Despăgubiri. Decizia nr. 672/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 672/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 899/116/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7708/2014)
Decizia civilă nr.672
Ședința publică din data de la 4 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. A. C.
JUDECĂTOR: R. F. G.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află cererea de apel formulată de apelanta-reclamantă Ș. V. împotriva sentinței civile nr.694 din data de 04.09.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii și alte Drepturi Călărași, cauza având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează Curții faptul că părțile litigante, prin cererile formulate, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform dispozițiilor art.411 din Codul de procedură civilă.
Curtea în temeiul dispozițiilor art.394 din Codul de procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării, dată fiind solicitarea părților în cauză de judecare a pricinii în lipsă.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la data de 23.05.2014 sub nr._, pe rolul Tribunalului Călărași-Secția Civilă, reclamanta Ș. V. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Călărași să se dispună revizuirea drepturilor de pensie prin valorificarea punctajelor suplimentare prevăzute de OUG nr.100/2008 și art.169 din Legea nr.263/2010 și plata diferențelor conform OUG nr.100/2008 începând cu data de 01.10.2008 la zi și conform art.169 din Legea nr.263/2010 începând cu data de 01.01.2011 la zi, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.694/04.09.2014, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a respins cererea formulată de reclamanta Ș. V. împotriva pârâtei C. Județeană de Pensii Călărași.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Dreptul la pensie al defunctului Ș. G. a fost stabilit sub imperiul Legii nr.3/1977, începând cu data de 01.04.2009, pensie ce a intrat în procesul de recalculare prevăzut de OUG nr.4/2005
Ulterior, prin sentința civilă nr. 4179/16.12.2010 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ pârâta a fost obligată să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei conform OUG nr.4/2005 prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare derogatoriu de 20 de ani.
Pentru punerea în aplicare a acestei sentințe a fost emisă decizia nr._/26.10.2011, reclamantei fiindu-i restituite drepturi în valoare de 3.956 lei.
În vederea stabilirii existenței sau inexistenței dreptului reclamantei de a beneficia de recalcularea pensiei în temeiul art.169 alin.1 din Legea nr. 263/2010, OUG nr.100/2008 și art. 782 alin.1 din Legea 19/2000 și cu utilizarea aceluiași stagiu complet de cotizare de 20 de ani stabilit prin hotărârea judecătorească, instanța de fond a analizat legislația aflată în vigoare la momentul nașterii dreptului de pensie al acestuia, precum și reglementările pe care reclamantul își întemeiază cererea.
În acest sens s-a reținut că în perioada de aplicabilitatea a Legii nr.3/1977, care ulterior a fost abrogată prin Legea nr.19/2000, stagiul complet de cotizare pentru bărbați era de 30 de ani și pentru femei de 25 de ani, conform art. 8 care reprezenta norma generală (vechimea în muncă necesară pentru pensionare, actul normativ neîntrebuințând noțiunea de „stagiu de cotizare”).
În art. 14 legea 3/1977 (norma specială) se prevedea o reducere a vârstei de pensionare pentru persoanele care au lucrat o anumită perioadă în locurile încadrate în grupa a I a de muncă sau grupa a II a de muncă.
Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, a statuat prin decizia nr. 40 din data de 22.09.2008 pronunțată în dosar nr. 16/2008, că dispozițiile art.77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială. Așadar, ICCJ a stabilit alte stagii complete de cotizare derogatorii de la stagiul de 30 de ani bărbați și 25 de ani femei prevăzut de art. 8 din legea 3/1977, însă aceste stagii derogatorii prevăzute de art. 14 se aplică persoanelor care au lucrat minim 20 de ani în grupa a I a sau 25 de ani în grupa a II a de muncă.
Conform art. 782 din Legea nr. 19/2000, „(1) Asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiază de majorarea punctajelor anuale, după cum urmează:a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă; (2) Prevederile alin. (1) se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare prevăzute în anexa nr. 3, în funcție de data nașterii, respectiv stagiile complete de cotizare, în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 167^1.”
Potrivit art. II lit. a din OUG 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I a de muncă, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Legea 19/2000 a fost abrogată prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care a intrat în vigoare de la data de 01.01.2011 și care la art. 169 alin. 1 prevede: „Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.”
În aliniatul 2 legiuitotul instituie aceiași excepție ca în actele normative anterior invocate și anume că prevederile alin. (1) art. 169 nu se aplica in situatia in care, la recalcularea pensiilor in conformitate cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, aprobata cu completari prin Legea nr. 78/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevazută de acte normative cu caracter special.
În speță, drepturile de pensie ale defunctului Ș. G. s-au născut în baza Legii nr. 3/1977, acesta a beneficiat de recalcularea pensiei conform OUG nr. 4/2005. În cadrul acestui proces de recalculare, pentru determinarea punctajului său mediu anual s-a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani. Nemulțumit de acest mod de calcul, reclamantul a obținut, prin hotărâre judecătorească recalcularea drepturilor sale de pensie pe baza unui stagiu complet de cotizare derogatoriu de 20 de ani, pentru activitatea desfășurată în grupa I a de muncă.
Raportând situația de fapt din speță la dispozițiile legale anterior citate, s-a reținut că reclamanta a beneficiat deja de recalcularea pensiei pe baza unui stagiu complet de cotizare derogator de 20 de ani prevăzut de art. 14 Legea 3/1977 ( normă specială) și întrucât prevederile art. 169 din Legea nr. 263/2010, OUG 100/2008, art. 782 din Legea 19/2000 se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare (de 30 de ani in cazul bărbaților pensionați in temeiul Legii nr. 3/1977), reclamanta nu poate beneficia de acordarea punctajului suplimentar pentru activitatea desfășurată în grupa a I a de muncă, deoarece ar însemna să i se acorde un dublu beneficiu in considerarea faptului că și-a desfășurat activitatea în grupa a I - a de muncă.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel apelanta Ș. V., pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea, invocând faptul că apelanta a beneficiat de un stagiu derogator, special, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, considerat ca fiind lege specială, respectiv „act normativ cu caracter special”.
Apelanta apreciază că nu intră in categoria persoanelor pentru care s-au aplicat acte normative speciale cum ar fi de ex. HG nr.267/1990, HG nr.610/1990, HG nr.407/1990. Aceasta a beneficiat de stagiul complet de cotizare de 20 ani prevăzut de legislația în vigoare în perioada respectivă, respectiv art. 14 din Legea nr.3/1977, lege ce nu poate fi considerată un act normativ cu caracter special întrucât a constituit drept comun în materie de pensii anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000.
Nici împrejurarea că în cadrul Legii nr. 3/1977 au existat norme generale și norme derogatorii referitoare la vechimea în muncă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie, vechime care ulterior, în sistemul Legii nr. 19/2000, a constituit „stagiul complet de cotizare” în raport de care se calcula punctajul mediu anual, nu poate fi interpretat în sensul că normele derogatorii cuprinse în art. 14 din Legea nr. 3/1977 reprezintă „acte normative cu caracter special”.
Mai mult, un articol dintr-o lege (art. 14 ) nu poate fi considerat în sine „act normativ”. Totodată, un articol dintr-o lege care constituie dreptul comun într-o anumită materie nu se poate consideră că are „caracter special”.
La data de 10.12.2014, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimata C. Județeană de Pensii și alte Drepturi Călărași, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea sentinței civile apelate ca fiind temeinică și legală.
Analizând întregul material probator administrat în cauză prin prisma criticilor formulate de către apelanta reclamantă, în limitele apelului, conform art.477 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr._/2009 emisă de C. de Pensii Călărași s-a stabilit în favoarea apelantei reclamante dreptul la pensie de urmaș, în baza Legii nr.19/2000, cu începere din 1.04.2009, dată de la care a fost sistată pensia proprie.
Prin sentința civilă nr. 4179/16 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, pusă în executare prin decizia nr._/26.10.2011, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Ș. V., a fost obligată pârâta C. de Pensii Călărași la recalcularea drepturilor de pensie ale numitului Ș. G. (decedat) prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani și pe cale de consecință să recalculeze pensia de urmaș a reclamantei, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a diferenței dintre pensia de urmaș recalculată și pensia de urmaș, începând cu 1.04.2009.
Curtea reține că dispozițiile art. 169 alin.1 din Legea nr. 263/2010 invocate drept temei juridic al acțiunii deduse judecății stipulează în favoarea pensionarilor sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa Il - a de muncă, o creștere a punctajelor anuale în aceste perioade, după cum urmează: cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II – a de muncă.
Însă, conform alin.2 din același articol, prevederile art. 169 alin.1 din Legea nr. 263/2010 nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public de pensii, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
De asemenea, dispozițiile art.2 alineatul 1 lit.a din OUG nr.100/2008 invocate în acțiunea introductivă stabilesc următoarele: „beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, precum și de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă, următoarele categorii de persoane: ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.
Prin urmare, potrivit textelor legale amintite, sunt exceptate de la creșterea numărului suplimentar de puncte, respectiv a punctajelor anuale pentru vechimea efectivă realizată în activitatea desfășurată în grupa I sau a II - a de muncă, acele persoane care au beneficiat deja de o reducere a stagiului complet în baza unor norme speciale.
De caracterul reparator al OUG 100/2008, respectiv art. 169 alin. 1 din Legea nr.163/2010 beneficiază, fără drept la această opțiune, persoanele care nu au lucrat în grupele de muncă vechimea completă de 20, respectiv 25 de ani, pentru a li se aplica stagiul derogator prevăzut de art. 14 din Legea nr.3/1977.
Ca atare, în condițiile în care reclamanta a solicitat aplicarea dispozițiilor OUG nr.4/2005, prin luarea în considerare a stagiului complet de cotizare de 20 de ani, conform sentinței civile nr. 4179/2010 a Tribunalului Călărași, aceasta se încadrează în dispozițiile de excepție ale dispozițiilor OUG nr.100/2008 și ale art. 169 din Legea nr. 263/2010, respectiv aceasta nu mai poate beneficia și de numărului suplimentar de puncte or de creșterea punctajelor anuale pentru vechimea efectivă realizată de autorul său în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, întrucât ar însemna o dublă valorificare a perioadei lucrate în grupă de muncă.
Împrejurarea că stagiu complet de cotizare de 20 de ani nu este prevăzut într-un act normativ separat de legea generală (Legea nr. 3/1977) nu poate constitui un argument în favoarea celor susținute de recurentă, întrucât caracterul special al unei reglementări de drept poate îmbrăca forma unui act normativ distinct sau a unor articole inserate într-o lege care are valoarea unei reglementări generale în materia asigurărilor sociale. Ceea ce contează este ca norma să reglementeze o situație de excepție de la regulă generală.
Faptul că legiuitorul a prevăzut, prin alte acte normative, stagii speciale de cotizare pentru diverse categorii profesionale nu este de natură a atrage o altă calificare pentru stagiul prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977, care la rândul său derogă, din rațiuni similare celor avute în vedere la edictarea actelor normative menționate, respectiv compensarea efortului suplimentar depus pentru o activitate desfășurată în altfel de situații decât cele obișnuite, de la dispozițiile generale, pentru persoanele care îndeplinesc condiția minimă de activitate desfășurată în grupele de muncă.
Așadar, de vreme ce în speță la determinarea punctajului mediu anual a fost utilizat un stagiu de cotizare de 20 ani, mai mic decât cel prevăzut de lege, înscris într-o dispoziție legală cu caracter special, respectiv art.14 din Legea nr.3/1977, derogatorie de la dreptul comun, la care făcea trimitere expresă HG nr.1550/2004, în loc de stagiul complet de cotizare de 30 ani prevăzut de Legea nr.3/1977, în vigoare la data înscrierii la pensia pentru limită de vârstă, Curtea reține că nu sunt incidente prevederile art.II din OUG nr.100/2008 privind un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an realizat în grupa a I de muncă și nici art.169 alin.1 din Legea nr.263/2010 privind creșterea punctajului anual pentru perioada lucrată în grupa a I de muncă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge apelul ca nefondat, în baza dispozițiilor art.480 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă Ș. V., având CNP_ și domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat M. M., cu sediul în București, ..2A, ., ., sector 6, împotriva sentinței civile nr.694 din data de 04.09.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii și alte Drepturi Călărași, având CF_, cont bancar RO56TREZ25A_X deschis la Trezoreria Călărași și sediul în Călărași, .-59, județ Călărași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 martie 2015.
Președinte, Judecător,
B. A. C. R. F. G.
Grefier,
B. M.
Red. JUd. RFG, 16.03.2015
Dact: Z.G./4 ex/09.03.2015
Jud.fond: T.E.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 511/2015. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 1892/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
