Obligaţie de a face. Decizia nr. 313/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 313/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 49494/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6339/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR. 313
Ședința publică din data de la 28 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P.-I. N.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECĂTOR: A.-C. B.
GREFIER: M. P.
Pe rol se află cererea de recurs formulată de recurenții-pârâți C. Național „A. V.”, C. T. Feroviar „M. I” și Școala G. „Sfântul N.” împotriva sentinței civile nr. 5497 din data de 12.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. Învățământului Preuniversitar Sector 1, în numele membrilor de sindicat H. C.-A., C. M., L. T.-E., F. R., I. D.-C. și M. A.-V., și intimatele-pârâte Școala G. nr. 13, Școala G. „A. C.”, Școala G. „N. G.”, Școala G. nr. 179 și Școala G. nr. 184, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Se învederează că intimatul-reclamant S. Învățământului Preuniversitar Sector 1 a depus concluzii scrise la dosar la data de 27.01.2015, prin serviciul registratură.
Curtea constată că la dosarul de fond există delegații date doamnei consilier juridic P. L. de unitățile de învățământ recurente-pârâte pentru a le reprezenta interese în cauză și pentru a formula întâmpinări și căi de atac, astfel că este dovedită calitatea de reprezentant a semnatarului cererii de recurs.
Nefiind cereri formulate, Curtea declară cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, având în vedere că s-a solicitat în scris, prin cererea de recurs, judecarea pricinii în lipsa părților.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20.12.2012 pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, reclamantul S. Învățământului Preuniversitar Sector 1, în numele membrilor de sindicat H. C.-A., C. M., L. T.-E., F. R., I. D.-C. și M. A.-V., a chemat în judecată pârâții C. Național „A. V.”, C. T. Feroviar „M. I”, Școala G. „Sfântul N.”, Școala G. nr. 13, Școala G. „A. C.”, Școala G. „N. G.”, Școala G. nr. 179 și Școala G. nr. 184, solicitând: 1) obligarea unităților de învățământ pârâte la calcularea drepturilor salariale cuvenite cadrelor didactice în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009, respectiv cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, stabilite prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 de 400,00 lei, și la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010, actualizate cu rata inflației la data efectivă a plății; 2) obligarea unităților de învățământ pârâte la calcularea drepturilor salariale cuvenite cadrelor didactice în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010, respectiv cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii octombrie 2010, stabilite prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 de 400,00 lei, și la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate pentru perioada 01.01.2011 –13.05.2011, actualizate cu rata inflației la data efectivă a plății.
Prin sentința civilă nr. 5497 din data de 12.05.2014, Tribunalul București a admis în parte cererea formulată de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar Sector 1, în numele membrilor de sindicat H. C.-A., C. M., L. T.-E., F. R., I. D.-C. și M. A.-V.; a obligat pârâții C. Național „A. V.”, C. T. Feroviar „M. I”, Școala G. „Sfântul N.”, Școala G. nr. 13, Școala G. „A. C.”, Școala G. „N. G.”, Școala G. nr. 179 și Școala G. nr. 184 să plătească reclamanților (cu excepția reclamantei M. A.) diferența dintre drepturile salariale cuvenite conform O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, calculate prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei, și cele efectiv încasate, proporțional cu perioada efectiv lucrată, aferente perioadei 01.01.2010 – 13.05.2011, actualizate cu rata inflației la data plății efective; a respins acțiunea în privința reclamantei M. A. ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că membrii de sindicat în numele cărora s-a formulat acțiunea au calitatea de personal didactic la unitățile de învățământ pârâte și nu au beneficiat de aplicarea Legii nr. 221/2008 la stabilirea drepturilor salariale în temeiul Legii-cadru nr. 330/2009, începând cu data de 01.10.2010, respectiv la stabilirea drepturilor salariale în temeiul Legii nr. 285/2011, începând cu data de 01.01.2011.
Astfel, prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, s-a prevăzut la articolul unic pct. 3, faptul că pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este, pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008, de 400 lei, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare. Rezultă că, începând cu 01.10.2008, drepturile salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar se impuneau a fi calculate prin utilizarea acestui coeficient de multiplicare.
În realitate, cadrele didactice reclamante nu au fost remunerate în concordanță cu actul normativ enunțat, după cum rezultă din adeverințele depuse la dosarul cauzei.
În acest sens, prin O.U.G. nr. 136/2008 s-a prevăzut că în perioada octombrie-decembrie 2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învățământ este 299,933 lei, pentru funcțiile didactice prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Prin decizia nr. 1221/2008 pronunțată de Curtea Constituțională s-a constatat că dispozițiile O.U.G. nr. 136/2008 sunt neconstituționale, instanța de contencios constituțional reținând faptul că fundamentul adoptării acestei ordonanțe de urgență l-a reprezentat intenția de contracarare a unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament.
În continuare, prin O.U.G. nr. 151/2008 s-a prevăzut același coeficient de multiplicare de 299,933 lei, iar prin decizia nr. 842/2009 Curtea Constituțională a statuat în sensul că dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008 sunt neconstituționale.
Prin decizia nr. 989/2009 au fost declarate neconstituționale și dispozițiile art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 1/2009, reținându-se că acest din urmă act normativ continuă abordarea cuprinsă în dispozițiile O.U.G. nr. 151/2008, considerentele arătate cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 ale O.U.G. nr. 151/2008 fiind aplicabile mutatis mutandis și cu privire la situația creată prin adoptarea art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 1/2009.
Subsecvent, au fost adoptate O.U.G. nr. 31/2009 și O.U.G. nr. 41/2009, iar prin deciziile nr. 105/2010 și nr. 124/2010 Curtea Constituțională a respins ca devenite inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 31/2009, respectiv a art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009, pe considerentul că, după sesizarea Curții, O.G. nr. 15/2008 a fost abrogată expres prin Legea-cadru nr. 330/2009, astfel încât O.U.G. nr. 31/2009 și O.U.G. nr. 41/2009, ca acte modificatoare, sunt și ele abrogate. În decizia nr. 124/2010 Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009 erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate întrucât modificau niște dispoziții legale declarate neconstituționale prin decizia nr. 842/2009, respectiv prin decizia nr. 989/2009. Curtea reamintește considerentele de principiu din decizia nr. 983/2009 unde a reținut că nici modificarea sau completarea dispoziției legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituționalitatea constatată de către Curtea Constituțională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de același viciu de neconstituționalitate în măsura în care confirmă soluția legislativă declarată neconstituțională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluție se impune și pentru că viciul de neconstituționalitate stabilit de instanța de contencios constituțional trebuie eliminat, și nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare și completare. În cazul de față, Guvernul, în calitate de legiuitor delegat, prin O.U.G. nr. 41/2009, a persistat în hotărârea sa de a nu lua în considerare prevederile Legii nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament.
Acest aspect litigios a fost tranșat prin decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra recursului în interesul legii, conform căreia ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, 151/2008 și 1/2009, dispozițiile O.G. nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 01.10.2008 și până la 31.12.2009.
Tribunalul a reținut că, potrivit art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, noul salariu de bază fiind cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009 la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta, potrivit anexelor. Totodată, potrivit art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 1/2010, reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01.01.2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31.12.2009, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
Prin decizia nr. 877/2011, Curtea Constituțională a respins ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 1/2010, reținând că „textul legal criticat a fost abrogat prin dispozițiile art. 39 lit. x) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și nu produce efecte juridice asemenea celor învederate Curții de către autorii excepției de neconstituționalitate. Însă această situație nu se datorează normei abrogatoare, ci faptului că, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009. O atare interpretare, departe de a constitui o ingerință în sfera de competență a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării personalului din învățământ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010, Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009 sau Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009)”.
Prin urmare, începând cu 01.01.2010, cadrele didactice au dreptul la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, iar acesta din urmă trebuie stabilit în conformitate cu prevederile O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, deci prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400 lei.
În același sens a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, în decizia nr. 11/2012 dată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 1/2010 și art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, anume că personalul didactic din învățământul aflat în funcție la data de 31.12.2009 are dreptul, începând cu 01.01.2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile O.G. nr. 15/2008.
Totodată, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, începând cu 01.01.2011, cuantumul brut al salariilor de bază, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%. În consecință, începând cu 01.01.2011, cadrele didactice au dreptul la majorarea cu 15% a salariului de bază determinat la nivelul lunii octombrie 2010. Or, pentru rațiunile anterior expuse, acest salariu de bază se impune a fi stabilit prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei, în acord cu dispozițiile O.G. nr. 15/2000 modificate prin Legea nr. 221/2008.
În concluzie, prima instanță a admis în parte acțiunea și a obligat unitățile de învățământ pârâte să plătească cadrelor didactice (cu excepția reclamantei M. A.) diferențele dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate pentru perioada 01.01._11, actualizate cu rata inflației la data plății efective, întrucât, în baza art. 1531 din Codul civil, aceștia au dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit, ce include și beneficiul de care au fost lipsiți.
Cererea formulată în numele cadrului didactic M. A. a fost respinsă ca fiind neîntemeiată întrucât nu a fost dovedită calitatea sa de personal didactic al vreunei unități de învățământ în perioada de referință, adeverința aflată la fila 41 privind o perioadă ulterioară celei deduse judecății.
Împotriva acestei hotărâri, pârâții C. Național „A. V.”, C. T. Feroviar „M. I” și Școala G. „Sfântul N.” a declarat recurs la data de 25.07.2014, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 13.08.2014, în dosarul nr._ .
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 3041 din Codul de procedură civilă, recurenții-pârâți critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii pretențiilor reclamanților.
A arătat recurenții, față de fondul cauzei, faptul că salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ s-a făcut conform prevederilor Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Astfel, art. 48 din această lege dispune „(3) Salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza următoarelor elemente: a) valoarea coeficientului de multiplicare 1,000; b) coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr. 1 și 2 care fac parte integrantă din prezenta lege. (4) Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului, după aprobarea legii bugetului de stat, în limita fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru cheltuielile cu salariile, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite”.
Prin O.G. nr. 15/2008 s-au stabilit valorile coeficienților de multiplicare aplicabili în anul 2008, pe 3 perioade de referință, astfel: 1 ianuarie - 31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este de 259,593 lei; 1 aprilie - 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este de 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%; 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este de 291,678, respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru aceasta perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii.
Majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008, dispusă prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, poate fi pusă în aplicare nu retroactiv, așa cum solicită reclamanții, ci doar de la data apariției actului normativ, în conformitate cu art. 78 și art. 15 din Constituția României. Cum Legea nr. 221/2008 a intrat în vigoare la data de 01.11.2008, rezultă că pentru perioada 01.10._08 prevederile legii nu pot fi aplicate deoarece nu retroactivează.
Pentru perioada 04.11._08 sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 136/2008 (în vigoare până la data de 15.11.2008 când a fost abrogată de O.U.G. nr. 151/2008).
Începând cu 15.11.2008 și până la data de 02.06.2009, data la care art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008 pentru modificarea O.G. nr. 15/2008 au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 842/2009, rămân în vigoare dispozițiile O.G. nr. 15/2008 cu modificările și completările ulterioare. Acest aspect rezultă cu precădere din prevederile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale potrivit cărora „dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept."
În ceea ce privește aplicabilitatea Legii nr. 221/2008 după data de 31.12.2008, se susține că acest act normativ, așa cum rezultă chiar din titlul și din conținutul lui, reglementează creșterile salariale ce se acordă personalului din învățământ în anul 2008, neexistând prevederi referitoare la creșterile salariale pentru anul 2009.
De asemenea, pentru perioada 01.04._09, cadrul legislativ în vigoare îl reprezintă O.U.G. nr. 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 259/2009, și O.U.G. nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea 300/2009, dispozițiile acestor ordonanțe nefiind declarate neconstituționale.
Mai mult decât atât, O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată în mod expres prin art. 48 pct. 16 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
În ceea ce privește drepturile salariale aferente perioadei 01.01._11, susține recurenții că instanța de judecată în mod greșit a admis aceste pretenții câtă vreme salariații nu au făcut dovada respectării procedurii prealabile prevăzute de legile speciale din domeniul salarizării. Față de aceste capete de cerere privind reîncadrarea salariaților, se invocă excepția tardivității introducerii acțiunii, pe temeiul dispozițiilor art. 34 din Legea-cadru nr. 330/2009 potrivit cărora „(1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite. (2) Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite. (3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile. (4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației”.
Aceeași procedură este prevăzută și pentru reîncadrare în anul 2011, conform prevederilor art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Prin urmare, și aceste pretenții sunt supuse excepției tardivității.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum dispune art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenții-pârât au invocat dispozițiile art. 3041 din Codul de procedură civilă, temei de drept care permite analiza unei hotărâri judecătorești definitive, nesusceptibilă de apel, sub toate aspectele deduse judecății la fond, în măsura în care nu se încadrează celor limitativ enumerate în art. 304 din Codul de procedură civilă. În cauză, însă, criticile de nelegalitate aduse hotărârii pronunțate de prima instanță reprezintă critici față de modul de interpretare și aplicare a normelor de drept edictate de legiuitor în materia salarizării personalului din învățământul preuniversitar, începând cu O.G. nr. 15/2008 și terminând cu Legea nr. 63/2011. În atare situație, Curtea va verifica temeiul legal al hotărârii în limitele prevăzute de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
În esență, S. Învățământului Preuniversitar Sector 1 a solicitat plata drepturilor salariale cuvenite membrilor de sindicat reprezentați pentru perioada 01.01.2010 – 13.05.2011, pe baza coeficientului de multiplicare 1,000 de 400,00 lei prevăzut de Legea nr. 221/2008. Soluția primei instanțe de admitere a pretenției deduse judecății a fost criticată de recurenții-pârâți C. Național „A. V.”, C. T. Feroviar „M. I” și Școala G. „Sfântul N.”, angajatori ai cadrelor didactice, pe considerente ce țin, însă, de fondul cauzei într-o acțiune în pretenții pe același temei, dar pentru perioada anterioară, începând cu data de 01.10.2008. Astfel, au susținut că prin abrogarea Legii nr. 221/2008 la data de 31.12.2009 nu se mai puteau plăti decât drepturi salariale în cuantumul prevăzut de legea în vigoare, o altă soluție însemnând stabilirea drepturilor salariale pe cale judecătorească, cu încălcarea atribuțiilor puterii legislative.
Considerând că susținerile recurenților-pârâți tind să argumenteze cuantumul drepturilor salariale cuvenite cadrului didactic în activitate la data de 31.12.2010, premisă pentru stabilirea drepturilor salariale pentru perioada ulterioară datei de 01.01.2010, Curtea le va înlătura apreciind că cele dezlegate în drept de prima instanță sunt corecte și legale. Prin urmare, dispozițiile O.G. nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, care prevedeau că valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este de 400 lei, constituiau temei legal pentru drepturile salariale cuvenite personalului didactic în perioada 01.10.2008 – 31.12.2009, soluție valabilă și în continuare, până la data de 13.05.2011, data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011.
Este de necontestat faptul, susținut de recurenții-pârâți, că începând cu data de 01.01.2010, dispozițiile O.G. nr. 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 au fost abrogate expres prin art. 48 alin. (1) pct. 16 din Legea-cadru nr. 330/2009. Prin urmare, începând cu această dată, drepturile salariale ale personalului didactic trebuiau calculate potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009 și ale O.U.G. nr. 1/2010.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, „în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază (...) va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege.”
Pe de altă parte, potrivit art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, „Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009”.
În ceea ce privește aplicarea acestor dispoziții legale, în cauză este obligatorie decizia nr. 11/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, conform căreia „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008”.
A reținut Înalta Curte în considerentele acestei decizii că, în vederea stabilirii unor criterii de determinare a sintagmei „salariu avut”, prin art. 5 alin. (6) din OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar s-a prevăzut că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege. În consecință, nu se pune problema ultraactivității legii vechi, atât timp cât legea nouă a salarizării face trimitere la păstrarea salariului avut, raportat la data de referință 31 decembrie 2009, iar O.U.G. nr. 41/2009 prevede criteriile concrete de calcul al veniturilor personalului didactic prin raportare Ia salariile de bază ale acestora Ia aceeași dată de referință. În acest context s-a reținut că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
Cu privire la aplicabilitatea în cauză a prevederilor O.U.G. nr. 41/2009, la care se referă O.U.G. nr. 1/2010, prin care este diminuată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, s-a apreciat că acest act normativ trebuie considerat ca fiind lipsit de efecte, față de decizia nr. 124/2010 în care Curtea Constituțională a reținut că O.U.G. nr. 41/2009, ca act normativ modificator al O.G. nr. 15/2008, este abrogată, dar a precizat expres că dispozițiile art. 2 din actul normativ erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau dispoziții legale declarate neconstituționale, denotând intenția legiuitorului delegat (Guvernul) de a reduce majorările salariale stabilite de Parlament.
De asemenea, prin decizia nr. 877/2011, Curtea Constituțională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 1/2010, dar nu ca urmare a abrogării normei, ci a împrejurării că textul criticat își găsește o aplicare conformă cu Constituția prin prisma interpretării date prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii. Soluția enunțată se impune și întrucât viciul de neconstituționalitate stabilit cu privire Ia unele dispoziții legale nu trebuie perpetuat prin modificarea dispoziției legale în sensul confirmării soluției legislative declarate ca fiind neconformă cu Legea fundamentală. În situația prezentată, legiuitorul delegat (Guvernul), prin dispozițiile O.U.G. nr. 41/2009, a persistat în hotărârea de a reduce majorările salariale stabilite prin voința Parlamentului cu privire Ia domeniul reglementat, iar ordonanța de urgență adoptată trebuie considerată ca lipsită de efecte față de neconstituționalitatea reglementărilor care au redus creșterile salariale stabilite prin Legea nr. 221/2008.
În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că singurele prevederi legale ce produc efecte în cauză sunt cele ale art. 1 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, fără a fi avute în vedere modificările legislative operate prin ordonanțele de urgență afectate de vicii de neconstituționalitate.
În acest context, Curtea reține că prima instanță a dispus în mod corect obligarea recurenților-pârâți la plata diferențelor bănești cuvenite și neacordate cadrelor didactice în numele cărora s-a formulat acțiunea pentru perioada 01.01.2010 – 13.05.2011.
Cu privire la critica recurenților asupra nerespectării procedurii de contestare a deciziilor de reîncadrare emise în temeiul legilor de salarizare aplicabile de la 01.01.2010, Curtea consideră că este nefondată, urmând să o înlăture.
Conform art. 34 alin. (1) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, respectiv art. 30 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice: „Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite”.
Prin urmare, contestația împotriva modului de stabilire a salariului de bază are drept scop verificarea, în fapt, de către angajatorul ce are calitate de ordonator de credite a elementelor componente ale salariului de bază stabilit anterior, pe temeiul prevederilor de drept care le consacră și condițiilor concrete de salarizare ale angajatului. Această procedură de contestare nu reprezintă, însă, procedură prealabilă a cărei neparcurgere să împiedice realizarea dreptului salariatului de a formula acțiune în instanță pentru repararea prejudiciului suferit prin plata unui salariu de bază lunar în cuantum inferior celui cuvenit în baza legii.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de recurs formulată de recurenții-pârâți C. Național „A. V.”, C. T. Feroviar „M. I” și Școala G. „Sfântul N.” împotriva sentinței civile nr. 5497 din data de 12.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. Învățământului Preuniversitar Sector 1, în numele membrilor de sindicat H. C.-A., C. M., L. T.-E., F. R., I. D.-C. și M. A.-V., și intimatele-pârâte Școala G. nr. 13, Școala G. „A. C.”, Școala G. „N. G.”, Școala G. nr. 179 și Școala G. nr. 184, ca fiind nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
P.-I. N. M. G. A.-C. B.
Grefier,
M. P.
Red./tehn. B.A.C./03.04.2015
Tehn. D.A.M./2 ex./06.02.2015
Tribunalul București
Judecător fond L. B.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 428/2015.... → |
|---|
