Obligaţie de a face. Decizia nr. 2461/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2461/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 2881/87/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 453/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr.2461/2015
Ședința publică de la 22 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A. C.
Judecător D. G. E.
Grefier I. R. M.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de apelanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN împotriva sentinței nr.1748 din data de 04.12.2014 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul ȚIGĂNEȘTEANU I., cauza având ca obiect obligație de a face revizuire pensie, plata dif. pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul Țigăneșteanu I., prin avocat T. C. R., cu împuternicire avocațială . la fila 23 dosar, lipsind apelanta C. Județeană de Pensii Teleorman.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că dosarul se află la al doilea termen de judecată, cauza fiind amânată pentru ca intimatul Țigăneșteanu I. să depună la dosar copia carnetului de muncă și copia procesului-verbal încheiat între consiliului de administrație și sindicat la 10.04.1995, menționat în adeverința nr.4/14.09.2012 emisă de S.C. Suinprod S.A. Z..
La data de 17.06.2015, intimatul, prin avocat, a depus la dosar tabelul nominal din data de 10.04.1995, unde figurează la poziția 30. În data de 18.06.2015, intimatul, prin avocat, a completat probatoriul prin depunerea, în copie, a carnetului de muncă și a tabelului nominal.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul avocatului intimatului, în combaterea apelului.
Intimatul Țigăneșteanu I., prin avocat, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond. Susține că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a considerat că angajatorului îi aparține întreaga responsabilitate asupra mențiunilor avute în vedere în adeverință, în care se justifică perioada lucrată în grupa a II-a de muncă a intimatului, făcându-se mențiuni atât referitor la temeiul legal care a stat la baza încadrării în respectivele condiții, cât și referitor la înscrisul, prin care s-a nominalizat intimatul în condițiile acestei grupe. De asemenea, solicită să fie obligată apelanta și la plata cheltuielilor de judecată, în baza chitanței aflate la fila 22 dosar.
În temeiul art.394 din Codul de procedură civilă, Curtea închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1748 din data de 04.12.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, a fost respinsă, ca nefondată, excepția prematurității invocată de pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Țigăneșteanu I., împotriva pârâtei și C. Județeană de Pensii Teleorman și a fost obligată pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman la revizuirea deciziei de pensie nr._/13.05.2014, prin valorificarea datelor atestate de adeverința nr.4/14.09.2012 eliberată de S.C. SUINPROD S.A. Z., precum și la plata diferențelor drepturilor de pensie cuvenite începând cu data de 14.04.2014, cu actualizare la data plății.
Prin aceeași sentință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._/14.04.2014, reclamantul a solicitat pensionarea, iar prin decizia nr._/13.05.2014 pârâta a admis cererea de pensie, reclamantului fiindu-i acordată pensie anticipată parțială, reținându-se că adeverința nr.4/14.09.2012 nu poate fi valorificată la stabilirea drepturilor de pensie, întrucât nominalizarea nu este corectă.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat, în conformitate cu prevederile art.149 alin.1 din Legea nr.263/2010, contestație, nesoluționată până la data promovării prezentei acțiuni.
Prin urmare, în raport de data formulării contestației de către reclamant, suntem în prezența unui refuz nejustificat al pârâtei de a soluționa o cerere privind drepturile de asigurări sociale, așa încât în cauză sunt incidente dispozițiile art.153 lit.f din Legea nr.263/2010, potrivit cărora „Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind: (...) f) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale”.
O altfel de interpretare ar conduce la concluzia că accesul la justiție al reclamantului este condiționat de conduită Comisiei Centrale de Contestații, chiar dacă aceasta conduită depășește limitele stabilite de lege, concluzie ce nu poate fi acceptată nici din perspectiva constituțională a liberului acces la justiție și nici din perspectiva art.6 CEDO, așa încât excepția prematurității invocată de pârâtă prin întâmpinare a fost apreciată ca fiind nefondată și a fost respinsă ca atare.
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul a solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, pârâta să fie obligată la revizuirea deciziei de pensie nr._/13.05.2014, cu luarea în calcul a datelor atestate de adeverința nr.4/14.09.2012, eliberată de S.C. SUINPROD S.A. Z., precum și la plata diferențelor de pensie cuvenite, cu actualizare la data plății și cheltuieli de judecată, susținând în esență că adeverința în discuție îndeplinește condițiile de fond și de formă cerute de legile în vigoare la momentul emiterii acesteia, condiții ce nu au fost contestate sub aspectul legalității de pârâtă, nevalorificarea acesteia la stabilirea drepturilor de pensie este nelegală, nevalorificarea grupei superioare de muncă și neadăugarea stagiului suplimentar cuvenit ca bonus împiedicându-l să beneficieze de prevederile art.65 alin.1 și 2 din Legea nr.263/2010 coroborate cu prevederile art.55 alin.1 tabel 1 în vederea ieșirii la pensie.
Tribunalul a apreciat acțiunea ca întemeiată. Astfel, prin decizia contestată privind acordarea pensiei anticipate parțiale, emisă în dosarul de pensionare, pârâta nu a valorificat mențiunile atestate de adeverința nr.4/14.09.2012, emisă de angajatorul S.C. SUINPROD S.A. Z. pe considerentul că nominalizarea nu este corectă.
Din cuprinsul adeverinței nr.4/14.09.2012, eliberată de angajatorul S.C. SUINPROD S.A. Z. rezultă că, în perioada 04.03.1974 – 01.04.2003, reclamantul a desfășurat activitate ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 70%, conform nominalizării efectuate prin pontaje lunare și prin procesul-verbal al Consiliului de Administrație – Sindicat din 10.04.1995, temeiul juridic al acestei încadrări constituindu-l Ordinul nr.50/1990, Ordinul nr.125/1990, anexa 2, poziția nr.179, din aceeași adeverință rezultând că aceasta a fost eliberată în baza documentelor verificabile aflate în arhiva societății.
Această adeverință este obligatorie pentru casele de pensii, angajatorul răspunzând pentru conținutul și corectitudinea acestora, pârâta neavând competența de a cenzura înscrisurile care sunt emise de angajatori.
Eventuala nerespectare a obligațiilor angajatorului de a elibera adeverințe doar pe baza documentelor verificabile aflate în evidența să, nu conferă vreun drept casei de pensii de a nu valorifica documentul în detrimentul asiguratului, ci doar posibilitatea verificării realității sau falsului prin mijloacele, în termenele și condițiile legii de către organele judiciare, numai în cadrul unei astfel de proceduri putându-se stabili, pe baza documentelor verificabile, dacă documentele și datele înscrise într-o astfel de adeverință sunt reale sau fictive și atrag consecințele prevăzute de lege.
De altfel, acest aspect rezultă și din dispozițiile art.158 și art.159 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit cărora adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă trebuie să fie valorificate la stabilirea drepturilor de pensie dacă au fost emise baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 01.04.2001, precum și din dispozițiile art.125 din Normele de aplicare a Legii nr.263/2010 care precizează că angajatorii sau orice alt deținători de arhive sunt direct răspunzători în condițiile legii de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii drepturilor de pensie.
Prin urmare, susținerile pârâtei potrivit cărora valorificarea datelor înscrise în adeverința anterior menționată, ce atestă împrejurarea că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 04.03.1974 – 01.09.2003 se încadrează în grupa a II-a de muncă nu este posibilă, întrucât nominalizarea nu a fost corectă, nu pot fi primite și urmează a fi înlăturate.
Astfel, în primul rând, întreaga răspundere pentru mențiunile cuprinse în adeverințele anterior precizate, revine, potrivit art.4 din Ordinul nr.590/2008 al M.M.F.E.S. angajatorului sau lichidatorului, astfel că propriile constatări în absența altor dovezi nu prezintă relevanță pentru reținerea caracterului neadevărat al mențiunilor.
În al doilea rând, în condițiile în care adeverința poartă număr și precizează data eliberării și temeiul legal al încadrării activității în grupa a II-a de muncă este semnată și parafată de angajator, față de dispozițiile art.6 din Ordinul nr.590/2008 și de faptul că aceasta nu a fost contestată sub aspectul legalității, nu există temei legal al refuzului de valorificare a mențiunilor acesteia.
În consecință, constatând că adeverința îndeplinește condițiile de fond și de formă pentru a fi valorificată, s-a apreciat că refuzul pârâtei de a avea în vedere la analiza făcută asupra cererii reclamantului din aprilie 2014 mențiunile cuprinse în adeverința în discuție este lipsit de temei legal, reclamantul dobândind dreptul de a i se lua în considerare perioada cât a lucrat în grupa a II-a de muncă prin plata contribuțiilor pentru pensie, conform legislației în vigoare, iar contribuția la sistemul de asigurări sociale dă naștere, potrivit jurisprudenței CEDO, unui drept de proprietate la o fracțiune din patrimoniul astfel constituit, așa încât modul de soluționare a cererii de recalculare a pensiei constituie, în acest contest, o încălcare a prevederilor art.1 din protocolul nr.1 al CEDO.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman la revizuirea deciziei de pensionare nr._/13.05.2014, prin valorificarea datelor atestate de adeverința nr.4/14.09.2012 eliberată de S.C. SUINPROD S.A. Z., precum și la plata diferențelor drepturilor de pensie cuvenite începând cu data de 14.04.2014, cu actualizare la data plății, pârâta urmând să analizeze dacă urmare valorificării adeverinței precitate reclamantul poate fi beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă, cât și data de la care această i se cuvine, emițând în acest sens o nouă decizie care, ulterior, dacă este în neconcordanță cu cererea reclamantului, poate fi atacată de acesta, conform prevederilor legale.
În conformitate cu art.453 din Codul de procedură civilă, republicat, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 600 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare onorariu de avocat, la baza obligației stând culpa procesuală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman.
În motivarea apelului, apelanta a susținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul solicită obligarea CJP Teleorman să valorifice adeverința nr.4/14.09.2012 emisă de S.C. Suinprod S.A. Z..
Potrivit adeverinței nr.4/14.09.2012, eliberată de către S.C Suinprod S.A se precizează faptul că reclamantul în perioada 04.03._03 și de la 12.08._08 a lucrat în grupa a II-a de muncă în procent de 70%, nominalizarea fiind tăcută prin pontaje lunare.
Instanța de fond, prin sentința apelată, a obligat-o să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantului stabilite prin decizia nr._/13.05.2014, prin valorificarea adeverinței nr.4/14.09.2012 eliberată de S.C Suiprod S.A, plata diferențelor drepturilor de pensie rezultate din recalculare începând cu data de 14.04.2014, sume actualizate la data plății.
Conform anexei 12 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, adeverințele de încadrare în grupele superioare de muncă se întocmesc conform formularului prezentat în norme care să trebuie să conțină toate elementele referitoare la temeiul juridic al încadrării, precum și nominalizarea care ar trebuie făcută printr-un act administrativ emis de unitate conform prevederilor Ordinului nr. 50/1990, completându-se actul normativ care anterior datei de 01.04.2001 a constituit temeiul juridic pentru încadrarea în grupa a II-a de muncă, în conformitate cu prevederile de la pct.6 din Ordinul 50/1990 al MMPS, nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupele I și II de muncă se tăcea de către conducerile unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile concrete în care și-au desfășurat activitatea persoanele respective.
Potrivit prevederilor alin.2 de la pct.15 din Ordinul menționat anterior, unitățile aveau obligația să analizeze și să precizeze în termen de 30 de zile, de la data aprobării Ordinului, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I sau II de muncă începând cu data de 18.03.1969.
Actele normative care reglementau încadrarea în fostele grupe I sau II de muncă au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, abrogate de Legea 263/2010, respectiv la data de 01.04.2001.
După această dată, nu mai există bază legală pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite de muncă în grupe superioare de muncă, iar eliberarea Adeverințelor privind atestarea faptului că, în anumite perioade anterioare datei de 01.04.2001, o persoană și-a desfășurat activitate în tocurile de muncă încadrate în grupele I sau II de muncă, se va face numai pe baza documentelor întocmite la acea vreme, verificabile, aflate în evidența angajatorilor sau deținătorilor de arhive (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor în grupe superioare de muncă).
Totodată, subliniază că adeverințele eliberate de angajator sau instituția care a preluat arhiva acesteia, după caz, din rubrica "conform nominalizării efectuate prin..." pot fi completate pontaje lunare numai în situația în care persoana respectivă a lucrat în unitate până la data de 01.02.1990 și care după această dată, nu se mai afla în unitatea respectivă pentru a fi nominalizată în grupă superioară de muncă, ori reclamantul a anexat o adeverința care atestă că perioada de la 04.03._03 și de la 12.08._08 se încadrează în grupă superioară de muncă.
Acesta reglementare a fost prevăzută și de Ordinul MMPS nr.590/15.09.2008, publicat în M.Of., Partea I, nr.665/24.09.2008, pentru aprobarea procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, necesare eliberării stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000, privind sistemul unitar de pensii publice, care în anexă la acesta procedură a prevăzut un model de adeverință, model preluat apoi în anexa 14 la Normele de Aplicare a Legii nr.263/2010.
Potrivit celor menționate mai sus, adeverințele eliberate anterior intrării în vigoare a Ordinului MMPS nr.590/2008, precum și înscrisurile din carnetul de muncă, înscrisuri efectuate în conformitate cu prevederile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, pot fi valorificate la stabilirea drepturilor de muncă dacă conțin toate elementele și îndeplinesc condițiile legale prevăzute de actele normative la aceea dată.
De la data de 01.01.2011 a intrat în vigoare Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, iar potrivit dispozițiilor art.126 alin. (1) din normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 „în situația prezentării și a altor acte de vechime în muncă prevăzute de lege, acestea vor cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente: denumirea angajatorului, datele de identificare ale persoanei, perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă, menționarea temeiului legal în baza căruia a avut loc încadrarea" etc., iar în conformitate cu cele precizate anterior, la art.128 (5) "adeverințele întocmite în conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Muncii, familiei și Egalității de Șanse nr.590/15.09.2008, până la . legii, vor putea fi valorificate la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile de fond și formă prevăzute de acestea”.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Țigăneșteanu I. a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de apel, Curtea constată că apelul este nefondat.
Prima instanță a făcut o aplicare corectă a legii, considerentele de fapt și de drept ce au stat la baza soluției pronunțate fiind pertinente, astfel că în cele ce urmează vor fi făcute numai anumite precizări, Curtea însușindu-și constatările instanței de fond.
Ca principiu, întreaga răspundere pentru mențiunile cuprinse în adeverințele eliberata de fostul angajator sau de lichidator revine exclusiv emitentului, iar refuzul de valorificare a mențiunilor cuprinse în adeverință este lipsit de temei legal, întrucât adeverințele supuse valorificării se bucura de prezumția de validitate.
Din adeverința nr.4/14.09.2012, eliberată de S.C. SUINPROD S.A. Z., eliberată în baza documentelor verificabile aflate în arhivă, reiese că în perioada 04.03.1974 – 01.04.2003, reclamantul intimat a desfășurat activitate ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 70%, conform nominalizării efectuate prin pontaje lunare și prin procesul-verbal al Consiliului de Administrație – Sindicat din 10.04.1995, temeiul juridic al încadrării fiind Ordinul nr.50/1990, Ordinul nr.125/1990, anexa 2, poziția nr.179. De asemenea, în tabelul nominal pentru încadrarea locurilor de muncă cu condiții deosebite la sectorul ADT nr. 401/10.04.1995 (fila 34 dosar apel), emis de S.C. SUINPROD S.A. Z., intimatul figurează la poziția 30.
În cauză, situația de fapt și de drept atestată de această adeverință corespunde realității, fapt ce reiese din simpla examinare a înscrisurilor depuse și a textelor normative incidente. Se indică așadar actul administrativ și actul normativ care au constituit temei juridic pentru încadrarea în grupa I de muncă.
Nu trebuie ignorat faptul că potrivit art. 6 din Ordinul nr. 50/1990 “nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective”, iar potrivit art. 15 din același ordin, „ținând seama de prevederile art. 2 și 3 din Decretul-lege nr. 68/1990, unitățile au obligația sa analizeze și sa precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării prezentului ordin, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și II de munca începând cu 18.03.1969 și până în prezent”.
Totodată, încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit art. 7 din Ordinul nr. 50/1990, se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I - personalul să lucreze cel puțin 50 % din timp, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de muncă.
În consecință, potrivit celor expuse și în aplicarea art. 480 C.pr.civ., Curtea va respinge apelul declarat de apelanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, ca nefondat.
Referitor la cheltuielile de judecată, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a impus drept criterii realitatea, necesitatea si, in plus, caracterul rezonabil al cuantumului lor [CEDO, Iatridis împotriva Greciei (satisfacție echitabila) [MC], nr. 31.107/96, par. 54, CEDO 2000-XI]. In baza art. 451 din Codul de procedura civila, cheltuielile de judecată constau in taxele judiciare de timbru si timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților si ale specialiștilor numiți in condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare si pierderile cauzate de necesitatea prezentei la proces, cheltuielile de transport si, daca este cazul, de cazare, precum si orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
Așadar, în temeiul art. 453 și 451 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va obliga apelanta la plata către intimat a sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată avansate în apel, reprezentând onorariu de avocat achitat cu chitanța nr. 501/14.05.2015 (fila 22 dosar apel), suma fiind rezonabilă în raport de împrejurările cauzei, iar cheltuielile având un caracter real și necesar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, cu sediul în A., ., județul Teleorman, împotriva sentinței nr.1748 din data de 04.12.2014 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul ȚIGĂNEȘTEANU I., CNP_, cu domiciliul în Z., ., județul Teleorman, ca nefondat.
Obligă apelanta la plata către intimat a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată avansate în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Iunie 2015.
Președinte, D. A. C. | Judecător, D. G. E. | |
Grefier, I. R. M. |
Red.: D.A.C.
Dact.: A.C./4ex.
13.07.2015
Jud. fond: M. N.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 2532/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 906/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
