Obligaţie de a face. Decizia nr. 511/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 511/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 1246/87/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6924/2014)
Decizia civilă nr.511
Ședința publică din data de la 18 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. F. G.
JUDECĂTOR: B. A. C.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află cererea de apel formulată de apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman împotriva sentinței civile nr.893 din data de 25.06.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Căpățâna A., cauza având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că ambele părți în cauză, prin cererile formulate, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.411 din Codul de procedură civilă.
Curtea în temeiul dispozițiilor art.394 din Codul de procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării, dată fiind solicitarea părților în cauză de judecare a pricinii în lipsă.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată la nr._ din 16.04.2014, pe rolul Tribunalului Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, reclamantul Căpățâna A. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de revizuire a dreptului la pensie stabilit prin decizia nr._/30.10.1990, în care la stabilirea punctajului mediu anual să se utilizeze stagiul complet de cotizare de 20 ani prevăzut de art. 14 din Legea nr.3/1977, având o vechime de peste 20 ani în grupa a I -a de muncă; obligarea paratei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și neacordată și cea efectiv acordată începând de la data săvârșirii greșelii, respectiv 30.10.1990, cu respectarea termenului general de prescripție.
Prin sentința civilă nr. 893/25.06.2014 Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Căpățâna A. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman; a obligat pârâta să emită o nouă decizie de revizuire a drepturilor de pensie stabilite în favoarea reclamantului, în temeiul OUG nr.4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani; a obligat pârâta la plata către reclamant a diferențelor de pensie cuvenite, rezultate din recalcularea drepturilor de pensie pentru perioada 16.04._14, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantul Căpățâna A. a solicitat instanței recalcularea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu de cotizare de 20 de ani și obligarea la plata diferențelor drepturilor de pensie.
Acesta a desfășurat activitate în grupa a l - a de muncă – 21 ani, 01 luni și 21 zile, astfel cum rezultă din anexă la decizia nr._ din 02.11.2011, iar potrivit deciziei nr._/1990 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă emisă de Comisia de Pensii Teleorman, dreptul de pensie al reclamantului s-a deschis în baza Legii nr.3/1977.
Temeiul juridic al cererii reclamantului îl constituie prevederile art.107 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.
Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. 1 se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor.
Revizuirea deciziei emise în baza OUG nr.4/2005 coroborat cu H.G. nr. 1550/2004 urmează a se efectua în baza acelorași acte normative, care vor continua să guverneze raporturile juridice născute în perioada în care au fost în vigoare. Abrogarea unui act normativ are semnificația că acesta nu se mai poate aplica situațiilor juridice ivite ulterior abrogării, ceea ce nu este cazul în speță.
Reclamantul este îndreptățit ca drepturile sale de pensie recalculate în baza OUG nr. 4/2005 și HG nr. 1550/2004 să fie determinate prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Potrivit art.2 alin. 3 din H.G. nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit, legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, “pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977”.
Conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa a I - a de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa a II a de muncă, au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de:a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații; b) 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.
Dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977 au caracter special, în ceea ce privește stagiul complet de cotizare, astfel încât, în cazul pensionării unei persoane care a realizat stagiul necesar în grupa I sau a -II-a de muncă, nu există nicio rațiune pentru a se lua în considerare alt stagiu complet de cotizare.
În acest sens sunt și dispozițiile deciziei nr. 40 din data de 22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 16/2008, care au statuat că dispozițiile art.77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Ținând cont de dreptul reclamantului de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, instanța de fond a obligat pârâta să-i plătească diferențele de pensie de care a fost privat pentru perioada 16.04._14, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel apelanta C. Județeană de Pensii Teleorman, pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Reclamantul a beneficiat de recalcularea drepturilor de pensie în temeiul OUG nr.4/2005, când a fost emisă decizia de recalculare nr._/2005, care a rămas definitivă prin necontestare.
Reclamantul a beneficiat ulterior de majorarea punctajului mediu anual în baza dispozițiilor O.U.G. 100/2008, iar începând cu data de 01.01.2011 i s-au aplicat dispozițiile art. 169 din Legea nr.263/2010 pentru stagiul realizat în grupe de muncă.
Reclamantul nu a realizat un stagiu de cotizare în grupa a I - a de muncă, ci numai în grupa a II - a de muncă de 21 de ani, 01 luni și 21 de zile, iar reclamantul solicită recalcularea drepturilor de pensie prin utilizarea stagiului complet de 20 de ani.
Prin utilizarea stagiului complet de cotizare de 20 de ani la stabilirea punctajului mediu anual s-ar efectua o nouă majorare a punctajului mediu anual, practic o nouă majorare a cuantumului pensiei, pentru stagiul de 21 ani, 01 luni, 21 zile lucrați în grupa II de muncă.
Solicitarea reclamantului nu are fundament legal și nici celelalte acte normative cu al căror conținut se coroborează, nu stipulează că stagiul de cotizare la stabilirea punctajului mediu anual este de 25 de ani, ci de 30 de ani, așa cum prevede Legea nr.3/1977.
De asemenea, condițiile de stagiu și vârstă prevăzute de Legea nr.3/1977, precum și de art.2 alin. 1 și 2 din HG nr.1550/2004, dispoziții conform cărora condițiile de pensionare rămân aceleași și pe perioada recalculării.
În vederea uniformizării drepturilor de pensie, legiuitorul a prevăzut că pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie s-au deschis sub incidența actelor normative în vigoare până la data de 01.04.2001, să beneficieze de recalcularea drepturilor de pensie cu respectarea principiilor Legii nr. 19/2000.
În ceea ce privește Decizia nr.40/2008 a ICCJ consideră apelanta că aceasta nu-și mai găsește aplicabilitatea în prezent, având în vedere că Legea nr.19/2000, OUG nr.4/2005 și HG nr.1550/2004 au fost abrogate începând cu data de 01.01.2011.
Pe de altă parte, acțiunea prin care se solicită recalcularea a fost depusă cu mult timp după împlinirea termenului de 5 ani prevăzut de art. 7 alin 3 din OUG nr.4/2005, așa cum a fost modificat prin Legea nr.262/2008, termenul de 5 ani fiind un termen de decădere din drepturi.
De asemenea, sentința apelată este netemeinică și pentru că la 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea nr.263/16.12.2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care prin art. 196 a prevăzut că la data intrării în vigoare a acestei legi se abrogă Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare, precum și OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, cu modificările și completările ulterioare.
Față de efectele abrogării și care presupun ieșirea din vigoare a unui act normativ cu caracter definitiv, se poate spune că odată abrogată o prevedere legală aceasta nu mai poate ulterior să reintre în vigoare.
Astfel, potrivit art.64 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv, cu alte cuvinte temeiul juridic al abrogării este acela de a anula, a suprima o lege sau o altă dispoziție legală.
În consecință, prin abrogarea expresă a OUG nr.4/2005, astfel cum a fost abrogată cu completări prin Legea nr.78/2005 și HG nr.1550/2004 prin art.196 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, ieșirea din vigoare a acestor dispoziții legale are caracter definitiv.
Un act normativ nu mai poate avea consecințe juridice după momentul abrogării sale, neexistând o prevedere expresă cu privire la ultraactivitatea O.U.G. nr.4/2005.
La data de 26.09.2014, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimatul Căpățâna A., solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând actele dosarului prin prisma criticilor formulate de către apelanta pârâtă, în conformitate cu prevederile art.477 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Potrivit deciziei nr._/30.10.1990 emisă de C. Județeană de Pensii Teleorman s-a stabilit în favoarea intimatului reclamant Căpățâna A. dreptul la o pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă, în baza Legii nr.3/1977, avându-se în vedere o vechime totală în muncă de 33 de ani, 9 luni și 13 zile, din care 21 de ani, 1 lună și 21 de zile în grupa a II- a de muncă, 12 ani, 7 luni și 22 de zile în grupa a III – a de muncă.
Prin decizia nr._/1.10.2008 emisă de C. teritorială de Pensii Teleorman s-au recalculat drepturile de pensie ale intimatului reclamant în conformitate cu prevederile OUG nr.100/2008, avându-se în vedere perioada lucrată în grupa a II de muncă de 21 de ani, 1 lună și 21 de zile.
Prin decizia nr._/1.01.2011 emisă de C. teritorială de Pensii Teleorman s-au recalculat drepturile de pensie ale intimatului reclamant în conformitate cu prevederile art.169 din Legea nr.263/2010, avându-se în vedere perioada lucrată în grupa a II – a de muncă.
Prin decizia nr._/2.11.2011 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă s-au stabilit drepturile de pensie cu începere din 1.04.2011, ca urmare a transformării grupei a II – a de muncă în grupa a I – a de muncă.
Prin cererea adresată instanței de fond la data 16.04.2014, intimatul reclamant a solicitat obligarea intimatei pârâte C. județeană de Pensii Teleorman la emiterea unei decizii de revizuire a pensie sale, în conformitate cu prevederile OUG nr.4/2005, în care la stabilirea punctului de pensie mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, corespunzător celor peste 20 de ani lucrați în grupa I - a, precum și plata diferențelor rezultate din recalculare.
Recalcularea pensiei, conform O.U.G. nr. 4/2005, se face în raport de prevederile H.G. nr. 1550/2004 care, în art. 2 alin. 1 din anexa 1, dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
În cazul intimatului reclamant, ale cărui drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
În acest sens, art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de muncă, respectiv 25 de ani pentru grupa a II-a de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare.
Curtea constată că nu doar un algoritm de calcul, ci însuși dreptul subiectiv pretins de intimatul reclamant prin cererea de recalculare a drepturilor de pensie a fost reglementat de o normă specială, respectiv OUG nr. 4/2005, act normativ potrivit căruia pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de ordonanța de urgență.
Prin urmare, dacă OUG nr.4/2005 ar fi rămas în vigoare la data promovării acțiunii, după expirarea termenului de 5 ani prevăzut de art.7 alin. 6 din OUG nr.4/2005, intimatul reclamant ar fi putut valorifica stagiul de cotizare pretins, din luna următoare formulării cererii, potrivit art. 169 alin.3 din Legea nr. 19/2000.
Însă, OUG nr.4/2005, HG. nr.1550/2004, ca de altfel și Legea nr.19/2000, invocate drept temei juridic al acțiunii, au fost abrogate prin art. 196 din Legea nr. 263/2010, la data de 01.01.2011.
Așadar, Curtea constată că la data promovării acțiunii, reclamantul nu mai deținea dreptul subiectiv la recalcularea pensiei reglementat de OUG nr.4/2005, întrucât aceasta fusese abrogată, ci doar o vocație ce nu s-a concretizat întrucât nu s-a adresat casei de pensii sau instanței de judecată sub imperiul acestor norme de drept în perioada în care au fost în vigoare.
Acțiunea pendinte introdusă la instanță după abrogarea actului normativ este lipsită de temei juridic întrucât aplicarea unor dispoziții după ieșirea lor din vigoare ar însemna aplicarea ultraactivă a legii civile, fără o dispoziție legală derogatorie în acest sens.
Decizia nr.40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite nu are aplicabilitate în cauză, deoarece aceasta a interpretat aplicarea unor dispoziții ale Legii nr.19/2000, care la rândul lor trimiteau la Legea nr.3/1977, iar față de abrogarea Legii nr.19/2000, cele dezlegate în drept nu sunt în măsură să permită concluzia temeiniciei pretențiilor deduse judecății, în absența unui cadru legal invocat de partea reclamantă.
Prin urmare, constatând că prima instanță a interpretat și a aplicat în mod greșit dispozițiile legale incidente, Curtea va admite apelul, în baza art. 480 Cod procedură civilă, va modifica sentința apelată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman, având CUI_,, cu sediul în A., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr.893 din data de 25.06.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Căpățâna A., având CNP_ și domiciliul în T. M., . bis, județ Teleorman.
Schimbă sentința apelată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
R. F. G. B. A. C.
Grefier,
B. M.
Red. Jud. RFG, 16.03.2014
Dact: Z.G,/4 ex/23.02.2015, Jud.fond. V.V.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 2380/2015. Curtea de Apel... | Despăgubiri. Decizia nr. 672/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
