Obligaţie de a face. Decizia nr. 146/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 146/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 3301/3/2014
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (6108/2014)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.146
Ședința publică de la 16.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- M. V. D.
JUDECĂTOR - N. R. I.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea apelurilor declarate de apelanta-contestatoare E. A. și apelanta-intimată C. NAȚIONALĂ DE P. PUBLICE împotriva sentinței civile nr.7635/02.07.2014, pronunțate de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE P. PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-contestatoare personal, lipsă fiind apelanta-intimată și intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității apelantei-contestatoare, care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Curtea acordă cuvântul pe probe.
Apelanta-contestatoare depune la dosar înscrisuri. În susținerea probei cu înscrisuri, apelanta arată că în luna ianuarie 2014 a depus la C. de P. o cerere de revizuire în urma obținerii unei adeverințe pentru venituri care nu au fost luate în calcul. Arată că în urma acestui demers a primit mai multe decizii, prin care pensia era diminuată.
Curtea, deliberând asupra cererii de probatorii, apreciază că sunt pertinente, concludente și utile cauzei.
Curtea constată închisă etapa cercetării judecătorești, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe cererea de apel formulată de apelanta-contestatoare.
Apelanta-contestatoare solicită admiterea apelului, potrivit motivelor invocate în cererea de apel.
Curtea acordă cuvântul pe cererea de apel formulată de intimată.
Apelanta-contestatoare solicită respingerea apelului, ca nefondat pentru motivele invocate în întâmpinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7635/02.07.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a admis în parte contestația formulată de contestatoarea E. A. în contradictoriu cu intimatele C. de P. a Municipiului București și C. Națională de P. Publice.
A anulat Decizia nr._/10.05.2012 emisă de C. Locală de pensii București și Hotărârea nr. 6623/6.01.2014 emisă de Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de P. Publice.
A obligat intimata C. de P. a Municipiului București să emită o nouă decizie prin care să recalculeze pensia anticipată parțiala cuvenită contestatoarei, retroactiv începând cu data de 01.04.2012, cu luarea în considerare a veniturilor (prime, adaos/acord și compensație) atestate de adeverința nr. 216/14.03.2012 emisă de . Metalurgice SA pentru perioada martie 1986-31 martie 2001.
De asemenea, a obligat intimata C. de P. a Municipiului București să emită o nouă decizie prin care să recalculeze pensia anticipată parțiala cuvenită contestatoarei, retroactiv începând cu data de 7.11.2013, cu aplicarea indicelui de corecție de 1,17 la punctajul mediu anual.
Totodată, a obligat intimata să plătească contestatoarei diferența dintre pensia cuvenită conform prezentei sentințe și pensia efectiv încasată, începând cu data de 01.04.2012 la zi.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin decizia nr._/10.05.2012 emisă de C. Locală de P. Sector 6 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, a fost admisă cererea de înscriere la pensie anticipată parțială formulată de dna E. A..
Potrivit deciziei, drepturile de pensie au fost stabilite începând cu data de 01.04.2012, aplicându-se o diminuare de 31,5 % pentru 42 luni de anticipare.
De asemenea, în motivarea deciziei s-a motivat că adeverința nr. 216/14.03.2012 nu a fost luată în calcul întrucât în conformitate cu art. 165 alin. 2 din legea nr. 263/2010 și art. 127 din HG nr. 257/2011, veniturile nu fac parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1.04.2001.
Împotriva aceste decizii, contestatoarea a formulat contestație la Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de P. Publice, înregistrată sub nr._/20.06.2012, contestație ce a fost respinsă prin Hotărârea nr. 6623/6.01.2014 a Comisiei Centrale de Contestații din C. Casei Naționale de P. Publice.
Tribunalul a reținut că veniturile suplimentare (spor vechime, prime, adaos, compensație) atestate de Adeverința nr. 216/14.03.2012 emisă de . Metalurgice SA au fost realizate de contestatoare în calitate de salariată în perioada 07.03._91 și 15.02._12, venituri pentru care societatea angajatoare a calculate și virat contribuția de asigurări sociale conform prevederilor legale.
Instanța a constatat că sporul de vechime a fost valorificat.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat se dispunea că angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Prin Lega nr. 49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale a fost modificat și completat art. 1 alin.1 din Decretul nr. 389/1972 stabilindu-se contribuția de asigurări sociale în cuantum de 25% asupra câștigului brut.
Potrivit dispozițiilor art. 165 alin.2 din Legea nr. 263/2010 la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 01 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare.
Așadar, acest act normativ prevede condițiile legale în care veniturile (sporurile) trebuie avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual și care pot fi valorificate dacă au făcut parte din baza de calcul a pensiei.
Tribunalul a reținut că potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistentă socială – dreptul comun în materie în perioadă la care se referă cererea contestatoarei și în care aceasta și-a desfășurat parte din activitatea relevată în adeverință și a realizat veniturile suplimentare, respectiv perioada 07.03._91 - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii au depus contribuția prevăzută de lege, la fondul de asigurări sociale de stat.
În lumina acestor prevederi, Tribunalul a constatat că adeverința nr. 216/14.03.2012 emisă de . Metalurgice SA atestă venituri obținute de contestatoare cu titlu de acord global, prime și compensație acordate potrivit prevederilor Legii nr. 57/1974.
Or, Tribunalul a reținut că angajatorul atestă atât prin adeverința menționată, că pentru veniturile suplimentare de care a beneficiat contestatoarea, au fost achitate contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale de stat, intimata având obligația să valorifice aceste venituri la recalcularea pensiei.
Această obligație rezidă și din considerentele Deciziei nr. 19/17.10.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Recursul în interesul legii, prin care se statuează că veniturile rezultate din sistemul de retribuire în acord global vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul a dispus anularea Deciziei nr._/10.05.2012 emisă de C. Locală de P. București și Hotărârii nr. 6623/6.01.2014 emisă de Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de P. Publice și a obligat intimata C. de P. a Municipiului București să emită o nouă decizie prin care să recalculeze pensia anticipată parțiala cuvenită contestatoarei, cu luarea în considerare a veniturilor (prime, adaos/acord și compensație) atestate de adeverința nr. 216/14.03.2012 emisă de . Metalurgice SA pentru perioada martie 1986-31 martie 2001.
În temeiul art. 107 alin. 5 din Legea nr. 263/2010, recalcularea pensiei se va face retroactiv, începând cu data de 01.04.2012.
Prin nevalorificarea tuturor veniturile înscrise în adeverința menționată, parata a calculat și plătit reclamantului drepturi de pensie în cuantum mai mic decât cel cuvenit, provocând în patrimoniul acestuia un prejudiciu, care se impune a fi reparat.
Prin urmare, instanța apreciază că este întemeiat și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamant a diferențelor dintre pensia cuvenită conform prezentei sentințe și pensia efectiv încasată, pe perioada 01.04.2012, la zi, urmând a fi admis că atare.
De asemenea, instanța a reținut că la calculul punctajului mediu anual nu s-a aplicat niciun indice de corecție.
Or, potrivit art. 170 din Legea nr. 263/2010 „pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, la punctajul mediu anual determinat în condițiile art. 95 se aplică un indice de corecție calculat că raport între 43,3% din câștigul salarial mediu brut realizat și valoarea unui punct de pensie în vigoare la data înscrierii la pensie, actualizată cu rata medie anuală a inflației pe anul 2011”.
De asemenea, potrivit art. 4 alin. 1 lit. b din Ordonanța de urgență nr. 1/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, „pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 01 ianuarie 2011 - 22 ianuarie 2013 inclusiv, indicele de corecție care se aplică punctajelor medii anuale determinate conform prevederilor art. 95 din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, este b) 1,17 în situația persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 01 ianuarie 2012-31 decembrie 2012 inclusiv”.
Potrivit alin. 3 din același articol, drepturile de pensie, rezultate în urma aplicării indicilor de corecție prevăzuți la alin. (1), se cuvin începând cu data de 07 noiembrie 2013.
Pentru aceste motive, instanța a obligat intimata C. de P. a Municipiului București să emită o nouă decizie prin care să recalculeze pensia anticipată parțiala cuvenită contestatoarei, retroactiv începând cu data de 07.11.2013, cu aplicarea indicelui de corecție de 1,17 la punctajul mediu anual.
Pentru toate aceste motive, contestația a fost admisă în parte.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel motivat în termen legal contestatoarea E. A. și intimata C. de P. a Municipiului București, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, întemeiat pe dispozițiile art.33,155, 166, 170 Legea nr. 263/2010, Decizia CCR nr.437/22.10.2013, Legea nr. 287/2010 si art.466, 471, 480(2) Cod pr.civ.
Prin motivele formulate, apelanta CPMB a arătat că reclamanta își manifesta nemulțumirea față de neincluderea în calculul drepturilor de pensie, a veniturilor realizate în acord global atestate de adeverința nr. 216/14.03.2012 începând cu 01.04.2012.
Pentru o înțelegere mai exactă a punctului de vedere al CPMB aducem la cunoștința instanței prevederile art. 4 și 5 din Legea 2/1983 care reglementa lucrul în „acord global".
În motivarea prezentului recurs a făcut trimitere la considerentele din Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 30 din 16 noiembrie 2009 care se bazează pe faptul că dispozițiile art. 329 din Codul de procedura civilă nu sunt aplicabile în problema de drept referitoare la posibilitatea luării în considerare a formelor de retribuire în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit.a din Legea nr. 54/1974 privind retribuirea după calitatea și cantitatea muncii depuse întrucât textele de lege care o reglementează sunt clare și lipsite de echivoc și nu se pune problema unei ambiguități de reglementare.
Astfel, s-a reținut ca ansamblul dispozițiilor cuprinse în art. 164 alin. (1) alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 19/2000 și OUG nr. 4/2005 stabilește clar care sunt veniturile ce constituie baza de calcul a drepturilor de pensie.
În privința perioadelor anterioare datei de 01 aprilie 2001, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000, sunt incidente dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 164 din acest act normativ, care permit valorificarea în procesul de stabilire a punctajelor anuale doar a veniturilor ce au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Pe de altă parte, în privința recalculării drepturilor la pensie, OUG nr. 4/2005 prevede la punctul VI al anexei că formele de retribuire în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001.
Prin urmare, conform prevederilor legale în vigoare, formele de retribuire în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după calitatea și cantitatea muncii depuse, nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001.
În motivarea recursului în interesul legii înaintat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se arata ca neluarea în seama a veniturilor obținute în acord global, care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept consecința, pe de o parte, nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte, crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Totodată, s-a precizat că nu poate fi primită susținerea că s-ar încălca prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale întrucât, în cauză, nu suntem în prezența unui „bun", noțiune cu semnificație autonomă, în sensul Convenției, care fără a se limita numai la proprietatea unor bunuri corporale, include orice interes economic cu valoare patrimonială și nici a unei „speranțe legitime", deoarece dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000, cât și cele ale OUG nr. 4/2005 stabilesc în mod expres elemente care stau la baza determinării și recalculării punctajului anual pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a noii reglementari-cadru în domeniul sistemului public de pensii.
Pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficiază, ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și a compensațiilor prevăzute de lege.
Acesta este și motivul avut în vedere de către legiuitor când nu a încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global în categoria sporurilor cu caracter permanent.
Hotărârea pronunțata de către instanța de fond a fost dată cu încălcarea legii (art. 304 pct. 9 Cod procedura civilă).
Raportând considerentele sentinței civile recurate la prevederile Legii nr. 19/2000 constatam următoarele:
Instanța de fond nu a respectat principiul solidarității sociale și principiul obligativității, ambele statuate de art. 2 lit. c) și lit. d) din Legea 19/2000.
Art. 2:"Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază:
- principiul solidarității sociale, conform căruia participanții la sistemul public își asuma reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege;
- principiul obligativității, potrivit căruia persoanele fizice și juridice au. Conform legii, obligația de a participa la sistemul public, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligațiilor”.
În motivarea hotărârii judecătorești instanța de fond acorda reclamantului dreptul de a i se recalcula cuantumul pensiei cu luarea în considerare a acordului global, astfel cum prevede în mod Imperativ art. 26, din Legea 19/2000, contribuția de asigurări sociale nu se datorează asupra: sumelor reprezentând participarea salariaților la profit, premii și alte drepturi exceptate prin legi speciale.
Având în vedere prevederile art.26 din Legea nr.19/2000 cu modificările și completările ulterioare art. 26
(1) Contribuția de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând:
- prestații de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale sau din fondurile angajatorului și care se plătesc direct de acesta, potrivit prezentei legi;
- drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul încetării raporturilor de muncă, încetării raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, încetării mandatului său a calității de membru cooperator, altele decât cele acordate potrivit legii pentru perioada de preaviz;
- diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer, precum și drepturile de autor;
- sumele reprezentând participarea salariaților la profit;
- premii și alte drepturi exceptate prin legi speciale.
(2) Sumele asupra cărora nu se datorează contribuția de asigurări sociale, prevăzute la alin. (1) lit. b)-e), nu se iau în considerare la stabilirea cuantumului prestațiilor de asigurări sociale.
Sporurile cu caracter permanent care se au în vedere la calcularea drepturilor de pensie sunt cele prevăzute de Legea 49/1992 și O.U.G. nr.4/2005.
Potrivit punctului VI din anexa OUG nr.4/2005 nu fac parte din sporurile cu caracter permanent prevăzute de normele în vigoare, veniturile realizate în acord global de către contestatoare.
Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001:
- formele de retribuire în acord sau cu bucată, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;
- participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice;
premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite;
- recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate;
- diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer;
- drepturile de autor;
- drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă;
- al 13-lea salariu;
- alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Prin sentința civilă nr. 7635/02.07.2014 instanța de fond obliga C. de P. a Municipiului București să emită o nouă decizie de pensie prin care să recalculeze pensia pentru limita de vârsta, începând cu data de 01.04.2012 cu luarea în considerare a adeverinței nr. 216/14.03.2012.
Asupra acestui fapt s-a pronunțat și Curtea Constituționala prin Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct. VI din anexă la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Ținând seama de cele de mai sus, consideră corect stabilit cuantumul pensiei și, pe cale de consecința, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile nr. 7635/02.07.2014, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedura civilă în sensul respingerii acțiunii formulate de E. A. ca neîntemeiata.
Apelanta a solicitat instanței, în temeiul art.451, alin.2, art.452 și art.453, alin.2 din Codul de proc. civ., ca în situația în care va găsi întemeiata cererea de chemare în judecată promovată de către reclamanta, să procedeze la cenzurarea cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate, în raport de munca depusă de avocat.
Apelanta a precizat că aplicarea măsurii de micșorare sau de mărire a onorariilor se face de către instanța, în virtutea rolului activ al judecătorului, pentru o justă decizie.
De asemenea, a apreciat ca reală posibilitatea instanței de judecată de a aprecia valoarea onorariului stabilit prin convenția dintre avocat și clientul său, posibilitate care nu numai că nu încalcă prevederile constituționale referitoare la accesul la justiție și dreptul la apărare, dar chiar vine în completarea prevederilor legale care dau expresie acestor principii.
În susținerea motivelor de apel apelanta E. A. a arătat că și-a motivat în drept contestația formulată împotriva Hotărârii Comisiei Centrale de Contestații, prin care i s-a respins contestația împotriva Deciziei de pensionare nr._/10.05.2012, pe dispozițiile art.33,166 și 170 din L263/2010 care nu au fost respectate la stabilirea cuantumului pensiei prin neaplicarea indicelui de corecție la punctajul mediu anual, corespunzător datei pensionarii și neluarea în calcul a tuturor veniturilor certificate prin adeverința emisă de la ultimul loc de muncă.
Totodată a invocat și Decizia CCR nr.437/29.10.2013 prin care s-a constatat neconstituționalitatea art.III alin.2, 3 din O.U.G. nr. 1/2013.
În susținerea cererii a depus înscrisurile ce atestau câștigurile salariale și achitarea CAS precum și un calcul al pensiei efectuat de un expert autorizat.
La dezbaterea pe fondul cauzei din data de 27.06.2014 și-a susținut oral cauza pe temeiurile de drept invocate și a criticat OUG.1/2013, atât în ceea ce privește valoarea indicelui de corecție, cât și data aplicării lui care, conform prevederilor imperative ale art.170 din Legii nr. 263/2010 "se aplică o singură dată, la înscrierea inițiala la pensie". În conformitate cu datele oficiale existente la data pensionarii sale, 01.04.2012, respectiv Legea nr. 287/2010 a bugetului asigurărilor de stat pentru anul 2011 publicată în M.Of. nr.880/28.12.2010 și datele postate de I.N.S. pe site-ul sau, salariul mediu brut în anul 2011, salariu care trebuia luat în calcul la stabilirea indicelui de corecție pentru anul 2012, este de 2022 lei.
Aplicând formula de calcul din lege, rezulta un indice de corecție de 1,19, indice care, așa cum era normal și legal, a fost luat în calcul și de expertul autorizat în calculul depus la dosarul cauzei. Astfel, neaplicarea indicelui de corecție la momentul calculării pensiei apelantei este un abuz.
Fără nici o justificare legală, întrucât la acea dată se cunoștea salariul de referința luat în calcul pentru stabilirea acestui indice, prin O.U.G.1/2013 s-a stabilit un indice de corecție pentru anul 2012 de 1,17(prin modificarea celui inițial ca urmare a Deciziei CCR) având ca baza de calcul un salariu brut de 1980 lei, cifră ce nu se regăsește în niciun document oficial, fără a se da vreo explicație privind modul de calcul al acestui indice stabilit arbitrar.
În expunerea de motive instanța de fond a reținut valabilitatea probei administrate de apelantă, anume adeverința nr.216/14.03.2012 care atestă veniturile obținute precum și faptul că angajatorul a achitat contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale de stat. Cu toate acestea, deși adeverința cuprinde toată perioada lucrată la ultimul loc de muncă până la pensionare și apelanta a solicitat expres luarea în calcul a tuturor veniturilor realizate după data de 01.04.2001, în mod inexplicabil instanța ia în considerare doar perioada până la data de 31.03.2001, obligând intimata C. de P. a Municipiului București să-i recalculeze pensia doar pentru perioada martie 1986 - martie 2001.
Astfel instanță, printr-o eroare sau ignorând art.166 Legea nr. 263/2010, nu-i acorda recalcularea și pentru perioada aprilie_12 data pensionării pentru care i s-a luat în considerare doar sporul de vechime, fără a motiva în vreun fel respingerea acestui capăt de cerere.
Apelanta a arătat că este îndreptățită să afirme că neluarea în considerare la recalculare, de către instanța de fond, a veniturilor brute realizate după data de 01.04.2001 este inadmisibila în raport de prevederile art.166 din Legea 263/2010 care în mod imperativ prevede ca după data de 01.04.2001 se iau în calcul veniturile brute realizate, ceea ce în cazul său nu s-a întâmplat.
În ceea ce privește indicele de corecție, acordarea acestuia de la data stabilită prin OUG 1/2013 și nu de la data pensionarii, este o soluție neîntemeiata întrucât:
Apelanta a contestat inițial decizia de pensionare cu mult timp înainte de apariția OUG 1/2013, în luna iunie 2012 la Comisia Centrală de Contestații din cadrul CNPP și ulterior în instanța unde a contestat modul de calcul cu încălcarea legii aplicabile la data pensionării.
Astfel, apelanta a constatat că instanța trebuia să analizeze cererea în raport cu legea aplicabilă la data stabilirii pensiei și a contestării inițiale. În acest context, în ipoteza în care contestația în justiție ar fi fost depusă înainte de apariția OUG nr. 1/2013 (fapt posibil și evident în condițiile în care s-ar fi respectat legea în ceea ce privește termenul de 45 zile de soluționare a contestației), atunci pe aceleași constatări, s-ar fi dispus aplicarea indicelui de corecție de la data înscrierii inițiale la pensie, așa cum prevede legea?!
Or, instanța de fond, deși constată temeinicia contestației pe acest capăt de cerere, raportat la data la care s-a produs ilegalitatea, ignoră complet legea organică aplicabilă și reține ca justificare a soluției pronunțate un act normativ guvernamental cu valoare juridică inferioară, emis ulterior cu încălcarea legii organice în materie pe care o modifică în fapt, precum și cu încălcarea Deciziei CCR.
Curtea Constituționala când a emis Decizia 437/29.10/2013, în considerentele acesteia "referitor la persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis până la data intrării în vigoare a OUG nr. 1/2013, Curtea a apreciat ca acestea beneficiază de aplicarea indicelui de corecție reglementat de art. 170. Amânarea în practică a revizuirii pensiei cu aplicarea acestui indice de către casele de pensii, amânare cauzată de întârzierea calculului indicelui de corecție, nu poate reprezenta o justificare pentru a lipsi de efect dispozițiile art.170 din Legea nr. 263/2010".
Așa cum a menționat, prin aplicarea art. 4 din OUG.1/2013 invocat de instanța ca temei de drept în sentința pronunțata, se încalcă atât legea organică în materie aplicabilă la data pensionarii apelantei și la data emiterii Ordonanței, precum și Decizia CCR, astfel încât i-a fost afectat dreptul său de proprietate pe care îl reprezintă pensia, prin diminuarea abuzivă a acesteia începând cu data stabilirii dreptului la pensie până în luna noiembrie 2013 și ulterior prin aplicarea unui indice mai mic decât cel ce trebuia aplicat.
Apelanta a considerat deci că prin neacordarea de către instanța a indicelui de corecție de la data pensionarii ci de la data prevăzuta în OUG.1/2013 s-au încălcat prevederile imperative ale Legea nr. 263/2010 care la art.170 alin.3 statuează ca "indicele de corecție se aplică o singură dată înscrierea inițiala la pensie", iar alin.4 prevede ca "punctul mediu anual realizat în urma aplicării indicelui de corecție reprezintă punctajul mediu anual realizat de asigurat, care se utilizează la determinarea cuantumului pensiei".
Aplicarea întocmai a art.170 ca urmare a Deciziei CCR nu constituie o retroactivare a legii întrucât aceasta face doar trimitere la aplicarea legii pentru pensionarii care, în mod abuziv, au fost afectați în drepturile lor patrimoniale. Curtea Constituționala nu dispune modificarea legii, ci face doar trimitere la aplicarea întocmai a acesteia, astfel încât să nu fie modificate efectele ei, deci aplicarea indicelui de corecție de la data stabilită de Legea nr. 263/2010, așa cum ar fi trebuit să dispună OUG nr. 1/2013, nu poate fi interpretată ca aplicare retroactivă a Deciziei CCR, ci ca punere în aplicare a unor prevederi legale preexistente, ca măsura necesară reparatorie și de restabilire a legalității.
Față de cele arătate și temeiurile de drept invocate apelanta solicită admiterea prezentul apel și schimbarea în parte a sentinței civile nr.7635/02.07.2014 a Tribunalului București în sensul obligării intimatei C. de P. a Municipiului București de a emite o nouă decizie prin care să-i recalculeze pensia, retroactiv, începând cu data de 01.04.2012 cu luarea în considerare a tuturor veniturilor (prime, adaosuri/acord și compensație) atestate prin adeverința nr.216/14.03.2012 emisă de . Metalurgice SA, pentru întreaga perioadă în care a fost angajata acestei societăți, respectiv martie_91 și 15.02._12 și aplicarea indicelui de corecție aplicabil pentru anul 2012 la punctajul mediu anual, retroactiv începând cu data de 01.04.2012, cu păstrarea celorlalte dispoziții.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Apelul Casei de P. a Municipiului București este nefondat.
Astfel, cu privire la aptitudinea veniturilor reprezentând prime, acord și compensații, cuprinse în adeverința ce face obiectul speței, de a fi valorificate la stabilirea drepturilor de pensie, ne însușim integral considerentele primei instanțe legate de faptul că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de participanții la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite, conform principiului contributivității, care cere ca la stabilirea drepturilor de pensie să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitatea la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
Într-adevăr, plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul realizat de angajat, totodată, art. 1 din Decretul nr. 389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat, veniturile atestate în cuprinsul adeverinței nr.216/14.03.2012 emise de . Metalurgice SA pentru perioada martie 1986-31 martie 2001, nefiind altceva decât parte din acest câștig, potrivit sistemului de salarizare practicat, pentru care s-a reținut și virat contribuția de asigurări sociale, astfel că trebuie avute în vedere la acordarea pensiei.
Se reține, de asemenea, că art. 3 din Legea nr. 3/1977 care ocrotea dreptul la pensie al tuturor cetățenilor ce desfășuraseră activitate permanentă, pe baza contractului de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege, consacră un principiu care este reiterat și prin art. 2 din Legea nr. 19/2000, respectiv Legea nr.263/2010, care dispun că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite.
Față de reglementările anterior enunțate, trebuie recunoscut, că au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din el, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară ar duce la nerealizarea scopului urmărit de legiuitor, respectiv ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 ori regimuri juridice diferite pentru stagiile realizate de același asigurat sub imperiul reglementărilor dinainte și de după 01.04.2001.
Mai mult, se constată că soluția legislativă de neluare în considerare a unor venituri pornește de la prezumția că pentru acestea nu s-a datorat și achitat contribuția de asigurări sociale, prezumție răsturnată de îndată ce, în cuprinsul adeverinței a cărei valorificare face obiectul judecății, angajatorul atestă contrariul.
În sens similar, prin decizia nr.19/2011, Înalta Curte a admis recursul în interesul legii formulat cu privire la chestiunea valorificării veniturilor obținute în acord global la calculul drepturilor de pensie și a decis, în interpretarea obligatorie a art.2 lit.e), 78 și 164 alin.(1) și (2) din Legea nr.19/2000 și a art.1 și 2 din OUG nr.4/2005, că formele de retribuire obținute în acord global prevăzute de art.12 alin1 lit.a) din Legea nr.57/1974 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, o atare situație fiind anume confirmată în speță.
De asemenea, prin Decizia nr.19 pronunțată la data de 10.12.2012 în dosarul nr.18/2012, Înalta Curte a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel C., stabilind că: „În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din Anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”, rezultând că toate interpretările obligatorii date de instanța supremă în interesul legii sunt univoce cât privește legitimitatea valorificării tuturor veniturilor pentru care foștii angajatori atestă în cuprinsul adeverințelor eliberate conform legii, că s-au calculat și plătit contribuții de asigurări sociale.
Prin urmare, veniturile menționate în adeverința eliberată de . Metalurgice SA pentru perioada martie 1986-31 martie 2001, îndeplinind și formal toate cerințele de valabilitate cerute de lege, trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, astfel că sentința atacată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii, iar apelul este nefondat și de respins, în conformitate cu prevederile art.480(1) din Noul Cod de procedură civilă. Sunt nepertinente și de înlăturat ca atare motivele privitoare la caracterul disproporționat al cheltuielilor de judecată și posibilitatea instanței de a le cenzura, căci nici la fond, nici în calea de atac o cerere cu atare obiect nu s-a formulat (implicit, soluționat și admis).
Referitor la apelul reclamantei E. A., Curtea reține următoarele:
Soluția de respingere a valorificării veniturilor suplimentare cuprinse în adeverință pentru perioada ulterioară datei de 01.04.2001, este corectă, față de faptul că după data intrării în vigoare a legii nr.19/2000, calculul și dovada contribuțiilor aferente veniturilor obținute, se face în conformitate cu prevederile legii menționate, adică prin întocmirea adeverințelor CAS și numai pe baza declarațiilor nominale ale angajatorului date și depuse la casa teritorială de pensii, în condițiile art.6. De la această dată, prezumția absolută a legii e că veniturile asigurate, pentru care s-a plătit contribuția la pensie, sunt cele prevăzute în adeverințele de stagiu, fără posibilitatea de a dovedi contrariul, prin adeverințe emanând de la angajator, ori chiar prin înregistrări în carnetul de muncă. Textul art.166 din Legea nr.263/2010 nu a afectat continuitatea soluției legislative, dimpotrivă, a reluat-o expres, nefiind înlăturată nici dispozițiile art.10 alin.(2) într-o interpretare per a contrario, căci posibilitatea de a dovedi raporturi de muncă cu alte acte se aplică numai în situația în care aceasta nu se poate face cu declarația nominală de asigurare. Per a contrario, pentru stagiile de cotizare ulterioare datei de 01.04.2001, a intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, vizate de aceste declarații nominale, nu se poate dovedi peste conținutul lor, situația în speță.
Apelul este nefondat și sub aspectul valorii indicelui de corecție utilizat, pe care reclamanta îl dorește de 1,19, ca reprezentând raportul ce rezultă la data înscrierii sale la pensie, din aplicarea formulei de calcul prevăzute de art.170 din Legea nr.263/2010. Or, prin art.IV din OUG nr.1/2013, completată prin OUG nr.113/2013, s-a stabilit expres că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în anul 2012, indicele de corecție aplicabil punctajului mediu anual este de 1,17. De vreme ce sus-menționata ordonanță antamează anume intervalele de pensionare ce intră sub incidența Legii nr.263, până la 22 ianuarie 2013 inclusiv, nu mai există vreo cauză de interpretare nici a art.170 al acesteia, nici cu privire la persoanele cărora ordonanța de urgență se aplică, ca fiind cele pensionate ulterior intrării sale în vigoare. Un act normativ, indiferent de valoarea sa juridică (nemaisocotind faptul că o ordonanță de urgență are valoarea relațiilor sociale pe care le reglementează, ea putând interveni inclusiv în materii specifice legii organice), nu poate fi înlăturat de la aplicare, pe niciun motiv (cum este și pretinsa retroactivitate), de către judecătorul ordinar, ținut să-i dea eficiență deplină până ce nu va fi fost invalidat în condițiile și de către organele cu atribuții în materie: prin anularea în contencios administrativ a actului normativ administrativ, respectiv declararea neconstituționalității legii sau ordonanței. Cea în speță nu a fost însă declarată neconstituțională pe motiv de retroactivitate, dimpotrivă, prin decizia Curții Constituționale nr.463 din 17 septembrie 2014, s-a statuat că art.IV alin.(1) din OUG nr.1/2013 nu reprezintă o modificare retroactivă a art.170 din Legea nr.263/2010, ci însuși rezultatul aplicării formulei de calcul instituite de acest text, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 ianuarie 2011-22 ianuarie 2013 inclusiv, cu luarea în calcul și a câștigului salarial mediu brut realizat în anul precedent celui în care s-a deschis dreptul la pensie (considerentul 27). În consecință, excepția având ca obiect prevederile art.IV alin.(1) și (2) din OUG nr.1/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr.263/2010 a fost respinsă ca neîntemeiată, efectul acestei decizii a Curții Constituționale fiind acela că nicio autoritate nu poate refuza să aplice prevederile constatate ca fiind constituționale, înlocuindu-le cu altele, care-ar conduce la un alt rezultat, deși acesta este „dat de-a gata”, printr-o reglementare adoptată anume în acest scop, în vigoare la data judecării raportului de drept căruia îi este aplicabilă.
Nici Decizia nr.437/29.10.2013 a aceleiași instanțe constituționale nu poate produce efecte decât în limita celor judecate, cu privire la amânarea aplicării acestui indice de corecție, operată prin art.III alin.(2), (3) din OUG nr.1/2013, iar nu cu privire la valoarea lui, statuată prin art.IV din același act normativ, edictat în aplicarea art.170 din Legea nr.263/2010. Apelul este deci, fondat, în baza aceluiași raționament referitor la efectul deciziilor Curții Constituționale – de data asta de admitere a unei excepții, în sensul că nicio autoritate publică și nicio persoană nu se va mai putea prevala pe viitor, de o normă a cărei legitimate fundamentală a fost invalidată -, dar numai cu privire la data de la care acest indice de corecție de 1,17 se aplică punctajului mediu anual. S-a arătat anume prin decizia evocată, că dispozițiile art.170 din Legea nr.263/2010 au intrat în vigoare, prin prorogări succesive, la data de 1 ianuarie 2013, până la care indicele reglementat de acest text nu poate fi aplicat pensiilor obținute de la . legii menționate. „De la 1 ianuarie 2013 însă art.170 din Legea nr.263/2010 a început să producă efecte, astfel că pensionarii al căror drept de pensie s-a deschis după . Legii nr.263/2010 au dobândit dreptul de a li se calcula din oficiu pensia cu luarea în calcul a indicelui de corecție.” Prin urmare, dispozițiile art.III alin.(2), (3) din OUG nr.1/2013 nu pot fi aplicate decât persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis după . acestui act normativ, căci pentru celelalte, textele analizate de decizia nr.437/2013 realizează o negare a eficacității dispozițiilor art.170 din Legea nr.263, pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2013 și data intrării în vigoare a OUG nr.1/2013, cu „evidente efecte retroactive, contrare prevederilor art.15(2) din Constituție”. Raționamentul a fost reiterat, în aceleași limite de obiect, și prin decizia nr.463/17.09.2014, care a constatat că art.IV alin.(3) din OUG nr.1/2013, aprobată prin Legea nr.3/2013, introduse prin art.IV pct.2 din OUG nr._ contravin prevederilor art.147 din Constituție, întrucât indicii de corecție rezultați din formula de calcul prevăzută de art.170 din Legea nr.263/2010 pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschis în intervalul 1 ianuarie 2011-22 ianuarie 2013, trebuie să se cuvină începând cu 1 ianuarie 2013, precum s-a statuat și prin Decizia nr.437 din 29 octombrie 2013, iar nu cu data de 7 noiembrie 2013.
Rezultă, în puterea obligatorie a deciziilor Curții Constituționale care, pentru motivele expuse, a admis excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art.III alin.(2) și (3), respectiv art.IV alin.(3) din OUG nr.1/2013, că reclamanta-apelantă, al cărei drept s-a deschis la data de 01.04.2012, beneficiază de aplicarea indicelui de corecție de 1,17, începând cu data de 01.01.2013, sens în care, potrivit art.480(2) NCPC, se va admite apelul său și schimba în parte sentința atacată, păstrând restul dispozițiilor acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-intimată C. de P. a Municipiului Bucureșticu sediul în București, Calea V., nr.6, sector 3, împotriva sentinței civile nr.7876/31.07.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr.7635/02.07.2014, în contradictoriu cu intimata-reclamantă E. A., ca nefondat.
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă E. A. – CNP_, domiciliată în București, ., ., ., în contradictoriu cu intimateleC. de P. a Municipiului Bucureșticu sediul în București, Calea V., nr.6, sector 3 și C. Națională de P. Publice cu sediul în București, ., sector 2.
Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că indicele de corecție de 1,17 se va aplica la punctajul mediu anual, retroactiv, începând cu data de 01.01.2013.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. V. D. N. R. I.
GREFIER,
E. D. C.
Red.I.N.R/05.02.2015
Tehnored.C.C./5ex./ 20.01.2015
Jud. fond: D. N.
| ← Pretentii. Decizia nr. 612/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 775/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
