Pretentii. Decizia nr. 3101/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3101/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 38916/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2810/2015)
Decizia Civilă nr.3101
Ședința publică din data de 17 Septembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE S. G. I.
JUDECĂTOR M. C.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de către apelantul-reclamant Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în numele și pentru membrul S. D., împotriva sentinței civile nr.403/F/17.03.2015, pronunțate de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. A. Naționale și C. de P. a Ministerului A. Naționale, cauza pe fond având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul-reclamant Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în numele și pentru membrul S. D., prin consilier juridic S. N., cu delegație atașată la fila 57 dosar apel și intimații-pârâți M. A. Naționale și C. de P. a Ministerului A. Naționale, prin consilier juridic, D. G., cu delegații de reprezentare atașate la filele 55 și 56 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în cadrul căruia se învederează instanței faptul că pricina se află la primul termen de judecată, cât și împrejurarea că prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 12.06.2015 intimata C. de P. a Ministerului A. Naționale a invocat, pe de o parte, în baza disp. art. 470 din Codul de procedură civilă, excepția nulității cererii de apel deduse judecății pentru lipsa semnăturii, iar pe de altă parte, excepția lipsei calității de reprezentant, cât și excepția lipsei calității procesuale active a sindicatului. Se mai arată, în același context, faptul că prin întâmpinarea formulată intimata C. de P. a Ministerului A. Naționale a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în conformitate cu dispozițiile prev. de art.411 din Codului de procedură civilă.
Curtea în ședință publică, procedează la înmânarea răspunsului la întâmpinare depus de către apelantul-reclamant, către intimații-pârâți, prin consilier juridic.
Intimații-pârâți, prin consilier juridic, interpelați fiind, arată că înțeleg să susțină excepțiile invocate prin întâmpinare, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția nulității, solicită a se constata, față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, și anume față de actul depus la fila 49 din dosarul Curții de Apel București și fila 193 a dosarului Tribunalul București există același mandat, ce poartă aceeași dată, respectiv 28.10.2013. Deci, solicită a se observa faptul că s-au întocmit mai multe mandate în original, cu aceeași dată, care au fost depuse atât la instanța de fond, cât și la instanța de apel. Mai mult decât atât, la fila 36 a depus practică judiciară a Curții de Apel București, în spețe similare cu cea dedusă judecății, potrivit cu care admite excepția lipsei dovezii de reprezentant a sindicatului, cu consecința anulării apelului ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant. Față de cele ce preced, arată că înțelege să lase soluționarea excepției la aprecierea instanței.
Apelantul-reclamant, prin consilier juridic, având cuvântul asupra excepțiilor invocate, solicită ca instanța de apel să respingă excepțiile invocate prin întâmpinare, ca fiind neîntemeiate și, în acest sens a se avea în vedere răspunsul la întâmpinare formulat în cauză, fila 42 din dosarul de apel, de asemenea, și înscrisurile depuse respectiv fila 44 unde se regăsește sentința civilă nr. 83/18.08.2009 a Judecătoriei Sectorului 4, prin care se acordă personalitate juridică Sindicatului Cadrelor Militare, certificatul de membru atașat la fila 48 dosar apel, precum și fila 49 - unde se regăsește mandatul prin care apelantul din cauza de față împuternicește conducerea sindicatului să întreprindă toate demersurile necesare precum și orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiuni în justiție în numele său. Prin urmare, solicită respingerea excepțiilor invocate prin întâmpinare, ca neîntemeiate.
Curtea, după deliberare, dispune următoarele: în ceea ce privește excepția nulității apelului invocată prin întâmpinare, o va respinge ca neîntemeiată, având în vedere că cererea de apel a fost semnată de către președintele de sindicat. Cu privire la excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant și lipsei calității procesuale active a sindicatului pentru promovarea acțiunii, Curtea reține că acestea sunt neîntemeiate, urmând a le respinge, având în vedere că sindicatul s-a înființat potrivit dispozițiilor legii speciale, cu respectarea dispozițiilor acestei legi, are legitimare procesuală activă, potrivit disp. art.28 alin.(2) teza a II-a din Legea nr. 62/2011, reclamantul fiind membru de sindicat, așa cum rezultă din certificatul atașat la fila 48 dosar apel și a împuternicit sindicatul să întreprindă toate demersurile necesare pentru a susține acțiuni în justiție în numele său, prin mandatul scris aflat la fila 49 dosar apel ce poartă semnătura acestuia în original.
Părțile prezente interpelate fiind, arată că nu au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în susținerea, respectiv combaterea motivelor de apel deduse judecății.
Apelantul-reclamant, prin consilier juridic, având cuvântul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat în scris, schimbarea, în tot, a hotărârii judecătorești apelate, în sensul recunoașterii dreptului pretins urmare a deciziilor emise în baza Legii nr. 241/2013, cuantumul reținut contestatorului fiind în sumă de 6015 lei, în baza deciziilor de revizuire contestate, începând cu luna ianuarie 2012 până în luna septembrie 2013 inclusiv. De asemenea, solicită să se dispună obligarea intimatelor la repararea integrală a pagubei cauzate, respectiv achitarea în totalitate a sumei reținute, la care să se adauge dobânda legală și indicele de inflație aferent sumelor datorate, dobândă calculată până la data plății efective. Totodată, solicită a se avea în vedere la restituirea sumelor și dispozițiile art.121 din Legea nr.223/2005, publicată în Monitorul Oficial al României nr.556/2015 partea I unde este prevăzută restituirea diferențelor dintre cuantumurile pensiilor cuvenite pentru luna decembrie 2010 și cele stabilite în baza Legii nr.119/2010 cu modificările și completările ulterioare și OUG nr.1/2001, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare.
Fără cheltuieli de judecată.
Intimații-pârâți, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de către apelantul-reclamant și, în acest sens a se avea reține practica Curții de Apel București, depusă la dosarul cauzei, în spețe similare cu cea dedusă judecății. În ceea ce privește invocarea noii legi, solicită a se constata faptul că aceasta nu produce efecte în momentul acesta, ci din 01.01.2015, iar referitor la restituirea sumelor, solicită a se observa că este cu totul altă lege, dispozițiile acesteia nefiind incidente în cauza de față.
Curtea în temeiul dispozițiilor art.394 din Codul de procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării, dată fiind solicitarea părții intimate de judecare a pricinii în lipsă.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 403/F/17.03.2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._ , a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE, în numele și pentru reclamantul membru de sindicat S. D. împotriva pârâților M. A. NAȚIONALE și C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI A. NAȚIONALE.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul a fost beneficiar al pensiei de serviciu, însă odată cu . Legii nr. 119/2010, precum și a H.G. nr. 753/2010 s-a procedat la recalcularea acestei pensii speciale și integrarea ei în Sistemul public de pensii.
Apoi potrivit, dispozițiilor OUG nr. 1/2011 pensia recalculată potrivit Legii nr. 119/2010 a fost revizuită.
La dosarul cauzei în ceea ce-l privește pe reclamantul membru de sindicat S. D. se află deciziile de revizuire nr._ din 07.12.2011, 4 februarie 2012 și 14 mai 2013 potrivit OUG nr. 1/2011, precum și decizia nr._ din 1.10.2013 pentru punerea în plata a drepturilor de pensie potrivit Legii nr. 241/2013 prin care începând cu data de 1 octombrie 2013 se plătesc beneficiarului reclamant drepturi de pensie în cuantum brut de 2593 lei compus din 2593 lei, cuantumul cuvenit pe luna decembrie 2010 și 0 lei cuantumul aferent stagiilor de cotizare realizate după data înscrierii la pensie.
Legea nr. 241/2013 stabilește că ”Art. 1 (1) „Pensiile recalculate sau revizuite conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unei măsuri in domeniilor pensiilor și de Ordonanță de Urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unei măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările si completările ulterioare ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010 se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.
(2) Plata drepturilor bănești prevăzute la alin (1) se efectuează cu data de 1 octombrie 2013;
(3) În cazul în care beneficiarii pensiilor prevăzute la alin. (1) au realizat stagii de cotizare după data înscrierii la pensie, cuantumul aferent acestora se adaugă la cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010, calculat conform alin. (1).
(4) Cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010, prevăzut la alin. (1), se menține în plată până când cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.
Din economia textelor de lege mai sus arătate, rezultă că pretențiile reclamantului de a i se acorda pentru perioada ianuarie 2012-septembrie 2013, perioadă în care a primit cuantumul pensiei revizuite, pensie aflată în plată în luna decembrie 2010 nu este întemeiată.
Aceasta întrucât, faptul că Legea nr. 241/2013 repune în plată cuantumul pensiei de serviciu nu înseamnă că acordă acest drept și pentru perioada solicitată de reclamant, legea statuând în mod clar că plata cuantumului pensiei așa cum era în plată în luna decembrie, se va face cu 1 octombrie 2013.
Acest mod de interpretare și aplicare a Legii nr. 241/2013, rezultă și din faptul că potrivit aceleiași legi, plata pensiei în cuantumul avut în luna decembrie 2010 este făcută cu titlu provizoriu, respectiv pana când pensia rezultată din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.
Referitor la susținerea reclamantului potrivit cu care neaplicarea dispozițiilor Legii nr. 241/2003 si pentru perioada solicitată de acesta ar încălca principiul drepturilor câștigate, tribunalul a considerat că aceasta nu poate fi primită.
Astfel, referitor la teoria drepturilor câștigate din jurisprudența CEDO (ex. Curtea Europeană a reținut în cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei următoarele: „ totuși chiar dacă art. 1 din Protocolul Adițional garantează persoanelor drepturile la beneficiilor rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum”), rezultă că aceasta este constantă în sensul că art. 1 din protocolul nr. 1 nu garantează dreptul de a primi pentru viitor un anumit cuantum al prestațiilor sociale, acceptând dreptul statelor de a modifica acest cuantum in considerarea marjei de apreciere pe care o au la dispoziție.
Cu privire la aceeași chestiune, implicit, s-a pronunțat si Curtea Constituțională atunci când prin deciziile nr. 871 si 873 din 25.06.2010 a statuat asupra constituționalității dispozițiilor art. 1 din Lg. 119/2010.
In cauză nu a putut fi reținută nici susținerea potrivit cu care ar fi intervenit o discriminare între reclamanți si alți beneficiari de pensii din sistemul de apărare, ordine publică si securitate națională, invocându-se încălcarea art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.
Astfel, nu a putut fi considerată o discriminare între reclamant si cei care prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile au obținut revenirea la cuantumul din decembrie 2010 si restituirea diferenței de pensie, deoarece nu există situații identice în acest caz, cei care au obținut menținerea cuantumului pensiei de serviciu, au obținut-o prin intermediul instanței, instanță care a apreciat de la caz la caz potrivit Deciziei nr. 29/2011 a ICCJ dat in soluționarea unui recurs în interesul legii, dacă există o încălcare art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, menținând pensia de serviciu.
Apoi, nu există discriminare nici raportat la cei care au beneficiat de majorarea pensiei după 01.01.2011 in temeiul legii nr. 119/2010 si OUG nr. 1/2011 si au primit diferențele bănești aferente, întrucât persoanele în cauză au obținut cuantumul majorat al pensiilor potrivit algoritmului de calcul stabilit de noua legislație care a impus recalcularea pensiilor.
In sfârșit nu s-a putut susține nici faptul că prin neplata cuantumului pensiei de serviciu si pentru perioada ianuarie 2012-septembrie 2013, se încalcă art. 1 din protocolul nr. 1 la Convenție.
Așa după cum este cunoscut atât Curtea Constituțională ( Deciziile nr. 871 si 873/2010), Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( cauza C. A. s.a. contra României, hot. din 15.05.2012), cat si ICCJ decizia nr. 29/2011 dată in soluționarea unui recurs in interesul legii, au statuat cu privire la constituționalitatea, convenționalitatea si legalitatea măsurilor de recalculare a pensiilor speciale.
O ultimă solicitare a reclamantului este si aceea a indexării cuantumului pensiei stabilite în baza Lg. nr. 241/2013, cerere care însă nu poate fi admisă deoarece legea nu prevede decât posibilitatea ca pensia recalculată si revizuită să fie majorată in urma indexării punctului de pensie.
Prin urmare, raportat la considerentele de mai sus instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în numele și pentru reclamantul membru de sindicat S. D. împotriva pârâților M. A. Naționale și C. de P. Sectorială a Ministerului A. Naționale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în numele și pentru membrul S. D..
Prin motivele de apel formulate a arătat că în mod greșit, instanța a reținut că revenirea la cuantumul pensiei existent la nivelul lunii decembrie 2010 reprezintă o măsura reparatorie exclusiv pentru viitor, neexistând nici o dispoziție în cuprinsul Legii nr.241/2013 care să confere dreptul la despăgubiri pentru perioada decembrie 2010 - septembrie 2013;
În mod greșit, instanța a considerat un beneficiu acordat de legiuitor categoriilor pensionarilor care au intrat sub incidența OUG nr. 1/2011, motiv pentru care pensia repusă în plata începând cu luna octombrie 2013 nici nu ar putea fi indexata, deoarece cuantumul acesteia nu este produsul dintre punctajul mediu anual și valoarea punctului de pensie, ci este rezultatul aplicării modului de calcul prevăzut de legea specială.
Pensia contestatorului din prezentul apel, au fost stabilite în baza Legii nr.164/2001 și au avut în vedere următoarele: - activitatea cadrelor militare din sistemul național de apărare, ordine publica și securitate naționala nu s-a limitat în timp la durata programului normal de lucru și nu a existat posibilitatea compensării muncii prestate cu timp liber sau plați suplimentare;
- exercitarea prerogativelor constituționale de apărare, ordine publica și securitate naționala se caracterizează prin continuitate;- instituțiile publice au obligația legală de a asigura realizarea drepturilor prin dispozițiile în vigoare referitoare la specificul muncii prestate, importanță socială și restricțiile aferente; - expunerea cadrelor militare la un grad ridicat de stres și risc.
Având în vedere necesitatea corectării unor neconcordante la nivelul reglementărilor, în privința modului de calcul al drepturilor de pensie, corelate cu încălcarea principiilor neretroactivității legii, dreptului de proprietate, drepturilor câștigate, precum și discriminarea în raport de alte categorii de pensionari, legiuitorul prin Legea nr.241/2013, a revenit la cuantumul pensiei existent la nivelul lunii decembrie 2010 ca o măsura reparatorie.
În această situație, apelantul a considerat ca măsura reparatorie trebuie să privească un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanelor, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoanele trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționata.
O.U.G. nr. 1/2011, actul normativ în baza căruia au fost emise deciziile de revizuire care au condus la diminuarea pensiei contestatorilor, a avut ca scop reformarea sistemului de pensii și înlăturarea situațiilor inechitabile pe fondul crizei economicio-financiare cu care statul roman s-a confruntat în momentul apariției acestor dispoziții legale.
Este evident și de netăgăduit dreptul statului de a legifera și de a înlătura eventualele inechități, dar această operațiune se impune a fi efectuată astfel încât să nu aducă atingere dreptului de pensie dobândit legal ca urmare a desfășurării unor activități în calitate de militari activi, în care s-au supus tuturor rigorilor specifice vieții militare, cu promisiunea certă din partea statului că vor beneficia de un cuantum al pensiei care să compenseze restricțiile pe care le-au suferit.
Față de cele mai sus menționate, apelantul a apreciat că intervenția statului de a elimina pensia de serviciu prin revizuire numai în raport de principiul contributivității, reprezintă în mod incontestabil o ingerința în exercițiul unui drept legal dobândit.
Prin urmare, statul avea obligația de a ține cont de asigurarea unei proporționalități între acest interes și speranța legitimă a contestatorilor de a se bucura de dreptul câștigat pe viitor.
Apelantul a mai considerat că dreptul de pensie le-a fost stabilit contestatorilor sub imperiul legii nr. 164/2001, având dreptul la o continuitate în ceea ce privește evoluția acelei legi în viitor. Or, reducerea pensiei s-a produs în mod total și evident imprevizibil.
Mai mult, imposibilitatea de a-și recupera vreodată sumele de bani pierdute și neindexarea pensiilor au dus la ruperea justului echilibru ce trebuie păstrat intre protecția proprietății și cerințele interesului general.
Dacă a interpreta imposibilitatea indexării pensiilor în sensul art.102 din Legea nr.263/2010, deoarece cuantumul acesteia nu este produsul dintre punctajului mediu anual și valoarea punctului de pensie, fiind rezultatul aplicării modului de calcul prevăzut de legea specială, pe cale de consecința aceasta indexare nu s-ar aplica nici celor care în urma revizuirii au obținut un cuantum mai mare al pensiei - fapt care nu corespunde realității.
De asemenea, a menționat apelantul că pe toată durata exercitării activității lor de cadre militare active, contestatorii nu au avut șansa de a-și suplimenta veniturile, având de suportat incompatibilități și interdicții totale în vreme ce categorii profesionale au beneficiat de șansa suplimentarii veniturilor lor în lipsa oricăror incompatibilități și restricții.
Pe toată durata exercitării activității lor de cadre militare active, contestatorii nu au avut șansa de a-și suplimenta veniturile, având de suportat incompatibilitatea și interdicții totale în vreme ce categoriile profesionale au beneficiat de șansa suplimentării veniturilor lor în lipsa oricăror incompatibilități și restricții.
Totodată, apelantul a invocat obligația interpretării și aplicării dispozițiilor constituționale în materia drepturilor omului în conformitate cu tratatele internaționale ratificate de România, deci și în conformitate cu dispozițiile Convenției, care se impune tuturor autorităților publice romane.
Constatarea că nu exista nici o dispoziție în cuprinsul Legii nr.241/2013 care să confere dreptul la despăgubiri pentru perioada decembrie 2010-septembrie 2013, nu împiedica instanțele de judecata să facă aplicarea art.20 din Legea fundamentală și să dea prioritate pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și să analizeze nemijlocit convenționalitatea acestor norme și a efectelor ei concrete asupra părților cauzei din litigiul cu care sunt sesizate, în raport cu circumstanțele fiecărei spete.
În prezența cauză, apelantul a considerat că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Pentru motivele invocate, apelantul a solicitat în temeiul prevederilor art.480 pct.2 NCPC, să se dispună: admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul recunoașterii dreptului pretins, urmare a deciziilor emise în baza Legii nr.241/2013, respectiv acordarea sumelor reținute în baza deciziilor de revizuire, obligarea intimatelor la repararea pagubei cauzate și indexarea cuantumului pensiilor stabilite în urma ultimelor decizii emise în baza Legii nr.241/2013, pentru contestatorul sus-menționat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Apelantul-reclamant a învestit Tribunalul București cu pretenții reprezentând acordarea sumelor reținute în baza deciziilor de revizuire pentru perioada ianuarie 2012 – septembrie 2013, repararea prejudiciului suferit prin achitarea în totalitate a sumelor reținute la care să se calculeze dobânda legală și indicele de inflație, până la plata acelor sume, precum și indexarea cuantumului pensiei stabilite în urma ultimei decizii emise în baza Legii nr. 241/2013, anual, în funcție de inflație și de creșterea salariului real.
Hotărârea pronunțată este legală și temeinică, în mod corect instanța de fond a analizat pretențiile apelantului-reclamant, în baza probelor administrate și dispozițiilor legale incidente, răspunzând fiecărui motiv invocat în susținerea cererii de chemare în judecată, considerentele fiind însușite de Curte.
În apel, hotărârea a fost criticată invocându-se nelegalitatea operațiunii de modificare a naturii juridice a pensiei apelantului, din pensie de serviciu stabilită în baza Legii nr. 164/2001 în pensie în sistemul public, necesitatea de a menține pensia de serviciu, în raport de restricțiile specifice vieții militare, modul cu totul imprevizibil de transformare a naturii pensiei, precum și depășirea de către stat a limitelor în care dreptul său de a legifera în domeniul analizat trebuie exercitat, impunând persoanelor vizate o sarcină excesivă și disproporționată.
Acestea se constituie în argumente împotriva operațiunii realizate prin Legea nr. 119/2010 și OUG nr. 1/2011, care nu fac obiectul cererii de chemare în judecată, limitat la efectele Legii nr. 241/2013. În plus, apelantul avea posibilitatea contestării deciziilor de revizuire, procedură prin intermediul căreia putea invoca toate aspectele menționate.
În consecință, toate aceste susțineri pot fi analizate numai ca argumente în favoarea cererii de a-i fi acordate sumele reținute în baza deciziilor de revizuire pentru perioada ianuarie 2012 – septembrie 2013.
Instanța de fond a făcut o analiză pertinentă a acestor pretenții, concluzionând în mod corect că repunerea în plată a cuantumului pensiei pentru destinatarii Legii nr. 241/2013 nu poate opera decât în condițiile expres stabilite de aceasta, adică începând cu luna octombrie 2013.
Pentru perioadă anterioară, deciziile emise în baza Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011 au produs efecte depline, nefiind anulate, astfel că valoarea pensiei primite de apelantul-reclamant a respectat prevederile legale. Cât timp au fost respectate dispozițiile legale în conformitate cu care pensia apelantului a fost recalculată și, ulterior, revizuită, dovadă fiind menținerea acelor decizii, nu mai poate fi repusă în discuție nelegalitatea operațiunilor respective, astfel că nu poate fi impusă autorității competente obligația de a plăti sume suplimentare, în condițiile în care calculul a fost unul corect și nu i se poate reține vreo faptă nelegală și culpabilă.
Repunerea în plată a pensiei din luna decembrie 2010, prin Legea nr. 241/2010, nu poate fi interpretată în sensul că produce efecte și pentru o perioadă anterioară lunii octombrie 2013, deoarece prevederea legală este explicită și nu lasă loc de interpretări: operează numai din luna octombrie 2013.
Totodată, instanța de fond a făcut o analiză pertinentă a susținerii reclamantutui în sensul că neacordarea acestor diferențe încălcă dreptul de proprietate, pe care Curtea și-o însușește. Curtea reține că drepturile de pensie de care acesta a beneficiat în perioada de referință au fost stabilite urmare a recalculării și revizuirii în baza Legii nr. 119/2010 și OUG 1/2011. Recalcularea și revizuirea pensiilor de serviciu au reprezentat o "ingerință" din perspectiva dreptului de proprietate al reclamanților raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar aceasta a fost prevăzută de lege(Legea nr. 119/2010 și OUG 1/2011), a urmărit un scop legitim și a respectat un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
În privința interpretării art. 2 din Legea nr. 241/2013, Curtea constată că art. 1 din lege, aplicabil apelantului, trebuie privit în mod independent de dispozițiile art. 2, care are în vedere ipotezele în care au fost constatate, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie revizuite conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite. Art. 1 reprezintă o dispoziție de favoare, pe termen limitat (până când cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010) pentru pensionarii militari ale căror pensii recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, au un cuantum mai mic decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, aceștia urmând să beneficieze de cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010. Nu este vorba de o constatare a unor diferențe în urma unor recalculări/revizuiri succesive, ci de o dispoziție aplicabilă pentru viitor, începând cu 1.10.2013.
Art. 102 din Legea nr. 263/2010 nu este aplicabil deoarece pensia apelantului, astfel cum a fost repusă în plată în baza Legii nr. 241/2013, nu este o pensie în sistemul public, astfel că nu poate urma algoritmul de calcul al acesteia.
Deși a invocat interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, se poate observa că instanța a avut de interpretat și aplicat o normă legală, nu un anumit act juridic, astfel că aceasta este o susținere fără fundament.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul nu este fondat și-l va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, cu sediul în București, ., sector 1 în numele și pentru reclamantul membru de sindicat S. D., domiciliat în oraș Fetești, ., ., CNP_, împotriva sentinței civile nr.403/F/17.03.2015, pronunțate de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. A. Naționale, cu sediul în Municipiul București, ., sector 5 și C. de P. a Ministerului A. Naționale, cu sediul în Municipiul București, .. 7-9, sector 6.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
S. G. I. M. C. M. Colindeață
Red.I.S.G.
Tehnored. I.S.G./D.M.
5 ex./ 06.10.2015
Jud.fond: B. A.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 2381/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 555/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
