Obligaţie de a face. Decizia nr. 2832/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2832/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 260/87/2014
Dosar nr._ (6055/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2832
Ședința publică din data de 03 septembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. C. DOBRANIȘTE
JUDECĂTOR - E. L. U.
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă F. E. împotriva sentinței civile nr. 524 din data de 19 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, având ca obiect - revizuire pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelanta-reclamantă F. E. a solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea conform art. 411 alin. 1 pct. 2 ultima teză Cod procedură civilă, Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința sentinței civile nr. 524 din data de 19 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ s-a respins, ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta F. E. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta F. E. a fost înscrisă la pensie pentru limită de vârstă, în condițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca urmare a activității desfășurate în grupa I de muncă.
Prin sentința civilă nr. 2847/03.10.2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, pârâta a fost obligată să emită în favoarea reclamantei o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 4/2005 precum și la plata diferențelor drepturilor de pensie începând cu data de 05.09.2009 și până la data de 05.09.2012, indexate cu rata inflației.
Hotărârea judecătorească a fost pusă în executare de către reclamantă, pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman emițând decizia nr._/12.08.2013.
Prin cererea formulată, reclamanta solicită revizuirea drepturilor de pensie stabilite prin decizia nr._/12.08.2013, prin valorificarea punctajelor suplimentare prevăzute de O.U.G. nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010 și obligarea pârâtei la plata diferențelor drepturilor de pensie cuvenite în urma recalculării, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
S-a apreciat astfel că potrivit art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice: „(1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.
(2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor.”
C. de pensii soluționează cererea printr-o decizie de revizuire, decizie care poate fi contestată potrivit art. 149 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.
Dispozițiile legale impun titularului dreptului la pensie obligația de a adresa cererea referitoare la revizuirea pensiei casei teritoriale de pensii în raza căreia se află domiciliul său, cerere pe care reclamantul nu a formulat-o, investind direct instanța cu o astfel de cerere.
Pe de altă parte,O.U.G. nr. 100/2008 dă posibilitatea anumitor categorii de persoane de a beneficia de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, precum și de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa a-II-a de muncă.
Sunt avute în vedere, printre altele, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Din interpretarea logico-gramaticală a acestor prevederi, rezultă că acestea vizează și situația în care la deschiderea dreptului la pensie s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii pensiei prevăzută de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, acestea având, în raport de prevederile art. 8 din același act normativ, un caracter special.
Rezultă deci că pensionarii ale căror drepturi la pensie au fost recalculate în baza unor dispoziții cu caracter special, cum este în speța de față, nu pot beneficia și de recalculările prevăzute de O.U.G. nr. 100/2008, deoarece reclamanta a beneficiat de dispoziții cu caracter special care i-au permis să solicite recalcularea drepturilor de pensie retroactiv, utilizându-se un stagiu de cotizare de 20 ani.
Sintagma acte normative cu caracter special, folosită de legiuitor în textele de lege sus indicate trebuie înțeleasă în sensul în care stabilirea drepturilor de pensie s-a făcut prin utilizarea altor stagii de cotizare decât cele prevăzute de anexa nr. 3 a Legii nr. 19/2000.
Conform art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010:” Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:
a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;
b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a-II-a de muncă.
A.. (4) al aceluiași articol stabilește că prevederile alin. (1) se aplică prin acordarea diferenței dintre creșterea punctajului mediu anual rezultată și cea acordată conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009.
Potrivit alin. (2) al art. 169 din Legea nr. 263/2010, prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.
Reclamanta se află în situația de exceptare prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 100/2008 cât și de alin. (2) al art. 169 din Legea nr. 263/2010, deoarece drepturile sale de pensie au fost recalculate prin utilizarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, dispoziție specială față de prevederile art. 8 din Legea nr. 3/1977.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, acțiunea reclamantei s-a apreciat ca fiind nefondată și a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel motivat, în termenul legal,reclamantă F. E., criticând-o pentru nelegalitate, apel întemeiat pe dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.
Se arată în dezvoltarea căii de atac formulate, că prin cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr._, pe rolul Tribunalului Teleorman, apelanta a solicitat:
- obligarea pârâtei să îi revizuiască drepturile de pensie stabilite prin decizia nr._/2013, decizie prin care a fost modificat punctajul mediu anual, urmare punerii în executare a sentinței civile nr.2847/2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman, cu luarea în calcul a punctajului cuvenit conform OUG nr. 100/2008, începând cu data de 01.06.2009;
- obligarea pârâtei la acordarea diferenței între punctajul mediu anual stabilit conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 și cel stabilit conform OUG nr. 100/2008 începând cu data de 01.01.2011 la zi;
- obligarea pârâtei la plata diferențelor drepturilor de pensie cuvenite în urma recalculării, actualizate cu indicele de inflație la data plații.
Apelanta înfățișează că prin sentința civilă nr.2847/2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman, rămasă irevocabilă, pârâta a fost obligată să emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani, în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005 și obligarea pârâtei la plata diferențelor drepturilor de pensie rezultate în urma recalculării, începând cu data de 27.11.2008, până la emiterea deciziei de recalculare.
Prin sentința civilă apelată,prima instanță i-a respins cererea ca nefondată, reținând în motivare că nu este îndreptățită la acordarea majorării de punctaj prevăzută de OUG nr. 100/2008, iar în consecință nu poate beneficia nici de majorarea prevăzută de către art. 169 din Legea nr. 263/2010.
Consideră titulara căii de atac că cele reținute de prima instanță sunt netemeinice, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului, pentru considerentele expuse.
Astfel, urmare punerii în executare a acestei hotărâri judecătorești, s-a emis decizia nr._/2013, în calculul punctajului mediu anual nefiind luat în considerare punctajul cuvenit conform OUG nr. 100/2008, potrivit eșalonării prevăzute în această ordonanța față de data deschiderii dreptului la pensie.
Din drepturile apelantei recalculate conform sentinței civile mai sus menționate, pârâta a reținut drepturile de pensie de care a beneficiat conform OUG nr. 100/2008, acordate până la data emiterii deciziei de recalculare și în continuare nu i-a acordat punctajul prevăzut de actul normativ precizat.
Apelanta a solicitat instanței să constate ca punctajul prevăzut de OUG nr. 100/2008 în mod nelegal nu a fost acordat de către pârâtă, având în vedere că această ordonanță dă posibilitatea anumitor categorii de persoane de a beneficia de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă și 0,25 puncte pentru fiecare an de spor acordat pentru vechimea realizată în grupa a-ll-a de muncă. Sunt avute în vedere, printre altele, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Pentru apelantă, Legea nr. 3/1977, nu reprezintă o lege specială, ci legea în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie. Dispoziția referitoare la stagiul complet de cotizare mai favorabilă celor care au prestat munca în grupe o anumită perioadă nu este nici ea o "lege specială" în sensul OUG nr. 100/2008, ci o prevedere derogatorie de la stagiul complet de cotizare general, stabilită tot prin legea generală care reglementa stabilirea și calculul pensiilor. Stagiul complet de cotizare și acordarea de puncte suplimentare în baza OUG nr. 100/2008 reprezintă două probleme diferite care nu se exclud, date fiind natura și finalitatea lor.
Prin OUG nr. 100/2008, sporul pentru activitatea prestată în grupele I și a-ll-a de muncă a dobândit efecte și pe planul stabilirii punctajului mediu anual, ca și perioadă contributivă, cu deosebirea că numărul de puncte aferent unui an, respectiv unei luni de spor este determinat prin lege. Or, stabilirea perioadei contributive diferă de problema stagiului complet de cotizare. OUG nr. 100/2008 nu impune un anumit stagiu complet de cotizare, pentru că acest stagiu este determinat de legea în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, iar domeniul de aplicare a OUG nr. 100/2008 este stabilit în raport de persoanele beneficiare și de grupele de muncă.
Exemplifică astfel apelanta câteva acte normative care reglementează alte condiții de pensionare pentru anumite categorii de personal și care sunt exceptate de la aplicarea creșterii punctajelor prevăzute de OUG nr. 100/2008 st anume: HG nr. 267/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria minieră; Legea nr. 57/1998 pentru aprobarea OG nr. 39/1997 cu privire la pensionarea cu reducere de vârstă a femeilor care lucrează în industria minieră; HG nr. 468/1990 privind locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale din Întreprinderea Acumulatorul București și Întreprinderea Produse Electrotehnice Bistrița ce se încadreze în grupele I și a-II-a de muncă în vederea pensionarii, precum și condițiile de pensionare: HG nr.266/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria extractivă, de petrol și gaze, etc.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 100 lit. b și art. 169 alin. 1 lit. a din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, trebuia să beneficieze începând cu data de 01.01.2011 de o creștere a punctajelor anuale realizate, cu 50% pentru perioadele în care a desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă, având în vedere că drepturile acesteia de pensie au fost deschise potrivit legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, respectiv conform Legii nr. 3/1977 și a desfășurat activitate încadrată în grupa I de muncă de peste 20 ani.
Potrivit dispozițiilor alin 2 ale art. 169 din această lege, creșterea punctajelor nu se aplică celor cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special. Legea nr. 3/1977 nu reprezintă o lege specială, cl este legea generală în baza căreia s-a deschis dreptul apelantei la pensie. În conformitate cu dispoziții-art.169 (4) din Legea nr. 263/2010: "prevederile alin.1 al acestui articol se aplică prin acordarea diferenței dintre creșterea punctajului mediu anual rezultată și cea acordată conform OUG nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009".
S-a menționat că obiectul acțiunii acesteia este "obligația de a face", care este imprescriptibilă și așa cum pârâta are dreptul de revizuire a deciziilor de pensionare, în cazul în care se constată erori de calcul, aceasta le recuperează în cadrul termenului general de prescripție și pensionarii au dreptul de a solicita revizuirea deciziei de pensionare. Drepturile solicitate de apelantă sunt drepturi prevăzute de lege, care pot fi ‚ solicitate oricând, drepturi care pot fi recuperate pe ultimii trei ani, anterior formulării cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a sumelor de bani datorate de către pârâtă cu titlu de diferențe de drepturi de pensie, sunt aplicabile disp. art. 1073 Cod Civil, normele de drept civil având rolul de drept comun în raport cu cele din sfera legislației asigurărilor sociale. Date fiind dispozițiile textului de lege menționat mai sus, creditorul unei obligații, inclusiv cea de plată a unei sume de bani, are dreptul la îndeplinirea exactă a acesteia, el neputând fi obligat să suporte înscrisurile decurgând din devalorizarea monedei naționale, ca efect al procesului inflaționist, aceste riscuri urmând a fi puse în sarcina debitorului, care se afla în culpă pentru neîndeplinirea îndatoririlor sale.
Procesul inflaționist constituie un fapt notoriu, astfel ca acesta nu mai trebuie dovedit de reclamantă, potrivit principiilor și regulilor generate în materie de probațiune a faptelor juridice "lato senso".
În cauză, apelanta fiind creditorul obligației, trebuie să obțină îndeplinirea exactă a îndatoririlor ce revine debitorului - casa de pensii - doar dacă diferențele de drepturi pensie achitate vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plații efective.
În raport de cele menționate mai sus, apelanta a solicitat instanței să constate că a realizat o aplicare greșita a legii, aceasta fiind îndreptățită la acordarea punctajului prevăzut de OUG nr. 100/2008 cât și la acordarea majorării punctajului prevăzut de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, astfel că decizia nr._/2013 urmează a fi revizuită.
Examinând motivele de apel formulate față de hotărârea apelată și probele administrate în cauză, cercetând pricina în limitele prevăzute de art.477 și următoarele din Codul de procedură civilă, Curtea constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.II lit. a din OUG nr.100/2008 beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, precum și de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Dispozițiile art. 169 alin. 1 din Legea nr.263/2010 acordă asiguraților care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, o majorare a punctajelor anuale, cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă și cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, însă cu menținerea stagiului complet de cotizare prevăzut de aceste legi și a interdicției de aplicare a acestor dispoziții în situația pensiilor la care recalcularea s-a făcut utilizând vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Ori, dispozițiile din OUG nr.100/2008, respectiv Legea nr.263/2010, solicitate de apelantă a-i fi aplicate, vizează acordarea unui număr suplimentar de puncte sau o majorare a punctajului mediu anual pentru perioada lucrată în fostele grupe de muncă, fără a reglementa în vreun mod stagiul complet de cotizare al acestor beneficiari.
Însă, potrivit textului legal amintit, sunt exceptate de la acordarea acestor sporuri pentru activitatea desfășurată în grupa I sau a II a de muncă, acele persoane care au beneficiat deja de o reducere a stagiului complet în baza unor norme speciale.
În speță, reclamantei s-au recalculat drepturile de pensie în conformitate cu Legea nr.3/1977, în baza OUG 4/2005, prin valorificarea unui stagiu de cotizare derogator de la cel prevăzut de art. 8 din Legea nr.3/1977 și anume cel de 20 ani, prevăzut de art. 14 din lege, potrivit dispozițiilor sentinței civile nr. 2847/03.10.2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ .
Curtea a reținut, în acord cu concluziile primei instanțe că stagiul complet de cotizare de 20 de ani, utilizat la recalcularea pensiei contestatoarei, constituie un stagiu distinct, înscris în dispoziții legale cu caracter special, respectiv art.14 din Legea nr.3/1977, derogatorii de la dreptul comun.
Este evident că, față de dispozițiile, menționate anterior, referitoare la interdicția de recalculare a pensiilor celor care au beneficiat deja de o reducere a stagiului complet în baza unor norme speciale, cum sunt nu doar cele menționate în apel, ci și cele ale art. 14 din Legea nr.3/1977, pensia apelantei nu poate fi supusă decât uneia dintre cele două proceduri.
În cazul apelantei reclamante care are vocație la ambele proceduri, este dreptul acesteia de a opta pentru cea apreciată ca mai avantajoasă. Prin promovarea litigiului anterior, aceasta a optat pentru aplicarea stagiului redus de 20 de ani, în măsura în care această solicitare a fost admisă și pusă în executare, cealaltă procedură nu i se mai aplică.
De caracterul reparator al OUG nr.100/2008, respectiv art. 782 din Legea nr. 19/2000 și art. 169 alin. 1 din Legea nr.163/2010 beneficiază, fără drept la această opțiune, persoanele care nu au lucrat în grupele de muncă vechimea completă de 20, respectiv 25 de ani, pentru a li se aplica stagiul derogator prevăzut de art. 14 din Legea nr.3/1977.
Ca atare, de vreme ce i s-a aplicat stagiul special la recalculare, apelanta reclamantă nu mai poate beneficia și de numărul suplimentar de puncte prevăzut de OUG nr.100/2008 sau majorările procentuale de punctaj pretinse, dată fiind interdicția prevăzută de textele de lege menționate, criticile în acest sens fiind lipsite de fundament juridic.
Faptul că legiuitorul a prevăzut, prin alte acte normative, stagii speciale de cotizare pentru diverse categorii profesionale nu este de natură a atrage o altă calificare pentru stagiul prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977, care la rândul său derogă, din rațiuni similare celor avute în vedere la edictarea actelor normative menționate, respectiv compensarea efortului suplimentar depus pentru o activitate desfășurată în altfel de situații decât cele obișnuite, de la dispozițiile generale, pentru persoanele care îndeplinesc condiția minimă de activitate desfășurată în grupele de muncă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulată de apelanta-reclamantă F. E., CNP_ cu domiciliul în T. M., bulevardul Independenței, ., ., împotriva sentinței civile nr. 524 din data de 19 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, cu sediul în Municipiul A., ., jud. Teleorman, CUI_, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, L. C. Dobraniște E. L. U.
GREFIER,
F. V.
Tehnored.L.E.U.
Dact. C.C./4 ex./18.09.2015
Jud.fond:ZamfirLenuța
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1516/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 989/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
