Obligaţie de a face. Decizia nr. 1116/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1116/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 20627/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7986/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1116/2015
Ședința publică de la 30 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. E.
Judecător D. A. C.
Judecător M. P.
Grefier I. R. M.
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurenta T. Z. împotriva sentinței civile nr.5527 din data de 12.05.2014 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cauza având ca obiect – recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că prin cererea de recurs se solicită și judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că părțile au lipsit la termenul de astăzi, dar s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă prin cuprinsul cererii de recurs, Curtea constată cauza în pronunțare și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._, la data de 06.06.2012 reclamanta T. Z. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea cererii, verificarea legalității cuantumului pensiei ce i se cuvine cu luarea in considerație a tuturor veniturilor si sporurilor realizate, stabilirea pensiei reale si legale ce i se cuvin conform prevederilor Legii nr.19/2000 si Legii nr.263/2010 si plata diferențelor de pensie astfel rezultate cu valorificarea veniturilor atestate de adeverința nr._/25.03.2011, emisă de TVR DIRECȚIA ECONOMICA DEPARTAMENTUL FINANCIAR de la data de 04.04.2011.
La data de 12.12.2013 reclamanta T. Z. a depus cerere precizatoare, prin care a solicitat obligarea paratei C. de P. a Municipiului București la emiterea unei noi decizii cu valorificarea veniturilor din adeverința nr._/25.03.201 emisa de TVR - DIRECȚIA ECONOMICA - DEPARTAMENTUL FINANCIAR, de la data de 04.04.2011, data la care intimata C. DE P. SECTOR 2 BUCUREȘTI, a primit prin registratura cerea cu nr._ de recalculare a drepturilor de pensie, in perioada 01.01.1990- conform prevederilor Legii nr. 19/2000 si Legii nr. 263/2010, plata diferențelor de pensie in urma recalculării.
Prin sentința civilă nr.5527/12.05.2014 Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția inadmisibilității acțiunii formulata de parata; a respins acțiunea, ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel,instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Tribunalul a analizat cu prioritate excepțiile invocate din oficiu.
Contestatoarea T. Z. a fost pensionată prin decizia nr._/13.09.2009 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, drepturile de pensie fiindu-i stabilite începând cu data de 01.08.2010. S-a reținut un stagiu complet de cotizare, conform Legii nr.19/2000, de 27ani și 4 luni. Stagiul total de cotizare realizat a fost de 39 ani 7 luni și 28 zile în condiții normale, iar stagiul aferent grupei a II-a a fost de 23 ani și 2 luni.
Prin decizia nr._/16.06.2011, C. Locală de P. Sector 2 București a respins cererea de recalculare formulată de contestatoare, întrucât în conformitate cu art.165 alin.2 din Legea nr.263/2010 și art.127 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii 263/2010, veniturile din adeverința nr._/25.03.2011 emisă de TELEVIZIUNEA ROMÂNĂ nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Această decizie se putea contesta, potrivit art.149 alin.1 din Legea nr. 263/2010, în termen de 30 de zile la Comisia Centrală de Contestații, însă din materialul probator aflat la dosarul cauzei rezultă că T. Z. a depus contestația direct la instanță în data de 06.06.2012. Având în vedere cele expuse, precum și prevederile art.149 alin.2 raportat la art.151 din Legea nr.263/2010, tribunalul a admis excepția inadmisibilității invocată de reprezentanta pârâtei și a respins contestația ca inadmisibilă.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs recurenta T. Z., criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
La termenul din data de 12.05.2014, pârâta a invocat excepția inadmisibilității, fiind depășită prima zi de înfățișare și, mai mult de atât, pârâta nu a solicitat această excepție prin întâmpinare.
Învederează recurenta că s-a opus punerii în discuție a acestei excepții, fiind invocată peste termenul prevăzut de procedura civilă, însă instanța de fond a soluționat în defavoarea sa speța supusă judecății, motiv pentru care solicită casarea cu trimitere către prima instanță de judecată, deoarece nu s-a intrat în judecarea fondului.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
In cauza, se constată că prima instanță nu a soluționat procesul asupra fondului dreptului a cărui realizare se urmărește prin promovarea acțiunii, reținându-se că reclamanta nu a probat parcurgerea procedurii prealabile in termenul prevăzut de lege, pronunțând soluția in baza unei excepții.
Excepția a fost invocată din oficiu și nu reiese că a fost pusă în discuția părților, recurenta reclamantă fiind prezentă personal și asistată de avocat, așa cum reiese din practicaua sentinței civile atacate, la termenul din 12.05.2014, pentru a se respecta principiul contradictorialității și dreptul părților la apărare.
Conform art. 129 alin. 2-5 din Codul de procedură civilă, judecătorul trebuie să manifeste rol activ în procesul civil, prin asigurarea echilibrului procesual, dar tocmai această intervenție poate indirect ameliora interesele uneia din părți. De aceea, intervenția judecătorului nu poate aduce atingere dreptului de apărare, pentru a cărui realizare este nevoie de respectarea principiului contradictorialității. Judecătorul are îndatorirea să facă respectate și să respecte el însuși principiul contradictorialității și celelalte principii ale procesului civil. Cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Dreptul la o procedură contradictorie „implică în principiu dreptul părților la un proces, penal sau civil, de a lua cunoștință de orice act sau observație prezentată judecătorului, chiar de un magistrat independent, pentru a-i influența decizia și a o discuta” (CEDO, M. c. Franței, par.27; CEDO, Augusto c. Franței, par.50). Posibilitatea părților de a-și exprima punctul de vedere asupra oricărui aspect al cauzei reprezintă un element al încrederii justițiabililor în funcționarea justiției.
Instanța însăși trebuie să respecte principiul contradictorialității în special atunci când soluționează un litigiu în temeiul unui motiv invocat din oficiu (CEDO, Skondrianos c. Greciei, hotărârea din 18 decembrie 2003, par. 29 și 30, CEDO, Clinique des Acacias și alții c. Franței, hotărârea din 13 octombrie 2005, par. 38, precum și CEDO, Prikyan și Angelova c. Bulgariei, hotărârea din 16 februarie 2006, par. 42). Contradictorialitatea procedurii este o condiție esențială a dreptului la apărare în întregul său. Respectarea contradictorialității semnifică, de fapt, respectarea dreptului la apărare (Comisia EDH, raportul din 15 octombrie 1987 în cauza Bricmont împotriva Belgiei).
În consecință, Curtea va face aplicarea prevederilor art. 312 alin. 5 raportat la art. 304 pct. 9 și 3041 din Codul de procedură civilă, va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre a fi rejudecata, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta T. Z. împotriva sentinței civile nr.5527 din data de 12.05.2014 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Martie 2015.
Președinte, D. G. E. | Judecător, D. A. C. | Judecător, M. P. |
Grefier, I. R. M. |
Red. DAC
Dact: Z.G./2 ex/08.04.2015
Jud.fond: R.U.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1738/2015.... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 739/2015. Curtea... → |
|---|
