Obligaţie de a face. Decizia nr. 2670/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2670/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 29600/3/2013
Dosar nr._ (1858/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 2670
Ședința publică din data de 02 iulie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – P. A.
JUDECĂTOR - L. H.
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr._ din data de 17 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. E., în cauza având ca obiect – recalculare pensie.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 18 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 02 iulie 2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința civilă nr._ din data de 17.12.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul cu nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta B. E., în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București.
A fost obligată pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia cuvenită reclamantei, începând cu data de 01.02.2013, cu luarea în considerare și a veniturilor brute atestate de adeverința nr._/07.03.2011 emisă de S.C. COMTEXIN S.A.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a diferenței dintre pensia cuvenită conform prezentei sentințe și pensia efectiv încasată, începând cu data de 01.02.2013 la zi.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Reclamanta a fost pensionată în baza Legii nr.263/2010 prin Decizia nr._/07.07.2011 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, aflată la fila 6 din dosar, drepturile de pensie fiindu-i stabilite începând cu data de 04.03.2011.
Prin decizia nr._/09.05.2013 emisă de C. Locală de P. Sector 6, aflată la fila 28 din dosar, a fost respinsă cererea reclamantei înregistrată sub nr._/24.01.2013 privind valorificarea adeverinței nr._/07.03.2011 emisă de ..
Din adeverința nr._/07.03.2011 emisă de ., aflată la filele 26 - 27 din dosar, rezultă că reclamanta a beneficiat în perioada noiembrie 1968 – iulie 2000 de venituri brute, care nu au fost luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie.
Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamantul urmărește recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea veniturilor de care a beneficiat, menționate în adeverința nr._/07.03.2011 emisă de ..
Instanța a constatat că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate.
Astfel, din adeverința nr._/07.03.2011 emisă de ., rezultă că reclamantul a realizat în perioada noiembrie 1968 – iulie 2000 venituri brute, dar care în mod greșit, nu au fost luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie.
În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2013, a fost publicată Decizia ICCJ nr. 19 din 10 decembrie 2012 (Decizia 19/2012) privind examinarea recursurilor în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel C. cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. e) si art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale și pct.V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, cu referire la sporurile și veniturile suplimentare utilizate la determinarea punctajelor anuale pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 19/2000, în procedura de stabilire și recalculare a drepturilor de pensie.
Înalta Curte a pronunțat următoarea soluție:
“În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) si art. 164 alin. (2) si (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si pct. V din anexa la Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile si alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public daca au fost incluse in baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate in carnetul de munca sau in adeverințele eliberate de unități, conform legislației in vigoare, si pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
Întrucât veniturile realizate de reclamantă, se încadrează în categoria celor indicate în decizia nr. 19 din 10 decembrie 2012 dată în recursul în interesul legii, ale cărei considerente sunt aplicabile și în condițiile incidenței în cauză a dispozițiilor Legii nr.263/2010, instanța, verificând veniturile care au fost valorificate la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantei, va admite acțiunea și va obliga pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.02.2013 (adică cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea de valorificare a adeverinței în discuție, conform art.107 alin. 5 din Legea nr. 263/2010) prin valorificarea veniturilor brute, evidențiate în adeverința nr._/07.03.2011 emisă de ..
Întrucât dreptul beneficiarului prestației de asigurări sociale este de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, corelativ obligației pârâtei de a face plata acestui drept conform art.18 lit.e din H.G. nr.118/2012, rezultă că prin plata unei pensii cu o valoare mai mică decât cea cuvenită, ca urmare nevalorificării adeverinței menționate, în patrimoniul reclamantei s-a înregistrat un prejudiciu, constând în diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată.
În consecință, instanța a obligat pârâta la plata diferențelor de drepturi de pensie rezultate din recalculare, începând cu data de 01.02.2013, la zi.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, pârâta C. de P. a Municipiului București.
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelanta solicită admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței atacate, pentru următoarele motive:
Prin sentința civilă nr._/17.12.2014 instanță de fond a admis acțiunea intimatului și a dispus recalcularea începând cu data de 01.02.2013, a drepturilor de pensie cu valorificarea veniturilor brute menționate în adeverința nr._/07.03.2011 emisă de . plata diferențelor rezultate în urma recalculării.
Prin obligarea apelantei la valorificarea veniturilor brute menționate în adeverința nr._/07.03.2011 emisă de . de fond a dispus cu încălcare principiului contributivității prevăzut la art.2 lit.c din Legea nr.263/2010. Conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Deși în considerente instanță de fond își întemeiază decizia pe principiul contributivității și pe Decizia 19/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, considerăm că în mod eronat a dispus valorificarea veniturile menționate în adeverința nr._/07.03.2011 emisă de . aceasta adeverința nu cuprinde nici temeiul legal al acordării veniturilor și nici nu precizează plata contribuțiilor la bugetul asiguraților sociale pentru aceste venituri, astfel ca adeverința nu îndeplinește nici condițiile impuse de art. 127 din HGR 257/2011 privind Normele de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și nici nu face dovada respectării principiului contributivității.
Solicită, în temeiul art.451, alin.2 NCPC, ca în situația în care fi găsită întemeiată cererea de chemare în judecată promovată de către intimat, să procedeze la cenzurarea cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate, în raport de munca depusă de avocat.
Precizează că aplicarea măsurii de micșorare sau de mărire a onorariilor se face de către instanță, în virtutea rolului activ al judecătorului, pentru o justă decizie.
Apreciază ca reală posibilitatea instanței de judecată de a aprecia valoarea onorariului stabilit prin convenția dintre avocat și clientul său care nu numai că nu încalcă prevederile constituționale referitoare la accesul la justiție și dreptul la apărare, dar chiar vine în completarea prevederilor legale care dau expresie acestor principii.
Este un drept recunoscut instanței de judecată, în exercitarea funcției sale generale, de a urmări bună desfășurare a procesului, pentru a se evita exercitarea abuzivă a unor drepturi, inclusiv în raporturile dintre avocat și client.
Acest drept este acordat judecătorului în considerarea rolului activ al instanței de judecată pe care îl are în desfășurarea procesului și care îi oferă posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra complexității cauzei și muncii îndeplinite de avocat.
Față de aceste aspecte, solicită admiterea apelului, și modificarea în tot a Sentinței Civile nr._/17.12.2014 în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiata.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din perspectiva dispozițiilor art. 479 alin. (1) teza I C. pr. civ., potrivit cărora instanța de apel va verifica, în limita cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Curtea pentru considerentele ce se vor arăta, în temeiul art. 480 alin. (2) C. pr. civ., va admite apelul în sensul că va schimba în tot sentința atacată și va respinge ca cererea ca neîntemeiată.
Curtea reține că instanța de fond a luat în considerare și a valorificat în mod greșit adeverința nr._ din 07.03.2011 emisă de . aflată la filele 26-27 din dosarul de fond, întrucât adeverința în cauză pe de o parte nu îndeplinește cerințele art. 127 din HG nr. 257/2011, iar pe de altă parte nu respectă nici cerințele art. 165 din Legea nr. 263/2010.
Examinând conținutul acestei adeverințe, Curtea reține că aceasta cuprinde pentru intervalul 1968-2000 doar niște cifre pe care angajatorul le consideră venituri salariale brute fără să includă și sporuri și fără să facă vreo mențiune cu privire la plata contribuțiilor de asigurări sociale. De asemenea, emitentul adeverinței nu menționează nici caracterul net ori brut al acestor drepturi salariale pe care intimatul le-a încasat și care nu ar fi fost valorificate de către C. de P..
Completarea acestei adeverințe în timpul soluționării procesului cu adeverința nr._ din 20.10.2014 și aflată la filele 40-41 din dosarul de fond nu îndeplinește cerințele legale pentru că și această din urmă adeverință trebuia fie depusă la C. de P. pentru a fi valorificată și doar în ipoteza în care C. de pensii respingea recalcularea acesteia se impunea contestarea deciziei în fața instanțelor de judecată.
Cu toate acestea Curtea reține că și această adeverință conține doar sume brute și nu respectă cerințele art. 165 din Legea nr. 263/2010
Or, Curtea reține că potrivit art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 „Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia.”
Prin urmare, ipoteza descrisă de textul de lege poate fi aplicată doar dacă există dovada certă care să fie în acord cu dispozițiile art. 165 din Legea nr. 263/2010 și art. 127 din HG nr. 257/2011.
Însă, în cauza de față adeverința nr._/07.03.2011 luată în considerare de către instanța de fond nu respectă cerințele de fond și de formă, întrucât din conținutul acesteia nu rezultă existența unor venituri și/sau stagii de cotizare pe care intimatul-reclamant le-ar fi realizat.
În ceea ce privește dispozițiile art. 165 din Legea nr. 263/2010 acest text de lege, statuează următoarele:
Potrivit art. 165 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010.
„(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
De asemenea dispozițiile art.126 și art. 127 din HG nr. 257/2011 prevăd următoarele:
(1) Adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive.
(2) Angajatorii sau orice alți deținători legali de arhive sunt obligați să elibereze aceste adeverințe, în termen de 30 de zile de la data solicitării, fără a percepe taxe sau comisioane.
(3) Prin deținători legali de arhivă se înțelege creatorii și deținătorii de documente, în sensul art. 4 din Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996, cu modificările și completările ulterioare.
(4) Adeverințele nevalorificate la stabilirea și/sau recalcularea pensiilor, întocmite și eliberate anterior intrării în vigoare a Ordinului ministrului muncii, familiei și egalității de șanse nr. 590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează la stabilirea și/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile legale de valabilitate, chiar dacă nu sunt conforme cu modelul prevăzut la alin. (1).
(5) Adeverințele întocmite în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului muncii, familiei și egalității de șanse nr. 590/2008, până la . legii, vor putea fi valorificate la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile de fond și formă prevăzute de acesta.
(6) Pentru a putea fi valorificată, adeverința menționată la alin. (1) se completează în mod obligatoriu la toate rubricile prevăzute.
ART. 127
(1) Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15.
(2) Adeverința prin care se dovedesc aceste sporuri va cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente:
a) denumirea angajatorului;
b) datele de identificare a persoanei;
c) perioada în care s-a desfășurat activitatea, cu indicarea datei de începere și de încetare a acesteia;
d) funcția, meseria sau specialitatea exercitată;
e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată;
f) perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat.
(3) Adeverințele prevăzute la alin. (2) vor avea număr și dată de înregistrare, ștampila unității emitente, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității”.
Or, având în vedere aceste cerințe legale precitate, se impunea pentru a putea fi luată în considerare adeverința în cauză ca pentru perioada respectivă aceasta să cuprindă salariile nete și brute în funcție de intervalul de timp pentru care intimatul-reclamant a fost salariatul . sporurile ar fi trebuit să fie redate așa cum prevăd dispozițiile art. 127 alin. (2) lit. e) și f) din HG nr. 257/2011.
De asemenea, ar fi trebuit ca în cadrul stabilirii drepturilor inițiale de pensie, salariile brute/nete să nu fi constituit baza de calcul a drepturilor de pensie pentru ca ulterior pensia să fie recalculată pe baza unor asemenea adeverințe.
Prin urmare, în lipsa îndeplinirii condițiilor cerute de lege nu se poate da formal eficiență principiului contributivității, întrucât în toate ipotezele contributivitatea trebuie dovedită de către cel care invocă aplicarea acestui principiu.
Curtea mai notează că prin decizia în interesul legii nr. 19/2011 a ICCJ s-a statuat că una dintre cerințe este plata contribuțiilor la asigurările de sociale pentru ca aceste venituri să fie valorificate, însă adeverința în cauză nu cuprinde asemenea mențiuni cu privire la plata contribuțiilor de asigurări sociale.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, Curtea în temeiul art. 480 alin. (2) C. pr. civ., urmează să dispună admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – CF_, cu sediul în București, .. 6, sector 3, împotriva sentinței civile nr._ din data de 17 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. E. - CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 6.
Schimbă în tot sentința atacată.
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.07.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
P. A. L. H.
GREFIER,
F. V.
Red: P.A.
Dact: D.A.M.
4ex./16.07.2015
Jud.fond:G. C.L.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1661/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Recalculare pensie. Decizia nr. 659/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
