Recalculare pensie. Decizia nr. 1524/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1524/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 11269/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _ (Număr în format vechi 902/2015)
Decizia Civilă nr.1524
Ședința Publică din data de 07 Mai 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE M. C.
JUDECĂTOR S. G. I.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelantul-reclamant P. V., împotriva sentinței civile nr.8354/15.09.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București, cauza pe fond având ca obiect „recalculare pensie”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în cadrul căruia se învederează faptul că pricina se află la primul termen de judecată, precum și faptul că prin cererea de apel formulată apelantul-reclamant a solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea soluționării, dată fiind solicitarea părții apelante de judecare a pricinii în lipsă.
CURTEA,
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentinței civile nr.8354/15.09.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de reclamantul P. V. în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București, ca neîntemeiată. De asemenea, s-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că drepturile de pensie ale contestatorului au fost stabilite prin decizia nr._/05.01.2012 emisă de C. de P. Sector 3, începând cu data de 01.11.2011, în baza unui punctaj mediu anual de 1,_ puncte (fila 8).
La data de 06.12.2012 reclamantul a solicitat intimatei calcularea pensiei prin valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr._/28.09.2012 eliberată de RATB (filele 10,11).
În adeverința respectivă sunt menționate sporurile pentru ore suplimentare și primele realizate de reclamant în perioada februarie 1992 – februarie 2001. Se arată că sporurile au fost acordate conform contractelor colective de muncă RATB aplicabile, iar reclamantului i s-a reținut și virat pensia suplimentară conform legislației în vigoare la data respectivă (fila 14).
Cererea de recalculare a drepturilor de pensie a fost respinsă prin decizia nr._/21.02.2013, avându-se în vedere prevederile art. 165 din Legea nr. 263/2010.
Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamantul urmărește recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea veniturile menționate în adeverința depusă.
Instanța a constatat că pretențiile deduse judecății nu sunt întemeiate.
Astfel, din adeverințele menționate rezultă că reclamantul a beneficiat, în anumite perioade, de venituri suplimentare, însă din probele administrate în cauză nu rezultă că pentru veniturile suplimentare s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia 19/2011, dată asupra recursului în interesul legii, neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având ca finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr19/2000, OUG 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii 3/1977, în raport de cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea 19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2013, a fost publicată Decizia ICCJ nr. 19 din 10 decembrie 2012 (Decizia 19/2012) privind examinarea recursurilor în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel C. cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexă la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, cu referire la sporurile și veniturile suplimentare utilizate la determinarea punctajelor anuale pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 19/2000, în procedura de stabilire și recalculare a drepturilor de pensie.
Înalta Curte a pronunțat următoarea soluție: “În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexă la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 01 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
Întrucât pentru veniturile suplimentare menționate în adeverința a cărei valorificare s-a solicitat, nu s-a făcut dovada că s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale, iar acestea nu fac parte din baza de calcul a pensiilor, în speță, nu se poate face aplicarea principiului contributivității, prin urmare instanța va respinge cererea reclamantului, ca neîntemeiată.
De asemenea, Tribunalul a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel motivat, apelantul-reclamant P. V., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, apel întemeiat pe dispozițiile art. 480 C. pr. civ.
Prin motivele de apel formulate a arătat că instanță de fond a respins valorificarea adeverinței nr. P01/14.01.2013 eliberată de . că din adeverința nu rezultă dacă s-a reținut și achitat CAS, iar veniturile suplimentare nu fac parte din baza de calcul a pensiilor
În acest sens, apelantul a anexat la prezența cerere de apel adeverința detaliată și cu mențiunea că s-a reținut și achitat CAS (adeverința_/21.01.2015 eliberată de RATB).
Mai mult, în adeverința se menționează achitarea CAS-ului. Hotărârea instanței de fond este netemeinica și nelegala întrucât hotărârea pronunțata este dată cu încălcarea principiului contributivității, care la contribuții egale, impune drepturi de pensie egale, întrucât se menționează în adeverința că s-a plătit CAS la bugetul asigurărilor sociale.
Este stabilit de către instanțele de judecată, ca în măsura în care salariatului i-au fost calculate și reținute din veniturile salariale realizate, indiferent de titlul cu care aceste sume au fost acordate sau de perioada acordării lor, sume reprezentând contribuția pentru pensie, aceste venituri pt. care au fost reținute contribuții să fie avute în vedere la stabilirea dreptului de pensie.
Nu este important caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile Ia momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Art. 165 încalcă principiul de bază prevăzute în dispozițiile art.2 din Legea 263/2010 - sistemul public de pensii se organizează și funcționează având ca principii de bază: c) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010, sistemul public de pensii se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, care este reluat în modul de calcul al drepturilor de pensie, respectiv în art. 96 al. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010.
Conform art. 96 alin. 2 din Legea 263/2010, punctajul lunar se calculează în funcție de câștigul salarial brut care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, ceea ce înseamnă că se au în vedere și sporurile și adaosurile. În acord cu aceste dispoziții, norma tranzitorie din art. 165 al Legii nr. 263/2010 precizează că salariile obținute în perioada anterioară datei de 01.04.2001 vor fi valorificate la determinarea punctajelor anuale indiferent de forma în care au fost consemnate în carnetul de muncă, în perioade diferite, respectiv salarii brute sau nete, și nu salarii tarifare de încadrare.
Din interpretarea sistematică a celor două texte de lege, rezulta că ceea ce se ia în calcul nu este numai salariul înscris în carnetul de muncă, ci și venitul brut lunar, care cuprinde și sporuri și adaosuri pentru care legea a prevăzut, iar angajatorul a reținut și virat CAS.
Sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor nu sunt enumerate limitativ de art. 10 din Legea nr. 3/1977.
Enumerarea vizează orice alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de munca potrivit legii, ori veniturile înscrise în adeverințe au acest caracter permanent căci ele se regăsesc lunar în diferența dintre ceea ce este înscris în carnetul de muncă și adeverința.
Art. 1 din Decretul nr. 389/1978 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale, instituia o contribuție de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat, care se datorează indiferent de forma în care se realizează veniturile și indiferent de cine efectua plata, câtă vreme fără muncă depusă de salariat nu era posibilă existența contribuției. Aplicarea neîntreruptă a acestui principiu impune valorificarea veniturilor evidențiate în adeverința eliberată de fostul angajator.
De precizat este faptul că din deciziile nr. 19 din 17 octombrie 2011 și nr. 19 din 10 decembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin admiterea recursurilor în interesul legii, a statuat ca "la recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 01 aprilie 2001, vor fi luate în considerare, dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuție de asigurări sociale".
În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența să că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificată de statul roman prin Legea nr. 30/1994.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plată contribuțiilor de asigurări sociale specifice (Hotărârea în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).
În concluzie, principalul element apt să conducă la o justă și legală stabilite și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite
Apelantul a solicitat instanței să aibă în vedere principiul contributivității, care la contribuții egale, impune drepturi de pensie egale.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Criticile apelantului sunt nefondate, în mod corect prima instanță respingând acțiunea, hotărârea fiind legală și temeinică.
Reclamantul a învestit prima instanță cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtei C. de P. a Municipiului București să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită acestuia cu valorificarea veniturilor reprezentând ore suplimentare și prime menționate de adeverința nr._/28.09.2012 eliberată de RATB, solicitând și plata diferențelor rezultate din recalculare începând cu data de 1.01.2013.
Adeverința respectivă atestă faptul că apelantul a fost angajatul societății în perioada 23.09.1975-1.02.2010 și a beneficiat de spor pentru ore suplimentare și prime în cuantumurile specificate în adeverință.
Prima instanță a respins acțiunea reținând că în cauză nu s-a făcut dovada plății contribuțiilor la asigurările sociale pentru veniturile suplimentare a căror valorificare s-a solicitat. Curtea constată că întreaga motivare a instanței de fond este axată pe principiul contributivității, reglementat de dispozițiile art. 2 lit. c din Legea 263/2010, potrivit cărora „sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Adeverința a cărei valorificare s-a solicitat la fond nu atestă și plata contribuțiilor pentru veniturile suplimentare menționate, arătând doar că s-a reținut și virat pensia suplimentară potrivit legislației în vigoare la data respectivă.
În aceste condiții, în mod corect prima instanță a respins acțiunea, deoarece sumele încasate anterior intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000 și Legii nr.263/2010 se valorifica la calculul pensiei, numai în măsura în care pentru aceste sume s-au achitat contribuții de asigurări sociale. Or, adeverința depusă la dosarul de fond nu dovedea faptul că aceste sume au intrat în baza de calcul a contribuției la asigurările sociale. În plus, adeverința menționează și drepturi cu titlu de prime, pentru care nu se achita contribuția la asigurări sociale potrivit legislației respective, fiind sume care nu se plăteau din fondul de salarii.
Potrivit legislației aplicabile în perioada atestată de adeverință, contribuția pentru asigurările sociale se constituia prin aplicarea unor cote procentuale asupra fondului de salarii.
Astfel, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat, act normativ abrogat prin Legea nr.19/2000, se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Prin Lega nr. 49/1992 pentru modificarea si completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale a fost modificat și completat art. 1 alin.1 din Decretul nr. 389/1972 stabilindu-se contribuția de asigurări sociale în cuantum de 25% asupra câștigului brut.
Dar, potrivit art.2 din Decretul nr. 389/1972, contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă; diurnele de deplasare, detașare și indemnizațiile de transferare; drepturile de autor sau de colaborator extern; retribuțiile pentru executarea de lucrări sau pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile ori pentru alte categorii de lucrări care nu au la bază contracte de muncă reglementate, ca atare, prin legislația muncii; premiile acordate de unitățile economice din beneficiile realizate.
Veniturile suplimentare cu titlu de prime prevăzute de adeverința în discuție nu făceau parte din fondul de salarii, fiind exceptate de la plata contribuției la asigurări sociale.
Valorificarea eventualelor venituri suplimentare incluse în adeverință este posibilă doar în măsura în care rezultă că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare, așa cum s-a reținut și în decizia pronunțată de ICCJ în interesul legii, nr. 19/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 824/22.11.2011, ale cărei considerente se mențin, prima instanță făcând trimitere chiar la aceasta.
Dar, Înalta Curte a reținut că apariția Legii nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Astfel fiind, în acord cu Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale, instanțelor judecătorești, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale.
Curtea s-a pronunțat în sensul luării în considerare a sumelor care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale, cu respectarea principiului contributivității, instanța fiind chemată să verifice dacă adeverința invocată de reclamant cuprinde astfel de venituri.
Interpretarea dată de Înalta Curte este obligatorie și se impune și în cazul Legii nr.263/2010, deoarece aceasta a preluat principiului contributivității, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, stabilind că „sistemul public se organizează si funcționează având ca baza acestui principiul.
Întrucât, în speță, din adeverința nr._/28.09.2012 eliberată de RATB a cărei valorificare se solicită nu rezultă că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale aferentă acestor venituri salariale suplimentare, parata nu putea fi obligată la valorificarea acestora în calculul pensiei, corect fiind respinsă acțiunea.
Anexat memoriului de apel, reclamantul a depus la dosar o adeverință nouă cu nr._/21.01.2015 eliberată de RATB RA care se referă însă la alte elemente salariale și la o perioadă diferită. Astfel, adeverința anexată apelului atestă salariul brut cu toate elementele sale(ore lucrate în regie, spor acord, ore suplimentare, ore noapte, vechime, prime, concediu de odihnă, condiții grele de muncă, spor stres, compensații) pentru perioada septembrie 1975 – martie 2011.
Adeverința a fost eliberată ulterior pronunțării sentinței de fond, motiv pentru care prima instanță nu o putea avea în vedere.
Curtea constată că este vorba de o adeverință nouă, cu un conținut diferit de al celei ce a făcut obiectul judecății în prima instanță, atât sub aspectul veniturilor suplimentare, cât și al perioadelor în care acestea s-au obținut, motiv pentru care nu se poate reține că prin această nouă adeverință s-a dovedit temeinicia pretențiilor reclamantului.
Instanța de fond a analizat aceste pretenții în funcție de actele de la dosar, constatând că pârâta, în mod corect, nu putea valorifica adeverința ce a făcut obiectul judecății, respectiv adeverința nr._/28.09.2012 eliberată de RATB, deoarece aceasta nu atesta plata contribuțiilor la asigurările sociale.
Adeverința nouă cu nr._/21.01.2015 eliberată de RATB RA, cu un conținut diferit de al celei anterioare, nu a făcut obiectul judecății, iar cererea de valorificare a veniturilor atestate de aceasta reprezintă o pretenție nouă, inadmisibilă în apel, față de prevederile art.478 Cod procedură civilă.
În plus, apelantul a solicitat intimatei valorificarea acesteia prin cererea formulată la data de 27.01.2015, urmând ca intimata să dea o soluționare acestei cereri de recalculare, care, la rândul său, nu a făcut obiectul judecății, deoarece în cauză a fost contestat refuzul soluționării favorabile a cererii înregistrate sub nr._ din 6.12.2012.
În concluzie, în mod corect prima instanță a respins pretențiile reclamantului, motiv pentru care, pentru considerentele de fapt și de drept reținute, în temeiul art.480 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
În temeiul art.453 Cod procedură civilă, având în vedere soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va respinge și pretențiile apelantului pentru cheltuielile de judecată ca neîntemeiate. De altfel, la dosar nici nu există vreo dovadă a unor astfel de cheltuieli în apel, iar potrivit art.452 Cod procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către apelantul-reclamant P. V., identificat cu CNP:_, cu domiciliul situat în Municipiul București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.8354/15.09.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București, cu sediul situat în Municipiul București, Calea V., nr.6, sector 3, având CF_.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 mai 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. S. G. I. M. Colindeață
Red.M.C.
Tehnored.C.C./4 ex./25.05.2015
Jud.fond:B. E. D.
arab
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 2762/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1553/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
