Despăgubiri. Decizia nr. 1738/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1738/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 35477/3/2014
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (737/2015)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1738
Ședința publică de la 15.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- M. V. D.
JUDECĂTOR - N. R. I.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE, ÎN RETRAGERE ȘI ÎN REZERVĂ pentru membrul de sindicat O. A. împotriva sentinței civile nr._/03.12.2014, pronunțate de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. A. INTERNE și C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI A. INTERNE.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul prin consilier juridic S. N., care depune la dosar delegație de reprezentare juridică, lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul convențional al apelantului arată că nu are alte cereri de formulat, care să conducă la amânarea dezbaterilor.
Curtea acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul convențional al apelantului solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul recunoașterii dreptului pretins, urmare a deciziilor emise în baza Legii nr.241/2013, pentru O. A. suma totală de_ lei, reținută în baza Deciziei de revizuire nr._/12.12.2011, începând cu luna ianuarie 2012 până în luna septembrie 2013, inclusiv. Depune la dosar concluzii scrise.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din data de 03.12.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului M. A. Interne.
S-a respins acțiunea formulată de contestatorul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE în numele membrului său de sindicat O. A., în contradictoriu cu intimații M. A. INTERNE și C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI A. INTERNE, ca neîntemeiată.
În considerente a reținut că, contestatorul a fost beneficiarul unei pensii militare de serviciu, ce a intrat în procesul de recalculare prevăzut de Legea 119/2010 și ulterior, de revizuire, în temeiul OUG 1/2011 (a se vedea decizia nr._/11.06.2013 – f 87 prin care i s-a stabilit o pensie în cuantum de 2564 lei).
Subsecvent, în baza Legii 241/2013, intimata C. de P. Sectorială a M.A.I. a emis decizia nr._/09.10.2013 – f 82 prin care s-a revenit la cuantumul aflat în plată la nivelul lunii decembrie 2010 (3491 lei), începând cu 01.10.2013.
Nemulțumit de această decizie, pensionarul a formulat o contestație administrativă –f 84 la Comisia de Contestații din cadrul M.A.I.
La dosar nu se află depusă hotărârea pronunțată de Comisia de Contestații din cadrul M.A.I. cu privire la contestația administrativă a pensionarului.
Raportând situația de fapt de mai sus la prevederile legale în materie, tribunalul a apreciat că acțiunea de față este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin promovarea prezentei acțiuni, organizația sindicală, pentru membrul de sindicat O. A., urmărește obținerea diferențelor de drepturi de pensie între cele cuvenite pentru luna decembrie 2010 (repuse în plată în temeiul Legii 241/2013) și cele încasate în temeiul deciziei de revizuire emisă în baza OUG 1/2011, precum și indexarea cuantumului pensiei stabilite în baza Legii 241/2013.
Instanța a considerat că pretențiile deduse judecății sunt neîntemeiate, întrucât potrivit prevederilor art. 1 din acest act normativ, pensia care a intrat în procesul de recalculare și revizuire conform Legii 119/2010 și OUG 1/2011, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată la nivelul lunii decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010, începând cu luna octombrie 2013.
Prin urmare, revenirea la cuantumul pensiei existent la nivelul lunii decembrie 2010 reprezintă o măsură care produce efecte exclusiv pentru viitor, neexistând nicio dispoziție în cuprinsul Legii 241/2013 care să confere dreptul la despăgubiri pentru perioada decembrie 2010-octombrie 2013.
În acest sens, rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. 4 din Legea 241/2013, faptul că pensia cuvenită pentru luna decembrie 2010, acordată de legiuitor începând cu 01.10.2013, se menține în plată până când cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, în temeiul Legii 119/2010 și OUG 1/2011, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.
Totodată, dispozițiile art. 2 din Legea 241/2013 nu pot constitui fundamentul juridic al unor despăgubiri constând în diferențele de drepturi de pensie între cele încasate și cele cuvenite prin raportare la pensia aflată în plată la nivelul lunii decembrie 2010, întrucât textul de lege mai sus enunțat are în vedere ipoteza constatării diferențelor provenind din greșita valorificare a veniturilor realizate ori a stagiilor de cotizare, cu ocazia emiterii deciziei de revizuire în temeiul OUG 1/2011.
În cauza de față nu se pune însă în discuție legalitatea deciziei emise în baza OUG nr. 1/2011, care nefiind astfel contestată din acest punct de vedere își produce în continuare efectele juridice.
Criticile de nelegalitate invocate de contestator, care au în vedere neconformitatea legislației în materia pensiilor anterioară apariției Legii nr. 241/2013, deci inclusiv a OUG nr. 1/2011, cu prevederile și practica C.E.DO nu sunt specifice deciziei atacate.
Aceasta deoarece prin decizia emisă în baza Legii nr. 241/2013, intimata C. de P. Sectorială a M.A.I. nu a făcut decât să prezinte situația pensiei din decembrie 2010, respectiv 30.09.2013, pentru a stabili cuantumul cel mai avantajos, respectiv cel din decembrie 2010, care urmează a se plăti începând cu data de 01.10.2013.
Intimata C. de P. Sectorială a M.A.I. nu a făcut nicio recalculare a pensiei cuvenite pensionarului reprezentat în cauză care să poată fi astfel contestată.
Aceasta nu a schimbat algoritmul de calcul și nici nu a adăugat noi date care să conducă la un alt cuantum al pensiei, ci doar a ales valoarea cea mai mare a acesteia de la cele două date arătate mai sus.
Legea 241/2013 nu a restabilit principii încălcate anterior prin operațiunea de revizuire a pensiei în temeiul OUG 1/2011, de natură să justifice acoperirea unui prejudiciu constând în diferențele de pensie clamate în cauză.
Urmare celor de mai sus, tribunalul a reținut că nu există astfel nici un temei juridic pentru pretențiile constând în plata diferențelor solicitate pentru perioada ianuarie 2012 – 30.09.2013.
Aceasta deoarece aceste diferențe sunt determinate de nelegalitatea deciziei de revizuire emisă în baza OUG nr. 1/2011 care nu face obiectul prezentei cauze.
Și solicitarea de indexare a pensiei stabilite prin decizia emisă în baza Legii 241/2013 apare ca neîntemeiată.
Astfel, potrivit art. 102 alin. 2 din Legea 263/2010, valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata medie anuală a inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat.
Aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în cauză, în sensul invocat de contestator, deoarece acesta beneficiază de repunerea în plată a pensiei în cuantumul existent la nivelul lunii decembrie 2010, începând cu 01.10.2013 și până la momentul la care cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii 119/2010 și ale OUG 1/2011, va fi mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010, așa cum prevede art. 1 alin. 4 din Legea 241/2013.
Prin urmare, pentru ipoteza pensiei revizuite în temeiul OUG 1/2011, legiuitorul a instituit principiul conservării acestuia în cuantumul existent în luna decembrie 2010, independent de majorarea anuală a valorii punctului de pensie, aceasta devenind relevantă doar la momentul la care înmulțită cu punctajul mediu anual atestat în decizia de revizuire emisă în baza OUG 1/2011 ar conduce la o valoare superioară a pensiei față de cea din decembrie 2010, repusă în plată începând cu 01.10.2013.
Situația nu este discriminatorie, neputându-se reține existența unui tratament diferențiat pentru aceeași categorie socială. În acest sens, optând pentru repunerea în plată a pensiei în cuantumul existent în luna decembrie 2010 (în situația în care în urma revizuirii operate în temeiul OUG 1/2011, cuantumul pensiei a fost redus), legiuitorul a oferit un beneficiu categoriei pensionarilor care a intrat sub incidența OUG 1/2011.
Or, pensia în plată în luna decembrie 2010 avea natura juridică a unei pensii de serviciu, calculate în baza unor dispoziții legale speciale, în speță, Legea 164/2001, nefiind, deci, stabilită în baza unui punctaj mediu anual, determinat conform dispozițiilor Legii 119/2010 și OUG 1/2011. Prin urmare, pensia repusă în plată începând cu octombrie 2010 nici nu ar putea fi indexată în sensul art. 102 din Legea 263/2010, deoarece cuantumul acesteia nu este produsul dintre punctajul mediu anual și valoarea punctului de pensie, ci este rezultatul aplicării modului de calcul prevăzut de legea specială.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal și motivat apelantul-contestator S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE în numele membrului său de sindicat O. A., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, apel întemeiat în drept pe dispozițiile art. 466 pct. 1 NCPC, art.470-471 NCPC, art.480 pct.2 NCPC.
Prin motivele de apel, se arată că prin acțiunea formulată a solicitat recunoașterea dreptului pretins, urmare a deciziilor emise în baza Legii nr.241/2013, respectiv acordarea sumelor reținute în baza deciziilor de revizuire, obligarea intimatelor Ia repararea pagubei cauzate și indexarea cuantumului pensiilor stabilite în urma ultimelor decizii emise în baza Legii nr.241/2013, pentru contestatorul susmenționat, ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale în vigoare.
Instanța a respins acțiunea formulată ca neîntemeiată, motiv pentru care a formulat prezentul apel prin care solicită schimbarea în tot a hotărârii apelate, conform art.480 alin.2 NCPC, pentru următoarele considerente:
În mod greșit, instanța a reținut că revenirea la cuantumul pensiei existent la nivelul lunii decembrie 2010 reprezintă o măsura reparatorie exclusiv pentru viitor, neexistând nici o dispoziție în cuprinsul Legii nr.241/2013 care să confere dreptul la despăgubiri pentru perioada decembrie 2010 - septembrie 2013.
În mod greșit instanța a reținut că art.2 din Legea nr.241/2013 are în vedere ipoteza constatării diferențelor provenind din greșita valorificare a veniturilor realizate ori a stagiilor de cotizare, cu ocazia emiterii deciziilor de revizuire în temeiul OUG nr. 1/2011.
În mod greșit instanța a considerat un beneficiu acordat de legiuitor categoriilor pensionarilor care au intrat sub incidența OUG nr.1/2011, motiv pentru care pensia repusă în plata începând cu luna octombrie 2013 nici nu ar putea fi indexata, deoarece cuantumul acesteia nu este produsul dintre punctajul mediu anual și valoarea punctului de pensie, ci este rezultatul aplicării modului de calcul prevăzut de legea specială.
Față de cele menționate mai sus, apelantul a arătat următoarele:
Pensia contestatorului din prezentul apel, au fost stabilite în baza Legii nr. 164/2001 și au avut în vedere următoarele:
- activitatea cadrelor militare din sistemul național de apărare, ordine publica și securitate naționala nu s-a limitat în timp Ia durata programului normal de lucru și nu a existat posibilitatea compensării muncii prestate cu timp liber sau plați suplimentare;
- exercitarea prerogativelor constituționale de apărare, ordine publica și securitate naționala se caracterizează prin continuitate;
Instituțiile publice au obligația legală de a asigura realizarea drepturilor prin dispozițiile în vigoare referitoare la specificul muncii prestate, importanță socială și restricțiile aferente;
- expunerea cadrelor militare la un grad ridicat de stres și risc.
Având în vedere necesitatea corectării unor neconcordante la nivelul reglementărilor, în privința modului de calcul al drepturilor de pensie, corelate cu încălcarea principiilor neretroactivității legii, dreptului de proprietate, drepturilor câștigate, precum și discriminarea în raport de alte categorii de pensionari, legiuitorul prin Legea nr.241/2013, a revenit la cuantumul pensiei existent Ia nivelul lunii decembrie 2010 ca o măsura reparatorie.
În această situație, apelanta consideră ca măsura reparatorie trebuie să privească un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanelor, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoanele trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționata.
O.U.G. nr. 1/2011, actul normativ în baza căruia au fost emise deciziile de revizuire care au condus la diminuarea pensiei contestatorilor, a avut ca scop reformarea sistemului de pensii și înlăturarea situațiilor inechitabile pe fondul crizei economicio-financiare cu care statul roman s-a confruntat în momentul apariției acestor dispoziții legale.
Este evident și de netăgăduit dreptul statului de a legifera și de a înlătura eventualele inechități, dar această operațiune se impune a fi efectuată astfel încât să nu aducă atingere dreptului de pensie dobândit legal ca urmare a desfășurării unor activități în calitate de militari activi, în care s-au supus tuturor rigorilor specifice vieții militare, cu promisiunea certă din partea statului că vor beneficia de un cuantum al pensiei care să compenseze restricțiile pe care le-au suferit.
Față de cele mai sus menționate, apelantul a apreciat că intervenția statului de a elimina pensia de serviciu prin revizuire numai în raport de principiul contributivității, reprezintă în mod incontestabil o ingerința în exercițiul unui drept legal dobândit.
Prin urmare, statul avea obligația de a ține cont de asigurarea unei proporționalități între acest interes și speranța legitimă a contestatorilor de a se bucura de dreptul câștigat pe viitor.
Apelantul consideră că dreptul de pensie le-a fost stabilit contestatorilor sub imperiul Legii nr.164/2001, având dreptul la o continuitate în ceea ce privește evoluția acelei legi în viitor. Or, reducerea pensiei s-a produs în mod total și evident imprevizibil.
Mai mult, imposibilitatea de a-și recupera vreodată sumele de bani pierdute și neindexarea pensiilor au dus la ruperea justului echilibru ce trebuie păstrat intre protecția proprietății și cerințele interesului general.
Dacă ar interpreta imposibilitatea indexării pensiilor în sensul art.102 din Legea nr.263/2010, deoarece cuantumul acesteia nu este produsul dintre punctajul mediu anual și valoarea punctului de pensie, fiind rezultatul aplicării modului de calcul prevăzut de legea specială, pe cale de consecința aceasta indexare nu s-ar aplica nici celor care în urma revizuirii au obținut un cuantum mai mare al pensiei - fapt care nu corespunde realității.
De asemenea, a menționat apelantul că pe toată durata exercitării activității lor de cadre militare active, contestatorii nu au avut șansa de a-și suplimenta veniturile, având de suportat incompatibilități și interdicții totale în vreme ce categorii profesionale au beneficiat de șansa suplimentarii veniturilor lor în lipsa oricăror incompatibilități și restricții.
Totodată, apelantul a invocat obligația interpretării și aplicării dispozițiilor constituționale în materia drepturilor omului în conformitate cu tratatele internaționale ratificate de România, deci și în conformitate cu dispozițiile Convenției, care se impune tuturor autorităților publice romane.
Constatarea că nu exista nici o dispoziție în cuprinsul Legii nr.241/2013 care să confere dreptul la despăgubiri pentru perioada decembrie 2010-septembrie 2013, nu împiedica instanțele de judecata să facă aplicarea art.20 din Legea fundamentală și să dea prioritate pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și să analizeze nemijlocit convenționalitatea acestor norme și a efectelor ei concrete asupra părților cauzei din litigiul cu care sunt sesizate, în raport cu circumstanțele fiecărei spete.
Consideră că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Pentru motivele invocate, apelantul a solicitat în temeiul prevederilor art.480 pct.2 NCPC să se dispună: admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile nr._/03.12.2014 pronunțata de Tribunalul București -Secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în sensul recunoașterii dreptului pretins, urmare a deciziilor emise în baza Legii nr.241/2013, respectiv acordarea sumelor reținute în baza deciziilor de revizuire, obligarea intimatelor la repararea pagubei cauzate și indexarea cuantumului pensiilor stabilite în urma ultimelor decizii emise în baza Legii nr.241/2013..
Cercetând apelul declarat, Curtea constată că este nefondat.
Se reține în primul rând, că plata unor diferențe de pensie nu-și poate avea izvorul decât într-o eventuală anulare a deciziei prin care drepturile au fost stabilite, fie și numai cu privire la un singur element al ei, cum ar fi data de la care aceasta produce efecte. În speță însă, pe de o parte, nu s-a solicitat și nu s-a pronunțat nulitatea deciziei emise în temeiul legii nr.241/2013 sub aspectul datei de la care se plătesc drepturile pe care le recunoaște. De asemenea, nu s-a dovedit nici lipsirea de legitimitate juridică, prin anulare, a deciziilor de pensie anterioare, a căror origine s-a aflat în dispozițiile de recalculare ale Legii nr.119/2010, cu efectul repunerii în plată, retroactiv, a drepturilor avute în decembrie 2010.
Nici pretenția achitării acestor diferențe de pensie, direct, în puterea Legii nr.241/2013, nu are vreun temei. Precum a statuat și Tribunalul, legea menționată conține doar din punct de vedere material dispoziția de repunere în plată a pensiei în cuantumul din luna decembrie 2010, pentru situația în care acesta ar fi superior celui rezultat din recalculare/revizuire, dar nu face nicio derogare de la neretroactivitatea legii, intenția Parlamentului care a edictat-o neputând fi nici ea identificată într-un sens care-ar contrazice regula constituțională. De asemenea, nicio normă din ordinea juridică comunitară sau principiu jurisprudențial european nu poate fi interpretat în sensul în care s-ar acorda putere retroactivă unei legi, aplicarea acesteia numai pentru viitor fiind, dimpotrivă, expresia securității circuitului juridic, care cere ca situațiile juridice născute și epuizate sub imperiul unei legi să nu fie repuse în discuție de îndată ce apare o nouă reglementare. Din această perspectivă, câtă vreme nici legea nr.119/2010 care a stat la baza recalculării pensiei reclamantului, nici OUG nr.1/2011, pentru revizuirea aceluiași drept, nu au fost declarate neconstituționale, iar dreptul la pensia de stat vizată, dincolo de partea contributivă sau corespunzătoare ei, nu este un drept fundamental dintre cele protejate de ordinea juridică comunitară, indiferent de cât de puternice sunt rațiunile care au stat la baza instituirii (restabilirii) sale, plata unor diferențe față de pensia din decembrie 2010, repusă în plată cu începere din octombrie 2013, pentru acest interval, este lipsită de temei în drept.
În fine, este incontestabil că textul art.102 din Legea nr.263/2010 nu este aplicabil pensiilor pentru stabilirea cărora nu a fost utilizată valoarea, indexabilă anual, a punctului de pensie, ci sunt rezultatul unui mod de calcul specific, căruia îi este indiferent un punctaj determinat pe baza contribuției la fondul de pensii. Aplicarea aceleiași indexări pensiilor rezultate în urma revizuirii, rămase în plată ca având un cuantum superior pensiei de serviciu, nu schimbă perspectiva și criteriile acestei logici, câtă vreme revizuirea nu s-a făcut altfel decât pe baza principiilor legii pensiilor publice și utilizând algoritmul de calcul pe care ea îl instituie, adică înmulțind un punctaj mediu anual cu valoarea de la un moment dat, predeterminată legal, a punctului de pensie.
Rezultă urmare a celor expuse, că sentința atacată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii, în mod temeinic, apelul declarat fiind nefondat și de respins, în conformitate cu prevederile art.480(1) din Noul Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-contestator S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE,cu sediul în București ., sector 1, în numele membrului său de sindicat O. A., împotriva sentința civilă nr._ din data de 03.12.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTRUL A. INTERNE, cu sediul în București, Piața Revoluției, nr. 1A, sector 1 și C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI A. INTERNE, cu sediul în București, .. 3, sector 4, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 mai 2015.
PREȘEDINTE, JUDECATOR,
V. M. D. N. R. I.
GREFIER,
E. D. C.
Red.: INR/25.05.2015
Tehnored.:C.C./5 ex/20.05.2014
Jud.fond: C. F. I.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2080/2015.... | Recalculare pensie. Decizia nr. 1218/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
