Pretentii. Decizia nr. 555/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 555/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 11579/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8225/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.555
Ședința publică din data de 20.02.2015
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE D. E. O.
Judecător C. G. C.
Grefier N. C.
Pe rol, soluționarea apelului formulat de apelantul C. G. V., împotriva sentinței civile nr.7684 din data de 07.07.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ /AS/2013, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect „contestație decizie de pensionare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul personal și asistat de avocat Z. O. N., în baza împuternicirii avocațiale atașate la fila 15 dosar apel, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei, după care:
Avocatul apelantului, având cuvântul, precizează că deși a fost intitulată recurs, prezenta cale de atac este apel.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de apel.
Apelantul, prin avocat, susține verbal motivele de apel inserate pe larg în cererea scrisă, solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței civile apelate în sensul anulării deciziei de pensie nr._/15.12.2011 și obligării Casei de P. a Municipiului București la emiterea unei noi decizii, cu valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr.446/27.07.2012, și la plata diferenței dintre pensia recalculată și cea efectiv încasată începând cu data de 01.12.2012.
Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7684 din data de 07.07.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ /AS/2013, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul C. G. V., în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin decizia nr._/15.12.2011 s-a stabilit pensia pentru limită de vârstă a reclamantului, în baza unui punctaj mediu anual de 2,_ puncte.
La data de 01.11.2012 reclamantul a formulat cererea nr._ de recalculare a drepturilor de pensie, în baza adeverinței nr.446/22.07.2012 emisă de S.C. M. G. S.R.L. Cererea de recalcularea a fost respinsă prin decizia nr._/09.01.2013.
Potrivit adeverinței nr.446/22.07.2012 emisă de S.C. M. G. S.R.L. T. M., în perioada 01.09._96 reclamantul a obținut venituri suplimentare cu titlu de acord global și i s-a reținut pensia suplimentară, conform normelor în vigoare la vremea respectivă. În adeverință sunt indicate veniturile obținute cu titlu de acord global, neindicându-se că pentru aceste venituri suplimentare au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale.
În adeverința nr.339/19.03.2014 emisă de S.C. M. G. S.R.L. T. M., în perioada 01.09._96 reclamantul a obținut venituri suplimentare și i s-a reținut pensia suplimentară, conform normelor în vigoare la vremea respectivă. În adeverință sunt indicate veniturile brute, neindicându-se că pentru aceste venituri suplimentare au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale.
Cererea de recalculare a pensiei, formulată de reclamant, nu a fost soluționată.
Din adeverința menționată rezultă că reclamantul a beneficiat, în anumite perioade, de venituri suplimentare (acord global și alte câștiguri, fără a se indica cuantumul acestora în cadrul veniturilor brute obținute) care, în mod corect nu au fost luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru perioadele menționate în adeverințe nefăcându-se mențiunea că au fost virate contribuțiile de asigurări sociale.
Astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia 19/2011, dată asupra recursului în interesul legii, neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având ca finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, OUG 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii 3/1977, în raport de cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea 19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
În Monitorul Oficial al României, partea I, nr.51 din 23 ianuarie 2013, a fost publicată Decizia ICCJ nr.19 din 10 decembrie 2012 (Decizia 19/2012) privind examinarea recursurilor în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel C. cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.2 lit.e și art.164 alin.2 și 3 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexă la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, cu referire la sporurile și veniturile suplimentare utilizate la determinarea punctajelor anuale pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr.19/2000, în procedura de stabilire și recalculare a drepturilor de pensie.
Înalta Curte a pronunțat următoarea soluție:
“În interpretarea și aplicarea prevederilor art.2 lit.e și art.164 alin.2 și 3 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexă la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
Întrucât veniturile suplimentare nemenționate în carnetul de muncă, realizate de reclamant, nu se încadrează în categoria celor indicate în decizia nr.19 din 10 decembrie 2012 dată în recursul în interesul legii, al cărei raționament este aplicabil și în cazul aplicării dispozițiilor Legii nr.263/2010, instanța constată că nu se impune valorificarea acestora.
Astfel, în adeverințele indicate nu se menționează că a fost achitată contribuția de asigurări sociale pentru veniturile brute, respectiv pentru veniturile reprezentând acord global obținute de reclamant; în consecință, instanța nu poate stabili sumele pentru care s-au achitat contribuții de asigurări sociale.
De asemenea, veniturile suplimentare (acord global) nu sunt prevăzute de art.165 alin.2 din Legea nr.263/2010 coroborat cu anexa nr.15 pct. VI din HG nr.257/2011, conform căreia:
Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
- formele de retribuire în acord sau cu bucată, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;
participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice;
- premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite;
- recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate;
- diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer;
- drepturile de autor;
- drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă;
- al treisprezecelea salariu;
- formele de retribuire definite sub sintagma "plată cu ora", acordate cadrelor didactice și specialiștilor din producție sau din alte domenii de activitate pentru activitatea didactică de predare, seminare, lucrări practice, desfășurate în afara obligațiilor de muncă de la funcția de bază, pentru acoperirea unor posturi vacante sau ai căror titulari lipseau temporar, precum și pentru îndeplinirea unor activități didactice pentru care nu se justifică înființarea unor posturi;
- formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru;
- sporul acordat pentru personalul didactic care îndrumă practica psihopedagogică și care asigură perfecționarea de specialitate a învățătorilor și educatorilor;
- indemnizațiile de muncă nenormată;
- compensațiile acordate conform decretelor nr.46/1982 și nr.240/1982;
- alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Pentru aceste considerente, în speță nu se poate aplica principiul contributivității, astfel încât cererea de recalculare a drepturilor de pensie prin valorificarea veniturilor suplimentare este neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de anulare a deciziei nr._/15.12.2011, instanța constată că reclamantul nu a indicat motive de nelegalitate a acesteia, iar decizia a fost emisă anterior depunerii la casa de pensii, în vederea valorificării, a celor două adeverințe menționate mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul C. G. V..
În motivarea apelului, apelantul a invocat dispozițiile alin.1 și 2 art.3 din Legea nr.3/1977 potrivit cărora:
1) Dreptul la pensia de asigurări sociale este recunoscut tuturor cetățenilor țării care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile socialiste au depus contribuția prevăzuta de lege, la fondul de asigurări sociale de stat.
2) Fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuțiile pe care le plătesc unitățile socialiste, precum și din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat.
Deși în cadrul adeverințelor amintite care nu au fost luate în considerare de către instanța de fond nu se menționează că au fost plătite contribuțiile C.A.S, în lumina dispozițiilor Legii nr.27/1966 se prevedea ca plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
Totodată, art.1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, dispoziții menținute (cu modificarea procentului acesteia) și prin Legea nr.49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale.
Așadar, pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuțiile de asigurări sociale, aspect confirmat și de către emitentul adeverințelor menționate care a fost deja luată în considerare de către instanța de fond.
Odată reținut acest aspect, este necesar să se precizeze dispozițiile art.2 lit.e din Legea nr.19/2000 potrivit cărora: "Sistemul public se organizează și funcționează avană la bază principiul contributivității conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Solicită a se avea în vedere că în mod greșit instanța de fond înlătura luarea în considerare a veniturilor suplimentare menționate în adeverința nr.446/2012 completată de adeverința nr.339/19.03.2014, în condițiile în care actele normative în vigoare în acea perioadă și pe care le-a menționat mai sus prevedeau obligativitatea calculării contribuțiilor de asigurări socială la venitul brut realizat.
De altfel în prezenta cauza, din cuprinsul adeverințelor emise rezulta că angajatorul și-a îndeplinit obligația de a calcula și reține din veniturile realizate în acord de către recurentul reclamant și pe cale de consecința, în virtutea legislației imperative în vigoare la acea perioadă, era o condiție sine qua non plata către C.A.S. a acestor contribuții.
Potrivit art.5 alin.2 din Decretul nr.389/1972: "Nedepunerea contribuției pentru asigurările sociale de stat nu afectează plata drepturilor de asigurări sociale cuvenite celor asigurați".
Cu atât mai mult cu cât este imposibil ca pentru o perioadă atât de îndelungata cuprinsă între anii 1977-1996, angajatorul să nu fi achitat contribuțiile C.A.S. deși avea această obligație legală imperativă.
În raport de aceste considerații, era necesar că instanța de fond să interpreteze dispozițiile legale incidente în cauza și să pună accentul pe clarificarea sensului prevederilor legale aplicabile în speța, în virtutea rolului activ al judecătorului.
Acesta este și motivul pentru care în considerentele sentinței atacate nu se regăsește o analiză laborioasa a materialului probator, fiind necesar ca în contextul controlului judiciar, instanța să analizeze aprofundat textele de lege incidente în prezenta cauza.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
La pronunțarea sentinței apelate,instanța de fond a avut în vedere faptul că potrivit adeverinței nr.446/22.07.2012 emisă de S.C. M. G. S.R.L. T. M., în perioada 01.09._96 reclamantul a obținut venituri suplimentare cu titlu de acord global și i s-a reținut pensia suplimentară, conform normelor în vigoare la vremea respectivă,în adeverință fiind indicate veniturile obținute cu titlu de acord global, dar fără a se preciza că pentru aceste venituri suplimentare au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale.
Analizând conținutul adeverinței nr. 446/22.07.2012 emisă de S.C. M. G. S.R.L. T. M., Curtea constată că prin aceasta se atestă veniturile salariale realizate de reclamant în sistemul de acord global, în perioada 01.09._96, fiind practic vorba despre însăși salarizarea acestuia în perioada mai sus indicată.
Astfel, retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce înseamnă că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, în sistemul etatizat centralizat comunist aceste obligații fiind reținute automat.
Prin urmare, în acord cu principiul fundamental al contributivității, în jurul căruia este construită noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr.19/2000 și preluată de Legea 263/2010, și aceste drepturi salariale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei, sens în care se va dispune admiterea apelului și schimbarea, în parte,a sentinței atacate în sensul că la emiterea deciziei de pensie privind recalcularea drepturilor de pensie cuvenite contestatorului pârâta va valorifica și veniturile atestate de adeverința nr.446/27.07.2012, emisă de S.C. M. G. S.R.L. pentru perioada ianuarie 1977-decembrie 1989,până la această dată plata contribuției de asigurări sociale datorată de angajator fiind reținută automat,iar ulterior acestei date nefiind făcută dovada plății contribuțiilor de asigurări sociale.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.107 alin. ultim din Legea nr.263/2010
diferențele de drepturi astfel rezultate,urmează a fi plătite începând cu data de 01.12.2012,aceasta reprezentând luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea apelantului de recalculare a pensiei sale cu valorificarea veniturilor evidențiate în adeverința nr.446/27.07.2012, emisă de S.C. M. G. S.R.L.
În ceea ce privește adeverința nr.339/19.03.2014 emisă de S.C. M. G. S.R.L. T. M.,Curtea reține că nu s-a făcut dovada înregistrării acesteia la intimată în vederea valorificării,dispozițiile art.107 din Legea nr 263/2010 permițând ca în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială să opereze, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire,pensia putând fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, însă cererea de recalculare trebuie să urmeze procedura stabilită de lege pentru acordarea pensiei,respectiv formularea unei cereri și depunerea înscrisurilor doveditoare la C. de pensii,aspect ce nu a fost dovedit în speță.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va admite apelul, va schimba, în parte, sentința atacată în sensul că, la emiterea deciziei de pensie privind recalcularea drepturilor de pensie cuvenite contestatorului pârâta va valorifica și veniturile atestate de adeverința nr.446/27.07.2012, emisă de S.C. M. G. S.R.L. pentru perioada ianuarie 1977-decembrie 1989, începând cu data de 01.12.2012 și va plăti diferențele de drepturi astfel rezultate începând cu data de 01.12.2012.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul C. G. V., domiciliat în București, . nr.16, ., ., împotriva sentinței civile nr.7684 din data de 07.07.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ /AS/2013, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea V. nr.6, sector 3.
Schimbă, în parte, sentința atacată în sensul că:
La emiterea deciziei de pensie privind recalcularea drepturilor de pensie cuvenite contestatorului pârâta va valorifica și veniturile atestate de adeverința nr.446/27.07.2012 emisă de S.C. M. G. S.R.L. pentru perioada ianuarie 1977-decembrie 1989 începând cu data de 01.12.2012 și să plătească diferențele de drepturi astfel rezultate, începând cu data de 01.12.2012.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. E. O. C. G. C.
GREFIER
N. C.
Red.: C.G.C.
Dact.: A.C./6 ex.
19.03.2015
Jud. fond: D. E. B.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3101/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Recalculare pensie. Decizia nr. 694/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
