Recalculare pensie. Decizia nr. 659/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 659/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 4077/1/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 951/2015)
DECIZIE Nr. 659/2015
Ședința publică de la 03 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D. Ș.
Judecător A. F.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul M. S. împotriva deciziei civile nr. 1777/17.11.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. J. DE PENSII TELEORMAN.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a atașat dosarul în care s-a pronunțat decizia ce se contestă, precum și că la data de 19.02.2015 contestatorul a depus concluzii scrise prin care solicită și judecata în lipsă, după care:
Curtea, față de lipsa părților la strigarea pricinii, în raport de prevederile art. 104 pct. 13 din ROIIJ, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în ordinea listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de-a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Înaltei curți de casație și justiție în dosarul nr. _ , și declinată de către această instanță către Curtea de apel București prin decizia civilă nr.3468/4.12.2014, contestatorul M. S. a solicitat anularea sentinței (sublinierea Curții, în realitate, în raport de dispozițiile art. 424 alin.3 Cod proc.civilă, este vorba de o decizie, iar nu despre o sentință) civile nr.1777/17.11.2014 pronunțată de Curtea de apel București în dosarul nr._ .
În motivarea contestației în anulare, contestatorul a susținut că decizia pronunțată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale în sensul în care reclamantul (respectiv contestatorul) a suferit un prejudiciu creat din culpa exclusivă a pârâtei, toate celelalte critici expuse în contestația olografă vizând motivele pentru care contestatorul a apreciat că nu au fost aplicate în mod corespunzător dispozițiile legale în privința pensiei sale.
Asupra contestației în anulare formulate, Curtea reține următoarele:
Astfel cum rezultă din cuprinsul art.503 alin.2 pct.2 Cod proc. civilă, o hotărâre judecătorească definitivă, poate fi atacată cu o contestație în anulare când este rezultatul unei greșeli materiale.
Din motivele invocate în prezenta contestație în anulare rezultă că, în realitate, contestatorul urmărește o nouă judecată a apelului, respectiv o a doua judecată a apelului din dosarul nr._, deoarece este nemulțumit de soluția pronunțată în apelul în care a avut calitatea de apelant.
Or, așa cum rezultă din textul ce reglementează contestația în anulare, această cale extraordinară de atac, de retractare nu a fost reglementată de către legiuitor pentru a deschide calea unei noi judecați a apelului părții care a pierdut în apelul declarat (deși, de cele mai multe ori, așa cum rezultă din statistica acestor tipuri de cereri, în acest scop sunt promovate contestațiile în anulare, pentru eludarea autorității de lucru judecat a unei decizii definitive de către partea care a pierdut definitiv o pricină și care nu vrea sau nu poate să accepte deznodământul juridic defavorabil), ci a fost reglementată că mijloc procesual specific de corectare a unor împrejurări clar menționate în textul art.503 din Codul de proc. civilă.
Contestatorul nu pare a înțelege, în raport de motivele expuse olograf în contestația în anulare, ce înseamnă sintagma “greșeală materială”.
Cu privire la sintagma greșeală materială, Curtea, în cele ce succed, va detalia care este semnificația acestei sintagme.
O primă subliniere este aceea conform căreia prin sintagma greșeală materială nu se înțelege niciodată o pretinsă sau presupusă eroare de judecată, adică un pretins raționament eronat al instanței de apel raportat la criticile ce au format obiectul cererii de apel, pentru că, altminteri, dacă s-ar admite opinia contrară, ar fi înfrânt caracterul definitiv, respectiv prezumția de adevăr judiciar stabilit cu autoritate de lucru judecat a oricărei hotărâri definitive, ori de câte ori partea ce a pierdut în apel ar fi nemulțumită, la nivel subiectiv, de soluția instanței de control judiciar care nu i-a dat câștig de cauză în apelul declarat.
Sintagma greșeală materială are acoperire legală și faptică în următoarele situații expuse cu caracter exemplificativ și _își exprimă speranța Curtea_ cu scop lămuritor pentru contestator: respingerea eronată a unui apel ca tardiv declarat din cauza citirii eronate a datei neclare de declarare a apelului, anularea unui apel pentru nemotivare, în condițiile în care motivele se regăseau, din eroare, cusute la dosarul de fond sau în arhiva instanței și nu ajunseseră la dosarul cauzei înainte de termenul de judecată, iar instanța de apel și-a întemeiat soluția de anulare pe o astfel de împrejurare, anularea unui apel pentru lipsa calității de reprezentant, în condițiile în care înscrisul care dovedea această calitate se regăsea la dosar, dar nu a fost observat de către instanță de apel (exemplu care nu ar mai putea fi aici enunțat în ipoteza în care, instanța de apel argumentează din ce motiv nu a considerat că respectivul document ar atesta calitatea de reprezentant declarantului căii de atac), anularea apelului pentru nesemnare, cu toate că un exemplar semnat al cererii de apel fusese cusut, din eroare, la dosarul de fond sau, deși a fost expediat instanței de apel, el nu a fost atașat, în timp util, dosarului de apel.
Aceste exemple nu sunt exhaustiv prezentate, dar ele conturează de o manieră explicită un anumit aspect, respectiv faptul că greșeala materială la care se referă dispozițiile art.503 alin. 2 pct.2 din codul de procedură civilă nu poate fi una de judecată în raport de criticile efectiv formulate în cererea de apel, ci una care își are sorgintea în anumite împrejurări procedurale combinate cu o . împrejurări administrative care conduc către o eroare de apreciere a instanței de apel, însă această eroare are doar consecințe procedurale, respectiv respingerea căii de atac pentru motive procedurale, fără a se mai ajunge la judecata concretă a criticilor din respectivul apel.
Prin urmare, opinia contestatorului referitoare la modalitatea în care ar fi trebuit instanța de apel să aprecieze caracterul unor dispoziții legale incidente judecății dosarului nr._ nu constituie și nu se circumscrie unei greșeli materiale a instanței de apel, ci tinde să obțină o altă interpretare a acelorași dispoziții legale de către instanța sesizată cu judecata căii extraordinare de retractare, adică, în alți temeni, tinde să obțină judecata unui veritabil apel la apel, cale de atac necunoscută dreptului român, deturnându-se astfel intenția legiuitorului avută în vedere la momentul edictării contestației în anulare.
Având în vedere ansamblul considerentelor ce preced, reținând că textul art.503 din Codul de proc. civilă enumeră limitativ și restrictiv condițiile de admisibilitate ale căii de atac extraordinare și de retractare reprezentată de contestația în anulare, iar cercetarea argumentelor expuse în prezenta contestație în anulare de către contestator nu se încadrează în niciuna dintre aceste condiții de admisibilitate, Curtea va respinge contestația ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul M. S., identificat cu CNP._, domiciliat în T. M., .. PO1, ., Jud. Teleorman, împotriva deciziei civile nr. 1777/17.11.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, având CUI_, cont bancar RO87TREZ__, cu sediul în A., ., Jud. Teleorman, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2015.
Președinte, A. D. Ș. | Judecător, A. F. | |
Grefier, Ș. T. |
Red:A.F.
Dact.: D.A.M.
4ex./30.03.2015
Jud.recurs:E.D.B.
Ș.T. 09 Martie 2015/4ex.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2670/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2595/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
