Recalculare pensie. Decizia nr. 1642/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1642/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 1773/98/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1004/2015)
DECIZIE Nr.1642/2015
Ședința publică de la 12 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător C.-G. C.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea apelului formulat de pârâta C. J. DE PENSII I. împotriva sentinței civile nr.2236/03.12.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul C. A., având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelanta a solicitat prin cererea de apel judecata în lipsă, precum și că, în cadrul procedurii prealabile, motivele de apel s-au comunicat intimatului la data de 27.02.2015, acesta formulând întâmpinare la data de 03.03.2015, comunicată apelantei la data de 09.03.2015, după care:
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată în raport de prevederile art. 392 Cod procedură civilă și în temeiul art. 394 Cod procedură civilă o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2236/03.12.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Ialomița – Secția Civilă a admis cererea formulată de reclamantul C. A., împotriva pârâtei C. Județeană de Pensii Ialomița și a obligat pârâta să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului prin luare în considerare a salariilor brute din adeverința nr.1041/29.04.2014 emisă de Filială CCCF Poduri Dunărene SA, precum și la plata către reclamant a diferențelor rezultate ca urmare a recalculării, începând cu data de 01.06.2014.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt și de drept:
La data de 20.05.2014, reclamantul s-a adresat pârâtei cu cerere pentru recalcularea drepturilor de pensie, prin luarea în considerație a adeverinței nr.1041/29.04.2014, emisă de Filială CCCF Poduri Dunărene SA, prin care se adeverește că reclamantul a realizat în perioada atestată o retribuție brută formată din salariu tarifar, spor vechime, spor șantier, spor noapte, condiții deosebite, spor formație, CO, Decretul 46/1982, alte sume, conform prevederilor Legii 57/1994 privind retribuirea după calitatea și cantitatea muncii.
Cum unitatea angajatoare a reținut și a virat contribuția de asigurări sociale pentru veniturile menționate în această adeverință, în vederea unei juste aplicări a dispozițiilor art.2 lit. c) din Legea nr.263/2010, la calcularea drepturilor de pensiei ale reclamantului, pârâta trebuia să ia în calcul și veniturile salariale cuprinse în adeverința nr.1041/29.04.2014.
Principiul contributivității, statuat în dispozițiile art.2 lit. c) din Legea nr.263/2010 și dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, impune a se lua în considera orice element salarial efectiv încasat pe parcursul stagiului de cotizare pentru care salariatul și/sau angajatorul au achitat statului contribuții de asigurări sociale, indiferent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri salariale.
Tribunalul s-a raportat și la Decizia nr.19 din 17 octombrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.
Eventualele diferențe rezultate ca urmare a recalculării vor fi acordate potrivit art.107 alin.5 din Legea nr.263/2010, respectiv din luna următoare celei a depunerii cererii de recalculare. Cum reclamantul s-a adresat pârâtei pentru recalculare la data de 20.05.2014, instanța a obligat pârâta la plata diferențelor rezultate în urma recalculării începând cu data de 01.06.2014.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal și motivat, pârâta C. Județeană de Pensii Ialomița, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, aceasta a arătat că, în conformitate cu art.165 din Legea nr.263/2010, „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile brute sau nete înregistrate în carnetul de muncă se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare".
În temeiul principiului contributivității, aflat la baza Legii nr.263/2010: "fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice (angajat și angajator), participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
În conformitate cu H.G. nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucată, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru; premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite; compensațiile acordate conform Decretelor nr.46/1982 și nr.240/1982.
Aceste venituri nu pot fi valorificate la recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, deoarece nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, iar în conformitate cu prevederile art.165 din Legea nr.263/2010, la determinarea punctajelor anuale, până la . Legii nr.263/2010, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Aceste venituri nu au avut un caracter permanent în accepțiunea Legii retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr.57/1974 și a Legii nr.49/1992, nu au fost cuprinse în conținutul acestor acte normative și, în consecință, nu pot fi luate în considerare pentru determinarea punctajului mediu anual.
În același sens sunt și deciziile nr.1499/2014 și 795/2014 ale Curții de Apel București, prin care s-a reținut că a dispune luarea în considerare a totalității veniturilor brute pentru aceeași perioadă care a fost avută în vedere de pârâtă la momentul stabilirii drepturilor de pensie ale reclamantului, în condițiile în care acestea nu au fost defalcate în elementele componente ale dreptului salarial, pentru a se putea cenzura ce nu s-a valorizat la recalcularea pensiei, ar duce, cel puțin, la valorificarea unora din aceste elemente de două ori.
În lipsa defalcării veniturilor, atât pârâta cât și instanța sunt puse în imposibilitatea de a verifica, în funcție de datele din adeverință, dacă punctajul lunar a fost corect determinat și calculat. Așadar adeverința în cauză privind veniturile brute lunare încasate de către reclamant nu poate fi valorificată, fără a se indica în concret din ce se compune venitul lunar realizat, respectiv cât anume din salariul realizat reprezintă salariul tarifar de încadrare și cât reprezintă sporuri și alte adaosuri.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a i acorda diferența de pensie actualizată cu inflația, în conformitate cu prevederile art.102 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflației la care se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat pe anul precedent.
În aceste condiții, valoarea punctului de pensie a fost indexată anual cu rata inflației, crescând de la 323,1 în 2006 la 732,8 în prezent.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul C. A. a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
În apel, nu au fost administrate probe.
Verificând sentința apelată, în limitele cererii de apel formulate, conform art. 476-479 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Nu poate fi primită critica apelantei în sensul că prima instanță a procedat greșit atunci când a dispus valorificarea veniturilor brute atestate nedefalcat în adeverință. Astfel cum se poate observa din examinarea adeverinței nr. 1041/29.04.2014, eliberată de CCCF Poduri Dunărene SA (filele 4-9 din dosarul de fond), în cuprinsul acesteia sunt evidențiate distinct salariul tarifar, sporurile și alte venituri suplimentare (spor șantier, spor noapte, condiții deosebite, spor formație, concediu de odihnă, Decretul nr. 46/1982, indice acord, concediu medical, alte sume), pe ultimele două coloane indicându-se și totalul retribuției, precum și contribuția de asigurări sociale pentru pensie.
În mod just, instanța de fond a reținut că aceste venituri suplimentare se impune să fie avute în vedere în calculul pensiei, în măsura în care nu au fost valorificate, pentru a se da eficiență principiului contributivității, reglementat atât de Legea nr. 19/2000, cât și de Legea nr. 263/2010.
Potrivit prevederilor art. 165 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010, „(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991. (2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.”
Din economia textelor legale menționate, Curtea reține că pot fi valorificate la calculul pensiei, în primul rând, salariile înscrise în carnetul de muncă – brute sau nete, după cum legea prevede pentru anumite perioade, precum și sporurile atestate prin adeverințe,dar numai dacă se indică denumirea sporului și procentul sau suma acordată. Or, aceste condiții sunt îndeplinite de adeverința nr. 1041/29.04.2014, eliberată de CCCF Poduri Dunărene SA.
Potrivit celor statuate prin decizia nr. 19 din 10.12.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Complet competent să judece recursul în interesul legii, în sensul că, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
În motivarea deciziei, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat. În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994.
Chiar dacă intimatul-reclamant s-a adresat instanței de judecată pentru valorificarea adeverinței mai sus menționate după . Legii nr. 263/2010, având în vedere că în prezenta cauză s-a pus problema valorificării unor venituri suplimentare pentru care s-a achitat contribuția de asigurări sociale, interpretările date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 19/2011 și prin Decizia nr. 19/2012 sunt pe deplin aplicabile, iar drepturile bănești pretinse de reclamant trebuie să fie valorificate la calculul punctajului mediu anual.
Prin prisma celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, precum și de Înalta Curte de Casație și Justiție se reține că elementul esențial pentru valorificarea veniturilor suplimentare este plata contribuției de asigurări sociale, condiție îndeplinită în cauză.
Însă, Curtea reține că, adeverința nu poate fi valorificată în totalitate, în sensul că nu pot fi avute în vedere în calculul pensiei veniturile reprezentând concediu medical, concediu de odihnă și Decret nr. 46/1982.
Majorările retribuției prevăzute prin Decretul nr. 46/1982 erau sume fixe acordate în completarea veniturilor din salarii, a alocațiilor de stat pentru copii, a pensiilor, etc. care însă nu se aveau în vedere la stabilirea nivelului retribuției și nici la calculul drepturilor și obligațiilor care se determinau, potrivit legii, în funcție de nivelul retribuției, astfel încât, pentru aceste venituri nu s-au datorat și plătit contribuții de către angajator. Prin urmare, acestea nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Sumele reprezentând indemnizație de concediu de odihnă au fost valorificate prin valorificarea salariului realizat al lunii respective, neexistând nicio prevedere legală care să prevadă pentru perioada de până la data de 01.04.2001 ca aceste venituri să fie valorificate în locul salariului realizat înscris în carnetul de muncă.
Totodată, indemnizațiile de concediu medical sunt ele însele prestații de asigurări sociale, care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și pentru care nu s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
Prin sentința apelată, Tribunalul a obligat pârâta la recalculare drepturilor de pensie și la plata diferențelor rezultate ca urmare a recalculării, fără a dispune actualizarea sumelor cu rata inflației, astfel încât criticile apelantei sub acest aspect sunt lipsite de suport.
Pentru considerentele expuse, Curtea, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, va admite apelul și va schimba în parte sentința atacată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantului în privința valorificării sumelor evidențiate în adeverința nr.1041/29.04.2014, emisă de CCCF Poduri Dunărene, reprezentând concediu medical, concediu de odihnă și Decretul nr.46/1982. Celelalte dispoziții ale sentinței urmează a fi păstrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA, cu sediul în Slobozia, ., Jud. Ialomița, având CF_, cont IBAN RO76TREZ__, împotriva sentinței civile nr.2236/03.12.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul C. A., identificat cu CNP:_, domiciliat în Țăndărei, ., Jud. Ialomița.
Schimbă, în parte, sentința atacată în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantului în privința valorificării sumelor evidențiate în adeverința nr.1041/29.04.2014, emisă de CCCF Poduri Dunărene, reprezentând concediu medical, concediu de odihnă și Decretul nr.46/1982.
Păstrează celelalte dispoziții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2015.
Președinte, L. U. | Judecător, C.-G. C. | |
Grefier, Ș. T. |
Red.: L.U./29.06.2015
Dact.: A.C./4ex./20.05.2015
Jud. fond: D. R.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 36/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2008/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
