Obligaţie de a face. Decizia nr. 4881/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4881/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 4881/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4881/2015
Ședința publică de la 07 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A. C.
Judecător D. G. E.
Grefier I. R. M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul S. ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR SECTOR 6 BUCUREȘTI în numele membrilor de sindicat: A. D., B. G., DARIUȚA G., D. L. E., D. E., D. V., I. L., M. M., M. L., M. A., M. C., N. E., P. G., P. A., R. G. M., S. S. împotriva sentinței civile nr.7747 din data de 20.08.2015 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata GRĂDINIȚA „P.”, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, înainte de stabilirea termenului de judecată, în faza procedurii prealabile, au fost comunicate motivele de apel, dar intimata nu a formulat întâmpinare. Prin cererea de apel se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că părțile au lipsit la termenul de astăzi, dar s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7747 din data de 20.08.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea privind pe reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR SECTOR 6 BUCUREȘTI, în numele membrilor de sindicat A. D., B. G., Dariuța G., D. L.-E., D. E., D. V., I. L., M. M., M. L., M. A., M. Cameila, N. E., P. G., P. A., R. G.-M. și S. S., în contradictoriu cu pârâta GRĂDINIȚA „P.”, ca neîntemeiată.
În considerentele hotărârii judecătorești, instanța de fond a reținut că din adeverințele emise de pârâtă, ce au fost depuse la dosar (f.30-45), rezultă funcțiile avute de reclamanți și drepturile salariale avute începând cu datele indicate în adeverință.
În soluționarea cererii de chemare în judecată prezintă relevanță cadrul legal, ce are ca obiect de reglementare salarizarea personalului din sectorul bugetar, pentru perioada de referință din prezenta cauză.
Potrivit art. 160 din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Conform dispozițiilor art. 162 alin.3 din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Conform dispozițiilor art. 164 din Legea nr. 53/2003 republicată - Codul muncii, „ (1) Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.
(2) Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară.
(3) Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară. Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să își desfășoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepția grevei.
(4) Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată este adus la cunoștința salariaților prin grija angajatorului.”
Dispozițiile art. 162 alin.3 din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul muncii, referitoare la faptul că sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative, au valoare de normă imperativă.
În ceea ce privește valoarea salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, pentru perioada de referință din prezenta cauză, se impun a fi menționate dispozițiile HG nr. 1225/2011, HG nr. 23/2013, HG nr. 871/2013 și HG nr. 1091/2014.
Conform dispozițiilor art. 1 din HG nr. 1225/2011, „Art. 1. - Începând cu data de 1 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, reprezentând 4,13 lei/oră.”
Conform dispozițiilor art. 2 din HG nr. 1225/2011, „Art. 2. - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.”
Potrivit dispozițiilor art. 1 din HG nr. 23/2013, „Art. 1. -(1) Începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră.
(2) Începând cu data de 1 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,74 lei/oră.”
Conform dispozițiilor art. 2 din HG nr. 23/2013, „Art. 2. - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.”
Potrivit dispozițiilor art. 1 din HG nr. 871/2013, „Art. 1. -(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,059 lei/oră.
(2) Începând cu data de 1 iulie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,357 lei/oră.”
Potrivit dispozițiilor art. 2 din HG nr. 871/2013, „Art. 2. - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut la art. 1.”
Față de faptul că, în speță, s-a solicitat calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, în conformitate cu prevederile art. 2 din H.G. nr.1225/2011, din H.G. nr. 23/2012, respectiv din H.G. nr. 871/2013, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii, în speță, prezintă relevanță și HG nr. 1091/2014.
Conform art. 1 alin.1 din HG nr. 1091/2014, începând cu data de 1 ianuarie 2015, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 975 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 de ore în medie pe lună în anul 2015, reprezentând 5,781 lei/oră.
Conform art. 2 din HG nr. 1091/2014, „Art. 2. - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut la art. 1”.
Pe lângă actele normative anterior indicate, care reglementează valoarea salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru perioada de referință din prezenta cauză, în speță, prezintă relevanță cadrul legal în materie de salarizare în sistemul public în perioada de referință din prezenta cauză.
Conform dispozițiilor art. 1 alin.1 din Legea nr. 330/2009, prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin.2 din Legea nr. 330/2009, începând cu data intrării în vigoare, în tot ori în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.
Prin dispozițiile art. 30 alin.1 din Legea nr. 330/2009, s-a prevăzut că, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.
Conform dispozițiilor art. 30 alin.5 din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009,la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Conform dispozițiilor art. 5 alin.1 din OUG nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, care se calculează după cum urmează: a)la salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții; b) sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale prevăzute în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 care nu se introduc în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare se acordă în aceleași cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009.
Conform art. 1 din Legea nr. 118/2010, „Art. 1. - (1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
(2) În situația în care din aplicarea prevederilor alin. (1) rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, suma care se acordă este de 600 lei”.
Conform art. 1 din Legea nr. 285/2010, „Art. 1. - (1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
(3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.
(4) Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandă/salariului de comandă, precum și cuantumul gradațiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
(5) În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege”.
Prin urmare, regula în materie de salarizare era aceea a introducerii sporurilor în salariul de bază, ceea ce înseamnă că atunci când se analizează dacă valoarea salariului de bază este în concordanță cu valoarea salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată menționat în HG-urile anterior indicate în prezentele considerente, se are în vedere salariul potrivit încadrării în care este inclus și sporul de vechime în muncă.
Conform dispozițiilor art. 1 alin.1 din OUG nr. 19/2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel: a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012; b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
Conform dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 84/2012, „Art. 1. - În anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.”
Conform art. 1 alin.1 din OUG nr. 103/2013, în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.
Conform art. 1 alin. 2 din OUG nr. 103/2013, în anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Conform art. 1 alin.1 din OUG nr. 83/2014, în anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.
Conform art. 1 alin.2 din OUG nr. 83/2014, în anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
În ceea ce privește susținerea reclamanților, din motivarea cererii de chemare în judecată, în sensul că personalul nedidactic este salarizat și în prezent, în baza sistemului de salarizare consacrat în luna decembrie 2009, prin O.G. nr. 10/2008, respectiv în conformitate cu dispozițiile anexei nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008 - Alte funcții comune din sectorul bugetar - Salarii de bază pentru personalul din activitatea de secretariat-administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire - Funcții de execuție pe trepte profesionale, dispoziții care trebuiau corelate cu prevederile hotărârile de guvern care reglementau valoarea salariului minim brut pe țară garantat în plată, Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 48 alin.1 pct. 12 din Legea nr. 330/2009, la data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: 12. Ordonanța Guvernului nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 177/2008, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 23, 25 și 302.
Aceasta însemnă că după data abrogării OG nr. 10/2008, în forma indicată de dispozițiile art. 48 alin.1 pct. 12 din Legea nr. 330/2009, în materie de salarizare sunt incidente actele normative speciale, la care s-a făcut referire în prezentele considerente.
Așadar, modul de calcul al salariului de bază, în sensul includerii sporului de vechime în acesta, nu poate fi ignorat atunci când se analizează dacă valoarea salariului de bază este corespunzătoare HG nr. 1225/2011, HG nr. 23/2013, HG nr. 871/2013 și HG nr. 1091/2014, anterior indicate în prezentelor considerente, ce stabilesc valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru perioada de referință din prezenta cauză.
În adeverințele depuse la dosar, la care s-a făcut referire în prezentele considerente, sunt indicate valorile salariilor de bază, potrivit încadrării (fără spor de vechime), și separat sunt indicate sporurile vechime în muncă, în procente.
Adeverințele emise de pârât, la care s-a făcut referire în prezentele considerente, depuse la dosar, fac referire la drepturile salariale avute, însă nu atestă drepturile salariale încasate.
Mai mult decât atât, chiar în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au menționat că în ceea ce privește venitul net încasat, s-a ajuns la situații când nu există nicio diferență între salariul de bază al personalului nedidactic care beneficiază de sporul de vechime în muncă și cel al personalului nedidactic care nu beneficiază de acest spor, acestea fiind identice.
Or, și această împrejurare demonstrează că sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază.
Susținerea reclamanților din cererea de chemare în judecată în sensul că sporul de vechime nu a fost corect calculat, întrucât acesta a fost raportat la o bază de calcul greșită, prin nerespectarea de către angajator a regulii impuse de art. 2 din HG nr. 1225/2011, HG nr. 23/2013 și HG 871/2013, nu este întemeiată, deoarece susținerea reclamantului se bazează pe argumentul că acest spor nu este corect calculat, fiind aplicat la un salariu de bază calculat greșit, inferior valorii salariului minim brut de țară garantat în plată.
Or, punctul de vedere al reclamanților nu poate fi considerat întemeiat, în condițiile în care, așa cum rezultă din dispozițiile legale la care anterior s-a făcut referire în prezentele considerente, sporurile prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 se introduc în salariul de bază, ceea ce înseamnă că formula de calcul la care reclamantul face referire, nu este în concordanță cu cadrul special de reglementare.
De altfel, în cererea de chemare în judecată reclamanții nu au invocat faptul că, pentru perioada ce formează obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul la care se face referire și în centralizatorul anexat cererii de chemare în judecată, membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată cererea de chemare în judecată ar fi încasat, în fapt, drepturi salariale mai mici decât valoarea salariului minim brut de țară garantat în plată, ci ceea se invocă este modul de calcul al salariului de bază, însă salariul de bază nu mai poate fi privit, de sine stătător, fără includerea și a sporului de vechime, ci în salariul de bază este inclus și sporul de vechime.
În consecință, cererea reclamanților referitoare la calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, în sensul indicat în cererea de chemare în judecată, cererea reclamantului referitoare la calcularea sporului de vechime în muncă, în sensul indicat în cererea de chemare în judecată, nu sunt întemeiate, situație în care nici cererea referitoare la plata diferențelor de drepturi salariale, în sensul indicat în cererea de chemare în judecată, actualizate în funcție de coeficientul de inflație și la plata dobânzii legale, în sensul indicat în cererea de chemare în judecată, precum și cererea referitoare la calcularea și plata în viitor a salariului de bază, potrivit încadrării și a sporului de vechime în muncă, în sensul indicat în cererea de chemare în judecată, nu sunt întemeiate.
Pentru aceste considerente, s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul S. L. SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR SECTOR 6 în numele membrilor de sindicat: A. D., B. G., DARIUȚA G., D. L. E., D. E., D. V., I. L., M. M., M. L., M. A., M. C., N. E., P. G., P. A., R. G. M., S. S., cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ (Număr în format vechi_ ), solicitând să se dispună schimbarea sentinței și admiterea cererii.
În motivare, s-a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere și dispozițiile art. 12 alin. 3 din Legea nr. 330/2009. În condițiile în care coeficienții de ierarhizare din anexele Legii nr. 330/2009 nu au fost utilizați, prevederile legilor cadru în materie de salarizare au fost o ficțiune juridică nefiind transpuse în vreun act normativ care să cuprindă salarii de bază determinate inclusiv sporul de vechime, singurele salarii fiind cele reglementate de anexa nr. V/2b la OG nr. 10/2008 care nu includ sporul de vechime.
S-a mai arătat că diminuările de care vorbește instanța de fond s-au aplicat la cuantumul brut al salariilor și nu la cel al salariului de bază, motiv pentru care și adeverințele existente la dosar conțin date eronate.
Instanța de fond nu a luat în considerare distincția între salariul de bază și salariul brut.
La stabilirea salariilor de bază ale reclamanților nu s-a respectat principiul ca salariul de bază potrivit încadrării să fie stabilit la valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Începând cu data de 1.01.2012, salariile de încadrare ale personalului nedidactic s-au situat sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
În aceste condiții, în lipsa unor acte normative care să prevadă grile de salarizare aplicabile salariaților plătiți din fonduri publice, salariile de bază potrivit încadrării se determină pe baza anexelor la actele normative abrogate, aspect ce nu a fost contestat de pârâtă.
Instanța de fond nu a ținut cont de caracterul de normă specială a art. 2 din Hotărârile de Guvern nr. 1225/2011, nr. 23/2013, nr. 871/2013 și nr. 1091/2014 și de prevederile art. 41 alin. 1 din Legea nr. 24/2000.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
Nu s-a formulat întâmpinare.
S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 476 și urm.Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin cererea cu care apelantul reclamant a învestit instanța de fond s-a solicitat, în principal, calcularea salariului de bază la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu data de 1 ianuarie 2012. În soluționarea acestei cereri, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale. Într-adevăr, conform art. 164 din Codul muncii, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, stabilit prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor, constituie un punct de referință în stabilirea salariilor de către angajator în sensul că angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară și că este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Din adeverințele depuse la dosarul de fond (fila 32 și urm.) reținem că, începând cu data de 1 ianuarie 2012, au fost respectate atât dispoziția art. 2 din Hotărârile de Guvern nr. 1225/2011, nr. 23/2013, nr. 871/2013 și nr. 1091/2014, cât și cea a art. 164 alin. 3 din Codul muncii potrivit cu care angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară, în privința salariilor de bază al reclamanților, incluzând sporul de vechime.
Faptul că salariul de bază astfel calculat include sporul de vechime reprezintă rezultatul aplicării dispozițiilor legale în materie de salarizare, și anume art. 5 alin. 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 potrivit cu care „În salariile de bază ale funcțiilor de execuție și ale funcțiilor de conducere este cuprins în toate cazurile sporul de vechime în muncă în cuantumul avut în luna decembrie 2009. În situația în care în cursul anului personalul de conducere și execuție îndeplinește condițiile pentru trecerea într-o altă tranșă de vechime, se acordă tranșa corespunzătoare vechimii prin aplicarea procentului la salariul de bază aferent funcției din luna decembrie 2009”. Prin urmare, diferența pe care apelantul o realizează între salariul de bază potrivit încadrării și salariul brut este lipsită de relevanță.
În acest context, se impune precizarea că sistemul de salarizare aplicabil reclamanților reprezentați prin sindicat este stabilit prin acte normative de ordine publică atât pentru părțile contractante, cât și pentru instanța de judecată, astfel că nu poate fi primită cererea apelantului de a se considera salariul de bază fără sporurile pe care le include, de vreme ce această includere a fost realizată chiar în temeiul legii, ori de a lăsa neaplicate dispozițiile legale privind salarizarea personalului reclamant, aplicând acte normative abrogate.
Potrivit art. 30 din Legea nr. 330/2009, „Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere”.
Cum, la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, reclamanții beneficiau de spor de vechime potrivit Hotărârii de Guvern nr. 281/1993, acesta s-a introdus în salariul de bază, situație confirmată de dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2010, care prevede la art. 5 alin. 1 lit.a) că „a) la salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții”, iar la art. 5 alin. 3 că „În salariile de bază ale funcțiilor de execuție și ale funcțiilor de conducere este cuprins în toate cazurile sporul de vechime în muncă în cuantumul avut în luna decembrie 2009”. Or, angajatorul a făcut aplicarea întocmai a acestor dispoziții legale.
În consecință, sporul de vechime și salariul de bază nu mai reprezintă două elemente distincte începând cu 1 ianuarie 2010, iar faptul că valoarea concretă a sporului poate fi determinată nu contrazice această afirmație, deoarece este rezultatul modului de stabilire a lui, însă, din perspectiva reglementărilor care vizează salariul de bază, acesta nu poate fi considerat separat de sporul de vechime pe care-l include, afară de excepțiile prevăzute de lege.
Referitor la problema sporului de vechime, reținem că obiectul cererii reclamanților a fost ca acesta să se calculeze ca procent din salariul de bază calculat conform capătului 1 din cerere, adică la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată care pretindeau reclamanții că trebuie să li se aplice. Prin urmare, calculul sporului de vechime este o chestiune accesorie în raport cu primul capăt de cerere formulat. Cum acesta este nefondat, și cererea privind calculul sporului de vechime este nefondată.
Pentru aceste considerente, nefiind necesar a intra în detaliile argumentelor prezentate de apelant, cele expuse răspunzând în mod real și concret pretențiilor deduse judecății, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul nu este fondat și-l va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul S. ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR SECTOR 6 BUCUREȘTI cu sediul în sector 5, București, .. 32, în numele membrilor de sindicat: A. D., B. G., DARIUȚA G., D. L. E., D. E., D. V., I. L., M. M., M. L., M. A., M. C., N. E., P. G., P. A., R. G. M., S. S. împotriva sentinței civile nr.7747 din data de 20.08.2015 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata GRĂDINIȚA „P.” cu sediul în sector 6, București, .. 73-75, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Decembrie 2015.
Președinte, D. A. C. | Judecător, D. G. E. | |
Grefier, I. R. M. |
Red.jud.EDG./14.12.2015/4ex.
Jud.fond: V.S..
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 4867/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 4870/2015.... → |
|---|
