Recalculare pensie. Decizia nr. 2762/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2762/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-07-2015 în dosarul nr. 2647/87/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2373/2015)
Decizia Civilă Nr. 2762
Ședința publică din data de 15 Iulie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE S. G. I.
JUDECĂTOR M. C.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman, împotriva sentinței civile nr.1755/09.12.2014, pronunțate de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal – Complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. S., cauza pe fond având ca obiect „recalculare pensie”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant C. S., prin avocat T. C. R., din cadrul Baroului Teleorman, cu împuternicire avocațială de reprezentare juridică atașată la fila 30 dosar apel, lipsind apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, în cadrul căruia se învederează faptul că la dosarul cauzei s-a transmis la data de 10.07.2015, prin fax, cât și prin e-mail, de către intimatul-reclamant „note de ședință”, într-un singur exemplar, față de cererea de apel dedusă judecății.
Intimatul-reclamant, prin avocat, interpelat fiind, arată că nu are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente în combaterea motivelor de apel deduse judecății.
Intimatul-reclamant, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de apelanta-pârâtă, ca nefondat si menținerea hotărârii judecătorești apelate prin care apelanta-pârâtă a fost obligată la revizuirea pensiei reclamantului prin luarea în calcul a adeverinței nr. 52/11.03.2013, emisă de societatea angajatoare în conformitate cu formularul prevăzut de Anexa nr.14 la Legea ntr.263/2010, care cuprinde atât temeiul legal al încadrării în grupa a II-a de muncă în ceea ce privește aplicabilitatea pentru intimat a punctului 160 din Anexa 2 a Ordinului 50, cât și nominalizarea funcției reclamantului în condițiile prevăzute de Ordinul 50/1990.
Așa cum rezultă din adeverința mai sus citată, reclamantul a beneficiat de grupă de muncă în perioada menționată în cuprinsul ei, care respectă condițiile de formă și fond, astfel că apreciază că se impune respingerea apelului declarat de către apelanta-pârâtă, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești atacate, ca fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată conform dovezilor existente la dosar.
Curtea, în temeiul dispozițiilor prev. de art.394 alin.(1) din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1755 din data de 09.12.2014 pronunțată de
Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de muncă asigurări sociale și contencios administrativ fiscal în dosarul cu nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C. S., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman.
A fost obligată pârâta la revizuirea deciziei de pensie nr._/26.06.2013, prin luarea în calcul a adeverinței nr. 52/11.03.2013 emisă de SCSMC Prefabricate pentru Construcții București SA, succesor al CMC –Fabrica de Prefabricate și al ..
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant C. Județeană de Pensii Teleorman, ca tardivă.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 400 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată-onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat revizuirea Deciziei nr._ din data de 26.06.2014 de respingere a cererii de pensionare, emisa de C. Județeană de Pensii Teleorman, prin luarea in calcul a Adeverinței nr. 52/11.03.2013 eliberata de . Construcții SA București.
Adeverința menționată nu a fost valorificată de către pârâta CJP Teleorman, cu motivarea că ar fi fost eliberată fără a avea acte verificabile emise de către fosta societate . A., pentru perioada 15.12._93.
Tribunalul a reținut că . Construcții SA București a atestat faptul că reclamantul C. S. a lucrat în condițiile grupei a II-a de muncă în intervalul 15.12._93 conform Anexei nr. 2 poziția nr.160 din Ordinul nr. 50/1990 al MMPS în procent de 100%, conform nominalizării făcute potrivit Hotărârii Consiliului de Administrație din data de 04.04.1991.
Adeverința îndeplinește condițiile de fond si de forma cerute de art. 126 din HG 257 / 2011 privind normele de aplicare a Legii 263 /2010, cat și pe cele prevăzute de Anexa 14 la acest act normativ, condiții ce nu au fost contestate sub aspectul legalității de către C. de Pensii.
Tribunalul a arătat că emitentul adeverinței arătate este răspunzător de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise, stabilirea grupelor de muncă în care sunt încadrate persoanele.
Pe de altă parte, conform anexei nr. 14 din HG nr.257/2011 de aprobare a Normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice încadrarea se face potrivit nominalizării efectuate prin actul administrativ emis de unitate care poate fi: proces verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație, etc.
Or, pârâta a arătat că emiterea adeverinței s-a făcut în baza unui tabel cu salariații ce se încadrau în grupa a II-a de muncă (anexă la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 1993), respectându-se dispozițiile legale prezentate mai sus.
Ca atare, tribunalul a reținut că adeverința 52/11.03.2011 eliberata de . Construcții SA București trebuie să fie valorificată de pârâta CJP Teleorman la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului C. S..
În temeiul art. 209 alin. 4 din Codul de procedură civilă, Tribunalul a respins cererea reconvențională ca tardivă.
În baza art. 453 Cod procedură civilă a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 400 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată-onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman, pentru următoarele motive:
Adeverința nr 52/11.03.2014 prevede că intimatul în perioada 15.12._93 a prestat activitate fiind încadrat în grupa a II-a de muncă, nominalizarea fiind făcută potrivit Hotărârii Consiliului de Administrație din data de 04.04.1991.
Adeverința fiind eliberată conform nominalizării potrivit Hotărârii Consiliului de Administrație din data de 04.04.1991, apelanta consideră că nu poate fi valorificată la stabilirea drepturilor de pensie, întrucât a fost eliberată fără a avea acte verificabile emise de către fosta societate S.C Somaco S.A A., pentru perioada 15.12._93.
Tabelul anexă la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 1993, nu poate fi luat în considerare ca dovadă a nominalizării persoanelor în grupă superioară de muncă, deoarece conform anexei nr. 14 din HC nr.257/2011 de aprobare a Normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii public nominalizarea se face prin actul administrativ emis de unitate care poate fi proces verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, etc.
Potrivit prevederilor alin.2 de la pct.15 din Ordinul 590/2008, unitățile aveau obligația să analizeze și să precizeze în termen de 30 de zile de la data aprobării Ordinului, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I sau a II-a de muncă începând cu data de 18.03.1969.
Ca urmare a celor menționate mai sus, adeverințele eliberate anterior intrării în vigoare a Ordinului MMPS nr.590/2008, precum și înscrierile din Carnetul de muncă, efectuate în conformitate cu prevederile Decretului 92/1976 privind carnetul de muncă, pot fi valorificate la stabilirea drepturilor de pensie dacă conțin toate elementele și îndeplinesc condițiile legale prevăzute de actele normative la aceea dată.
De la data de 01.01.2011 a intrat în vigoare Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, iar potrivit dispozițiilor art.126 (1) din normele de aplicare a Legii 263/2010 „în situația prezentării și a altor acte de vechime în muncă prevăzute de lege, acestea vor cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente: denumirea angajatorului, datele de identificare ale persoanei, perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă, menționarea temeiului legal în baza căruia a avut loc încadrarea" etc., iar în conformitate cu cele precizate anterior, la art. 128 (5) "Adeverințele întocmite în conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Muncii, familiei și Egalității de Șanse nr. 590/15.09.2008, până la . legii, vor putea fi valorificate la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile de fond și formă prevăzute de acestea.
În conformitate cu prevederile de la pct.6 din ORD 50/1990 al MMPS, nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupele I și II de muncă se făcea de către conducerile unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile concrete în care și-au desfășurat activitatea persoanele respective.
Actele normative care reglementau încadrarea în fostele grupe I sau II de muncă au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale abrogate de Legea 263/2010, respectiv la data de 01.04.2001.
Mai mult decât atât, CJP Teleorman a solicitat printr-o adresă nr._/15.04.2014 către SMC Prefabricate Construcții S.A București să prezinte o copie a Hotărârii Consiliului de Administrație din data de 04.04.1991, iar potrivit Adresei nr. 60/24.04.2014, unitatea a precizat faptul că la sediul său nu există arhiva unității S.C Somaco S.A A., precizându-se totodată că, ulterior printr-un contract colectiv de muncă încheiat în anul 1993, a fost descoperit un tabel cu salariații ce se încadrează în grupa a II-a de muncă (anexă la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 1993).
Ca atare, Adeverința fiind eliberată conform nominalizării efectuate prin Hotărârea Consiliului de Administrație din data de 04.04.1991, apelanta consideră că nu poate fi valorificată la stabilirea drepturilor de pensie, întrucât a fost eliberată fără a avea acte verificabile emise de către fosta societate S.C Somaco S.A A., pentru perioada 15.12._93.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, criticile apelantei fiind nefondate.
Reclamanta-intimată a contestat răspunsul apelantei din cuprinsul dciziie nr._ din 26.03.2014 în sensul nevalorificării adeverinței nr. 52/11.03.2011 eliberata de . Construcții SA București, în calculul drepturilor de pensie. În motivarea acestuia, apelanta a invocat faptul că perioada 15.12._93 nu poate fi luată în calcul ca fiind lucrată în grupa a II-a, întrucât nu a fost prezentată copia Hotărârii Consiliului de Administrație din data de 04.01.1991.
Adeverința menționată atestă faptul că intimatul a fost angajatul . Construcții SA în perioada 15.12._93, ocupând succesiv funcțiile de lăcătuș, maistru, șef secție, fiind încadrată în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform nominalizării efectuate prin Hotărârea Consiliului de Administrație din data de 04.04.1991, fiind, de asemenea, arătat temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă, respectiv Ordinul nr.50/1990 al MMOS și Ministerul Sănătății republicat, Anexa 2, pct. 160, Anexa 2 la Ord. 125/1990 și Hotărârea M.M.P.S. nr. 6900 din 18.11.1990.
Curtea constată că adeverința respectivă îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege, în mod greșit apelanta refuzând valorificarea acesteia.
În acest sens, Curtea reține incidența în speță a dispozițiilor art.158 din Legea nr.263/2010, potrivit cărora perioadele de vechime în muncă realizate în grupa a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare. Adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
În temeiul art.126 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive.
Curtea constată că adeverința menționată respectă toate elementele prevăzute de lege, inclusiv precizarea actului administrativ emis de unitate în baza căruia s-a făcut nominalizarea, conform prevederilor Ordinului ministrului muncii și ocrotirilor sociale, al ministrului sănătății și al președintelui Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, refuzul valorificării acestora de C. de pensii fiind nejustificat.
Așa cum se arată expres în Anexa 14, fostul angajator sau persoana juridică ce a preluat arhiva acestuia trebuie să precizeze actul administrativ care a stat la baza nominalizării, făcându-se referire cu titlu exemplificativ la proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidență a intrărilor în subteran etc. Adeverința menționează în acest sens Hotărârea Consiliului de Administrație din data de 04.04.1991.
Potrivit prevederilor Ordinului MMOS nr. 50/1990 nominalizarea persoanelor care desfășurau activități ce se încadrau în grupele de muncă era o atribuție ce revenea angajatorului.
Astfel, in baza punctului 6 din Ordinul nr.50/1990 emis de MMPS, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Din interpretarea logico-gramaticala a acestui text legal, rezulta ca desfășurarea unei activității . de munca se dovedește exclusiv prin mențiunile din carnetul de munca sau printr-o adresa emisa de angajator si ca aceste mențiuni, respective adeverințe, fac dovada deplina pana la înscrierea lor in fals. În speță, în baza nominalizărilor efectuate de angajator, în perioada 15.12._93, intimatul a fost încadrat în grupa a II-a de muncă. În aceste condiții, susținerile apelantei sunt nefondate, deoarece doar conducerea unității era în măsură să constate condițiile și durata timpului în care un angajat lucra în aceste condiții.
Nu pot fi reținute nici susținerile apelantei în sensul că reclamantul nu a prezentat Hotărârea Consiliului de Administrație din data de 04.04.1991. Intimatul a prezentat adeverința care atestă încadrarea, cu precizarea actelor în baza cărora s-a realizat această încadrare, iar apelanta nu a făcut dovada că a solicitat acestuia acte justificative, refuzând valorificarea acesteia.
Simpla contestare a mențiunilor cuprinse in acestea nu este suficienta prin ea însăși sa răstoarne prezumția de veridicitate a situațiilor de fapt atestate.
Astfel, în condițiile în care apelanta nu are prerogativa de a cenzura adeverințele eliberate de angajatori, iar o procedură de anulare a adeverinței în cauză nu a fost inițiată în termen procedural (cererea reconvențională fiind respinsă ca tardiv introdusă), adeverința în cauză face dovada deplină asupra perioadelor lucrate în locuri de muncă încadrate în grupa a II-a.
În aceste condiții, în mod corect prima instanță a reținut că apelata trebuia să valorifice stagiul atestat de respectiva adeverință.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art.480 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.
În temeiul art.453 Cod procedură civilă, față de soluția pronunțată, constatând culpa procesuală a apelantei-pârâte, Curtea va dispune și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată către intimatul-reclamant, dovedite potrivit chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman, având CUI_, cont bancar RO87TREZ__ deschis la Trezoreria A. și sediul în A., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr.1755/09.12.2014, pronunțate de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal – Complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. C., identificat cu CNP:_, cu domiciliul situat în Municipiul A., ., ., ..
Obligă apelanta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 iulie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
S. G. I. M. C. M. Colindeață
Red.I.S.G
Tehnored.I.S.G./D.M.
4 ex./12.08.2015
Jud.fond:T. N.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 960/2015. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 1524/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
