Obligaţie de a face. Decizia nr. 899/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 899/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 23278/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 491/2015)
DECIZIA NR.899/2015
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător P. I. N.
Judecător F.-G. R.
Grefier M. P.
Pe rol se află cererea de recurs formulată de recurentul C. Ș. împotriva sentinței civile nr._ din data de 31.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cauza având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pe lista cauzelor de amânări fără discuție, a răspuns recurentul personal, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Curtea procedează la legitimarea recurentului datele de identificare ale acestuia fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Recurentul solicită amânarea cauzei, arătând că a formulat o plângere penală, ce nu a fost încă soluționată, soluția Parchetului având influență în prezenta cauză.
Curtea, după deliberare, apreciază că aspectele învederate de către recurent nu justifică o amânare a cauzei fără discuții, ci reprezintă chestiuni care vizează fondul cauzei, motiv pentru care lasă cauza la ordine.
La a doua strigare a răspuns recurentul personal, lipsind intimata.
Recurentul solicită suspendarea cauzei, motivat de existența plângerii penale invocate la prima strigare a acuyei.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art.244 alin.1 pct.1 Cod pr. civ., apreciind că, în raport de motivele cererii de revizuire invocate în fața primei instanțe, nu se justifică cererea de suspendare, nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de textul de lege indicat.
Recurentul solicită amânarea cauzei pentru un termen la care va fi prezentă și partea adversă.
Curtea dă lămuri recurentului, în sensul că nu există obligativitatea prezenței părții adverse și, constatând că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurentul solicită admiterea acțiunii sale, arătând că la judecata în fond a cauzei i s-a schimbat obiectul, motiv pentru care solicită rejudecare cererii sale, cerere ce în opinia sa nu este formulată tardiv.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 04.07.2014 pe rolul Tribunalului București –Secția a VIII-a Conflictele de Muncă si Asigurări Sociale sub nr._/2014, revizuentul C. Ș. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. de P. a Municipiului București, să se dispună revizuirea sentinței civile nr. 5280/5.06.2012 pronunțată de Tribunalului București –Secția a VIII-a Conflictele de Muncă si Asigurări Sociale.
Prin sentința civilă nr._/31.10.2014, pronunțată în dosarul sus menționat, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția tardivității și a respins cererea de revizuire, ca tardiv formulată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut sentința atacată cu revizuire este definitivă, potrivit art. 377 alin. 1 pct. 1 Cod pr.civ, fiind suspensivă de apel, iar împotriva acesteia nu a fost exercitat recursul.
Deși se invoca drept temei legal art. 322 pct. 4 C.pr.civ. și aplicarea termenului de exercitare a căii de atac prevăzut de art. 324 alin. 3 C.pr.civ., care face trimitere la art. 322 pct. 4, în fapt, revizuentul invocă pronunțarea asupra unui lucru ce nu s-a cerut, fiind aplicabil art. 322 pct. 2 C.pr.civ.
Astfel, potrivit art. 322 pct. 2 C.pr.civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotărâri data de o instanță de recurs atunci când se evoca fondul, se poate cere dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
În conformitate cu art. 324 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., în cazul prevăzut de art. 322 pct. 2, termenul de revizuire este de o luna si se va socoti de la comunicarea hotărârii definitive.
Tribunalul a constatat că sentința civilă atacată cu revizuire a fost comunicată la data de 13.07.2012, astfel că termenul de o lună pentru depunerea cererii de revizuire s-a împlinit la data de 13.08.2012. Sancțiunea pentru nerespectarea termenului legal imperativ de o luna este decăderea, potrivit art. 103 C.pr.civ., astfel ca actul înregistrat peste termenul stabilit este tardiv, revizuentul neindicând niciun motiv mai presus de voința sa, care să îl fi împiedicat a formula cererea de revizuire în termen.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs, în termenul legal, revizuientul C. Ș..
În motivarea recursului, sunt reiterate, în esență, argumentele invocate în susținerea cererii de revizuire dedusă judecății, arătându-se că, deși acțiunea soluționată prin hotărârea a cărei revizuire se solicită avea trei capete de cerere, precizate prin înscrisul din data de 05.02.2010, instanța de fond a înlocuit obiectul acțiunii cu care a fost legal investită, pronunțându-se asupra acestuia fără dezbateri.
Recurentul-revizuient arată că a formulat plângere penală la P. de pe lângă Curtea de Apel București, cu privire la falsificarea obiectului cauzei, pentru că instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire nu a considerat necesară, la termenul de judecată din data de 31.10.2014, analizarea faptelor de către parchetul competent.
De asemenea, recurentul arată că își menține temeiul de drept al cererii de revizuire deduse judecății, respectiv art.322 pct.4 și art.324 alin.3 Cod pr. civ., și susține că, în cazul în care, așa cum se reține prin sentința recurată, sentința civilă nr. 5280/5.06.2012, pronunțată de Tribunalului București –Secția a VIII-a Conflictele de Muncă si Asigurări Sociale nu a fost recurată, rezultă că dosarul de recurs a fost subtilizat de persoane interesate.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în baza art.3041 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civila nr.5280/5.06.2012, pronunțată de Tribunalului București –Secția a VIII-a Conflictele de Muncă si Asigurări Sociale în dosarul nr._ * a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul C. Ș. în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București.
Revizuientul C. Ș. a învestit instanța cu soluționarea unei cereri de revizuire îndreptate împotriva hotărârii sus menționate, prin care se indică drept temei legal art. 322 pct. 4 Cod pr.civ. și se solicită aplicarea termenului de exercitare a căii de atac prevăzut de art. 324 alin.1 pct. 3 Cod pr.civ, în condițiile în care, în motivarea cererii, se invocă împrejurarea că instanța s-a pronunțat asupra unui lucru ce nu s-a cerut, situație ce se încadrează în prevederile art. 322 pct. 2 Cod pr.civ. și pentru care este aplicabil termenului de exercitare a căii de atac prevăzut de art. 324 alin. 1 pct.1 Cod pr.civ.
Astfel, potrivit art. 322 pct. 2 C.pr.civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotărâri data de o instanță de recurs atunci când se evoca fondul, se poate cere dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
În conformitate cu art. 324 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., în cazul prevăzut de art. 322 pct. 2, termenul de revizuire este de o luna si se va socoti de la comunicarea hotărârii definitive, astfel încât cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului București –Secția a VIII-a Conflictele de Muncă si Asigurări Sociale la data de 04.07.2014, sub nr._/2014, este în mod evident tardiv introdusă.
De asemenea, contrar celor reținute de prima instanță, Curtea constată că sentința a cărei revizuire se cere a fost recurată, iar prin decizia civilă nr. 2626/R/07.12.2012, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ *, s-a dispus admiterea recursului formulat de recurentul-reclamant C. Ș., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 5280/05.06.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VIII-a Civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ *, casarea sentinței recurate și, rejudecându-se cauza în fond, respingerea contestației, ca neîntemeiată.
Așadar, în condițiile în care hotărârea ce face obiectul cererii de revizuire a fost desființată în calea de atac, această hotărâre nu mai poate face obiectul revizuirii, având în vedere dispozițiile art.322 alin.1 teza 1Cod pr. civ, acesta fiind aspectul primordial pentru care cerere de revizuire se impune a fi respinsă.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art.312 Cod pr.civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
De asemenea, Curtea va aplica aplică recurentului o amendă judiciară în cuantum de 400 lei, reținând sub acest aspect următoarele:
Prin art.129 din Constituția României, revizuită, cu referire la art.126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul sistemului procesului civil, prin care a fost reglementat dreptul examinării cauzei în două grade de jurisdicție.
Realizând o armonioasă proporționalizare între imperativul stabilității raporturilor juridice civile și cerința aflării adevărului, legea procesual civilă a reglementat și posibilitatea reconsiderării situației juridice prezumată ca autentică prin hotărâre judecătorească irevocabilă, ce are ca atribut specific și exclusiv autoritatea de lucru judecat, prin exercitarea căilor extraordinare de atac în condiții precis și limitativ determinate.
Această reglementare are aptitudinea de a satisface exigențele noii perspective asupra justiției, generate de art.21 din Constituția României, art.13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art.2 din Protocolul Adițional nr.7 la Convenție.
Totodată, aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
Astfel, prin considerentele hotărârii V. Marle și alții împotriva Olandei din 26 iunie 1986, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că protecția drepturilor prevăzute de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este condiționată de următoarele:”Litigiul trebuie să fie autentic și serios. El trebuie să se refere nu numai la existența reală a dreptului, dar și la scopul și modul de exercitare al acestuia. În plus, rezultatul procedurilor trebuie să fie în mod direct decisiv pentru dreptul civil în cauză”.
Prin urmare, formularea de cereri și exercitarea de căi de atac, în mod repetat, în afara sistemului determinat de legea procesual civilă, constituie un abuz de drept, o exercitare a drepturilor procesuale în alte scopuri decât cele în considerarea cărora au fost edictate.
Excede funcției justiției și rațiunii de a fi a acesteia, tranșarea unor simple nemulțumiri, nesusținute de realitatea exterioară, neprotejate de dreptul substanțial și în afara condițiilor determinate de legea procesuală.
Conform art. 723 Cod procedură civilă drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.Partea care foloseșteaceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite.
Posibilitatea de formulare a unei căi extraordinare de atac nu trebuie să constituie o formă de încurajare a abuzului de drept. Această instituție trebuie să acorde posibilitatea părții de a beneficia de o reluare a judecării cauzei, în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.
Pe lângă drepturile de care beneficiază, partea are și obligații, în sensul prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă, respectiv să îndeplinească actele de procedură în condițiile stabilite de lege și să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1 Cod procedură civilă.
Or, în condițiile în care cererea de revizuire dedusă judecății în cauza de față se întemeiază pe susținerea că instanța s-a pronunțat asupra unui lucru ce nu s-a cerut și are ca obiect o sentință civilă care a fost desființată în calea de atac, prin decizia civilă nr. 2626/R/07.12.2012, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ *, iar cererea de revizuire formulată de același revizuient C. Ș. împotriva deciziei civile nr. 2626/R/07.12.2012, în dosarul nr._, întemeiată tot pe motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.2 Cod pr. civ., respectiv că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, a fost respinsă, ca tardivă, prin decizia civilă nr.2143/22.10.2013, Curtea apreciază că introducerea repetată a unor cereri de revizuire care nu îndeplinesc condițiile prescrise de lege și întemeiate pe aceleași motive reprezintă un abuz de drept ce trebuie sancționat ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul C. Ș. împotriva sentinței civile nr._ din data de 31.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
În temeiul art.108 ind.1 alin.1 pct.1 lit.a Cod procedură civilă, aplică recurentului o amendă judiciară în cuantum de 400 lei.
Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicare pentru amendă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi 11 martie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. G. P. I. N. F. G. R.
GREFIER
M. P.
Red. Jud. PIN
Dact: Z.G./2 ex/30.03.2015
Jud.fond: N.D.
| ← Nulitate act. Decizia nr. 1814/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2460/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
