Obligaţie de a face. Decizia nr. 1405/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1405/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 1349/116/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 500/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1405/2015
Ședința publică de la 29 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. I. N.
Judecător M. G.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr.1120 din data de 27.11.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul D. C., având ca obiect - obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea constatând cauza în stare de judecată, reținând că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față:
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Călărași la data de 30.07.2014 și înregistrată sub nr._, reclamantul D. C., a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii Călărași, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la valorificarea adeverinței nr.37/01. 03.2007,emisă de S.C. OLFIL S.A .Oltenițaf privind grupa II de muncă și la plata diferențelor dintre pensia cuvenită, ca urmare a valorificării adeverinței de grapă de muncă si pensia încasată, începând cu data de 29.04.2011.
Prin sentința civilă nr.1120 din data de 27 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Călărași a fost respinsă excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată invocată de pârâta C. Județeană de Pensii Călărași; a fost admisă acțiunea și obligată pârâta la revizuirea drepturilor de pensiei cuvenite reclamantului începând cu data de 01.05.2011 iar la stabilirea punctajului mediu anual să i se valorifice perioada de activitate desfășurată în grupa a-II-a de muncă potrivit adeverinței nr.37/01.03.2007 eliberată de .; a fost obligată pârâta către reclamant la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia încasată începând cu data de 01.05.2011.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut referitor la excepția prematurității că una din condițiile pentru exercitarea acțiunii civile și dobândirea calității de parte în procesul civil o reprezintă “dreptul”, care la rândul lui, pentru a putea fi valorificat pe cale de acțiune, trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie recunoscut și ocrotit de lege, să fie exercitat potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut de lege, să fie exercitat cu bună-credință și să fie actual, adică să nu fie supus unui termen sau unei condiții suspensive.
Pârâta C. Teritorială de pensii Călărași în susținerea excepției prematurității a învedereat că nu este îndeplinită condiția ca dreptul să fie actual, în sensul că decizia contestată de reclamant depinde emiterea unei hotărâri.
Este adevărat că potrivit art.151 din Legea nr. 263/2010 Hotărârile Comisiei Centrale de Contestații pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare însă aceste hotărâri trebuie emise potrivit art.150 alin.4 din aceeași lege în termen de 45 de zile de la data înregistrării contestației împotriva deciziei de pensie.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin decizia nr._/17.04.2012 emisă de pârâtă s-a motivat că adeverința nr.37/01.03._ nu a fost valorificată în grupa a II-a de muncă deoarece meseria de ajutor de maistru, nu se regășește la poziția 165, anexa 2 din Ordinul MMOS nr.50/1990.
Potrivit art.103 din Lg.nr.263/2010, stabilirea și plata pensiei se face în baza actelor pe care partea este obligată să le prezinte, inclusiv carnetul de muncă, în original și copie.
Conform mențiunilor din adeverința nr.37/01.03.2007 emisă de . (fila 34), în perioada 12.05._78 reclamantul lucrat în grupa a-II-a de muncă în procent de 100% și că potrivit scrisorii MMPS nr.5783/1991, Ordinului nr.125/1990 și Ordinul nr.50/1990, art.3, 6, și 7, anexa 2- punctul 165 activitatea din filatură se încadrează în grupa a II-a de muncă, retroactiv, începând cu data de 18.03.1969.
Având în vedere faptul că adeverința nr.37/01.03.2007 reprezintă un act doveditor care beneficiază de prezumția de veridicitate, emis de ., care și-a asumat, deci, răspunderea pentru corectitudinea datelor furnizate, tribunalul reține că în speță devin incidente și dispozițiile art.169 alin.1 din Legea nr. 263/2010, conform cărora: „pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.”.
Incidența acestor dispoziții legale nu poate fi negată, mai ales că nu s-a făcut dovada de către casa județeană de pensii pârâtă a existenței uneia dintre situațiile de excepție prevăzute de textul menționat, în alin. 3 și alin. 4.
Având în vedere dreptul beneficiarului prestației de asigurări sociale de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit și ținând cont și de obligația casei de pensii pârâte de a face plata acestor drepturi, de faptul că, prin plata unei pensii cu o valoare mai mică decât cea cuvenită, ca urmare a determinării punctajului mediu anual prin nevalorificarea veniturilor anterior menționate, în patrimoniul beneficiarului pensiei s-a cauzat un prejudiciu constând în diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată de acesta, Curtea apreciază că în mod corect, prin sentința atacată cu prezentul recurs, s-a dispus și obligarea pârâtei C. Județeană de Pensii Călărași la restituirea, către beneficiarul pensiei P. G. F., a sumei de 888 lei, ce a fost încasată necuvenit de la acesta.
Tribunalul a mai avut în vedere că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenția europeana a drepturilor omului si libertăților fundamentale, include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, ., nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (hotărârea Perez împotriva Franței (MC), cererea nr. 47.287/99, paragraful 80 și hotărârea V. der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, ., nr. 288, p. 19, paragraful 59).
Obligația pe care o impune art. 6 paragraful 1 instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea Perez, paragraful 81; hotărârea V. der Hurk, paragraful 61; hotărârea Ruiz Torija, paragraful 29; a se vedea, de asemenea, decizia Jahnke și Lenoble împotriva Franței, cererea nr. 40.490/98).
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal, pârâta C. de Pensii și Alte Drepturi Călărași, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.466 și urm, din Codul de procedură civilă, Legea nr.263/2010, actualizată și Ordinul nr.1453/02.05.2011, apelanta solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii principale ca prematur introdusă, iar în subsidiar ca netemeinică și nelegală.
Apelanta arată că decizia nr._/17.04.2012, a fost emisa in temeiul Legii nr. 263/2010 când, in urma examinării actelor din dosarul de pensionare depus la C.J.P. Călărași, s-a emis decizia pe care reclamantul a contestat-o.
Pentru a se putea aplica prevederilor art. 150 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, s-a emis Ordinul nr. 1453/02.05.2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, funcționarea și structura Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice.
In data de 08.06.2012 cu nr. de înregistrare_ reclamantul a contestat Decizia de pensie nr._/17.04.2012, contestație inaintata la Comisia Centrala de Contestații cu nr. de înregistrare_/18.06.2012.
Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 1 din Ordinul nr. 1453/02.05.2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, funcționarea și structura Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, contestația împotriva deciziei de pensie se depune în termen de 30 de zile de la data comunicării, la casa teritorială de pensii emitentă, aceleași dispoziții fiind prevăzute si de art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Așadar, reclamantul a respectat dispozițiile invocate anterior si a depus la C. Județeană de Pensii Călărași contestație împotriva deciziei emise, insa nu a așteptat soluționarea acesteia, chiar daca a fost depășit termenul de soluționare a contestației.
Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 3 din Ordinul nr. 1453/02.05.2011 coroborate cu art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, hotărârile prevăzute (a art. 150 alin. 3 pot fi atacate la instanța competenta in termen de 30 de zile de la data comunicării, așadar după îndeplinirea procedurii prealabile instituita de legiuitor.
Pe fond, apelanta arată că încadrarea activităților sau a locurilor de munca in grupe superioare de munca s-a efectuat sau trebuia sa se efectueze, in momentul apariției fiecărui act normativ care reglementa aceasta, iar nominalizarea persoanelor sa poată fi probata cu documente verificabile, existente in cadrul unităților angajatoare.
Potrivit prevederilor pct. 15 din Ordinul MMOS nr. 50/1990. salariații pot face dovada perioadelor de activitate desfășurate in locurile de munca si activitățile ce se încadrează in grupele I si II de munca in vederea pensionarii pe baza înregistrării acestora in carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale.
Potrivit prevederilor alin. 2 de la pct. 15, unitățile aveau obligația sa analizeze si sa precizeze, in termen de 30 de zile de la data aprobării prezentului ordin, pe baza documentelor existente in unitate, situația încadrării personalului in grupele I si II de munca începând cu 18.03.1969.
In conformitate cu prevederile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca coroborat cu Ordinul M.M. nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare si evidenta a carnetului de munca, "evidențierea perioadelor ce se încadrează in grupele I si II pentru pensie se face cu precizară locului de munca, a grupei de munca si punctului din tabelul anexa la ordinul ministrului muncii si ministrului sănătății, la care figurează acest loc si cu precizarea timpului cat cel in cauza se afla in aceasta situație, in raport cu programul de lucru".
Înregistrările in carnetele de munca trebuiau așadar efectuate o data cu încadrările activităților desfășurate de angajați in grupe superioare de munca, ori așa cum se poate observa in carnetul de munca al reclamantului nu se regăsește o astfel de înregistrare.
Actele normative care reglementau încadrarea în fostele grupe I si II de munca au fost abrogate la data intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale (art. 198 din lege), respectiv de la data de 01.04.2001. După aceasta data nu mai exista baza legala pentru încadrarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite in grupe superioare de munca.
În lipsa înscrisurilor din carnetul de munca referitoare la încadrarea in grupa a ll-a de munca, reclamantul a depus la dosarul de pensie Adeverința nr. 37/01.03.2007 eliberata de S.C. OLFIL S.A. Oltenița.
La pct. 165 anexa 2 din Ordinul M.M.O.S. nr. 50/1990 pentru activitățile din filaturi, țesătorii si finisaje textile nu se regăsesc meseriile/funcțiile de lăcătuș si ajutor maistru, ci numai cele de: destrămător, desprăfuitor, scuturător, pregătitor amestec, dublator, răsucitor, bataj curățitor filtre, tăietor fuior de in sau cânepa, zdrobitor, cardator, curățitor-șlefuitor garnituri carde, laminator benzi din fibra, pieptănător, puitor, filator, bobinator, țesător, gazator, albitor, fierbător, mercerizator, vopsitor si imprimeur textile.
Întrucât meseriile/funcțiile de lăcătuș si ajutor maistru pe care le-a desfășurat reclamantul nu se regăsesc intre meseriile/funcțiile mai sus menționate, in mod legal nu pot fi încadrate in grupa a ll-a de munca (neexistând temei legal) si nu pot fi valorificate de subscrisa ca si perioade desfășurate in grupa a ll-a de munca.
Apelanta apreciază ca, in mod corect si legal nu a valorificat Adeverința nr. 37/01.03.2007 eliberata de S.C. OLFIL S.A. Oltenița întrucât meseriile/funcțiile de lăcătuș si ajutor maistru in filaturi, țesătorii si finisaje textile nu se regăsesc la pct. 165 anexa 2 din Ordinul M.M.O.S. nr. 50/1990.
Intimatul reclamant, legal citat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prealabil soluționării excepției de prematuritate, Curtea notează aspectele relevante ale cauzei din acest punct de vedere:
Astfel, intimatul beneficiază de pensie pentru limită de vârstă în temeiul Legii nr. 3/1977,, fiind acordată pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 01.04.2000. Prin decizia nr._/17.04.2012 emisă de C. Județeană de Pensii Călărași s-a respins cererea de valorificare a grupei de muncă menționată în adeverința nr. 37/01.03.2007 eliberată de .>
Conform susținerilor părților decizia menționată anterior a fost contestată la Comisia Centrală a Contestațiilor, însă apelanta a susținut că reclamantul nu a așteptat soluționarea acesteia, sens în care a înțeles să invoce excepția prematurității.
Cum cererea intimatului D. C. a fost adresată instituției pârâte, ca de altfel și instanței de judecată, după data de 01.01.2011 când a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010, rezultă că aceste prevederi trebuie respectate atât sub aspectul condițiilor de fond, cât și sub aspectul condițiilor de procedură.
Ori, dispozițiile art. 107 alin.(3) din Legea nr.263/2010 prevăd posibilitatea recalculării pensiei prin adăugarea veniturilor nevalorificate la stabilirea acesteia. Procedura de soluționare a cererii de recalculare este cea generală prevăzută la art. 103 alin.(2) din Legea nr. 263/2010 pentru cererea de acordare a pensiei „Cererea de pensionare, împreună cu actele prin care se dovedește îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege, se depune, începând cu data îndeplinirii acestor condiții, la casa teritorială de pensii competentă, în a cărei rază domiciliază persoana”. Conform art. 106 din Legea nr. 263/2010, admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii, în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii.
Sub aspectul jurisdicției asigurărilor sociale, se prevede că deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații care funcționează în cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, iar procedura de examinare a deciziilor reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional (art. 149); Comisia Centrală de Contestații este organism de verificare, care examinează și hotărăște asupra deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii și urmărește aplicarea corectă a legislației referitoare la pensiile publice, adoptând hotărâri în termen de 45 de zile de la data înregistrării contestației (art. 150); hotărârile Comisiei Centrale de Contestații se comunică persoanelor în cauză și caselor teritoriale de pensii în termen de 5 zile de la adoptare și pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare (art. 151).
Sintetizând, recalcularea drepturilor de pensie pe baza unor venituri atestate de o adeverință eliberată de fostul angajator nu se poate face anterior soluționării cererii adresate de asigurat casei teritoriale de pensii, în procedura administrativă prealabilă. Cum această condiție este îndeplinită în cauză, rezultă că demersul judiciar nu este prematur.
Curtea reține că refuzul Comisie Centrale de soluționare a contestației în termenul prevăzut de lege îndreptățește partea să adreseze instanței de judecată o acțiune în realizarea pretenției, pe fondul său, procedura administrativă demarată de intimatul-reclamant fiind întreruptă fără justificare, impunând asiguratului o sarcină exorbitantă în privința condiționării demersului judiciar de obținerea soluției. În consecință, nu se poate reține că cererea intimatului-reclamant este prematură, în aceste limite, fiind corect soluționată de tribunal pe fond, dispoziție ce urmează a fi menținută de Curte.
În ceea ce privește criticile aduse de apelantă soluției de valorificare a adeverinței nr. 37/01.03.2007 eliberată de . reține că potrivit mențiunilor inserate de angajator intimatul contestator a prestat în perioada 12.05._78 activitate încadrată în grupa II-a de muncă în procent de 100%. Temeiul juridic al încadrarii l-a constituit Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 3565/18.07.1991.
Potrivit prevederilor Ordinului Ministerului Muncii și Protecției Sociale nr. 50/1990 nominalizarea persoanelor care desfășurau activități ce se încadrau în grupa a II a de muncă era o atribuție ce revenea angajatorului.
Astfel, în baza punctului 6 din Ordinul nr.50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Conform punctului 15 din Ordinul nr. 50/1990 dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadreaza în grupele I si II de muncă în vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale.
Prin urmare, casa teritorială de pensii este obligată la valorificarea activității desfășurate în grupa II de muncă, în baza datelor înscrise în adeverința nr. 37/01.03.2007 eliberată de . vreme ce fostul angajatorul a indicat în cuprinsul înscrisului probator elementele esențiale, pe baza scriptelor deținute, în conformitate cu prevederile art.11 din Decretul nr.92/1976, respectiv: activitatea prestate de salariat în cadrul societății, perioada lucrată în grupa II de muncă și procentul de încadrare, temeiul juridic al încadrării, precum și funcția deținută.
Aprecierile casei teritoriale de pensie în sensul că înscrierea în grupa superioară de muncă s-a făcut fără a fi îndeplinite condițiile impuse de actele normative indicate nu pot constitui temei de respingere a cererii de valorificare, întrucât cenzurarea unui asemenea înscris nu poate fi făcută, în lipsa unor dispoziții legale exprese de către casa teritorială de pensii, societatea emitentă fiind cea care își asumă întreaga responsabilitate pentru mențiunile din cuprinsul adeverinței eliberate, care face dovadă deplină a celor inserate în cuprinsul său până la înscrierea în fals sau proba contrară.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va respinge, ca nefondat, apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI CĂLĂRAȘI, cu sediul în călărași, .-59, jud. Călărași, C.F._, cont bancar RO56TREZ25A_X, împotriva sentinței civile nr.1120 din data de 27.11.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul D. C., CNP_, cu domiciliul în Oltenița, ..33-35, ., .,ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 aprilie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
P. I. N. M. G.
GREFIER,
M. P.
Tehnored.: M.G./19.05.2015
Dact: S.Ș./4 ex./14.05.2015
Jud. fond: T. E.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 1014/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 612/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
