Recalculare pensie. Decizia nr. 960/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 960/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 2611/87/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 440/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 960/2015
Ședința publică de la 25 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. I. N.
Judecător M. G.
Grefier M. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către apelantul R. C., împotriva sentinței civile nr.1637 din data de 18.11.2014, pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. J. DE PENSII TELEORMAN, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care
Se învederează că la dosar apelantul a depus prin serviciul
registratură la data de 19.03.2015, concluzii scrise.
Curtea constatând cauza în stare de judecată, văzând că s-a
solicitat judecarea pricinii în lipsa părților, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ din data de 22 08 2014, reclamantul R. C., a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani .
A solicitat reclamantul și obligarea pârâtei la plata diferențelor rezultate din recalculare a drepturilor de pensie, pe ultimii trei ani, indexată cu rata inflației până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr.1637 din data de 18 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București a fost respinsă ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că
prin decizia nr._/1990, a Casei Județene de Pensii Teleorman, reclamantul a fost înscrisă la pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 01.10. 1990.
Conform art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, „(1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.
(2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor.”
C. de pensii soluționează cererea printr-o decizie de revizuire, decizie care poate fi contestată potrivit art. 149 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.
Dispozițiile legale impun titularului dreptului la pensie obligația de a adresa cererea referitoare la revizuirea pensiei casei teritoriale de pensii în raza căreia se află domiciliul său, cerere pe care reclamantul nu a formulat-o, solicitând instanței obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și la plata diferențelor drepturilor de pensie ca urmare a recalculării pensiei prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Cu privire la această solicitare, instanța a reținut că, în vederea uniformizării drepturilor de pensie, legiuitorul a prevăzut ca pensionarii sistemului public de pensii, ale căror drepturi de pensie s-au deschis sub incidența actelor normative în vigoare până la data de 01.04.2001, să beneficieze de recalcularea drepturilor de pensie cu respectarea principiilor Legii nr. 19/2000.
În acest sens, au fost adoptate H.G. nr. 1550/2004 și O.U.G. nr. 4/2005 care au prevăzut că procedura de recalculare conform Legii nr. 19/2000 să se realizeze pe etape în raport de data înscrierii la pensie.
Întrucât recalcularea drepturilor de pensie s-a efectuat prin valorificarea întregului stagiu de cotizare realizat în sistemul public de pensii, legiuitorul, prin dispozițiile art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr.4/2005, a prevăzut ca pensionarul să aibă posibilitatea de a solicita modificarea drepturilor recalculate prin luarea în calcul și a altor elemente (sporuri, salarii) dovedite cu adeverințe.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 7 alin.(3) din O.U.G. nr. 4/2005, cererile de recalculare formulate urmau a se soluționa în termenul prevăzut la art. 86 din Legea nr. 19/2000, iar drepturile modificate să fie acordate, prin derogare de la prevederile art. 95 și 169 din Legea 19/2000, de la data plății drepturilor recalculate, cu respectarea termenului general de prescripție, calculat începând cu data înregistrării cererii.
Legea nr. 262/2008 a modificat dispozițiile art. 7 alin.(3) din O.U.G. nr. 4/2005, în sensul că pentru persoanele care depun cererea după 5 ani de la data drepturilor recalculate, noile drepturi recalculate urmau a se acorda potrivit art. 169 din Legea nr. 19/2000.
Prin urmare, legiuitorul a prevăzut ca pensionarul sistemului public de pensii care a beneficiat de recalcularea drepturilor de pensie conform O.U.G. nr. 4/2005 și H.G. nr. 1550/2004, să solicite în termen de 5 ani de la data recalculării drepturilor de pensie, modificarea drepturilor recalculate, urmând ca drepturile de pensie așa cum au fost recalculate să fie acordate cu respectarea termenului general de prescripție calculat de la data formulării cererii.
Însă, termenul de 5 ani prevăzut de legiuitor prin dispozițiile Legii nr. 262/2008 s-a împlinit în luna decembrie 2010, astfel că, începând cu 01.01.2011, procesul de recalculare prevăzut de H.G. nr. 1550/2004 și O.U.G. nr. 4/2005 s-a finalizat, drepturile de pensie putând fi recalculate numai în condițiile prevăzute de dispozițiile legale în materie în vigoare la data formulării cererii de recalculare.
Pe de altă parte, începând cu data de 01.01.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ care a abrogat Legea 19/2000, H.G. nr. 1550/2004 și O.U.G. nr. 4/2005.
Prin urmare, instanța a apreciat că, începând cu această dată, drepturile de pensie ale pensionarilor din sistemul public de pensii pot fi recalculate doar în condițiile acestui act normativ, iar nu în condițiile unor acte normative abrogate (H.G. nr. 1550/2004 și O.U.G. nr. 4/2005).
În consecință, față de data formulării acțiunii (10 06 2014), reclamantul nu se regăsește în situația prevăzută de art. 7 alin. (3) din OUG nr. 4/2005 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2008, respectiv formularea unei cereri de recalculare în termen de 5 ani de la data de 01.12.2005.
Mai mult, acțiunea acestuia este formulată la o dată la care dispozițiile legale ce constituiau temeiul juridic al posibilității sau vocației reclamantului de a obține o hotărâre judecătorească în sensul pe care îl dorește, nemaiputându-se vorbi despre existența unui drept la recalcularea pensiei și a obligației legale corelative ce revenea pârâtei.
Legea nr.263/2010 nu mai prevede posibilitatea recalculării drepturilor de pensie pentru persoanele care s-au pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977 și au lucrat în grupe speciale de muncă, ci prin dispozițiile art. 100 stabilește un alt sistem, cel al majorării punctajelor lunare pentru perioadele în care s-a prestat activitate în grupe superioare de muncă.
Acesta este un alt argument prin care se justifică respingerea cererii de chemare în judecată. Mai precis, câtă vreme legiuitorul i-a acordat reclamantului-persoană fizică anumite drepturi pentru perioada în care a activat în grupe speciale de muncă, el nu mai poate obține beneficii suplimentare pentru aceleași motive, beneficii ce decurgeau din prevederi legale care au fost abrogate. Nu numai că o asemenea situație nu ar avea fundament în drept, dar ar fi nerezonabilă și nejustificată.
Dacă s-ar fi admis pretențiile deduse judecății, autorul acțiunii ar obține un dublu câștig pornind de la aceeași situație premisă, decurgând din împrejurarea că a lucrat în grupe superioare de muncă.
S-ar fi ajuns ca punctajul mediu anual în cazul său să fie mărit succesiv, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani și apoi prin adăugarea punctajului suplimentar prevăzut de art. 100 din Legea nr. 263/2010, ceea ce ar fi inechitabil, tocmai pentru că se bazează pe rea aceleiași stări de fapt: desfășurarea activității în grupele de muncă.
Altfel spus, dată fiind voința clar exprimată de legiuitor prin Legea nr.263/2010, după . acesteia, persoanele care au diverse perioade lucrate în grupele l-a și a ll-a de muncă sunt îndreptățite să li se acorde doar punctajul suplimentar prevăzut de art. 100, iar nu să beneficieze și de alte avantaje, care nu mai au nicio o bază legală.
Instanța nu a putut avea în vedere nici Decizia nr.40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 77 alin.2 raportat la art. 43 alin.1 și 2 din Legea 19/2000, deoarece aceasta nu-și mai găsește aplicabilitatea în prezent, având în vedere că O.U.G. nr. 4/2005, H.G. nr. 1550/2004 și Legea nr. 19/2000 au fost abrogate începând cu 01.01.2011, dată de la care reclamantul are posibilitatea legală de a solicita recalcularea drepturilor de pensie doar în condițiile Legii nr. 263/2010.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal, reclamantul R. C., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile din Codul de procedură civilă, apelantul solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
Apelantul arată că sunt incidente dispozițiile art.14, alin.1 și 2 din legea 3/1977, întrucât este beneficiarul unei pensii pentru limita de vârsta și vechime integrală ale căror drepturi la pensie s-au deschis în 1990, în baza legii 3/l977, prin decizia_, grupa 1 de muncă realizată de 20 de ani.
În această situație stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, iar parata în mod eronat a stabilit 30 de ani. Trebuie avut în vedere ca recalcularea în baza OUG 4/2005 trebuia făcuta cu luarea în calcul a stagiului de cotizare al legii în baza căreia s-au deschis drepturile la pensie și stabilirea punctajului mediu anual la recalculare trebuia făcut cu luarea în calcul a stagiului de cotizare de 20 de ani. Această cerința se circumscrie rațiunii de revizuire al drepturilor de pensie,temeiul juridic al unei astfel de cereri fiind art.107,alin.1 și 2 din legea 263/2010.
În speța de față, erorile comise de pârâta în operațiunea de recalculare se plasează în timp la nivelul anului 2005, când OUG 4/2005 și HG 1550,2004 erau în vigoare și reglementau aspectul care face obiectul cauzei, astfel că eroarea comisă în efectuarea procedurii de recalculare poate fi remediata prin revizuirea deciziei, efectele revizuirii acoperind perioada cuprinsă între data efectuării revizuirii.
Intimata, legal citată nu a formulat întâmpinare pentru a-și exprima poziția procesuală.
Examinând motivele de apel formulate față de hotărârea apelată și probele administrate în cauză, cercetând pricina în limitele prevăzute de art.477 și următoarele din Codul de procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a fost învestită să soluționeze cererea formulată de reclamant întemeiată pe dispozițiile Legii nr.3/1977, O.U.G. nr.4/2005 și a H.G. nr.1550/2004, având ca obiect obligarea pârâtei la recalcularea pensiei, în baza O.U.G. nr.4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, ca efect al perioadei de timp lucrată în grupa I de muncă, precum și la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia încasată, pe ultimii 3 ani.
Curtea consideră corectă soluția tribunalului de respingere a pretenției deduse judecății, fiind aplicate corespunzător normele de drept incidente situației de fapt în care se găsește apelantul-reclamant, urmând a completa raționamentul expus cu următoarele argumente:
Astfel, drepturile inițiale de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă au fost deschise la data de 01.10.1990, prin decizia nr._/1990 emisă de Consiliul Popular al Județului Teleorman – Comisia de Pensii, în temeiul Legii nr.3/1977. S-a reținut în această decizie o vechime totală în muncă de 41 ani, 02 luni și 19 de zile, întregită la 41 de ani, din care 16 de ani, 9 luni și 13 zile în grupa I de muncă, 1 an, 1 lună și 20 zile în grupa II de muncă, iar 15 ani, și 16 zile în grupa a III-a de muncă.
Fiind o pensie stabilită în baza Legii nr.3/1977, a fost supusă recalculării prevăzute de O.U.G. nr.4/2005 după algoritmul de calcul al pensiilor instituit prin Legea nr.19/2000, scopul urmărit fiind acela ca la condiții egale de pensionare să existe în plată pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie. Concret, această operațiune de recalculare a drepturilor de pensie a presupus determinarea noului cuantum pe baza punctajului mediu anual, calculat pe baza a două elemente: vechimea efectivă în muncă, asimilată stagiului de cotizare realizat, și stagiul complet de cotizare de 30 ani aplicabil bărbaților, ca fiind vechimea în muncă minimă necesară acordării pensiei, conform art. 8 din Legea nr. 3/1977.
În cazul asiguratului R. C. a fost emisă în anul 2005 de către C. Județeană de Pensii Teleorman decizia nr._ privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă din sistemul public prin care s-a determinat punctajul mediu anual pe baza unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, fapt necontestat de apelant. Noile drepturi de pensie au fost plătite începând cu data de 01.09.2005.
Drepturile de pensie ale asiguratului au fost supuse recalculării, urmare a dovedirii unor venituri suplimentare realizate (spor de noapte și condiții deosebite), precum și intervenirii unor acte normative ulterioare de modificare a Legii nr. 19/2000, în speță OUG nr. 19/2007.
Prin decizia nr._/01.02.2009, C. Teritorială de Pensii Teleorman a recalculat drepturile de pensie ale apelantului reclamant în temeiul prevederilor OUG nr. 100/2008, ca urmare a stagiului realizat în grupa I de muncă de 16 de ani, 9 luni și 13 zile și de 1 an, 1 lună și 20 zile în grupa II de muncă, acordându-i-se un punctaj suplimentar de 0,_.
Totodată, prin decizia nr._/01.01.2011 privind recalcularea drepturilor de pensie în conformitate cu art. 169 din Legea nr. 263/2010 asiguratului R. C. i-a fost determinat un punctaj suplimentar de 0._, adăugat la punctajul mediu anual, începând cu data de 01.01.2011, tot ca urmare a stagiului realizat în grupa I și II de muncă menționat ulterior.
Abia prin decizia nr._/ 08.08.2014 de recalculare a drepturilor de pensie, conform art. 107 alin.3 din Legea nr. 263/2011, asiguratului R. C. i-a fost valorificată grupa de muncă, urmare a unor înscrisuri procurate ulterior deschiderii drepturilor de pensie, reținându-se un stagiu de cotizare de 21 ani, 9 luni și 19 zile realizat în grupa I de muncă.
În ceea ce privește actele normative invocate ca temei juridic în susținerea acțiunii, acestea prevăd prin art.4, alin.1 din OUG nr.4/2005, că determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Conform art.2, alin.3 din HG nr.1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977, actul normativ în baza căruia a ieșit la pensie contestatorul, adică art.14 prin care stagiul complet de cotizare pentru o persoană care a lucrat peste 20 de ani în grupa I de muncă este de 20 de ani și nu de 30 de ani.
Însă, pentru a putea fi incidente textele de lege menționate era necesar ca, pe parcursul aplicării lor, asiguratul R. C. să îndeplinească condițiile reglementate. Or, conform deciziilor de pensie emise pe numele său, nici la data deschiderii drepturilor de pensie și nici până la data de 01.12.2010, apelantul reclamant nu avea stabilit un stagiu de cotizare minim realizat în grupa I de muncă de 20 ani, această împrejurare fiind determinată abia în 08.08.2014, pe baza unor noi înscrisuri doveditoare.
În procedura prevăzută în art. 7 alin. 3 din O.U.G. nr. 4/2005, decizia de recalculare putea fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 01.04.2001. În acest sens, potrivit art. 7 alin. 5 din O.U.G. nr.4/2005, cererile de recalculare se soluționau în termenul prevăzut la art. 86 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, drepturile modificate acordându-se, prin derogare de la prevederile art. 95 și 169 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 3, cu respectarea termenului general de prescripție, calculat începând cu luna înregistrării cererii. Ca excepție de la această regulă, art. 7 alin. 6 dispunea că, pentru persoanele care depun cererea după 5 ani de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 3, noile drepturi recalculate se acordau potrivit art. 169 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, în temeiul O.U.G. nr.4/2005, după expirarea termenului de 5 ani, apelantul-reclamant ar fi putut valorifica stagiul complet de cotizare pretins de 20 ani, pe temeiul art. 14 din Legea nr. 3/1977, din luna următoare formulării cererii. Acest termen de 5 ani a început să curgă pentru apelant la 01.12.2005 și s-a împlinit la data de 01.12.2010.
Cum încadrarea în situația juridică reglementată de OUG nr. 4/2005 a fost îndeplinită de apelantul reclamant ulterior abrogării actului normativ, Curtea constată că la data promovării acțiunii, acesta nu mai deținea dreptul subiectiv la recalcularea pensiei reglementat de O.U.G. nr.4/2005. Aplicarea unor dispoziții abrogate la situații de fapt îndeplinite după ieșirea lor din vigoare ar însemna aplicarea ultraactivă a legii civile, fără o dispoziție legală derogatorie în acest sens.
În aceste condiții, Curtea apreciază neîntemeiate susținerile apelantului-reclamant, iar în temeiul art.480 alin.1 din codul de procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către apelantul R. C., CNP_, domiciliat în T. – M., ..32 A, ., împotriva sentinței civile nr.1637 din data de 18.11.2014, pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. J. DE PENSII TELEORMAN, cu sediul în A. ., jud. Teleorman, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 martie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
M. GlodeanuPetronela I. N.
GREFIER,
M. P.
Tehnored.: M.G./26.03.2015
Dact: S.Ș./4 ex./28.03.2015/Jud. fond: M. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2384/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Recalculare pensie. Decizia nr. 2762/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
