Obligaţie de a face. Decizia nr. 2944/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2944/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 22406/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1509/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2944/2015
Ședința publică de la 09 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător P. I. N.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul C. M., împotriva sentinței civile nr.8851 din data de 26.09.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect - obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, reținând că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20.06.2013, pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, reclamantul C. M. a chemat în judecată pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI solicitând obligarea acesteia să procedeze la calcularea indemnizației reparatorii ce i se cuvine în baza Legii nr. 341/2004, pentru anul 2011, 2012, respectiv 2013, conform dispozițiilor art. 4 al 4 din lege prin raportare la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de asigurări sociale de stat ,aprobat prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat aferentă anului pentru care se face plata; să îi achite diferențele dintre indemnizațiile recalculate și cele efectiv încasate pentru perioada ianuarie 2011 la zi.
Prin sentința civilă nr.8851 din data de 26.09.2014, pronunțată de Tribunalul București, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C. M., în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul este beneficiar al indemnizației reparatorii prevăzute de art. 4 alin. 3 lit. e din Legea 341/2004, astfel cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor administrate în cauză, având calitatea de „Luptător pentru victoria Revoluției Romane din Decembrie 1989 – Luptător Rănit și Reținut”, conform certificatului .-C, nr._/10.02.2006, depus la dosar.
Prezenta cerere, prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea indemnizației cuvenite cu luarea în considerare a câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aprobat prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat aferentă anilor 2011, 2012 și respectiv 2013, precum și la plata diferențelor dintre indemnizațiile astfel recalculate și cele efectiv încasate este apreciată drept neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 4 alin (3) din Legea 341/2004 de o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut pe economie din luna anterioară celei în care se face plata, beneficiază persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1.
Însă, prin art. 14 lit. d din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar s-a reglementat diminuarea cu 15% a indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004 a recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Acestea înseamnă că, în cursul anului 2010, valoarea indemnizației stabilită în baza art. 4 alin 3 din Legea nr. 341/2004, era de 1,10X1836 (valoarea salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 este de 1.836 lei, potrivit dispozițiilor art. 16 alin.2 din Legea nr. 12/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010), adică 2019,6 (rotunjit 2020). Prin aplicarea reducerii de 15%, prevăzută de art. 14 lit. d din Legea nr. 118/2010, asupra valorii de 2020 lei, rezultă valoarea de 1717 lei.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d) și alin. (4), art. 13 și 14din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
Astfel prin aplicare asupra cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010 de 1717 lei, a unei majorări de 15% rezultă valoarea de 1974,55, rotunjit 1975 lei.
În speță, pârâta a plătit în cursul anului 2011 indemnizația reparatorie în valoare de 2020 lei.
În concluzie, instanța a apreciat că pârâta nu datorează pentru anul 2011 nici o sumă, aceasta pentru că la nivelul anului 2011 cuantum indemnizației a fost redus prin aplicarea art. 10 din legea nr. 285/2010 în sensul indicat anterior.
Cu alte cuvinte, în anul 2011 aceste indemnizații nu s-au calculat conform algoritmului prevăzut de art. 4 din Legea nr. 341/2004, adică prin înmulțirea unor coeficienți cu salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat din luna anterioară celei în care se face plata, ci conform dispozițiilor speciale ale art. 10 din Legea nr. 285/2010, care au caracter derogator și care se aplică cu prioritate.
Aceeași este și situația indemnizațiilor aferente anilor 2012 și 2013.
Sub acest aspect, s-a reținut că prin O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. II art. 8, așa cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, s-a stabilit că în anul 2012 cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010 se menține la același nivel cu cel acordat în decembrie 2011.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamantul C. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.466 și următoarele din Codul de procedură civilă, dispozițiile Legii nr. 341/2004, Legile privind bugetele asigurărilor sociale de stat, O.U.G. nr. 11/2011, Protocolul nr. 12 la CEDO, apelantul a susținut că astfel cum a arătat și în acțiunea introductivă, acesta deține titlul de luptător pentru victoria revoluției din decembrie 1989 cu calitatea de „rănit și reținut" și este beneficiar al indemnizației de revoluționar așa cum reiese din dosarul de referință.
În această calitate a beneficiat până la 1 ianuarie 2011 de o indemnizație lunară calculată conform Legii 341/2004 prin aplicarea unor coeficienți asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat aferente anului pentru care se face plata.
Începând cu anul 2011 și până în prezent, în legislația referitoare la bugetul asigurărilor sociale de stat a apărut în locul noțiunii de salariu noțiunea de câștig salarial.
Până în prezent nu a existat nicio modificare în ceea ce îl privește pe apelant.
Prin cererea de chemare în judecată din dosarul de referința reclamantul a solicitat ca instanța să oblige pârâta să recalculeze indemnizația de revoluționar începând cu luna ianuarie 2011 cu luarea în considerare a câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Se arată că cererea de chemare în judecată a reclamantului din dosarul de referință se bazează și pe prevederile O.U.G. nr. 11/2011 prin care guvernantul legiuitor a prevăzut expres înlocuirea sintagmei „salariu mediu brut" cu sintagma „câștig salarial mediu brut" introdusă începând cu anul 2011 în legile bugetelor anuale ale asigurărilor sociale de stat. De asemenea, arată că prin omisiunea guvernantului emitent al O.U.G. nr. 11/2011 de a nominaliza și Legea nr. 341/2004 printre „acte normative care stabilesc drepturi în raport cu indicatorul de referință salariu mediu brut la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat" (citat din motivarea O.U.G. nr. 11/2011) nu poate conduce la nerespectarea acestui act normativ pentru că ar însemna discriminarea revoluționarilor în raport cu alți beneficiari, iar acest fapt înseamnă încălcarea flagrantă a art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale ratificat de România la 01.11.2006.
Precizează că, în analiza actelor și lucrărilor dosarului din sentința atacată nu s-a făcut nicio referire la discriminarea arătată.
Deși sentința atacată prin prezentul apel nu se referă în motivarea sa la Decizia nr. 22/18.11.2013 a I.C.C.J. aceasta deși are referire la indemnizațiile de revoluționar, în fapt constituie o eroare judiciară pentru că: nu ține seama de existență O.UG. nr. 11/2011 și de faptul că aceasta anulează de drept prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 la care se referă acesta decizie. În noiembrie 2013 stabilește modul de calcul al indemnizației de revoluționar pentru anul 2011, ceea ce în opinia apelantului înseamnă de fapt admiterea unui recurs în detrimentul legii, nu în interesul acesteia.
Arată de asemenea că Decizia nr. 22/2013 a I.C.C.J. provoacă discriminare între revoluționarii care și-au obținut prin acțiuni judecătorești recalcularea indemnizațiilor prin aplicarea coeficientului „câștig salarial" și restul revoluționarilor, și încalcă flagrant art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale ratificat de România la 01.11.2006.
Deși în acțiunea de chemare în judecată apelantul a arătat că mai multe acțiuni având același obiect și aceeași cauză au avut sentințe favorabile în sensul admiterii acțiunilor respective și obligarea pârâtelor Case de P. la recalcularea indemnizațiilor și plata diferențelor rezultate, și a invocat principiul puterii lucrului judecat ca o dovadă suplimentară anexând în acest sens mai multe sentințe civile rămase definitive, în motivarea sentinței atacate nu se face nicio referire la acest aspect.
Intimata, legal citată nu a formulat întâmpinare pentru a-și exprima poziția procesuală.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea, reține următoarele:
Curtea consideră corectă soluția primei instanțe de respingere a acțiunii reclamantului, argumentele formulate fiind apreciate neîntemeiate.
Este de observat că normele de drept afirmate de apelant ca fiind incidente în calculul indemnizației lunare reparatorii prevăzute de Legea nr. 341/2004 pentru anul 2011 au făcut obiectul unui recurs în interesul legii soluționat prin decizia nr. 22 din 18.11.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. S-a statuat prin această decizie că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (4) și art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010.
Cele dezlegate în drept, obligatorii pentru instanțe în temeiul art. 3307 din Codul de procedură civilă, au fost argumentate astfel:
„Prin art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 s-a stabilit că aceste drepturi se reduc cu 15% de la data intrării în vigoare a acestei legi iar, ulterior, prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, s-a statuat că, începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1), lit. a), b), și d) și alin. (4), art. 13 și 14 din Legea nr. 118/2010 se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
Rezultă deci că legea nouă, derogând de la cea anterioară în materie, Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, instituie un alt criteriu în funcție de care să se cuantifice indemnizațiile lunare reparatorii.
În raport cu această reglementare expresă, a susține că, în continuare, determinarea cuantumului indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, trebuie realizat după algoritmul prevăzut de acest act normativ, respectiv prin aplicarea unor coeficienți asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului în care se face plata, înseamnă a ignora caracterul normelor temporare și speciale.
Deși Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă, ea însăși, o reglementare specială în materia drepturilor cuvenite eroilor-martiri, luptătorilor în Revoluția din 1989 și a celor din revolta muncitorească anticomunistă de la B., aceasta nu înseamnă că în același domeniu nu pot fi adoptate norme de excepție, cu caracter temporar, determinate, în speță, de condițiile economice generate de criza economică, care să deroge de la o altă normă specială.
Astfel, normele de excepție sunt cele care completează normele generale sau speciale, fără ca excepția prevăzută să fie considerată a aduce atingere ordinii de drept.
În ipoteza analizată, Legea nr. 118/2010 a intervenit cu caracter de excepție, derogatoriu de la norma anterioară, pentru a regla pe o perioadă de timp - intervalul în care a fost activă fiind iunie 2010 - decembrie 2010 - reducerea indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, și, tot astfel, a fost adoptată și și-a produs efectele Legea nr. 285/2010 care, majorând din luna ianuarie 2011, drepturile respective cu 15%, s-a referit, de data aceasta, la cuantumul indemnizațiilor aflate în plată în luna octombrie 2010, iar nu la criteriile consacrate prin Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Faptul că în această materie s-a intervenit cu reglementări speciale, temporare, care își găsesc aplicare atât timp cât se mențin condițiile particulare care le-au impus rezultă, o dată în plus, și din evoluția ulterioară a legislației în acest domeniu.
Astfel, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. II art. 8, așa cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, s-a stabilit că în anul 2012 cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010 se menține la același nivel cu cel acordat în decembrie 2011, iar potrivit art. II art. 18 din aceeași ordonanță de urgență, indemnizația prevăzută la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se mai acordă.
Totodată, conform art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, prevederile art. 18 al art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2012 se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
Aceasta înseamnă, în termenii Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art. 59-62), că prin reglementări ulterioare a avut loc o schimbare a conținutului normativ al legii inițiale, cel puțin pentru intervalul de timp pentru care a fost justificată, pe considerente economice, de restabilire a echilibrului bugetar, măsura vizând o altă modalitate de calcul al indemnizațiilor respective.
Nu este vorba, așadar, de o succesiune pur formală a unor legi, care ar avea același conținut juridic în privința aceleiași materii, pentru a nu se pune problema conflictului de legi în timp și a nu se stabili dacă legea care intervine ulterior este sau nu derogatorie, cu caracter special de la cea anterioară, chiar în condițiile în care aceasta din urmă constituie ea însăși o reglementare specială într-un anumit domeniu.
Dimpotrivă, așa cum s-a arătat, introducând elemente noi, diferite de cele existente în Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, actul normativ ulterior derogă de la prima reglementare, neputându-se susține că majorarea de 15%, prevăzută de aceasta din urmă, ar trebui calculată prin luarea în considerare a salariului mediu brut, în condițiile în care, în mod expres, ca element de referință, Legea nr. 285/2010 prevede nivelul indemnizației existente în plată în luna octombrie 2010.
Fără a fi vorba despre o abrogare a dispozițiilor Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nefiind incident principiul după care lex posterior contraria abrogat, în realitate, situația supusă interpretării vizează eficiența unei legi temporare, care, având caracter derogatoriu și excepțional, se aplică pentru intervalul de timp în care îi este justificată activitatea, derogând de la norma anterioară care, deși ea însăși specială, are suspendate efectele pe perioada de timp pentru care se justifică acțiunea legii temporare.
Faptul că legiuitorul nu a apelat la modificarea expresă a textului Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, în privința plății indemnizațiilor nu reprezintă decât o opțiune a acestuia pentru o eventuală revenire la dispozițiile legii atunci când situația economică o va permite.
Aprecierea asupra caracterului special al Legii nr. 285/2010 este în acord cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora "Caracterul special al unei reglementări se determină în funcție de obiectul acesteia, circumstanțiat la anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le instituie".
Așadar, nu poate fi considerat corect argumentul conform căruia prin adoptarea Legii nr. 285/2010 s-ar fi intenționat, în realitate, revenirea la modalitatea de calcul al indemnizațiilor prevăzută de Legea nr. 341/2010, cu modificările și completările ulterioare, cu motivarea că textul art. 10 din Legea nr. 285/2010 ar fi realizat "doar o întregire a cuantumului indemnizațiilor, în sensul restituirii diminuării cu 15%, care s-ar aplica la algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 341/2004".
În realitate, din succesiunea actelor normative adoptate în materie rezultă că această întregire, operată în temeiul Legii nr. 118/2010, a fost recuperată în baza unor măsuri legislative ulterioare Legii nr. 285/2010 întrucât abia în luna iunie 2012 indemnizațiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 118/2010 au atins nivelul avut în luna iunie 2010, fără a-l putea depăși, conform art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.
Rezultă că, la nivelul anului 2011, modalitatea de calcul al indemnizațiilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, trebuie determinată prin luarea în considerare a criteriului introdus de Legea nr. 285/2010, care nu mai operează cu criteriul salariului mediu brut asupra căruia să se aplice coeficienții de multiplicare, ci are în vedere, în mod special și derogatoriu, cuantumul indemnizației aflate în plată la nivelul lunii octombrie 2010, asupra căruia trebuie aplicată majorarea de 15%”.
Față de cele dezlegate în drept de Înalta Curte de Casație și Justiție și argumentele expuse, Curtea consideră că nu mai poate avea în vedere interpretarea contrară susținută de apelantul reclamant prin cererea de apel.
Corectă a fost și respingerea pretențiilor pentru anii 2012, 2013 și 2014, deoarece, așa cum s-a menționat anterior, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. II art. 8, așa cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, s-a stabilit că în anul 2012 cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010 se menține la același nivel cu cel acordat în decembrie 2011, iar potrivit art. II art. 18 din aceeași ordonanță de urgență, indemnizația prevăzută la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se mai acordă.
Conform art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, prevederile art. 18 al art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2012 se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
Potrivit art. 14 lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, în anul 2014 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2013 indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004.
În consecință, în condițiile în care prin act normativ, legiuitorul a stabilit neacordarea indemnizațiilor respective în anii 2012, 2013 și 2014, pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul C. M., având CNP_, cu domiciliul în București, ., ., împotriva sentinței civile nr.8851 din data de 26.09.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având cod fiscal_, cu sediul în București, Calea V. nr. 6, sector 3.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. G. I. P. N.
GREFIER
M. P.
Red./tehn. M.G./25.09.2015
Tehnored. V.N./4 ex./17.09.2015
Jud.fond: P. G. E.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1553/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1370/2015.... → |
|---|
