Obligaţie de a face. Decizia nr. 359/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 359/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 598/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 5265/2014)
Decizia civilă nr. 359
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2015
Curtea compusă din:
Președinte: D. A. T.
Judecător: A. I. C.
Judecător: M. C.
Grefier: I. L. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant I. V. împotriva sentinței civile nr. 2859/ 11.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cauza pe fond având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant, prin avocat I. L., care depune la dosar delegație de substituire, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Recurentul-reclamant, prin avocat, depune la dosar înscrisurile puse în vedere prin încheierea din data de 10.11.2014. Solicită acordarea unui termen în vederea comunicării acestor înscrisuri părții adverse.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a cauzei în vederea comunicării acestor înscrisuri, ca fiind neîntemeiată, intimata fiind legal citată în cauză și având termenul de astăzi în cunoștință.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, pentru motivele pe larg expuse în cuprinsul cererii de recurs. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra recursului formulat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 08.01.2013 sub nr._, reclamantul I. V. a chemat în judecată pe pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, solicitând recalcularea pensiei pentru limită de vârstă cu luarea în considerare și a veniturilor suplimentare reprezentând acord redacțional, specific activității de jurnalist, realizate în perioada 1972-1985, potrivit adeverinței nr._/04.12.2012 eliberate de Societatea Română de Radiodifuziune.
Prin sentința civilă nr. 2859/11.03.2014, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins actiunea formulata de reclamantul I. V., in contradictoriu cu parata C. de P. a Municipiului Bucuresti, ca neintemeiata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit deciziei nr._/20.12.2012, reclamantul a ieșit la pensie pentru limita de vârstă, drepturile de pensie fiind stabilite începând cu data de 04.12.2012, reținându-se un punctaj mediu anual de 4._ puncte și un cuantum al pensiei de 3.263 lei.
Prin adeverințele nr._/04.12.2012 și_/05.12.2012 emise de Societatea R. de Radiodifuziune „RADIO ROMANIA”, depuse la C. Locala de P. Sector 2, se certifică veniturile brute încasate de reclamant în perioada 1972-1985.
Parata, in motivarea deciziei de pensie a reclamantului, a aratat ca adeverinta nr._/05.12.2012 eliberata de Societatea R. de Radiodifuziune „RADIO ROMANIA” nu a fost valorificata la calculul pensiei intrucat conform art. 165 alin. 2 se iau in calcul salariile asa cum au fost inregistrate in carnetul de munca, conform H.G. 257/2011 - Anexa 15 din Legea nr. 263/2010.
Din analiza actelor depuse la dosar (date privitoare la activitate în muncă) reiese ca intimata a valorificat veniturile menționate în adeverințele nr._/05.12._ si nr._/04.12.2012 emise de Societatea R. de Radiodifuziune „RADIO ROMANIA”, motiv pentru care instanța de fond a respins acțiunea, ca neintemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I. V., la data de 27.06.2014, în termen legal, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la 01.07.2014.
Prin recursul formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 483 și 488 alin. 1 pct. 6 și 8 Cod procedură civilă, recurentul-reclamant consideră nelegală sentința civilă recurată și pe cale de consecință solicită casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru următoarele motive:
Având in vedere rolul caii de atac a recursului de a verifica conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, solicită recurentul a se constata ca instanța de fond nu a procedat la motivarea corecta si concreta a sentinței pronunțate, aceasta nefiind motivata in fapt si in drept.
Învederează recurentul dispozițiile Codului de Procedură Civilă, Art. 425 privind „Conținutul hotărârii”, solicitând să se constate că instanța de fond nu a respectat aceste dispoziții, sentința civila recurata nu cuprinde de fapt si drept si nici cele care au dus la respingerea susținerilor reclamantului.
Instanța de fond nu a făcut altceva decât sa pronunțe o soluție, fără sa arate pe ce se sprijină raționamentul acesteia in niciun fel.
Totodată, instanța de fond a încălcat în mod vădit Decizia XIX a instanței supreme care statuează faptul ca: "Formele de retribuire obținute in acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea si calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public, daca au fost incluse în salariul brut si, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii".
De asemenea: "(...) in acord cu Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale, instanțelor judecătorești, in exercitarea deplinei jurisdicții in fapt si in drept, le incumba atributul exclusiv al verificării împrejurărilor daca, potrivit legislației anterioare, s-au "încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual si daca aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt si de aplicare a legii in cazuri concrete individuale, iar nu o problema de interpretare a legii."
In partea finala a deciziei, se concluzionează: „Astfel, in condițiile in care se constata de către instanțele investite cu cererea de recalculare a pensiilor ca pentru sumele salariate, reprezentând venituri suplimentare pentru munca in acord, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, ca aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse in salariul de baza brut, ca bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferenta veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați (...)", aceste venituri vor fi valorificate la determinarea dreptului de pensie.
Înalta Curte de Casație si Justiție a făcut aplicarea principiului proportionalitatii pensiei cu contribuția de asigurări sociale, prevăzut de art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010.
In conformitate cu dispozițiile imperative ale Codului de Procedura Civila, dezlegarea data problemelor de drept este obligatorie pentru toate instanțele de judecata de drept comun.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din data de 26.11.2002, pronunțata in Cauza M. împotriva României, „cu privire la obligația judecătorilor de a se conforma jurisprudentei stabilite de Secțiile Reunite ale Curții Supreme de Justiție, Curtea amintește ca: „reunirea camerelor sau secțiilor unei instanțe este menita sa confere o autoritate speciala celor mai importante decizii de principiu pe care instanța are datoria sa le pronunțe. Aceasta autoritate speciala - fiind vorba, ca in speța, de o curte suprema - se impune secțiilor acestei instanțe în calitate de jurisdicții inferioare, fără a aduce totuși atingere dreptului si datoriei lor de a examina în mod absolut independent cazurile concrete care le sunt supuse atenției."
F. de aceste dispoziții cu caracter imperativ pentru instanțele judecătorești si față de solicitarea de recalculare a cuantumului pensiei precum si față de aspectul potrivit căruia, recurentul-reclamant a arătat clar ca pentru aceste venituri suplimentare, ce rezulta din Adeverința nr._/ 05.12.2012, depusa la dosarul cauzei, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, instanța de fond trebuia sa constate ca sunt îndeplinite toate cerințele necesare in vederea admiterii cererii.
Consideră recurentul ca, prin soluția pronunțata de prima instanța, s-a produs o încălcare grava a normelor imperative pentru toate instanțele judecătorești, dar si a drepturilor pe care orice cetățean le are.
Cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, ce au fost eliberate de angajatorul recurentului-reclamant, Societatea R. de Radiodifuziune, pentru perioada 1972-1982, a fost făcut dovada ca s-a plătit contribuția de asigurări sociale pentru veniturile realizate.
De altfel, nici nu se putea sa fie o alta stare de fapt, deoarece însuși angajatorul in cuprinsul Adeverinței nr._/05.12.2012, adeverește ca: „domnul I. V. este salariatul instituției noastre din anul 1972 pana in prezent si a realizat venituri salariale conform anexelor eliberate de Arhiva Societății Romane de Radiodifuziune."
Mai mult decât atât, in finalul adeverinței se precizează ca: „Societatea R. de Radiodifuziune, in calitate de angajator, a virat contribuțiile legale la bugetul asigurărilor sociale de stat, stabilite la fondul de salarii, in conformitate cu prevederile legale in vigoare".
Totodată, solicită recurentul a se avea in vedere dispozițiile art. 502 Cod de Procedura Civila, privind „Neinrautatirea situației in propria cale de atac".
Așadar, pentru toate considerentele expuse anterior, solicită recurentul-reclamant admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare a sentinței civile atacate, pentru motivele prevăzute la art. 488 alin. 1 pct. 6 si 8 Cod de Procedura Civila: „6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; 8. când hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material."
De asemenea, solicită recurentul obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Sub un prim aspect, în ceea ce privește indicarea de către recurent a prevederilor din Noul Cod de procedură civilă, Curtea notează faptul că în raport de art. 24 și 25 din NCPC nu sunt aplicabile dispozițiile legii noi de procedură în procesul de față (cererea de chemare în judecată fiind formulată la data de 08.01.2015), în curs de judecată la data intrării în vigoare a noii legi (15.02.2013) și care rămâne astfel supus legii „vechi” sub care a început. Și cu privire la legea aplicabilă hotărârilor, art. 27 NCPC stabilește expres că hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
Curtea constată însă că motivele invocate de recurentul-reclamant pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 din „vechiul” Cod de procedură civilă, aplicabil în speță.
Procedând în continuare la analizarea motivelor de recurs susținute, se reține ca fiind nefondate criticile recurentului încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, privind nemotivarea sentinței atacate, Curtea constatând că hotărârea cuprinde considerentele de fapt și de drept care au stat la baza raționamentului instanței de fond și la pronunțarea soluției. Rolul instanței este să stabilească temeinicia sau netemeinicia unor pretenții, în funcție de probele administrate și dispozițiile legale aplicabile, procedură care presupune interpretarea și aplicarea prevederilor respective. Din analiza sentinței recurate, se constată că hotărârea conține considerentele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, hotărârea îndeplinind exigențele art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă. Instanța de fond a analizat pretențiile reclamantului prin prisma materialului probator și a dispozițiilor legale, arătând care a fost raționamentul care a stat la baza soluției pronunțate, de respingere a acțiunii formulate.
În ceea ce privește invocarea de către recurentul-reclamant a faptului că sentința recurată nu ar cuprinde nici motivele care au dus la respingerea susținerilor sale, pe lângă aspectul de principiu arătat în mod constant în doctrină, dar și în jurisprudența CEDO în analiza dreptului la un proces echitabil (hotărârea Perez, paragraful 81; hotărârea V. der Hurk, paragraful 61; hotărârea Ruiz Torija, paragraful 29; a se vedea, de asemenea, decizia Jahnke și Lenoble împotriva Franței, cererea nr. 40.490/98), în sensul că judecătorul nu trebuie să răspundă în mod special tuturor argumentelor invocate de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente în mod implicit, se constată că, în concret, reclamantul a susținut în cererea de chemare în judecată doar „recalcularea pensiei, conform cu realitatea”.
Sunt nefondate și celelalte critici ale recurentului, ce pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, pentru cele ce urmează.
Art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010 reglementează principiul contributivității (instituit de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 și preluat și în actuala reglementare) care presupune ca stabilirea drepturilor de pensie să fie efectuată în raport de toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitățile la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
Se reține însă, în ceea ce privește veniturile suplimentare evidențiate în adeverințele eliberate de unitățile la care asiguratul și-a desfășurat activitatea, că acestea pot fi valorificate numai în măsura în care angajatorul atestă expres că s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale pentru sumele menționate și a căror valorificare se solicită la calculul drepturilor de pensie.
Curtea subliniază că are în vedere faptul că în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii prin Decizia nr. 19/17.10.2011, stabilind că Legea nr. 19/2000 a instituit, prin art. 2 lit. e), ca principiu fundamental al sistemului de asigurări sociale român, principiul contributivității, nominalizat expres și în preambulul legii. Acest principiu era prevăzut, chiar dacă nu era menționat în mod expres, și în legea anterioară, respectiv Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, stipulându-se că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Înalta Curte a reținut că apariția Legii nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Astfel fiind, în acord cu Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale, instanțelor judecătorești, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale.
Curtea s-a pronunțat în sensul luării în considerare a sumelor care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale, cu respectarea principiului contributivității.
Totodată, în această orientare a Înaltei Curți de Casație și Justiție se înscrie și Decizia nr. 19/10.12.2012, de asemenea obligatorie pentru instanțe, potrivit dispozițiilor art. 3307 alin. 4 Cod proc. civ., prin care a fost admis un nou recurs în interesul legii, stabilindu-se că: ”În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din Anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
Astfel cum s-a concluzionat de către Înalta Curte de Casație și Justiție, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Prin urmare, valorificarea unor venituri suplimentare este posibilă doar dacă sunt îndeplinite aceleași condiții ca și cele expuse în considerentele Deciziei nr. 19/17.10.2011 și, respectiv, ale Deciziei nr. 19/10.12.2012, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, obligatorii pentru instanțe, potrivit dispozițiilor art. 3307 alin. 4 Cod procedură civilă, și anume veniturile suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale.
Or, în speță, contrar celor susținute de recurentul-reclamant, nu rezultă plata contribuțiilor de asigurări sociale pentru veniturile suplimentare reprezentând „acord redacțional (onorarii)” realizate în perioada 1972-1982, conform fișei anexe la adeverința nr._/ 04.12.2012, eliberată de Societatea Română de Radiodifuziune pentru atestarea acestor venituri. În cuprinsul respectivei adeverințe s-a menționat de către angajatorul emitent faptul că reclamantul fost salariat al SRR din anul 1972, „În perioada 1972 - 1985 a realizat venituri reprezentând acord redacțional, conform anexelor. În conformitate cu prevederile legale în vigoare de până la 1 aprilie 2001, contribuția individuală pentru pensie suplimentară s-a reținut doar la drepturile salariale înscrise în cartea de muncă, respectiv la salariul de încadrare și sporurile permanente și s-a virat la bugetul asigurărilor sociale de stat”.
Faptul că pentru respectivele venituri reprezentând acord redacțional nu s-au calculat și virat contribuții pentru asigurări sociale este confirmat expres prin adeverința nr. 14.03/5640/08.12.2014, eliberată de Societatea Română de Radiodifuziune, depusă de recurent la dosarul de recurs, la termenul din 29.01.2015. În cuprinsul acestei adeverințe s-a precizat expres cu referire la veniturile reprezentând acord redacțional, conform adresei aceluiași emitent nr._/04.12.2012, că recurentul-reclamant „În perioada 1972 - 1982 a realizat venituri reprezentând acord redacțional pentru care s-a reținut impozit. În această perioadă acordul redacțional nu era inclus în fondul de salarii și nu s-au calculat și virat contribuții pentru asigurări sociale” (făcându-se și mențiunea că acordul redacțional a fost inclus în fondul de salarii odată cu . Legii nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii).
În consecință, cum din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat că pentru veniturile suplimentare invocate s-a reținut și virat contribuția la bugetul asigurărilor sociale, nu se putea dispune obligarea intimatei-pârâte la recalcularea drepturilor de pensie ale recurentului-reclamant cu luarea în considerare a respectivelor venituri.
Concluzionând asupra cauzei civile deduse judecății și reținând argumentele de fapt și de drept expuse în cele ce preced, Curtea apreciază criticile recurentului-reclamant ca neîntemeiate, și, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant I. V. împotriva sentinței civile nr. 2859/11.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29.01.2015.
Președinte,Judecător, Judecător,
D. A. T. A. I. C. M. C.
Grefier,
I. L. B.
Red: Jud.A.I.C.
Tehnored. I.L.B./G.Z.
2ex./3.08.2015
Jud.fond: E.T.I.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1374/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1635/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
