Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1374/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1374/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 11161/3/2012
Dosar nr._ (1958/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1374
Ședința publică din data de 07 mai 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. C. DOBRANIȘTE
JUDECĂTOR - E. L. U.
JUDECĂTOR - P. A.
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant V. A. împotriva sentinței civile nr._ din data de 21 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. A. INTERNE și CASA SECTORIALA DE PENSII A MINISTERULUI A. INTERNE, în cauza având ca obiect - contestație decizie pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură al acestei secții intimații-pârâți Casa Sectorială de Pensii a Ministerului A. Interne și M. A. Interne au depus la dosar întâmpinări, la data de 23.04.2015 și respectiv 04.05.2015 ; că recurentul-reclamant V. A. a depus la dosar înscrisuri, la data de 05.05.2015, precum și faptul că atât recurentul-reclamant V. A. cât și intimații-pârâți Casa Sectorială de Pensii a Ministerului A. Interne, M. A. Interne au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea conform art. 242 alineatul ultim Cod procedură civilă, Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr._ din 21.11.2014 pronunțată în Dosarul nr._ de către Tribunalul București – secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale s-au dispus următoarele:
Respinge excepția lipsei calității procesuala pasiva invocate de parata M. A. Interne, și de către M. A. Interne- Casa Sectoriala de Pensii.
Respinge exceptia netimbrării cererii de chemare in judecata, invocata de catre Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Administratiei si Internelor.
Respinge cererea modificata si precizata de reclamantul V. A. în contradictoriu cu pârâții M. A. INTERNE-DIRECTIA GENERALA FINANCIARA, COMISIA DE CONTESTATII PENSII A MINISTERULUI A. INTERNE si CASA DE PENSII SECTORIALA A MINISTERULUI A. INTERNE, ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut în esență următoarele:
Prin decizia nr._/12.12.2011 emisă de MAI– Casa de Pensii Sectoriala, depusă, în copie, la fila nr. 31 din dosar, în baza OUG nr 1/2011, pensia de serviciu a reclamantului a fost revizuita, începând cu data de 01.01.2011, rezultând o pensie de 3368 lei.
Prin decizia nr_/16.05.2013 emisa de MAI– Casa de Pensii Sectoriala, depusă, în copie, la fila nr. 311 din dosar, în baza Legii nr 263/2010, pensia de serviciu a reclamantului a fost recalculata, începând cu data de 01.04.2012, rezultând o pensie de 3386 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010, pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: a) pensiile militare de stat; b) pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor.
Conform dispozițiilor art. 3 alin.1 din Legea nr. 119/2010, pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Conform dispozițiilor art. 15 alin.2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
In speță, nu se poate reține încălcarea acestor dispoziții legale în condițiile în care, revizuirea stabilită prin OUG nr. 1/2011 se aplică doar pentru viitor, iar nu pentru trecut, drepturile recalculate cuvenindu-se începând cu data de 01.01.2011, conform mențiunilor din decizia contestată, ceea ce înseamnă că nu s-a intervenit asupra efectelor deja produse de actul normativ în baza căruia i se stabilise pensia de serviciu, ci efectele generate de Legea nr. 119/2010 si OUG nr. 1/2011 sunt aplicabile pentru viitor.
Mai mult decât atât, compatibilitatea dispozițiilor legale cu Constituția a fost analizată de către Curtea Constituțională.
Tribunalul, având în vedere cele anterior menționate, referitoare la data de la care pensia i se recalculează reclamantului (este vorba de schimbarea naturii juridice a acesteia), 01.01.2011, și faptul că legiuitorul nu a interveni asupra unor prestații deja încasate, deoarece pensia i s-a recalculat pentru viitor, începând cu data de 01.01.2011, nu poate reține încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituția României.
În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dreptului de proprietate și la încălcarea principiului drepturilor câștigate, Tribunalul face următoarele precizări:
Conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte iar dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În speță, stabilindu-se conformitatea actului normativ cu Constituția, implicit s-a recunoscut, de principiu, conformitatea acestuia și cu reglementările internaționale în materia drepturilor omului la care România este parte, numai că modul în care, pentru reclamanta din prezenta cauză, aplicarea acestor dispoziții legale asigură respectarea drepturilor pe care le invocă în susținerea acțiunii, se poate efectua doar pe calea analizei în concret a motivelor invocate de către acesta.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1/1952 din_ primul protocol adițional la convenție: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.”
Pensia de serviciu de care reclamantul a beneficiat reprezintă un interes patrimonial ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin Legea nr. 119/2010 s-a dispus schimbarea naturii juridice a pensiei de serviciu, dispozițiile art. 1 stabilind că, pe data intrării în vigoare a prezentei legi, devine pensie în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, ceea ce înseamnă că scopul Legii nr. 119/2010 a fost acela de a transforma categoriile de speciale expres prevăzute în art. 1, în al căror cuantum se regăsea și o componentă necontributivă, în pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, întemeiate pe principiul contributivității, prin eliminarea părții necontributive. Aceasta reprezintă o ingerință din perspectiva respectării dreptului de proprietate, în raport cu art. 1 din protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale fiind evident că în această ipoteză, noua natură juridică a pensiei reclamantului, influențează și modul de stabilire pentru viitor a valorii pensiei pe care o va încasa.
Pentru ca ingerința, ce a avut loc prin adoptarea și aplicarea Legii nr. 119/2010, să nu conducă la încălcarea art.1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
În speță, Tribunalul reține că aceste caracteristici sunt respectate pentru că: 1)revizuirea a avut o bază legală(Legea nr. 119/2010 si OUG nr 1 /2011); 2) a existat un scop legitim pentru a se proceda în acest mod (în ceea ce privește legitimitatea scopului aceasta rezultă și din motivarea Deciziei nr. 873/2010 a Curții Constituționale, în care se reține că justificarea de către Guvern a adoptării legii criticate are în vedere "evoluția crizei economice în anul 2009, precum și extinderea acesteia în cursul anului 2010". Astfel, Guvernul consideră că "se impune adoptarea de măsuri în vederea respectării angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organisme financiare internaționale, acorduri absolut necesare pentru stabilitatea economică a României, pentru atingerea țintelor de deficit ale bugetului general consolidat în anul 2010".
În ceea ce privește respectarea celei de a treia cerințe referitoare la ingerință, Tribunalul trebuie să stabilească, în concret, pentru reclamanți dacă reducerea pensiei a respectat raportul rezonabil de proporționalitate impus de Convenție.
Din acest punct de vedere trebuie menționat că, în speță, urmare a revizuirii pensiei de serviciu a reclamantului pensia cuvenită s-a diminuat după cum rezulta din actele depuse la dosarul cauzei.
Chiar dacă pensia reclamantului a fost diminuată conform celor anterior expuse, totuși acesta nu a fost lipsit total de pensie și nici nu i s-au suprimat integral mijloacele de subzistență.
Astfel, în ceea ce privește valoarea pensiei rezultate din revizuire aceasta depășește valoarea indemnizației sociale pentru pensionari, în sensul art. 7 din Legea nr. 118/2010, fosta pensie minimă garantată stabilită în considerarea respectării unui nivel minim de trai decent.
Prin urmare și cea de a treia cerință pe care ingerința trebuie să o îndeplinească pentru a nu se ajunge ca încălcarea art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este îndeplinită.
În consecință, cererea privind anularea deciziei de revizuire și menținerea în plată a deciziei emise în baza Legii nr. 164/2001 nu este întemeiata și va fi respinsa.
În ceea ce privește cuantumul pensiei revizuite, instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile reclamantului pentru următoarele considerente:
Legea 119/2010 statuează principiul recalculării pensiilor militare de stat prin raportare la algoritmul de calcul prevăzut de Legea 19/2000. Astfel, conform art. 5 alin. 4 din Legea 119/2010, pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.
De asemenea, în baza OUG nr.1/2011 art. 1 alin.1, pensiile prevăzute la art.1 lit. a și b din Legea 119/2010, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art.5 alin.4 din aceeași lege, se revizuiesc din oficiu, cel mai târziu până la data de 31.12.2011 pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari. În acest sens, art.1 alin.2 din OUG nr.1/2011, obligația identificării și transmiterii la casele sectoriale de pensii a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii, revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea.
Așadar, revizuirea a fost realizată în baza adeverințelor transmise de unitatea la care a activat reclamantul, pârâta procedând la valorificarea tuturor veniturilor înscrise în acestea în cadrul procesului de revizuire a drepturilor de pensie, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de pârâtă.
În concluzie, tribunalul apreciază că în cadrul procesului de revizuire, pârâta a determinat punctajul mediu anual și stagiul de cotizare realizat cu valorificarea tuturor stagiilor de cotizare și a veniturilor lunare realizate, începând cu anul încadrării în muncă până la data trecerii în rezervă, evidențiate în adeverințele eliberate de unitatea în care a lucrat.
În ceea ce privește cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație, se va dispune respingerea acesteia ca nefondata, în condițiile în care pârâta nu datorează diferențe de drepturi de pensie, conform motivelor mai sus expuse, ceea ce înseamnă că nu datorează vreo sumă cu titlu de dobânzi sau rezultată din aplicarea indicelui de inflație.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii, administrarea probei cu expertiză și admiterea acțiunii, invocând următoarele critici la adresa sentinței atacate.
Astfel, recurentul arată că instanța de fond a aplicat greșit legea și nu a făcut nici un fel de referire la decizia de recalculare din 2013 și fără să țină cont de drepturile câștigate prin deciziile din 2009.
Recurentul consideră că măsura recalculării este nelegală și încalcă principiile neretroactivității legii și a unui drept câștigat.
Pensiile aflate în plată constituie drepturi câștigate și nu pot fi afectate prin recalculare care ar constitui o aplicare retroactivă a legii, iar în practica judiciară instanțele au constatat că pensiile de serviciu reprezintă un interes patrimonial ce intră în sfera de protecție a art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția europeană, atât sub aspectul părții contributive, cât și sub aspectul părții necontributive.
De asemenea, se arată că ICCJ prin decizia nr. 29/2011 a reținut că instanțele trebuie să aplice testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui cauze.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate cât și sub toate aspectele conform art. 3041 C. pr. civ., Curtea, pentru motivele se ce vor arăta, în temeiul art. 312 alin. (1) C. pr. civ., urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituția României, Curtea reține că în cauză nu este vorba despre încălcarea acestui principiu, atât timp cât Legea nr. 119/2010 a fost declarată în repetate rânduri constituțională prin respingerea excepțiilor de neconstituționalitate atât pe cale directă cât și pe cale indirectă, astfel că aceste dispoziții constituționale nu au nicio legătură cu aplicarea legii în timp și spațiu.
Prin urmare, orice critică referitoare la aplicabilitatea unor decizii ale Curții Constituționale prin care se stabilea că reglementări noi nu pot avea caracter retroactiv sunt lipsite de valoare și nu au aplicabilitate atâta timp cât Legea nouă aplicabilă nu a fost la rândul ei declarată neconstituțională.
Mai mult decât atât, o pensie este întotdeauna stabilită și calculată în temeiul legii în vigoare la momentul formulării cererii de pensionare, iar legea în cauză nu este nici eternă și nici absolută, putând fi în orice moment modificată ori abrogată și efectele sale urmează să se producă ca și în cazul de față pentru viitor.
Prin mai multe decizii ale Curții Constituționale (nr. 871/2010, 873/2010, 1286/2011), s-a constatat constituționalitatea normelor cuprinse în Legea nr.119/2010, fiind respinse obiecțiile și excepțiile de neconstituționalitate invocate în legătură cu acestea și reținându-se că ele nu încalcă vreun text din Constituția României în vigoare.
Astfel, Curtea Constituțională a arătat că Legea nr. 119/2010 nu contravine art. 15 din Constituție, întrucât „afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări.
De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.”
Curtea Constituțională a statuat și „că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de „bun”, ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.”
Având în vedere aceste argumente expuse în considerentele deciziilor menționate ale Curții Constituționale, sunt evident lipsite de fundament susținerile din motivarea recursului în sensul că legea nouă ar fi produs efecte retroactive, că modul în care a fost aplicată ar fi dus la încălcarea dreptului de proprietate al persoanelor ce au intrat în sfera sa de incidență ori că ar fi avut consecințe discriminatorii pentru aceste subiecte de drept.
De altfel, potrivit prevederile art. 147 alineatul 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, ceea ce obligă instanța învestită cu soluționarea pricinii de față să le respecte întocmai.
Cât privește invocarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea reține că aceasta a pronunțat hotărâri în această materie chiar în cauze care vizau cetățeni români ca de exemplu, decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate A. M. F., Judita V. T., E. T., M. M. și L. G. împotriva României (nr._/11,_/11,_/11,_/11,_/11), prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul român a dispozițiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii publice, în temeiul Legii nr. 119/2010.
Or, instanțele judecătorești din România sunt obligate să țină seama de astfel de decizii ale Curții de la Strasbourg în lumina dispozițiilor art. 20 și 148 din Constituție, cu atât mai mult cu cât în speța de față este pusă în discuție aceeași problematică a conformității Legii nr. 119/2010 cu dispozițiile relevante ale Convenției Europene pentru Drepturile Omului și protocoalelor adiționale.
Mai mult, prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului s-a pronunțat decizia de inadmisibilitate din data de 15 mai 2012 în cauza C. A. și alții împotriva României (nr._/11).
În plângerile lor, petenții C. A. și ceilalți au susținut, în esență, că sistemul de transformare a anumitor categorii de pensii introdus prin Legea nr. 119/2010, HGR nr. 735/2010, Legea nr. 263/2010 și ulterior OUG nr. 1/2011, a avut ca efect reducerea cuantumului pensiilor lor. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția EDO și art. 14 din Convenție, ei au mai arătat că reforma sistemului de pensii le-a încălcat dreptul la respectarea bunurilor, lipsindu-i de pensia stabilită la data pensionării, în timp ce alte grupuri sociale, inclusiv foștii magistrați, continuă să beneficieze de un mod de calcul al pensiilor mai favorabil.
Or, CEDO a reiterat că art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat, iar Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale, fiind, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice.
Prin urmare, Curtea constată că jurisprudența recentă a acestei instanțe europene a drepturilor omului a considerat dreptul Statului Român de a stabili regimul juridic al pensiilor publice și căror categorii de pensionari li se aplică.
În ceea ce privește invocarea deciziei în interesul legii nr. 29/2011, Curtea reține că prin considerentele relevante cuprinse în aceasta se arată printre altele că „având în vedere cele anterior stabilite cu privire la caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, Înalta Curte reține că instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit”.
Cât privește raportul de proporționalitate, au fost reținute următoarele:
„În analiza raportului de proporționalitate, instanțele trebuie să urmărească raționamentul Curții Europene a Drepturilor Omului în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție și în care Curtea însăși a analizat tipuri de „ingerințe” în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
În respectiva decizie se mai arată un aspect extrem de important, respectiv că „în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de art. 7 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară …”.
Acest pasaj al considerentelor deciziei instanței supreme este obligatoriu de luat în seamă în lumina dispozițiilor art. 330/7 Cod Procedură Civilă.
Cu alte cuvinte, instanța supremă consideră că în spețe de genul celei de față, poate fi avut în vedere ca și criteriu în raport de care să se stabilească temeinicia pretențiilor deduse judecății, cel referitor la valoarea pensiei medii, consecința obligatorie fiind aceea că în cazul în care prin recalcularea pensiei înfăptuită în baza Legii nr. 119/2010, cuantumul drepturilor de pensie s-a redus sub cel al pensiei medii din sistemul public, atunci s-ar putea reține că s-a adus o atingere substanțială dreptului la pensie privit ca un „bun” în sensul art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului.
Or, urmare a aplicării măsurilor prevăzute prin Legea nr. 119/2010, cuantumul pensiei recurentului-contestator a fost redusă la o sumă de bani superioară valorii pensiei medii din România (care nu depășea 750 lei la data intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010). Ca atare și privind din această perspectivă, nu se poate vorbi în concret despre o „afectare a substanței” dreptului la pensie al autorului cererii de chemare în judecată.
Cum recurentul beneficiază de o pensie recalculată ce depășește consistent suma menționată anterior, el nu poate fi socotit o persoană ce s-ar afla într-o poziție defavorizată, într-un stat în care cele mai multe pensii nu trec de pragul de 1000 lei. Ca atare, chiar dacă micșorarea cuantumului pensiei, urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010, ar fi fost aparent drastică, nivelul la care a fost stabilită este oricum superior chiar și valorii pensiei medii din sistemul public, motiv pentru care nu se poate susține lipsa de mijloace de subzistență în cazul contestatorului, cel puțin prin comparație cu celelalte persoane care au calitatea de pensionari în sistemul public de pensii din România.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, Curtea în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. Civ., urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant V. A. împotriva sentinței civile nr._ din data de 21 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. A. INTERNE și CASA SECTORIALA DE PENSII A MINISTERULUI A. INTERNE, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. C. Dobraniște E. L. U. P. A.
GREFIER,
F. V.
Red: P.A.
Dact: D.A.M.
2ex./27.05.2015
Jud. fond: P. A.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 281/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 359/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
