Recalculare pensie. Decizia nr. 2532/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2532/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 3239/87/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1757/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 2532
Ședința publică din data de 25.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant C. G. împotriva sentinței civile nr.91 din data de 27.01.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, având ca obiect „recalculare pensie”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul-reclamant C. G., personal, lipsă fiind intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apelantul-reclamant C. G. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv copia unui carnet de muncă al unui fost coleg din care rezultă că aspectele menționate în adeverința emisă de angajator, în cazul acestuia, au fost menționate în carnetul de muncă. De asemenea, solicită audierea unui martor, coleg al său, alături de care a desfășurat aceeași activitate.
Curtea, după deliberare, admite proba cu înscrisuri și respinge proba testimonială.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de apel.
Având cuvântul, apelantul-reclamant C. G. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii cererii deduse judecății și obligarea intimatei-pârâte la calcului corect al drepturilor de pensie.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA ,
Constată că prin sentința civilă nr. 91 din data de 27 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de muncă asigurări sociale și contencios administrativ fiscal în dosarul cu nr._ a fost respinsă acțiunea având ca obiect recalculare pensie, formulată de reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâta C. J. DE PENSII TELEORMAN.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că:
Prin acțiunea civilă formulată la data de 13.11.2014 reclamantul C. G. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta C. J. DE PENSII TELEORMAN obligarea pârâtei la recalcularea pensiei conform adresei depusă la data de 23.06.2014.
Reclamantul este pensionar pentru limită de vârstă și muncă depusă în baza deciziei de pensie nr._/19.07.2000.
A depus la dosarul cauzei adeverința nr. 2033/28.11.1997(f 3) emisă de fostul angajator . Teleorman, prin care se atestă că reclamantul în perioada 05.05.1979-1.10.1997 a executat lucrul sistematic peste programul normal, la pregătirea mărfii pentru export în procent de 100% din salariul de bază, pe o perioadă de 4 luni în fiecare an calendaristic conform CM 4040/17.05.1972.
În conformitate cu prevederile art.127 coroborate cu pct. V din Anexa nr.15 la HG nr.257/2011, sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art.165 alin.2 din lege, sunt cele prevăzute de anexa nr.15.
A..2 al precitatului articol dispune că adeverințele prin care se dovedesc aceste sporuri, vor cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente: a) denumirea angajatului, b) datele de identificare a persoanei, c) perioada în care s-a desfășurat activitatea, cu indicarea datei de începere și încetare a acesteia, d) funcția, meseria sau specialitatea exercitată, e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată, f) perioadele în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat.
Din analiza adeverinței în cauză reiese că aceasta nu cuprinde elementele obligatorii dispuse de actele normative precitate.
Astfel, nu se precizează perioada în concret în care a desfășurat reclamantul această activitate peste programul normal de lucru, respectiv data de începere și de încetare - existența formulei generice 4 luni în fiecare an calendaristic nefiind suficientă față de prevederile legale.
De asemenea există o eroare cu privire la perioada în care reclamantul a desfășurat activitate pentru angajator, în adeverință menționându-se ca dată de încetare 01.20.1997. fiind evident că nu există luna 20.
Față de prevederile legale menționate, s-a apreciat că adeverința în cauză este incompletă pe de o parte, iar pe de altă parte conține și erori cu privire la perioada desfășurată de reclamant în cadrul unității angajatoare, astfel încât aceasta nu poate fi valorificată de pârâtă, și ca atare acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul C. G..
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelantul a solicitat admiterea apelului, pentru următoarele considerente:
Solicită să fie luată în considerație adeverința 2033 din data de 28.11.1977 emisă de . Teleorman, în care sunt menționate toate aspectele solicitate de prima instanță, mai puțin data încetării activității „01.20.1997”, pe care solicită să fie considerată o greșeală materială ce s-a strecurat cu ocazia eliberării sus – menționatei adeverințe, în realitate fiind vorba de data de 01.10.1997.
Precizează că solicită încuviințarea probei cu martori deoarece societatea angajatoare nu mai funcționează, clădirea și arhiva societății fiind desființate.
Prin urmare solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate, reaprecierea probelor administrate pe fond, precum și luarea în considerare a cererii introductive ca întemeiată și admisibilă, astfel cum a fost formulată.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din perspectiva dispozițiilor art. 479 alin. (1) teza I C. pr. civ., potrivit cărora instanța de apel va verifica, în limita cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Curtea pentru considerentele ce se vor arăta, în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., va respinge apelul ca nefondat.
În raport de aceste dispoziții legale, Curtea reține că apelul formulat de către reclamant nu conține motive noi, fiind reluate într-o mai mică măsură aceleași motive de fapt ca cele arătate în cererea de chemare în judecată ce a fost redactă într-un format eliptic, astfel că instanța de apel va analiza cererea de apel, doar din perspectiva art. 477 alin. (2) C. pr. civ. precitat.
Tribunalul a reținut în mod temeinic și legal că adeverința nr. 2033 din 28.11.1997 emisă de . nu îndeplinește condițiile legale pe baza cărora să fie luată în considerare la revizuirea drepturilor de pensie.
Astfel, potrivit art. 127 alin. (1) și (2) lit. a)-f) din HG nr. 257/2011 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, se statuează următoarele:
(1) Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15.
(2) Adeverința prin care se dovedesc aceste sporuri va cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente:
a) denumirea angajatorului;
b) datele de identificare a persoanei;
c) perioada în care s-a desfășurat activitatea, cu indicarea datei de începere și de încetare a acesteia;
d) funcția, meseria sau specialitatea exercitată;
e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată;
f) perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat”.
Curtea mai notează că prin decizia în interesul legii nr. 19/2011 a ICCJ s-a statuat că una dintre cerințe este plata contribuțiilor la asigurările de sociale pentru ca aceste venituri să fie valorificate, însă adeverința în cauză nu cuprinde asemenea mențiuni cu privire la plata contribuțiilor de asigurări sociale.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, Curtea în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant C. G. – CNP_, cu domiciliul în A., .. 60, ., . civile nr.91 din data de 27.01.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, cu sediul în A., ., județul Teleorman, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, L. H. P. A.
GREFIER,
F. V.
Red: P.A.
Dact: D.A.M.
4ex./16.07.2015
Jud.fond:M. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2460/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2461/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
