Obligaţie de a face. Sentința nr. 36/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 36/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 1129/2/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1214/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința civilă nr.36
Ședința publică din data de 25.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. H.
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul G. D. în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA, având ca obiect „obligație de a face – recalculare pensie”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că în prezenta cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în raport de dispozițiile art.153 alin.1 lit. g raportat la art.154 alin.1 din Legea nr.263/2010, coroborate cu art.247 și art.132 alin.3 Cod procedură civilă, invocă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și reține cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de chemare în judecată de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată inregistrata la data de 23.02.2015, reclamantul G. D. a solicitat obligarea pârâtei C. de Pensii Ialomița să emită o decizie de revizuire și recalculare a pensiei cu luarea în considerare a numărului suplimentar de puncte acordat asiguraților care au desfășurat activitate în grupa I și IT de muncă conform prevederilor OUG nr. 100/2008 și Legii nr. 263/2010; obligarea pârâtei să mențină stagiul complet de cotizare de 20 de ani, la stabilirea noilor drepturi de pensie conform sentinței civile nr.1557/F/ pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ ; obligarea pârâtei la plata diferențelor rezultate în urma majorărilor aplicate și actualizarea sumei cuvenite cu indicele de inflație până la data plății efective, conform Legii nr. 167/1958 (3), pentru o perioadă de 3 ani.
In motivarea cererii se arata ca reclamantul a fost pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă în condițiile Legii nr. 3/1977, conform Deciziei nr._.
Ulterior, potrivit sentinței civile nr.1557/F pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ i s-a recunoscut un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Potrivit art. II din OUG 100/2008, consideră apelantul că ar fi trebuit să beneficieze de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, precum și de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare.
Potrivit sentinței civile nr. 1557/F pronunțată de Tribunalul Ialomița, utilizarea stagiului complet de cotizare de 20 de ani pentru stabilirea drepturilor de pensie recalculate în condițiile OUG nr. 4/2005 a fost făcută în recuperarea vechimii în muncă ce a fost necesară pentru deschiderea drepturilor de pensie sub imperiul Legii 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială.
Acest din urmă act normativ reprezenta - la data pensionării - legea generală în domeniul pensiilor și al asigurărilor sociale, iar acele prevederi din conținutul ei care se referă la categorii particulare de asigurați/angajați- cum sunt cele ale art.14 referitoare la persoanele care și-au desfășurat activitatea în grupele de muncă I și/sau II - nu pot fi calificate drept „acte normative speciale", atâta vreme cât ele se regăsesc în legea cadru ce reglementează materia pensiilor.
Că OUG nr. 100/2008 nu exclude pensionarii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite în raport de vechimea în muncă reglementată prin art 14 din Legea 3/1977 din categoria persoanelor care sunt îndreptățite să beneficieze de acordarea punctajelor suplimentare stabilite prin art. II din OUG nr. 100/2008, rezultă și din expunerea de motive ce au stat la baza adoptării actului normativ, expunere prin care se evidențiază faptul că scopul reglementării este acela de a înlătura inechitățile ivite - cu ocazia recalculării, în baza OUG 4/2005, a pensiilor provenite din fostul sistem al. asigurărilor sociale de stat - între persoanele care au-lucrat în fostele grupe de muncă I și/sau II „ținând cont că între persoanele care au lucrat în fostele grupe I sau/și II de muncă au apărut o . inechități în ceea pe privește cuantumul pensiilor, situație care, în mod evident, creează nemulțumiri, deoarece la determinarea punctajului mediu anual acestea sunt dezavantajate, întrucât bonusul acordat ia stagiul de cotizare, recunoscut de legislația în vigoare până la data de l aprilie 2001, nu reprezintă o perioadă contributivă".
Această modalitate de fundamentare a menționatei Ordonanțe de urgență atestă intenția emitentului de a cuprinde în sfera de aplicare a actului normativ toate persoanele ce au desfășurat activități în fostele grupe de muncă, care sunt în egală măsură îndreptățite să beneficieze de bonusul acordat (prin legislația în vigoare până la 01.04.2001) la stagiul de cotizare, neexistând temei pentru excluderea din această sferă a acelor persoane care au solicitat și au obținut - pe călea unei acțiuni în justiție - revizuirea drepturilor de pensie recalculate în raport de un stagiu de cotizare stabilit potrivit cu prevederile art. 14 din Legea 3/1977 (legea cadru în domeniul pensiilor la data deschiderii drepturilor de pensie). Aceleași argumente sunt pe deplin valabile și în privința aplicării prevederilor art. 169 din Legea nr.263/2010.
Așadar, față de cele expuse, solicită reclamantul admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
La data de 19.03.2015, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimata C. Județeană de Pensii Ialomița, invocând excepția lipsei competenței materiale a Curții de Apel București și a lipsei competenței teritoriale, solicitând astfel, respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată, nefondată și rămasă fără obiect.
La termenul din data de 25.06.2015, Curtea din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București în raport de dispozițiile art. 248 alin.1, art.95, art.96 C., rap.la art.153 alin.1 lit.g și art.154 alin.1 din Legea nr.263/2010 si coroborat cu dispozitiile art.247 și art.132 alin.3 Cod procedură civilă.
Sub acest aspect, Curtea constata ca litigiul pendinte reprezinta un litigiu de asigurari sociale, dat fiind ca obiectul sau vizeaza obligarea pârâtei C. de Pensii Ialomița să emită o decizie de revizuire și recalculare a pensiei cu luarea în considerare a numărului suplimentar de puncte acordat asiguraților care au desfășurat activitate în grupa I și IT de muncă conform prevederilor OUG nr. 100/2008 și Legii nr. 263/2010; obligarea pârâtei să mențină stagiul complet de cotizare de 20 de ani, la stabilirea noilor drepturi de pensie conform sentinței civile nr.1557/F/ pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ ; obligarea pârâtei la plata diferențelor rezultate în urma majorărilor aplicate și actualizarea sumei cuvenite cu indicele de inflație până la data plății efective, conform Legii nr. 167/1958 (3), pentru o perioadă de 3 ani.
Potrivit dispozitiilor coroborate ale art. 153 alin.1 lit.g și art.154 alin.1 din Legea nr.263/2010 si ale art. 95, 96 C.., competența solutionarii cererii apartine Tribunalului I..
Pentru aceste considerente, vazand dispozitiile art.132 NCPC, Curtea va admite excepția necompetenței materiale și teritoriale a Curții de Apel București si va declina competența solutionarii cauzei în favoarea Tribunalului I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul G. D. CNP_ domiciliat în Fetești, . nr.13, județul Ialomița și pe pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA CF_ cu sediul în Slobozia, ., județul Ialomița, în favoarea Tribunalului Ialomița.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2015.
PREȘEDINTE,
L. H.
GREFIER,
F. V.
Red. Jud. LH
Dact: Z.G./4 ex/17.07.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 25/2015. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 1642/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
