Obligaţie de a face. Decizia nr. 2595/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2595/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 2578/87/2014
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (670/2015)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2595
Ședința publică de la 26.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- N. R. I.
JUDECĂTOR - M. V. D.
JUDECĂTOR - L. U.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea, în complet de divergență, a apelului declarat de apelanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN împotriva sentinței civile nr.1588/12.11.2014, pronunțate de Tribunalul Teleorman-Secția Conflicte de muncă, Asigurări sociale, C. administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. E..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata prin avocat N. T., potrivit împuternicirii avocațiale nr._, emise în baza contractului de asistență juridică nr._/10.02.2015, depusă la dosar, fila 11, lipsă fiind reprezentantul apelantei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea reia dezbaterile, în complet de divergență, prin includerea președintelui secției.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Susține că intimata a formulat o cerere de deschidere a dreptului de pensie, cerere care i-a fost respinsă, cu motivarea ca pentru perioada 1982-1988 să prezinte o adeverință.
Arată că instanța fondului, în mod temeinic și legal a stabilit că pentru această perioadă nu trebuie emisă o adeverință, întrucât dispozițiile art.159 alin.1 din Legea nr.263/2010 prevăd în mod expres că vechimea pentru perioada anterioară datei 01.04.2001 se dovedește cu carnetul de muncă, unde se menționează că a lucrat și în perioada menționată.
Mai arată că în baza notei depuse odată cu întâmpinarea la dosarul de fond de către apelantă, notă emisă de Ministrul Muncii și Protecției Sociale se specifică faptul că pentru persoanele care au lucrat în cadrul cooperației, dacă salariul din carentul de muncă este mai mare decât salariul minim pe economie, se consideră că și-au realizat norma și beneficiază de vechime integrală în muncă. Or, așa cum rezultă din anexa nr.8 a Legii nr.283/2011, făcând comparație între salariul înscris în carnetul de muncă al intimatei și salariul prevăzut în această anexă pentru perioada 1982-1988, se poate observa că a avut salariul mai mare decât salariul mediu pe economie.
Președintele completului acordă cuvântul membrului completului de judecată, judecător M. V. D., să adreseze o întrebare intimatei.
La întrebarea adresată de membrul completului de judecată intimatei de a preciza dacă consideră că este îndreptățită intimata pentru pensia anticipată parțial și dacă sunt îndeplinite condițiile prin valorificarea acestei perioade, reprezentantul avocat al acesteia a răspuns afirmativ, invocând dispozițiile art.65 alin.1 din Legea nr.263/2010, care prevede că se poate beneficia de pensie anticipată cu cel mult 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare.
Apreciază că la data introducerii cererii, intimata îndeplinea condițiile pentru pensia anticipată, având vârsta de 55 de ani și 6 luni și un stagiu de 30 de ani și 11 luni.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1588/12.11.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman-Secția Conflicte de muncă, Asigurări sociale, C. administrativ și Fiscal în dosarul nr._, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta M. E. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE PENSII TELEORMAN; a obligat pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman să emită o nouă decizie de pensie, prin valorificarea perioadei 01.05._88 – reprezentând stagiu de cotizare; de asemenea a obligat pârâta la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu de avocat.
În considerente a reținut că la data de 26.02.2014, reclamanta M. E. s-a adresat pârâtei C. Județeană de Pensii Teleorman solicitând pensionarea sa anticipată, cerere care a fost respinsă prin decizia nr._/28.04.2014 - fila 4, motivându-se că pentru perioada 01.05._88, în care a desfășurat activitate în cadrul Cooperativei de Consum din . trebuie să prezinte o adeverință cu veniturile realizate și că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare.
Din carnetul de muncă - fila 11 rezultă că, în perioada 01.05._88 reclamanta a fost angajată ca lucrător foto în cadrul Cooperativei de Consum din . - poz. 16 – 18, menționându-se, totodată, retribuția tarifară lunară.
Potrivit art.16 lit. a) din Legea 263 „Constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii: a) vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la 01 aprilie 2001".
Dovada vechimii în muncă realizată până la data de 01 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, sens în care dispune art.159 alin.1 din Legea nr.263/2010.
În contextul legal menționat, cerința pârâtei ca reclamanta să prezinte o adeverință cu veniturile realizate pentru perioada 01.05._88, invocând Nota MMPS - Direcția generală legislația muncii - privind vechimea în muncă a persoanelor încadrate cu contract individual de muncă în activități de prestări servicii-fila 20, excede normei legale, care recunoaște valoare probatorie carnetului de muncă pentru vechimea în muncă.
Chiar în situația în care s-ar avea în vedere Nota invocată de pârâtă, care la alin.5 precizează: În situația în care unitatea la care persoana a fost încadrată nu mai posedă acte din care să rezulte drepturile salariale încasate sau în actele doveditoare ale vechimii sunt înregistrate salarii sub nivelul salariului minim pe economie, vechimea în muncă va fi corespunzătoare unei jumătății de normă (normă sub care persoana nu mai putea fi menținută în activitate), perioada în discuție trebuia valorificată de pârâtă ca vechime integrală în muncă, întrucât retribuția realizată de reclamantă depășea salariul minim pe economie din anii 1982-1988 menționat în anexa nr.8 a Legii nr.263/2010.
În consecință, s-a admis acțiunea, a fost obligată pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman să emită o nouă decizie de pensie, prin valorificarea perioadei 01.05._88 – reprezentând stagiu de cotizare.
În cauză, fiind dovedită culpa procesuală a pârâtei, în temeiul art.453 Cod proc. civ. a fost obligată să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel motivat în termen legal apelanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, apel întemeiat pe dispozițiile art. 480 C. pr. civ.
Prin motivele formulate a arătat că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat emiterea unei decizii de revizuire a dreptului de pensie respins prin decizia nr._/2014, cu valorificarea perioadei 01.05._88 în care a desfășurat activitate în cadrul Cooperativei de Consum B..
Instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și a dispus emiterea unei noi decizii de pensie prin valorificarea perioadei 01.05._88 reprezentând stagiu de cotizare.
Sentința este netemeinică și nelegală.
Cererea de pensionare a reclamantei a fost respinsă deoarece la data solicitării nu îndeplinea condițiile instituite de art.65 alin. 1 din Legea 263/2010, în sensul că vârsta este mai mică decât vârsta la data pensionării, respectiv 56 ani, 04 luni, față de 60 ani, 11 luni, iar stagiul de cotizare realizat era de 24 ani față de stagiul complet de cotizare de 30 ani și 11 luni.
De precizat că, în situația în care ar fi fost valorificat stagiul de cotizare din perioada 01.05._88, reprezentând 6 ani și 3 luni, ar fi rezultat un stagiu de cotizare de 30 ani și 3 luni, care ar fi fost tot mai mic decât cel de 30 ani și 11 luni.
În ceea ce privește Nota MMPS - Direcția generală legislația muncii în temeiul căreia s-a solicitat reclamantei adeverința din partea fostului angajator, din care să rezulte veniturile pentru perioadă, e adevărat, înscrisă în carnetul de muncă, apelanta consideră că solicitarea sa nu excede normelor legale, adeverința ar fi fost utilă în soluționarea cererii de pensionare.
În concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului și respingerea cererii de chemare în judecată, menținerea deciziei de respingere a cererii de pensionare.
Cercetând apelul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea, cu majoritate, constată că acesta este nefondat.
Într-adevăr, apelanta nu poate critica sentința din perspectiva neîndeplinirii condițiilor de vârstă și stagiu pentru deschiderea drepturilor de pensie, de vreme ce prima instanță nici n-a vorbit despre așa ceva, sancționând decizia atacată numai sub aspectul nevalorificării stagiului de cotizare realizat de reclamantă în perioada 01.05._88, deși atestat de carnetul de muncă (pozițiile 16-18).
În condițiile în care prin apel nu se pretinde că Tribunalul s-ar fi pronunțat asupra a altceva decât s-a cerut, pentru a verifica o atare critică raportat la învestirea inițială, desigur că obiectul căii de atac nu îl poate constitui decât sentința așa cum este dată, nu cum ar fi putut fi dată. De altfel, apelanta însăși arată în cuprinsul căii de atac, că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie revizuirea deciziei nr._/2014, cu valorificarea perioadei 01.05._88 în care reclamanta a desfășurat activitate în cadrul Cooperativei de Consum B., în calitate de lucrător foto. Iar Tribunalul nici nu a antamat un alt motiv dintre cele care au justificat respingerea cererii de pensionare a reclamantei, în afara obligativității luării în considerare și a stagiului de 6 ani și 3 luni certificat de cartea de muncă, lăsându-l neatins pe cel privitor la vârsta la data înscrierii la pensie.
Referirea la „decizie de pensie” din cuprinsul dispozitivului dă cont de natura deciziei, subsecventă materiei activității casei de pensii, dar nu obligă imperativ la deschiderea drepturilor de pensie, ca urmare a constatării îndeplinirii condițiilor de vârstă și stagiu. Statuarea asupra lor nu face obiectul procesului de față, nefiind în vreun fel sancționate nici prin hotărârea Tribunalului, pentru a constitui motiv de apreciere în apel. De aceea, la acest moment nu avem a ne pronunța în vreun fel sau altul cu privire la ele, o atare decizie rămânând în continuare la latitudinea casei de pensii, căreia îi revine competența primară de a aprecia situația de fapt și de drept rezultată după punerea în executare a sentinței, în limita dispozitivului, printr-un act de revizuire, supus, la rândul său, contestațiilor prevăzute de lege.
În fine, cât privește legalitatea valorificării perioadei 01.05._88, ca stagiu de cotizare atestat de carnetul de muncă, unicul motiv pertinent din apelul pârâtei, Curtea reiterează, în acord cu argumentele Tribunalului, că dovada stagiului și a vechimii în muncă se face prioritar, esențial, cu mențiunile efectuate potrivit legii, în carnetul de muncă, soluția legislativă fiind constantă de-a lungul timpului (de la legea nr.3/1977 la legea actuală, nr.263/2010) pentru stagiul de cotizare realizat până la data de 01.04.2001. În concursul dintre cartea de muncă și o adeverință, nu s-ar putea da niciodată preferință acesteia din urmă în contra celei dintâi, ci utilitatea adeverințelor ar putea apărea în legătură cu acte, fapte, venituri necuprinse în cartea de muncă, pe lângă acestea, destinate s-o completeze, iar nu s-o contrazică sau confirme. Din moment ce legea nu pretinde întărirea înscrierilor din carnetul de muncă cu alte acte doveditoare – adeverințe, cu ocazia deschiderii drepturilor de pensie, ci conferă valoare probantă deplină acestui act, dacă este valid formal, casa de pensii nu justifică nici ea vreun suport la baza pretenției contrare.
În consecință, conform celor expuse, Curtea, cu majoritate, constatând legală și temeinică sentința atacată, în aplicarea art.480(1) din Noul Cod de procedură civilă, va respinge apelul declarat, ca nefondat. În baza art.453(1) din același normativ, va obliga apelanta căzută în pretenții să plătească intimatei cheltuieli de judecată în valoare de 700 lei, valoare rezonabilă, situată pe media onorariilor practicate de avocați pentru acest gen de cauze, în raport cu obiectul învestirii, miza procesului, munca depusă în consecință de apărător, prin aceasta, de pus integral în sarcina părții care a pierdut.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Respinge apelul declarat de apelanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN,cu sediul în A., ., Județul Teleorman, CUI_ și cont bancar RO87TREZ_ deschis la Trezoreria A., împotriva sentinței civile nr.1588/12.11.2014, pronunțate de Tribunalul Teleorman-Secția Conflicte de muncă, Asigurări sociale, C. administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. E., CNP_, cu domiciliul în oraș Z., ..32A, jud. Teleorman, ca nefondat.
Obligă pe apelantă să plătească intimatei cheltuieli de judecată în valoare de 700 lei, onorariu avocat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2015
PREȘEDINTE, JUDECATOR,
N. R. I. L. U.
GREFIER,
E. D. C.
Red.: INR/14.07.2015
Tehnored.:C.C./4 ex/08.07.2015
Jud.fond: V. V.
Cu opinia separată a d-nei judecător M. V. D., în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
JUDECĂTOR,
M. V. D.
Opinia separată în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței apelate și respingerii cererii, ca neîntemeiată, a fost formulată pentru următoarele considerente:
Așa cum arată apelanta în dezvoltarea motivelor de apel, chiar în ipoteza valorificării perioadei 01.05.1982 – 01.08.1988 ca stagiu de cotizare, intimata nu ar întruni condiția stagiului minim de cotizare pentru emiterea unei decizii de pensie anticipată parțial. În concret, intimata ar avea un stagiu de cotizare de 30 ani și 3 luni față de 30 ani și 11 luni prevăzut de lege.
Potrivit Anexei nr.5 la Legea nr.263/2010 pentru intimata M. E., născută la data de 10.10.1957, este prevăzută vârsta asiguratului la ieșirea la pensie de 60 ani și 11 luni, stagiul complet de cotizare de 30 ani și 11 luni și stagiul minim de cotizare de 15 ani.
Potrivit dispozițiilor art.65 din același act normativ, pensia anticipată parțială se cuvine, cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, persoanelor care au realizat stagiul complet de cotizare, precum și celor care au depășit stagiul complet de cotizare cu până la 8 ani.
Prin decizia nr._/28.04.2014 s-a respins cererea de pensionare anticipată parțială formulată de intimata M. E., deoarece reclamanta nu îndeplinea condițiile art.65 alin.1 din Legea nr.263/2010 privind stagiul minim de cotizare.
În motivarea deciziei de respingere a cererii de pensionare s-a arătat că pentru valorificarea stagiului de cotizare menționat în carnetul de muncă la poz.16-18, perioada 01.05.1982 – 01.08.1988 este necesară prezentarea unei adeverințe cu veniturile obținute în acea perioadă.
Opinia separată este fundamentată pe ideea că nu putem revizui o decizie de respingere a cererii de pensionare anticipată parțială, corectă în motivarea privind lipsa stagiului complet de cotizare prevăzut de lege.
Apreciez, alături de opinia majoritară, că nu este necesară prezentarea unei adeverințe în completarea mențiunilor din carnetul de muncă pentru valorificarea perioadei 01.05.1982 – 01.08.1988 ca stagiu de cotizare, deoarece legea nu impune o astfel de condiție.
Dar, cererea introductivă de instanță tinde la revizuirea unei decizii de respingere a pensiei anticipate parțiale, care, în opinie separată, nu poate fi dispusă în condițiile art.107 din Legea nr.263/2010, deoarece nu sunt întrunite condițiile legale pentru stabilirea drepturilor de pensie.
Refuzul Casei de pensii de a valorifica perioada înscrisă în carnetul de muncă nu poate fi cenzurat decât în contextul analizării condiției stagiului complet de cotizare, și nu de sine stătător, deoarece interesul formulării unei astfel de cereri nu ar fi născut.
După cum putem observa din dispozitivul sentinței apelate, obligația pusă în sarcina Casei de pensii este de a emite o nouă decizie de pensie, prin valorificarea perioadei 01.05.1982 – 01.08.1988, reprezentând stagiu de cotizare, soluție nelegală în considerarea deciziilor pe care C. de pensii le poate emite, conform art.106 din legea 263/2010: de admitere/respingere a cererii de pensionare sau conform art.107 din legea nr.263/2010 decizie de revizuire, precedă obligatoriu de stabilirea drepturilor de pensie.
În speță, nu este întrunită condiția stabilirii drepturilor de pensie pentru a proceda la o revizuire în sensul dorit de intimată, motiv pentru care, apreciez că se impunea admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile apelate și respingerea cererii, ca neîntemeiată.
JUDECĂTOR,
M. V. D.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 659/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 25/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
