Nulitate act. Decizia nr. 1814/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1814/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 41085/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 3240/2015)
Decizia Civilă nr. 1814
Ședința publică din data de 17 Septembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE S. G. I.
JUDECĂTOR M. C.
JUDECĂTOR D. A. T.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta-reclamantă B. M., împotriva sentinței civile nr. 2871/26.03.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București, cauza pe fond având ca obiect „contestație împotriva deciziei de pensionare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în cadrul căruia se învederează instanței faptul că prezenta pricină se află la primul termen de judecată, cât și împrejurarea că pentru această dată s-a procedat la comunicarea motivelor de recurs deduse judecății, către partea intimată adversă, astfel cum rezultă din citativul întocmit la 30.06.2015, atașat la fila 24 dosar.
Se mai arată că prin cererea de recurs dedusă judecății recurenta-reclamantă a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor prev. de art.242 din Codul de procedură civilă.
Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 din Codul de procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării, dată fiind solicitarea părții recurente de judecare a pricinii în lipsă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2871/26.03.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuienta B. M., în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță, în temeiul prevederilor art. 326 alin. 3 din codul de procedură civilă, a pus în discuție admisibilitatea cererii de revizuire a sentinței civile nr. 6620/23.06.2011 pronunțată în dosarul nr._/3/2010 sub aspectul dacă sentința a cărei retractare se solicită poate fi atacată cu revizuire.
Totodată, instanța a pus în discuție admisibilitatea revizuirii în raport cu fapta pe care se întemeiază, respectiv dacă motivul invocat se încadrează în art. 322 punctul 5 teza II din Codul de procedură civilă.
În legătură cu motivele de revizuire invocate de revizuent, Tribunalul a reținut următoarele:
Un prim aspect îl reprezintă acela că obiectul revizuirii îl constituie hotărârea a cărei revizuire se solicită, iar pe calea revizuirii nu poate fi schimbat cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe, care nu a avut ca obiect și contestarea Deciziei nr._/28.07.2011 emisă de pârâtă, astfel încât o asemenea cerere reprezintă o cerere nouă formulată direct în calea de atac în retractare, fiind inadmisibilă, potrivit prevederilor art. 326, alin.3 din Codul de Procedura Civila, care limitează dezbaterile în cadrul cererii de revizuire la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.
Prin sentința civilă nr. 6620/23.06.2011 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Litigii de Muncă a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea B. M. în contradictoriu cu intimata C. de P. a Municipiului București, a fost anulată Decizia nr._/19.08.2010 și a fost obligată intimata la emiterea unei noi decizii privind recalcularea pensiei de serviciu în care să se rețină un număr total de puncte de 53,_ puncte, un punctaj mediu anual de 1,_ puncte, un cuantum al drepturilor de 1409 lei începând cu data de 01.09.2010 și a fost obligată intimata la plata diferențelor de drepturi de pensie începând cu data de 01.09.2010 actualizată cu rata inflației la data plății. A fost respinsă în rest cererea ca neîntemeiată. A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Statului Român formulată de reclamanta, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B. M. și C. de P. a Municipiului București.
Prin decizia civila nr. 539R/25.02.2012 Curtea de Apel București a decis: „în majoritate: Admite recursul formulat de către contestatoarea B. M. împotriva sentinței civile nr.6620/23.06.2011, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._/3/2010. Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că: Obligă intimata la emiterea unei noi decizii privind recalcularea pensiei de serviciu în care să se rețină un cuantum de 2312 lei lunar începând cu data de 01.09.2010. Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de către intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - împotriva sentinței civile nr.6620/23.06.2011, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._/3/2010. Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.”
Cererea de revizuire este întemeiată pe prevederile art. 322, pct. 5 din Codul de Procedura Civila.
Potrivit prevederilor art.322, alin.1, pct. 5 din Codul de Procedura Civila, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri data de o instanța de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;”
Potrivit prevederilor art. 326, alin.3 din Codul de Procedura Civila, dezbaterile în cadrul cererii de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.
În acest context, cererea de revizuire se cercetează cu prioritate sub următoarele aspecte care țin de formularea în termen a cererii și de admisibilitate revizuirii: hotărârea atacată este rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare sau hotărârea instanței de recurs a cercetat fondul cauzei, cererea de revizuire se încadrează în motivele limitativ prevăzute în art. 322 din Codul de procedura civila și a fost introdusa în termenul prevăzut de lege.
Din această perspectiva, Tribunalul a analizat cu prioritate dacă hotărârea a cărei revizuire se cere poate forma obiectul revizuirii.
Norma cuprinsa în art. 322 Cod Procedură Civilă, trebuie înțeleasă în sensul că reglementează trei ipoteze deosebite, alternative, respectiv: hotărârea pronunțată în prima instanță a rămas definitiva în instanța de apel (evident prin respingerea apelului, întrucât dacă hotărârea primei instanțe a fost desființată printr-o alta judecată de fond, săvârșită în apel sau recurs, își pierde calitatea de a fi definitivă), a rămas definitivă prin neapelare sau vizează o hotărâre pronunțata în recurs prin care a fost soluționat fondul.
Așadar, textul de lege se referă limitativ la două categorii de hotărâri definitive (pronunțate de instanța de apel și prin neapelare) și la o singură categorie de hotărâri irevocabile, cele ale instanțelor de recurs prin care au evocat fondul. Deci, hotărârea instanței de fond, reprezentată de sentința civilă nr. 6620/23.06.2011, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._/3/2010, ar putea fi atacată cu revizuire numai în măsura în care s-ar încadra în aceste categorii, și, în cazul concret, fiind o hotărâre pronunțată în primă instanță, numai în măsura în care ar fi rămas definitivă prin neapelare, ceea ce evident nu este cazul, hotărârea fiind supusă numai căii de atac a recursului.
De altfel, nici în măsura în care s-ar interpreta extensiv (deși revizuirea fiind o cale extraordinară de atac nu poate fi exercitată decât în limitele prevăzute de lege) că revizuirea se poate exercita și împotriva hotărârilor care potrivit legii sunt definitive, întrucât au fost pronunțate fără drept de apel, o astfel de soluție nu poate fi primită în cazul de față, câtă vreme, hotărârea a fost modificată în recurs, în urma admiterii recursului, printr-o decizie care evocă fondul, iar hotărârea primei instanțe a fost recurată în întregime.
Or, în cazul de față, hotărârea a cărei revizuire se cere este o hotărâre a primei instanțe care însă nu a rămas definitivă prin respingerea apelului sau prin neapelare și totodată, a fost modificată în parte, în privința dispoziției de recalculare a pensiei de serviciu și a drepturilor de pensie de care beneficiază contestatoarea începând cu data de 01.09.2010, printr-o alta judecată de fond, săvârșită în recurs, astfel încât, sub acest aspect, al drepturilor de pensie și a categoriei pensiei de care beneficiază revizuienta începând cu data de 01.09.2010 și-a pierdut calitatea de a fi definitivă sau rămasă irevocabila în instanța de recurs, prin respingerea acestei cai de atac, astfel încât, întrucât, sub aspectul dispoziției prin care a fost obligată intimata la emiterea unei noi decizii privind recalcularea pensiei de serviciu în care să se rețină un număr total de puncte de 53,_ puncte, un punctaj mediu anual de 1,_ puncte, un cuantum al drepturilor de 1409 lei începând cu data de 01.09.2010, această parte din hotărâre nu mai există (hotărârea pronunțată în fond a fost sub acest aspect desființată printr-o altă judecată de fond nu mai are nici o putere și nici calitatea de a fi definitivă sau irevocabilă), câtă vreme a fost modificată printr-o judecată de fond săvârșită în recurs, ceea ce implică stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care a fost reținută în faza judecății în fond, astfel încât, admițând recursul instanța de recurs a pronunțat ea însăși o hotărâre asupra fondului cererii, astfel încât, o asemenea hotărâre modificată, nu are vocația de a fi revizuită pentru motivele prevăzute de art. 322, punctele 1-9 din Codul de Procedura Civila.
Față de cele mai sus reținute, Tribunalul a constata că cererea de revizuire a sentinței civile nr. 6620/23.06.2011 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Litigii de Muncă formulată de revizuienta B. M. în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI este inadmisibilă, fiind respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal și motivat, reclamanta B. M., pentru următoarele considerente:
Sentința civilă 2871/26.03.2015 nu precizează motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței privind inadmisibilitatea cererii de revizuire, considerentele fiind străine și contradictorii.
Raționamentul instanței în ceea ce privește calea de atac a revizuirii. Hotărârile judecătorești ce pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac nu a fost dus până la capăt, instanța constatând că hotărârea fondului a fost modificată în recurs ceea ce categoric nu duce la inadmisibilitatea revizuirii, hotărârea purtând asupra fondului cererii.
Nu știm dacă instanța a întâmpinat probleme în aprecierea competentei materiale, în primul rând pentru că o astfel de excepție nu a fost invocată de părți sau din oficiu de instanță, dar cu siguranță modificarea și rejudecarea fondului în recurs nu face inadmisibila o cerere de revizuire întemeiata pe disp. art.322 pct.5 c.p. civ vechi.
Soluția instanței privind inadmisibilitatea căii extraordinare de atac nu prezintă verificarea motivelor caracteristice de revizuire ce presupun că hotărârea atacată a fost justă în raport cu actele dosarului existente la momentul pronunțării ei. Însă ulterior, s-au descoperit înscrisuri materiale noi, astfel încât situația de fapt reținută de instanță, văzută prin prisma noilor elemente, nu mai corespunde realității, impunându-se retractarea acelei hotărâri.
Hotărârea este nelegala, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil, inclusiv dreptul la un recurs efectiv, deoarece nu sunt prezentate argumentele pentru care s-au înlăturat cererile revizuientei.
Prin sentința atacată instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului (a fost discutata admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, nu și temeinicia acesteia), soluția fiind dată cu aplicarea greșita a legii. Hotărârea recurata nu a verificat dacă este incident cazul de revizuire prevăzut de art.322 alin. 1 pct.5 cod procedura civilă, nu a verificat formularea în termen a cererii în raport de prevederile art.324 pct.3 cod procedura civilă, dispunând eronat asupra admisibilității căii extraordinare de atac.
Prin soluția pronunțată s-a produs o vătămare a intereselor legitime de neînlăturat, sens în care solicită în mod expres anularea hotărârii, trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin hotărârea pronunțată instanța a încălcat formele de procedura, prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 c.p. civ.
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșita a legii.
Critică hotărârea pe aspectul netemeiniciei, deși aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină acestea fiind contradictorii și străine de natura pricinii.
Mai mult, instanța a interpretat greșit obiectul cererii de revizuire, încălcând principiul disponibilității acțiunii civile care guvernează și căile de atac, inclusiv cele extraordinare.
Precizând cazul de revizuire ca fiind art.322 pct.5 cod procedura civilă, recurenta face referire la teza a II-a textului de lege, învederând că după darea hotărârii prin sentința 4660/05.07.2011 s-a anulat în parte Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 - în ce privește metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) din Legea 119/2010 (pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea) hotărâre pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere aspect, a pari ratione, care impune extinderea efectelor desființării sau modificării hotărârilor anterioare și asupra celor ulterioare care s-au întemeiat pe primele.
Aspecte privind investirea instanței
Motivele de revizuire, situații prevăzute în mod expres de lege sunt rezultate din necunoașterea unor împrejurări de fapt, în baza cărora cei interesați pot cere revizuirea unei hotărâri judecătorești civile și înlăturarea erorii judiciare care a stat la baza soluției greșite pronunțate prin acea hotărâre. Motivele revizuirii sunt contemporane cu darea hotărârii, iar descoperirea lor a avut loc după ce aceasta a fost pronunțată.
Prin sentința civilă nr 4660/5 iulie 2011 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. l_, a fost admisa acțiunea și pe cale de consecința s-a anulat H.G. nr.737/2010, în ceea ce privește metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c din Legea nr. l 19/2010 și s-a dispus suspendarea executării până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Guvernul României, Ministerul Muncii Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și C. Naționala de P. Publice, iar la data de 21.10.2014, prin decizia nr.3912, ICCJ a admis excepția perimării recursurilor și a constatat perimate recursurile declarate de parații Guvernul României, Ministerul Muncii Familiei. Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și C. Naționala de P. Publice împotriva sentinței civile nr.4660 din 5 iulie 2011, astfel ca aceasta sentință a rămas irevocabila.
Din considerentele sentinței civile pronunțată de Curtea de Apel București rezulta că la pronunțarea acestei sentințe, Curtea de Apel București a reținut că dreptul de pensie de serviciu derogator de la regimul public de pensii e recunoscut în statele Uniunii Europene, iar eliminarea acestui drept constituie o ingerința a statului, întrucât justificarea prin considerente de ordin public - politica socială, respectiv pe situația de criză economică și financiară la care se face referire în expunerea de motive a legii, ar fi putut justifica doar adoptarea de măsuri, ce ar fi avut ca efect limitarea într-un cuantum și într-un interval de timp rezonabil a drepturilor recunoscute de lege, dar nu suprimarea acestora.
Prin aceeași sentință instanța a reținut că pensia de serviciu privită în cele două componente ale sale, partea contributivă și cea compensatorie constituie un bun în sensul art. I din Protocolul nr. l adițional la CEDO, precum și faptul că dreptul la pensia de serviciu a fost recunoscut prin legea nr.567/2004, act normativ care nu cuprinde nici o dispoziție, din care s-ar putea trage concluzia că acordarea acestui drept este determinată de împrejurări speciale și temporare, că ar reprezenta un beneficiu bănesc cu caracter stimulativ, care depinde de fondurile disponibile ale statului sau de alte elemente variabile.
Prin urmare, reținând ca din modul de reglementare nu rezultă că dreptul la pensia de serviciu este un drept acordat în aplicarea principiului solidarității sociale, instanța a concluzionat că elementele de bază ale dreptului la pensia specială, substanța dreptului, nu poate fi înlăturată decât în condițiile unanim acceptate în aplicarea principiului protecției societății, acest bun implicând în mod necesar și așteptarea legitimă a executării în viitor, lunar a obligației corelative dreptului recunoscut.
În raport de cele expuse, consideră că hotărârea judecătoreasca reprezentată de sentința civilă nr.4660 din 5 iulie 2011, pronunțata de Curtea de Apel București, rămasă irevocabila prin decizia civilă nr.3912/21.10.2014 a ICCJ, ce a intervenit după rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr.1693/8 iunie 2012, a cărei revizuire o solicită prin prezenta cauza, îndeplinește condițiile impuse de art.322 pct.5 c.pr.c. (codul vechi) și art.509 pct.5 c.pr.c. (codul nou) pentru a fi considerată act nou, ce poate fi invocat în prezenta cerere de revizuire.
Astfel, apreciază ca sentință civilă nr.4660 din 5 iulie 2011 a Curții de Apel București nu putea fi prezentată instanței cu ocazia soluționării cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr._/3/2010 al Tribunalului București, întrucât deși era parte în dosarul nr._/2/2010, al Curții de Apel București nu putea să determine pronunțarea acesteia la o dată anterioară pronunțării sentinței civile nr. 1693/2012, pentru a fi în măsură să o poată invoca în cauză.
Prin urmare, chiar dacă cu privire la hotărârea în discuție s-ar reține ca acesta este un înscris emis ulterior, respectiv după judecarea litigiului în fond și nu ar întruni cerințele prevăzute de art.322 pct.5 Cod Procedura Civilă, totuși fata de împrejurarea ca situația de fapt reținută prin sentința civilă nr.4660/5iulie 2011 a Curții de Apel București nu a fost examinată și nici avută în vedere de Tribunalul București la soluționarea cauzei, fiind evident că hotărârea Curții de Apel București îndeplinește valențele juridice ale unui înscris nou.
Prin sentința civilă nr. 6620/23.06. 2011 Tribunalul București a admis în parte acțiunea formulată de contestatoarea B. M., în contradictoriu cu intimata C. de P. a Municipiului București, a anulat decizia nr._/19.08.2010 și a obligat intimata la emiterea unei noi decizii privind recalcularea pensiei de serviciu în care să se rețină un număr total de puncte de 53,_ puncte, un punctaj mediu anual de 1,_ puncte, un cuantum al drepturilor de pensie de 1409 lei începând cu 1.09.2010.
La plata diferențelor de drepturi de pensie s-a avut în vedere perioada începând cu 1.09.2010, cererea fiind respinsă în rest ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă 539/23.02.2012 Curtea de Apel București a dispus:"în majoritate: Admite recursul formulat de către contestatoare B. M. împotriva sentinței civile nr.6620/23.06.2011, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VIIl-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._/3/2010. Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că:
Obligă intimata la emiterea unei noi decizii privind recalcularea pensiei de serviciu în care să se rețină un cuantum de 2312 lei lunar începând cu data de 01.09.2010.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de către intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.6620/23.06.2011, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._/3/2010. Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată."
Pe de altă parte este de observat că prin hotărârea Curții de Apel București, sentința civilă 4660/5 iulie 2011 s-a anulat H.G. nr.737/2010 în ce privește metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c din Legea nr. 119/2010, care a constituit temeiul de emitere a deciziilor_/19.08.2010 și nr._/28.07.2011.
În această situație, consideră că în ipoteza în care această hotărâre a Curții de Apel București ar fi fost cunoscută de instanță cu ocazia judecării cauzei ar fi fost de natură să conducă la o altă soluție decât la cea pronunțată.
Așadar în condițiile în care motivele expuse în considerentele hotărârii Curții de Apel București nu au fost analizate cu ocazia judecării fondului, această hotărâre constituie un înscris doveditor în sensul prevederilor art.322 pct.5 c.pr.c. (vechiul cod) din art.509 pct.5 c.pr.c. (noul cod).
În concluzie, recurenta apreciază că în categoria înscrisurilor noi poate fi inclusă și hotărârea judecătoreasca, constând în sentința civilă nr.4660 din 5 iulie 2011 a Curții de Apel București, întrucât cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea H.G. 737/2010 a fost promovată anterior soluționării definitive a cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr._/3/2010 al Tribunalului București.
S-a procedat la abrogarea HG nr.737 din 2010 adoptată în temeiul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, prin care s-a dispus recalcularea tuturor pensiilor speciale prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de legislația în domeniul asigurărilor sociale „în scopul asigurării egalității de tratament pentru toți beneficiarii sistemului public de pensii, întrucât toate instanțele de contencios administrativ sesizate cu suspendarea și/sau anularea acestei hotărâri au decis că există îndoieli evidente și puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ și care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Ca atare, după un an de la adoptarea acestei hotărâri, "având în vedere exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării Legii nr. 119/2010, în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat", s-a decis de către Guvern că "se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezența ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale".
S-a apreciat de către Guvern, atunci când a decis abrogarea acestei hotărâri, după 1 an de la aplicarea efectivă a HG 737 din 2010, că "suntem în prezența unei împrejurări ce vizează interesul public și constituie elementele unei situații. Contestatoarea a menționat că, prin abrogarea HG 737 din 2010 nu s-a rezolvat problema dedusă judecății și anume, anularea deciziilor de recalculare în baza Legii nr. 119 din 2010 a pensiilor de serviciu. Susținând că prin instrucțiunile nr. 1760/DI/13 iulie 2011 ale Statului Român prin C. Națională de P. Publice, emise în executarea OUG nr.59 din 2011 se arată la pct.4. "se revizuiesc, din oficiu, conform prevederilor O.U.G. nr. 59/2011 și se plătesc în cuantumul rezultat în urma revizuirii începând cu data de 1 august 2011, toate pensiile care au făcut obiectul recalculării în baza dispozițiilor Legii nr. 119/2010 (inclusiv a pensiilor acelora a căror ordonanțe președințiale au fost admise prin hotărâri judecătorești irevocabile de către instanțele de judecată).
Prin decizia nr._/19.08.2010, intimata a procedat la recalcularea pensiei cuvenite reclamantei, stabilindu-se o pensie de 1035 lei, decizia fiind emisă în baza Legii nr. 119/2010, pe baza metodologiei stabilită prin HG nr.737/2010, dată în aplicarea legii, hotărâre de guvern ce privește Metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Această ordonanță, publicată în Monitorul Oficial nr.457/30.06.2011, privește stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor unor pensii de serviciu, arătându-se în expunerea de motive că, în temeiul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, s-a dispus recalcularea tuturor pensiilor speciale prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de legislația în domeniul asigurărilor sociale, în scopul asigurării egalității de tratament pentru toți beneficiarii sistemului public de pensii.
Totodată, s-a arătat că având în vedere exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării Legii nr. 119/2010, în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să identifice și să transmită caselor de pensii sectoriale toate elementele necesare pentru stabilirea drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, este necesară instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezența ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.
În conformitate cu dispozițiile art. l, alin. 1 din OUG nr.59/2011, pensiile prevăzute la art. 1 lit. c-h din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiași legi, se revizuiesc, din oficiu, de către casele teritoriale de pensii în evidența cărora se află dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezenței ordonanțe de urgență, iar drepturile de pensie revizuite se plătesc de la data de întâi a lunii următoare expirării termenului de revizuire prevăzut anterior.
Chiar dacă HG nr.737/2010 a fost abrogată, ceea ce este esențial în cauză este faptul că plata drepturilor restante, constând în diferența dintre cuantumul cuvenit al pensiei rezultat în urma recalculării și cel obținut în urma revizuirii măsura suspendării HG nr.737/2010 fiind prelungită de drept (ope legis) până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, iar suspendarea produce efecte erga omnes și se referă la toate persoanele aflate sub incidența să, conform art. 14 din Legea nr.554/2004, care dispune că suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare până la expirarea duratei suspendării.
Așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție în motivarea deciziei nr. 38/07.01.2011 din dosarul nr._, când a soluționat recursul privind suspendarea executării HG nr. 735/2010, suspendarea actelor juridice reprezintă operațiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora ca și cum actul dispare din circuitul juridic, deși formal juridic el există. Având în vedere că HG nr. 737/2010 nu a mai reintrat în vigoare, fiind suspendat și ulterior abrogat, iar conform art. 14 alin. 7 din Legea 554/2004 pe perioada suspendării HG 737/2010 a avut ca efect încetarea oricărei forme de executare dată în baza acestui act suspendat, în mod corect tribunalul a apreciat că se impune anularea deciziei de recalculare a pensiei emisă în baza acestuia, întrucât emiterea acesteia s-a făcut în baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic.
Intimata pârâtă nu a procedat însă la retractarea deciziei emise în baza HG nr.735/2010, astfel că, în mod greșit instanța de fond nu a dispus anularea deciziilor nr._/19.08.2010 și nr._/28.07.2011 și menținerea deciziei nr_/21.01.2010 privind recalcularea pensiei de serviciu, cu plata diferențelor de drepturi de pensie de serviciu conform deciziei nr._/21.01.2010.
Prin proba cu înscrisuri solicitată în fața instanței de fond, încuviințata și administrata în fața acesteia s-a făcut dovadă în condițiile art. 1169 c. civ., a nelegalității deciziilor cu privire la stabilirea cuantumului drepturilor de pensie, cu raportare la număr puncte, respectiv punctaj mediu anual, intimata neluând în calcul adeverințele.
Așa fiind, acordarea pensiei de serviciu nu a reprezentat și nu reprezintă un privilegiu, ci a fost și este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensație parțiala a inconvenientelor ce rezulta din rigoare statutului special la care a trebuit, chiar și în calitate de grefier să se supună.
Critici de nelegalitate
Deciziile au fost date cu încălcarea art. I din Protocolul I Adițional la CEDO, precum și cu încălcarea art. 45 din Tratatul de la Lisabona, dreptul la pensie fiind redus în mod excesiv și abuziv, prin excesul de putere al autorității publice emitente și cu încălcarea principiilor fundamentale consacrate de Constituția României și de tratatele și Convențiile Internaționale la care România este parte astfel cum înțelegem să le indice:
Principiul conform căruia România este stat de drept, principiul încălcat prin însăși adoptarea Legii 119/2010, și a OUG 59/2011 atât timp cât se modifica retroactiv drepturi stabilite și dobândite;
Principiul conform căruia România este stat social, încălcat prin legiferarea unor reglementari având ca efect, suprimarea unor drepturi de natura socială, deja câștigate;
Principiul consacrării și respectării valorilor supreme ale statului de drept, încălcat prin restrângerea unor drepturi cu referire expresa la „dreptul la pensie ";
Principiul egalității intre cetățeni, în forma consacrata de art. 4 alin. 2 din Constituție, încălcat prin caracterul discriminatoriu al dispozițiilor OUG 59/2011;
Principiul îndeplinirii întocmai și cu bună credința a obligațiilor din tratatele la care România este parte și care ratificate fiind de Parlament fac parte din dreptul intern, încălcat prin noua legislație ce recunoaște și asigura dreptul la pensie;
Principiul neretroactivității legii, încălcat prin măsura de recalculare a pensiilor de serviciu stabilite prin legi speciale aflate în plata la data modificării sistemului de pensii.
Principiul dreptului la ocrotirea sănătății, încălcat prin prevederile OUG 59/2011. Prin reducerea drepturilor de pensie deși. Pensionarea s-a făcută avându-se în vedere o profesie cu un ridicat grad de risc profesional;
Principiul dreptului la proprietate privată, dreptul la pensie fiind un bun protejat în sensul CEDO, prin reducerea substanțiala a cuantumului acesteia aducându-se atingere dreptului de proprietate ce nu poate fi diminuat decât în cazuri excepționale cu respectarea principiului proporționalității, legitimității.
Principiul dreptului la un nivel de trai decent, Principiul nediscriminării în funcție de profesie.
Critici de netemeinicie
Chiar reținând stabilirea pensiei pe baza principiului contributivității, instanța trebuia să aibă în vedere veniturile nete realizate, respectiv și actele depuse la dosar.
Prin raportarea la jurisprudența bogată a Curții de la Strasbourg, plecând de la numeroasele abordări și constatând depășită problematica, dacă drepturile de asigurări sociale fac parte din categoria de natura civilă vizat de art. 6 din Convenție, chiar în condițiile stabilirii pensiei în temeiul OUG 59/2011, coroborate cu prev. Legii 19/2000, se impune admiterea acțiunii, obligarea intimatei la eliberarea unei noi decizii, cu respectarea regulilor generale stabilite de CEDO.
Apreciază încălcat dreptul de proprietate în sensul art. 6 din CEDO și principiul nediscriminării, judecătorul național putând a reține încălcarea principiului proporționalității.
În raport de acestea sentința civilă nr. 6620/23.06.2011 este lipsită de temei legal bazată pe necunoașterea unor împrejurări de fapt care au dus la pronunțarea unei soluției greșite, astfel că după rămânerea definitivă a sentinței civile nr.4660/5 iulie 2011 a Curții de Apel București pronunțată în dosarul nr. l_, hotărâre prin care a fost anulată H.G. nr.737/2010, în ceea ce privește metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. l lit. c din Legea nr. 119/2010 este deschisă calea revizuirii.
Solicită admiterea recursului casarea sentinței trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Analizând sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins.
Prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente in speta, iar Curtea isi insuseste in intregime argumentele explicite ale tribunalului.
Inscrisul nou invocat de revizuenta este reprezentat de sentinta civila nr. 4660/05.07.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr._/2/2010, prin care s-a anulat HG nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a pensiilor prevazute de art. 1 lit. c din Legea nr. 119/2010.
Revizuenta considera ca, daca instanta care a pronuntat hotararea a carei revizuire o solicita, ar fi cunoscut existenta si cuprinsul acestui inscris nou, ar fi pronuntat o alta solutie.
Curtea retine că pentru admiterea unei cereri de revizuire conditiile cumulative pe care trebuie sa le intruneasca un inscris sunt urmatoarele: inscrisul sa fie nou (caracterul de noutate vizand numai imprejurarea ca nu a fost folosit in procesul in care s-a pronuntat hotararea a carei revizuire se solicita), sa fie doveditor, sa fi existat la data hotararii a carei revizuire se solicita, sa nu fi putut fi infatisat, sa fie determinant.
In speta, inscrisul invocat in sustinerea cererii de revizuire nu exista la data pronuntarii hotararii a cărei revizuire se solicită în speță, fiind ulterior acesteia (sentința civilă atacată cu revizuire a fost pronunțată la data de 23.06.2011, iar înscrisul pe care se întemeiază cererea de revizuire este din 05.07.2011).
Mai mult decat atat, asa cum in mod corect a subliniat instanta de fond, inscrisul trebuie sa fie determinant pentru solutia din dosar, adica, daca ar fi fost cunoscut de instanta care a pronuntat sentinta a carei revizuire se solicita, aceasta ar fi dat o alta solutie.
In speta, sentinta a carei revizuire se solicita a fost pronuntata . impotriva unei decizii prin care s-a recalculat pensia de serviciu a revizuientei, in temeiul Legii nr. 119/2010, motivele de nelegalitate invocate cu privire la decizia de pensionare fiind incalcarea principiului neretroactivitatii legii si neconcordanta dintre prevederile Legii nr. 119/2010 cu cele cuprinse in art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la CEDO.
Se observa ca decizia de pensionare nu a fost contestata prin prisma nelegalitatii procedurii de recalculare prevazute de HG nr. 737/2010, astfel ca hotararea judecatoreasca de anulare a HG nr. 737/2010 nu ar fi avut nicio înrâurire asupra soluției pronunțate in contestatie, concluzia care se desprinde fiind aceea ca înscrisul invocat nu este determinant, in sensul prevăzut de art. 322 pct. 5 C.pr.civ.
Avand in vedere ca cerintele mentionate anterior trebuie intrunite cumulativ si ca nu sunt indeplinite conditiile privind existența înscrisului la data pronunțării sentinței atacate și caracterul determinant al acestuia, Curtea va respinge recursul, ca nefondat si va mentine sentinta primei instante, ca fiind legala si temeinica, fiind de prisos analiza celorlalte motive invocate de recurentă, care vizează fondul pretențiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă B. M., împotriva sentinței civile nr. 2871/26.03.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. G. I. M. C. D. A. T.
Grefier,
M. Colindeață
Red.I.S.G.
Tehnored. I.S.G./D.M.
2 ex./ 06.10.2015
Jud.fond: G. M. A.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1831/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 899/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
