Obligaţie de a face. Decizia nr. 2008/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2008/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 2879/87/2014
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (450/2015)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2008
Ședința publică de la 29.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - N. R. I.
JUDECĂTOR - M. V. D.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN împotriva sentinței civile nr.1695/26.11.2014, pronunțate de Tribunalul Teleorman-Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul T. F..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin avocat T. C., care depune la dosar împuternicire avocațială nr._, emisă în baza contractului de asistență juridică încheiat în 2015, lipsă fiind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul avocat al intimatului arată că nu are alte cereri de formulat, care să conducă la amânarea dezbaterilor.
Curtea constată închisă etapa cercetării judecătorești, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală. De asemenea, solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței nr.506/2015, reprezentând onorariu avocat, pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data de 24.09.2014, pe rolul Tribunalului Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, sub nr._ , reclamantul T. F., a chemat în judecată pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman solicitând obligarea acesteia la revizuirea Deciziei de pensionare_/27.06.2014 prin luarea în calcul a Adeverinței 45/25.09.2009 eliberată de . T. M.. De asemenea, a solicitat reclamantul și plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Prin sentința civilă nr.1695 din data de 26.11.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul T. F., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN; a fost obligată pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman să emită o nouă decizie de pensie, prin valorificarea adeverinței nr. 45/25.09.2009, emisă de . T. M.; a fost obligată pârâta la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul, T. F. a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei C. Județeană de Pensii Teleorman, solicitând ca, prin hotărârea ce va pronunța, pârâta să fie obligată la revizuirea Deciziei de pensionare_/27.06.2014, prin luarea în calcul a Adeverinței 45/25.09.2009 eliberată de . T. M..
Temeiul acțiunii sale îl reprezintă Legea nr. 263/2010 art. 107 și 149.
Reclamantul este nemulțumit de faptul că pârâta, la stabilirea drepturilor de pensie, nu i-a valorificat adeverința nr. 45/25.09.2009, din cuprinsul căreia rezultă că acesta a desfășurat activitate în grupa I de muncă în perioada 01.01._97, în procent de 100%.
Dispozițiile art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 prevăd că: „În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv C. de Pensii Sectorială, operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun prin decizie de revizuire „sunt incidente în cauză și pot constitui temei legal pentru revizuirea deciziei de pensie de către C. Județeană de Pensii, chiar din oficiu, întrucât nefiind valorificate venituri și stagii de cotizare cuprinse în adeverințele în discuție, cuantumul dreptului de pensie al reclamantului este mai mic și nu există nici un motiv ca pensionarul să nu solicite o asemenea revizuire.
Atât timp cât legea conferă principiul contributivității, este firesc ca această normă juridică să fie avută în vedere și în cazul reglementărilor speciale care privesc modalitatea de calcul a acestor pensii, prin luarea în considerare a unor venituri realizate de salariați, întrucât legea prevede în mod clar care sunt veniturile cu caracter permanent, ce pot fi valorificate la stabilirea punctajului mediu anual.
Nu a fost reținută susținerea pârâtei că adeverința nu poate fi valorificată, întrucât nu are nominalizarea corectă.
Din adeverință rezultă că reclamantul a fost salariatul unității emitente, având funcția de lăcătuș, în perioada 01.01._97, și încadrat în grupa I de muncă, în procent de 100%, fiind plătit pentru munca prestată, realizând venituri brute și care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției sociale, în baza căruia angajatorii au fost obligați să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salarizat indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri, prin care s-a instituit în afara cotei angajatorului și cota individuală de asigurări sociale, iar la finalul adeverințelor făcându-se mențiunea expresă că adeverința s-a eliberat în baza documentelor verificabile, aflate în arhiva unității, iar angajatorul poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea și corectitudinea actelor doveditoare utilizate la stabilirea drepturilor de pensie. De asemenea temeiul juridic al încadrării în grupa I de muncă este HG nr. 1223/20.11.1990 și Hotărârea Consiliului de Administrație din data de 06.02.1991, urmare a HG nr. 456/1990 și Ordinul M.I.Ch.P. nr.969/1990.
Prin Ordinul 50/1990,completat cu Ordinul MMPS nr. 125/1990, au fost precizate locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupa I și II de muncă.
În grupa I se încadrează locurile de muncă cuprinse în anexa I la acest Ordin.
La punctual 3 se stipulează că, beneficiază de încadrare în grupe, fără limitarea numărului personalul care este în activitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele I și II.
La punctele 6 și 7 din Ordin, s-a menționat că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținând seama de condițiile de muncă deosebite, concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective, încadrarea în grupele de muncă realizându-se proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste locuri.
Conform prevederilor punctului 8 din ordinul amintit, perioada de timp în care o persoana a avut sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilea de către conducerea unității sau prin prevederile legale care reglementau atribuțiile de serviciu ce reveneau fiecărei persoane în raport cu funcția îndeplinită.
Cu alte cuvinte încadrarea locurilor de muncă în grupele de muncă reprezintă un atribut al angajatorului care se exercită în condițiile Ordinului 50/1990 și Ordinului MMPS nr. 125/1990
Rezultă că încadrarea activităților sau a locurilor de muncă în grupe superioare de muncă s-a efectuat sau trebuia să se efectueze, în momentul apariției fiecărui act normativ care reglementa aceasta, iar nominalizarea persoanelor să poată fi probată cu documentele existente în cadrul unități angajatoare.
Potrivit Ordinului nr. 50/05.03.1990, încadrarea în grupele I și II de muncă privind perioada anterioară datei de 18.03.1969 se face cu respectarea prevederilor Instrucțiunilor nr. 1040/1967 de aplicare a Legii nr. 27/1966 prin care au fost preluate tabelele 1 și 2, anexe la regulamentul de aplicare a Decretului nr. 292/1959, care cuprind meseriile și funcțiile prevăzute în grupele I și II de muncă.
Perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent și în continuare se încadrează în grupele I și II de muncă în conformitate cu prevederile prezentului ordin ce înlocuiește ordinele nr. 59/1569, 105/1976 și nr. 210/1077 ale ministerului muncii și ministerului sănătății, care își încetează aplicabilitatea.
Pentru perioada lucrate între 01.01.1976 și 31.12.1989 încadrarea în grupele I și II de muncă, de asemenea, nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a anexelor
Totodată, ținând seama de prevederile art. 2 și 3 din Decretul-lege nr. 68/1990, unitățile au obligația să analizeze și să precizeze în termen de 30 de zile de la data aprobării prezentului ordin, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele 1 și II de muncă începând cu 18.03.1969 și până în prezent.
Adeverințele care atestă activitatea desfășurată de o anumită persoană se încadrează în grupa I sau II de muncă, se eliberează pe baza documentelor aflate în evidența angajatorilor.
Răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințe sunt angajatorii sau alți deținători de arhive în a cărei păstrare se află documentele în baza cărora se poate întocmi și elibera o astfel de adeverință.
Prin urmare, stabilirea condițiilor și nominalizarea locurilor de muncă ce pot fi în grupe de muncă, precum și nominalizarea persoanelor, revine unității–angajatoare și o dată stabilită situația juridică, evidențierea acesteia se reflectă în carnetul de muncă sau în adeverințe emise de unitate.
Analizând adeverința nr. 45/25.09.2009 eliberată de . T. M., sub aspectul formei și conținutului, pe care reclamantul o solicită a fi valorificată de către C. Județeană de Pensii Teleorman, instanța a apreciat că aceasta a fost emisă cu respectarea prevederilor Ordinului Ministrului Muncii nr.590/2008 și H.G. nr.257/2011, privind procedura de întocmire și eliberare a adeverințelor privind grupele I și II de muncă.
Astfel se indică perioada în care activitatea desfășurată de reclamant a fost încadrată în grupa I de muncă, funcția și meseria pe care a îndeplinit-o, temeiul legal, respectiv HG nr. 1223/20.11.1990 și Hotărârea Consiliului de Administrație din data de 06.02.1991, urmare a HG nr. 456/1990 și Ordinul M.I.Ch.P. nr.969/1990 și mențiunea că adeverința a fost emisă în baza documentelor existente în arhiva unității.
De altfel, chiar punctul 6 din Procedura de aplicare a Ordinului MMSSF 590/2008 ( aflat în vigoare) se stipulează ca „Adeverințele nevalorificate la stabilirea si/sau recalcularea pensiilor, întocmite și eliberate anterior intrării în vigoare a prezentului ordin, se utilizează la stabilirea și/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile legale de valabilitate, chiar daca nu sunt conforme cu modelul din anexa", dispoziții aplicabile adeverințelor de la .”.
În condițiile în care C. Județeană de Pensii Teleorman nu a contestat legalitatea acestei adeverințe, în mod eronat nu a luat în considerare perioada lucrată în grupa I de muncă de către reclamant.
Față de considerentele de mai sus instanța a dispus admiterea acțiunii, și obligarea pârâtei C. Județeană de Pensii Teleorman să revizuiască și să recalculeze pensia reclamantului, cu luarea în calcul a drepturilor privind încadrarea în grupa I de muncă, în procent de 100% în perioada 01.01._97, astfel cum au fost înscrise în adeverința nr.45/25.09.2009 eliberată de . T. M..
Ca parte căzută în pretenții, pârâta a fost obligată conform art. 447 NCPC, și la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței depusă la dosar, în cuantum de 600 lei.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal și motivat pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.480 din Codul de procedură civilă, apelanta a arătat că reclamantul solicită valorificarea Adeverinței nr. 45/25.09.2009 emisă de . T. M..
Adeverința nr.45/25.09.2009, eliberată de către . precizează faptul că reclamantul în perioada 01.01._97 a lucrat în grupa I de muncă în procent de 100%, nominalizarea fiind făcută prin pontaje lunare.
Instanța de fond, prin sentința apelată, a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensie prin valorificarea Adeverința nr. 45/25.09.2009 emisă de . T. M..
Prin urmare, consideră că atitudinea CJP fată de modalitatea de analiză și valorificare a unei Adeverințe care atestă o anumită vechime în grupă de muncă, respectiva Adeverință trebuie analizată sub aspectul condițiilor de formă și de fond, condiții care trebuiesc îndeplinite cumulative de către aceste Adeverințe, astfel a fost emisă decizia de pensie nr._/27.05.2014 prin care se respinge cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă deoarece reclamantul nu face dovada detașării pe platforma Combinatului Chimic Tr. M.. Reclamantul a desfășurat activitate în perioada precizată în respectiva Adeverință ca fiind detașat pe platforma combinatului chimic.
Mai mult decît atât Ordinul 50/1990, reprezintă un act normativ care precizează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesioanle cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă.
În conformitate cu prevederile de la pct.6 din ORD 50/1990 al MMPS, nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupele I și II de muncă se făcea de către conducerile unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile concrete în care și-au desfășurat activitatea persoanele respective.
Adeverința menționată anterior nu încalcă principiul contributivitații, în măsura în care se consideră că CJP Teleorman nu a manifestat un refuz nejustificat, întrucât, conform anexei 12 la Normele de aplicare a Legii 263/2010 Adeverințele de încadrare în grupele superioare de muncă se întocmesc conform formularului prezentat în norme care să trebuie să conțină toate elementele referitoare la temeiul juridic al încadrării, precum și nominalizarea care ar trebuie făcută printr-un act administrativ emis de unitate conform prevederilor Ordinului 50/1990, completându-se actul normativ care anterior datei de 01.04.2001 a constituit temeiul juridic pentru încadrarea în grupa II de muncă.
Potrivit prevederilor alin.2 de la pct. 15 din Ordinul menționat anterior, unitățile aveau obligația să analizeze și să precizeze în termen de 30 de zile, de la data aprobării Ordinului, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I sau II de muncă începând cu data de 18.03.1969.
Actele normative care reglementau încadrarea în fostele grupe I sau II de muncă au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, abrogate de Legea 263/2010, respectiv la data de 01.04.2001.
După această dată nu mai există bază legală pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite de muncă în grupe superioare de muncă, iar eliberarea Adeverințelor privind atestarea faptului că, în anumite perioade anterioare datei de 01.04.2001, o persoană și-a desfășurat activitate în locurile de muncă încadrate în grupele I sau II de muncă, se va face numai pe baza documentelor întocmite la acea vreme, verificabile, aflate în evidența angajatorilor sau deținătorilor de arhive (proces verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor în grupe superioare de muncă).
Potrivit dispozițiilor art.126 (1) din normele de aplicare a Legii 263/2010 „în situația prezentării și a altor acte de vechime în muncă prevăzute de lege, acestea vor cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente: denumirea angajatorului, datele de identificare ale persoanei, perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă, menționarea temeiului legal în baza căruia a avut loc încadrarea" etc, iar în conformitate cu cele precizate anterior, la art.128 (5) "Adeverințele întocmite în conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Muncii, familiei și Egalității de Șanse nr. 590/15.09.2008, până la . legii, vor putea fi valorificate la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile de fond și formă prevăzute de acestea.
În concluzie, solicită admiterea apelului, în sensul respingerii sentinței apelate și menținerii ca temeinică și legală a deciziei de pensie aflată în plată.
La data de 12.02.2015, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea, reține următoarele:
Prima instanță a făcut o aplicare corectă a legii, considerentele de fapt și de drept ce au stat la baza soluției pronunțate fiind pertinente, astfel că în cele ce urmează vor fi făcute numai anumite precizări, Curtea însușindu-și constatările instanței de fond.
Criticile formulate de apelanta pârâtă vizează legalitatea adeverinței nr.45/25.09.2009 eliberată de ., apreciind că această adeverință trebuie analizată sub aspectul îndeplinirii condițiilor de fond și de formă, condiții care în speță nu sunt îndeplinite, deoarece intimatul reclamant nu a făcut dovada detașării pe platforma Combinatului Chimic Tr. M..
Contrar susținerilor apelantei intimate, Curtea reține din cuprinsul adeverinței nr.45/25.09.2009 eliberate de . că intimatul reclamant T. F. a fost angajat cu contract individual de muncă la societatea ACMRIC, . 01.01.1986 – 02.10.1997, având meseria de lăcătuș, fiind încadrat în grupa I de muncă, în procent de 100%, conform nominalizării efectuate prin foile colective de prezență și a statelor de plată existente în arhiva societății.
S-a menționat de societate și temeiul juridic al încadrării în grupa I de muncă, respectiv: HG nr.1223/1990, HG nr.456/1990 și Ordinul nr.969/1990, precum și precizarea că în această perioadă societatea a executat lucrări de reparații pe platforma Combinatului Chimic Tr. M. în aceleași condiții de muncă ca și salariații societății respective.
Adeverința a fost eliberată în baza documentelor verificabile aflate în arhiva societății.
Raportat la situația de fapt reținută, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiate criticile formulate de apelanta pârâtă, întrucât adeverința nr. 45/25.09.2009 eliberată de . îndeplinește condițiile de formă și de fond pentru a putea fi valorificată, indicând perioada în care intimatul reclamant și-a desfășurat activitatea în cadrul unității emitente, perioada în care aceasta a realizat stagiu de cotizare în grupă superioară de muncă, procentul de desfășurare a activității în aceste condiții, adeverința poartă număr, data eliberării, denumirea unității, ștampila acesteia, semnăturile persoanelor care angajează unitatea, temeiul legal al încadrării activității în grupa a I-a de munca.
Întreaga răspundere pentru mențiunile cuprinse în adeverința eliberată revine exclusiv unității emitente. Prin urmare, refuzul apelantei pârâte de valorificare a mențiunilor cuprinse în adeverință este abuziv și lipsit de temei legal, întrucât înscrisul original supus valorificării se bucură de prezumția de validitate, așa cum a reținut și instanța de fond. În măsura în care aprecia că înscrisul prezentat atestă mențiuni neadevarate, cum ar fi detașarea intimatului pe platforma Combinatului Chimic T. M., apelanta pârâtă avea posibilitatea de a se înscrie în fals în fața primei instanțe, cu toate consecințele ce decurg de aici.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.2 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat și în temeiul art.453 alin.1 Cod pr. civilă va obliga pe apelanta pârâtă căzută în pretenții să plătească intimatului reclamant cheltuieli de judecată în apel în valoare de 600 lei, reprezentând onorariu avocațial, dovedit conform chitanței nr.506 (fila nr.20 dosar apel).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, având CUI_, cu sediul în A., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr.1695/26.11.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul T. F., având CNP_ cu domiciliul în ..
Obligă pe apelantă să plătească intimatului cheltuieli de judecată în valoare de 600 lei, onorariu avocat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 mai 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
N. R. I. M. V. D.
GREFIER,
E. D. C.
Tehnored.: M.V.D.
Dact: N.V./4 ex./29.06.2015
Jud. fond: V. V.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 1642/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1017/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
