu anual cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2010”.
Ulterior, prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice s-a preluat reglementarea din OUG nr. 209/2008 vizând recompensarea activității desfășurate în grupe superioare de muncă, în sensul că, în loc de acordarea unui număr fix de puncte pentru fiecare an de spor, s-a prevăzut pentru toți pensionarii, indiferent de data ieșirii la pensie, majorarea punctajelor aferente activității desfășurate în grupe de muncă, cu 50% pentru grupa I și cu 25% pentru grupa a II-a.
Reținând situația premisă, respectiv recalcularea drepturilor de pensie în funcție de un stagiu derogator de cotizare, Curtea constată că numărul suplimentar de puncte corespunzător perioadei lucrate în grupele de muncă, așa cum a fost reglementat prin OUG nr. 100/2008, OUG nr. 209/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010 se acordă doar celor care nu se regăsesc în situația de excepție prevăzută de acest act normativ, respectiv celor în cazul cărora la stabilirea punctajului nu a fost folosit un stagiu derogator de cotizare.
Astfel, art. 1651 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, introdus prin Legea nr. 218/2008, prevede expres că prevederile alin. 1 nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Dispoziții asemănătoare se regăsesc și în art. 169 din Legea nr. 263/2010, inclusiv sub aspectul situației de excepție a celor în cazul cărora la stabilirea punctajului nu a fost folosit un stagiu derogator de cotizare.
În mod corect Tribunalul a reținut că în cazul reclamantului a fost folosit în urma recalculării un stagiu complet de cotizare derogator, așa cum rezultă din hotărârea aflată la dosarul primei instanțe, ceea ce atrage incidența art. II ultima teză din OUG nr. 100/2008.
Astfel, apelantului-reclamant i s-au recalculat drepturile de pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă deschise în conformitate cu Legea nr. 3/1977, în baza OUG nr. 4/2005, prin valorificarea unui stagiu de cotizare derogator de la cel stabilit de art. 8 din Legea nr. 3/1977, și anume cel de 20 ani, prevăzut de art. 14 din lege, potrivit dispozițiilor sentinței civile nr. 1096/09.02.2010 a Tribunalului București, mai sus arătată.
Curtea reține, contrar afirmațiilor apelantului-reclamant, că stagiul complet de cotizare de 20 ani utilizat la recalcularea pensiei constituie un stagiu distinct, înscris în dispoziții legale cu caracter special, respectiv art. 14 din Legea nr. 3/1977, derogatorii de la dreptul comun.
Așadar, de vreme ce la determinarea punctajului mediu anual a fost utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani, mai mic decât cel prevăzut de lege, înscris într-o dispoziție legală cu caracter special, respectiv art. 14 din Legea nr. 3/1977, derogatorie de la dreptul comun, la care făcea trimitere expresă HG nr. 1550/2004, în loc de stagiul complet de cotizare de 30 ani prevăzut de Legea nr. 3/1977, în vigoare la data înscrierii reclamantului la pensia pentru limită de vârstă, se reține că nu sunt incidente prevederile art. II din OUG nr. 100/2008 privind un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an realizat în grupa I de muncă și nici cele ale art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 privind creșterea punctajului anual pentru perioada lucrată de reclamant în grupa I de muncă.
Cum apelantul-reclamant a beneficiat deja de recalcularea pensiei pe baza unui stagiu complet de cotizare derogator, devin incidente dispozițiile art. II din OUG nr. 100/2008, ultima teză, art. 1651 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 și art. 169 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, și anume cele care reglementează imposibilitatea acordării de punctaj suplimentar. Activitatea desfășurată de reclamant în grupa superioară de muncă a fost deja recompensată, prin împărțirea numărului total de puncte realizate la 20, în loc de 30, astfel că nu mai pot fi acordate și puncte suplimentare pentru aceeași activitate.
Întrucât scopul actelor normative invocate a fost tocmai asigurarea unei situații de echitate între persoanele care au desfășurat activitate în fostele grupe I sau/și II de muncă, acordarea în același timp a beneficiului stagiului redus de cotizare și a majorării punctajului anual pentru aceeași situație, respectiv perioada lucrată în grupele superioare de muncă, ar contraveni rațiunii legii și ar crea o situație profund inechitabilă pentru persoanele care s-au pensionat în baza Legii nr. 19/2000 ori a Legii nr. 263/2010 și nu au dreptul la stagiul derogator.
În acest sens, Curtea reține că scopul actelor normative a fost majorarea punctajelor aferente activității desfășurate în grupe de muncă doar în cazul celor cărora la stabilirea punctajului nu a fost folosit un stagiu derogator de cotizare.
Față de toate aceste considerente, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă și având în vedere soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va respinge ca neîntemeiate și pretențiile apelantului privind cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant G. G., CNP_, domiciliat în București, .. 43, ., ., împotriva sentinței civile nr. 7326/23.06.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea V. nr. 6, sector 3.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
D. A. TomaAlina I. C.
GREFIER
I. L. B.
Red. A.I.C.
Tehnored. A.I.C./I.L.B./G.Z.
4ex./6.04.2015
Jud.fond: L.B.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1405/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 146/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
