Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale. Decizia nr. 809/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Decizia nr. 809/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 44353/3/2012

Dosar nr._ (Număr în format vechi 7311/2014)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr.809

Ședința publică din data de 05.03.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – L. H.

JUDECĂTOR - P. A.

JUDECĂTOR - E. L. U.

GREFIER - F. V.

Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.3113 din data de 14.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. P. P. SUPPORT ROMANIA S.R.L., având ca obiect „contestație privind alte drepturi de asigurări sociale”.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 05.03.2015 și a dat următoarea decizie.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16.11.2012 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a, sub nr._, reclamanta . România SRL a solicitat obligarea pârâtei C. de Asigurări de Sănătate a Municipiului București la plata sumei totale de 133.995 lei reprezentând indemnizații plătite salariaților ce depășesc contribuțiile datorate de aceștia în perioada iulie 2009 – aprilie 2012, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr.3113 din data de 14.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, a fost admisă, astfel cum a fost precizată, cererea formulată de contestatoarea . România SRL, în contradictoriu cu intimata C. de Asigurări de Sănătate a Municipiului București și a fost obligată pârâta la plata sumei de 120.123 lei, către reclamantă reprezentând indemnizații, a luat act că pârâta a achitat sumele aferente lunilor februarie, martie și aprilie 2012, precum și să plătească reclamantei suma de 1.860 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererile înregistrate la CASMB, sub nr._/10.05.2012 pentru iulie 2009 – decembrie 2009; nr.15006T/14.05.2012 pentru ianuarie 2010 – decembrie 2010; nr.15727T/21.05.2012 pentru ianuarie 2011; nr.16949T/29.05.2012 pentru mai și iunie 2011; nr.18004T/05.06.2012 pentru octombrie și noiembrie 2011 și nr.18755T/12.06.2012 pentru februarie, martie, aprilie 2011 reclamanta a solicitat CASMB restituirea sumei de 120.123 lei, reprezentând diferența dintre indemnizațiile de concedii medicale plătite asiguraților și contribuțiile datorate.

Pârâta i-a comunicat reclamantei faptul că solicitările aferente perioadei iulie 2009 – noiembrie 2011 sunt prescris, în baza art.40 alin.1 din O.U.G. nr.158/2005, modificată de O.U.G. nr.36/2010, conform căruia: „indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite”.

Instanța a apreciat că pentru soluționarea litigiului este necesară analizarea distinctă a pretențiilor, în funcție de perioada pentru care sunt solicitate, această măsură impunându-se pentru faptul că în materia reglementată prin O.U.G. nr.158/2005 au intervenit modificări legislative și pentru faptul că apărarea pe care pârâta a formulat-o, și prin care și-a justificat punctul de vedere referitor la imposibilitatea soluționării cererii, îl constituie faptul că ar fi intervenit prescripția.

Astfel, pentru prestațiile aferente perioadei iulie 2009 - până la data de 26.04.2010, instanța consideră că regimul juridic (sub aspectul termenului de solicitare pentru restituire prestațiilor) aplicabil procedurii de recuperare a sumelor plătite de angajator cu titlu de prestații de asigurări este cel reglementat prin dispozițiile legale în vigoare în perioada de până la modificarea O.U.G. nr.158/2005, prin O.U.G. nr.36/2010.

Potrivit dispozițiilor art.38 alin.1 din O.U.G. nr.158/2005, sumele reprezentând indemnizații, care se plătesc asiguraților și care, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, se rețin de către plătitor din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate pentru luna respectivă.

Conform alin.2 sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezenței ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite în cuantum de 6,5% și 7% pentru asigurările sociale de sănătate.

Această dispoziție legală nu prevede un termen până la care restituirea acestor prestații ar putea fi solicitate de plătitor/angajator.

Conform dispozițiilor art.77 din Norma din_ de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate în forma în vigoare în perioada respectivă:

„Art.77 - 1) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație.

2) Pentru recuperarea sumelor reprezentând indemnizații achitate care depășesc obligația lunară de plată a contribuției pentru concedii și indemnizații, angajatorul depune la registratură casei de asigurări de sănătate solicitarea scrisă conform modelului prevăzut în anexa nr.12, la care se atașează Declarația privind obligațiile de plată prevăzută la art.1, precum și, după caz, dovada achitării contribuției pentru concedii și indemnizații, pentru perioadă anterioară pentru care se solicită restituirea.

3) Cererea va fi analizată de compartimentul de specialitate din cadrul casei de asigurări de sănătate, care va întocmi referatul de propunere spre aprobare a cererii de restituire sau, după caz, de respingere cu motivarea acesteia, referat avizat de personalul împuternicit să exercite viza CFP.

4) Referatul prevăzut la alin.3, semnat de directorul executiv al Direcției management și economică, va fi supus aprobării președintelui-director general, conform modelului prevăzut în anexa nr.13.

5) Pe baza referatului aprobat se întocmesc: ordonanțarea de plată, ordinul de plată, borderoul ordinelor de plată prevăzut în anexa nr.14 sau, după caz, comunicarea de respingere a plății prevăzută în anexa nr.15. În termen de 15 zile de la depunerea cererii de restituire, casa de asigurări de sănătate va efectua plata sumelor aprobate sau va transmite solicitantului comunicarea de respingere a plății.

6) După efectuarea plății, dosarul se arhivează la compartimentul de specialitate".

Rezultă că nici în norma de aplicare nu se prevede un termen până la care cererea de restituire ar putea fi depusă.

Potrivit dispozițiile art.40 alin.1 din O.U.G. nr.158/2005, în forma în vigoare până la data modificării acestuia prin art.1, pct.10 din O.U.G. nr.36/2010, indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripție de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite.

Conform art.82 din Norma de aplicare a O.U.G. nr.158/2005 indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripție de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite. Cuantumul indemnizațiilor astfel solicitate se achită la nivelul cuvenit în perioada prevăzută în certificatul medical.

În speță, reclamanta a depus cererile de restituire în lunile mai și iunie 2012, după ce aceste dispoziții legale suferiseră modificări, situație în care s-ar putea concluziona în sensul că toată procedura de soluționare a acesteia ar fi supusă cadrului juridic în vigoare la data depunerii cererii de restituire.

Cu toate acestea, nu se poate ignora faptul că potrivit dispozițiilor art.40 alin.1 din O.U.G. nr.158/2005, în forma în vigoare până la data modificării acestuia prin art.1, pct. 10 din O.U.G. nr.36/2010, indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripție de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite.

În opinia instanței, stabilirea unui termen de prescripție de 3 ani pentru solicitarea indemnizațiilor, deși din modalitate de sistematizare a dispozițiilor art.38 și 39-40 din O.U.G. nr.158/2005 ar rezulta că aceste din urmă dispoziții legale ar fi aplicabile doar pentru situația în care beneficiarul prestației –în sens de asigurat - solicită indemnizațiile, totuși pentru că textul nu distinge înseamnă că el este incident și în ipoteza în care aceste prestații sunt solicitate de angajator instituțiilor cu atribuții în domeniul decontării, nu lasă niciun dubiu asupra faptului că prestațiile achitate de angajator, în perioada în care această normă legală și-a produs efecte juridice, pot fi solicitate în termenul de prescripție de 3 ani, natura juridică a acestui termen și durata lui neputând fi modificate după începerea cursului lor, rămânând supuse regimul juridic în vigoare la data începerii cursului prescripției.

Prin urmare, în raport de aceste împrejurări și de faptul că la momentul depunerii cererilor privind plata prestațiilor (mai și iunie 2012), nu se împlinise termenul de prescripție de trei ani, pârâta avea obligația de a proceda la soluționarea acestei cereri, evident că în conformitate cu procedura în vigoare, din punct de vedere al modalității tehnice de soluționare a acesteia, la data depunerii cererii.

În ceea ce privește prestațiile de asigurări sociale de sănătate solicitate pentru perioada ulterioară modificării O.U.G. nr.158/2005 prin O.U.G. nr.36/2010, instanța a menționat următoarele precizări:

Conform dispozițiilor art.38 alin.1 din O.U.G. nr.158/2005 modificată sumele reprezentând indemnizații, care se plătesc asiguraților și care, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, se rețin de către plătitor din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate pentru luna respectivă.

Dispozițiile alin.2 prevedeau că sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezenței ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate.

Prin modificarea adusă prin O.U.G. nr.36/2010, dispozițiile art.40 alin.1 din O.U.G. nr.158/2005, sunt în sensul că indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, termenul în care indemnizațiile pot fi solicitate nu mai este calificat, în mod expres, ca fiind termen de prescripție.

Or, în condițiile în care norma legală nu este suficient de previzibilă și nu permite celui căruia i se adresează să fie în cunoștință de cauză în privința efectelor juridice pe care nerespectarea acesteia le-ar produce, mai ales că dispozițiile legale care reglementează procedura de restituire nu impun nici ele un termen în care aceste prestații pot fi solicitate (art.38 din O.U.G. nr.158/2005), instanța consideră că ea nu poate fi opusă cu succes împotriva reclamantei și consecința juridică a unei astfel de împrejurări este faptul că, în condițiile în care cererea de restituire a fost formulată în termenul general de prescripție de 3 ani, pârâta avea obligația soluționării acesteia. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în general termenele de prescripție sunt mai lungi decât perioada de 90 de zile indicată de textul legal analizat, termen ce reprezintă în opinia instanței un termen administrativ în care aceste cereri pot fi introduse de angajator, fără însă a afecta drepturile procesuale ale angajatorilor.

În ceea ce privește faptul că alin.2 al art.38 din O.U.G. nr.158/2005 a fost modificat prin punctul 6 din Ordonanța de urgență nr.117/2010 începând cu 30.12.2010, fiind în sensul că „Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezenței ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate.”, acestea prezentau relevanță în privința procedurii pe care pârâta o avea la îndemână pentru a soluționa cererile de restituire formulate de reclamantă.

Astfel, conform dispozițiilor din Norma din_ de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, modificată: „Art.77. - 1) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație.

2) Pentru recuperarea sumelor reprezentând indemnizații achitate care depășesc obligația lunară de plată a contribuției pentru concedii și indemnizații, angajatorul depune la registratură casei de asigurări de sănătate solicitarea scrisă conform modelului prevăzut în anexa nr.12, la care se atașează Centralizatorul privind certificatele de concediu medical prevăzut în anexa nr.18, precum și, după caz, dovada achitării contribuției pentru concedii și indemnizații, pentru perioadă anterioară pentru care se solicită restituirea.

5) Pe baza referatului aprobat se întocmesc: ordonanțarea de plată, ordinul de plată, borderoul ordinelor de plată prevăzut în anexa nr.14 sau, după caz, comunicarea de respingere a plății prevăzută în anexa nr.15. În termen de 30 zile de la depunerea cererii de restituire, casa de asigurări de sănătate va efectua plata sumelor aprobate sau va transmite solicitantului comunicarea de respingere a plății.

6) După efectuarea plății, dosarul se arhivează la compartimentul de specialitate.”

Ca atare, pârâta ar fi trebuit să utilizeze această procedură și să îi restituie reclamantei sumele solicitate, a căror valoare nu a fost negată de pârâtă și care este menționată în cererile de restituire depuse la dosar.

Astfel, instanța are în vedere și faptul că potrivit dispozițiilor art.12 lit. B din O.U.G. nr.158/2005, indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă se suportă după cum urmează: B. din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, începând cu: a) ziua următoare celor suportate de angajator, conform lit.A, și până la data încetării incapacității temporare de muncă a asiguratului sau a pensionării acestuia, iar conform dispozițiilor art.25 alin.2 din același act normativ indemnizația de maternitate se suportă integral din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

Or, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, în copie, prin care a făcut dovada depunerii declarațiilor inițiale privind evidența obligațiilor de plată către bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate pentru perioada iulie 2009 – noiembrie 2011.

În considerarea dispozițiilor legale mai sus menționate și a înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că pârâta avea obligația plății sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată.

În baza art.274 C.pr. civ., instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat), reținând cupla procesuală a acesteia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal și motivat intimata C. de Asigurări de Sănătate a Municipiului București.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că în motivarea sentinței civile, instanța a arătat că obligă CASMB la plata plată sumei 120.123 lei, reprezentând indemnizații de asigurări sociale de sănătate, precum și la plata cheltuielilor de judecată (onorariu avocat) în suma de 1860 lei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța motivează ca în momentul depunerii cererilor privind plata prestațiilor pentru lunile mai - iunie 2012, nu se împlinise termenul de prescripție de trei ani, astfel ca instituția noastră avea obligația de a proceda la soluționarea cererii.

Instanța a constatat de asemenea ca în condițiile în care cererile de restituire au fost formulate în termenul legal de prescripție de 3 ani, instituția noastră avea obligația soluționării acestora, în condițiile în care reclamanta a depus la dosar înscrisuri în copie prin care a făcut dovada depunerii declarațiilor inițiale privind evidenta obligațiilor de plată către bugetul FNUASS.

Solicită a se avea în vedere că, așa cum a arătat și în întâmpinarea depusă la fondul cauzei și cum semnalează de altfel și instanța în sentința civilă, pentru cererile depuse în termenul legal, CASMB a achitat sumele solicitate.

Astfel, prin Ordinul de plată nr.8128/20.12.2013 a fost îndeplinita obligația de plată a sumei de 11.108,00 lei, reprezentând indemnizații pentru concedii medicale plătite asiguraților, indemnizații cuvenite pentru perioadele februarie 2012, martie 2012, august 2012, aprilie 2013, iulie 2013 iar prin Ordinul de plată nr.8141/20.12.2013 a fost îndeplinita obligația de plată a sumei de 61.862.00,00 lei reprezentând indemnizații pentru concedii medicale plătite asiguraților indemnizații cuvenite pentru perioadele februarie 2012, aprilie 2012, martie 2013, iulie 2013.

- Referitor la cererile de recuperare a sumelor de bani reprezentând contribuție FNUASS, solicitate pentru perioadă mai, septembrie, noiembrie - decembrie 2011, iunie 2012, februarie-iulie 2013, perioadă este prescrisa, având în vedere prevederile art. 40 alin.1 din O.U.G.158/2005, modificată de OUG 36/2010, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia:

„indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite."

Prin urmare, pentru cererile depuse în termenul legal, CASMB a achitat sumele solicitate, astfel ca afirmația reclamantei potrivit căreia CASMB a interpretat și aplicat greșit legea este neîntemeiata.

CASMB a interpretat corect legislația în vigoare și în sprijinul acestei afirmații depune la dosarul și Decizia Curții Constituționale nr.1027/29.11.2012 publicată în Partea I a Monitorului Oficial al României nr.33/15.01.2013.

Conform acestei Decizii, dispozițiile art.II din O.U.G.nr.36/2010 pentru modificarea și completarea OUG nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, referitoare la termenul de prescripție de 90 do zile, sunt constituționalei.

Totodată invocă și practica instanțelor de judecata în spete similare și în acest sens anexam sentința civilă nr.2266/25.03.2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, prin care a fosta respinsă acțiunea reclamantei ca " neîntemeiată, instanța apreciind faptul că reclamanta trebuia să solicite recuperarea sumelor în cauza în termen de 90 de zile de la data la care era în drept să le solicite.

Dacă aceste sume a căror recuperare a fost solicitată dincolo de data la care reclamanta era în drept să le solicite ar fi fost plătite, acest lucru ar fi dus la amânarea la plata a celor care au introdus cererile în termen legal.

În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată învederează că instituția este instituție publica și ca Fondul Național al Asigurărilor Sociale de Sănătate este un fond special care face parte din bugetul consolidat al statului.

Bugetul fondului se aprobă de Parlament la propunerea Guvernului ca anexă la Legea bugetului de stat iar obligarea CASMB la plata cheltuielilor de judecată ar conduce la împovărarea bugetului și la dezechilibru bugetar, cu repercursiuni ce ar afecta în final, pe toți care contribuie la acest fond.

Prin întâmpinarea formulată, intimata . România SRL, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în baza art.3041 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, în cauză nefiind incident niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod proc. Civ.

Având în vedere motivele de recurs formulate, Curtea constată, analizând dispozițiile legale incidente, în raport de probele administrate în cauză, că prin cererile înregistrate sub nr._/10.05.2012 pentru iulie 2009 – decembrie 2009; nr.15006T/14.05.2012 pentru ianuarie 2010 – decembrie 2010; nr.15727T/21.05.2012 pentru ianuarie 2011; nr.16949T/29.05.2012 pentru mai și iunie 2011; nr.18004T/05.06.2012 pentru octombrie și noiembrie 2011 și nr.18755T/12.06.2012 pentru februarie, martie, aprilie 2011 reclamanta a solicitat CASMB restituirea sumei de 120.123 lei, reprezentând diferența dintre indemnizațiile de concedii medicale plătite asiguraților și contribuțiile datorate.

Recurenta a refuzat plata sumelor solicitate, comunicând reclamantei faptul că solicitările aferente perioadei iulie 2009 – noiembrie 2011 sunt prescris, în baza art.40 alin.1 din O.U.G. nr.158/2005, modificată de O.U.G. nr.36/2010, conform căruia: „indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite”.

Curtea constată, sub un prim aspect, că în forma în vigoare pentru perioada iulie 2009 - aprilie 2010 art. 40 alin. 1 din OUG nr. 158/2005 prevedea următoarele:” Indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripție de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite”.

Începând cu data de 26.04.2010, când a intrat în vigoare OUG nr. 36/14.04.2010, s-a modificat art. 40 alin. 1 din OUG nr. 158/2005 (prin art. I din OUG nr. 36/2010), având următorul conținut:” Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite.”

Așadar, cu privire la drepturile ce s-au născut sub imperiul” legii vechi” și care rămân supuse reglementării respective, termenul de prescripție de 90 zile invocat de recurentă este neaplicabil, astfel cum s-a reținut și de instanța de fond.

Pe de altă parte, termenul de 90 de zile prevăzut de art. 40 din OUG nr. 158/2005 și invocat de recurentă vizează perioada în care beneficiarii indemnizațiilor trebuie să solicite acordarea acestora, pe baza certificatelor medicale doveditoare. Ca atare, textul se aplica exclusiv asiguraților, deoarece numai aceștia pot fi beneficiarii indemnizațiilor pentru concediu medical, nu și angajatorilor care doresc să își recupereze sumele plătite în plus față de contribuțiile de asigurări sociale datorate potrivit legii.

Contrar opiniei recurentei-pârâte și oricât de extensiv s-ar interpreta termenul de beneficiar, având în vedere întreaga legislație referitoare la sistemul de asigurări sociale de sănătate, această calitate nu o poate avea niciodată angajatorul, deoarece în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite acesta nu poate dobândi niciunul dintre drepturile prevăzute de lege pentru asigurați. Beneficiari în înțelesul legii sunt doar asigurații, iar în cazul persoanelor care prestează activitate în baza unui contract individual de muncă, singurii beneficiari ai drepturilor de asigurări sociale sunt angajații, angajatorii fiind doar debitori ai obligațiilor de calculare, reținere și plată a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate.

Beneficiari sunt asigurații, așa cum aceștia sunt prevăzuți de art. 1 din OUG nr. 158/2005, deoarece legea stabilește că ei au dreptul, în condițiile acestei ordonanțe de urgență, pe perioada în care au domiciliul sau reședința pe teritoriul României, la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, dacă: A. desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu, precum și orice alte activități dependente; B. desfășoară activități în funcții elective sau sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la lit. A; C. beneficiază de drepturi bănești lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în condițiile legii. De aceleași drepturi beneficiază și persoanele care nu se află în una dintre situațiile prevăzute la alin. (1), dar sunt: a) asociați, comanditari sau acționari; c) membri ai asociației familiale; d) autorizate să desfășoare activități independente; e) persoane care încheie un contract de asigurări sociale pentru concedii și indemnizații pentru maternitate și concedii și indemnizații pentru îngrijirea copilului bolnav, în condițiile în care au început stagiul de cotizare până la data de 1 ianuarie 2006.

Niciunde în cuprinsul legii angajatorul nu este prevăzut că beneficiar de concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, ci doar debitor al obligațiilor prevăzute de art. 5, 6, 36 din ordonanță sau al altor obligații.

În sensul celor arătate este și art. 39 din OUG nr. 158/2005, potrivit căruia indemnizațiile se achita beneficiarului, reprezentantului legal sau mandatarului desemnat prin procura de către acesta. Indemnizațiile cuvenite și neachitate asiguratului decedat se plătesc soțului supraviețuitor, copiilor, părinților. Din cuprinsul acestui text de lege rezultă clar că beneficiar nu poate fi decât asiguratul care are dreptul la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, fără că angajatorul să aibă calitatea de beneficiar.

Aceeași interpretare rezultă și din succesiunea textelor de lege, deoarece obligația recurentei CASMB de restituire a sumelor achitate de angajator cu titlu de indemnizații către asigurați și care se suportă potrivit legii din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, sume ce depășesc cuantumul contribuțiilor datorate de acesta în luna respectivă este prevăzută de art. 38 din OUG nr. 158/2005.

Potrivit acestui articol, sumele reprezentând indemnizații, care se plătesc asiguraților și care, potrivit prevederilor ordonanței de urgență, se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, se rețin de către plătitor din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate pentru luna respectivă.

Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezenței ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate.

Dar, termenul de 90 de zile pe care l-a invocat recurenta ca motiv al respingerii cererii de restituire formulate de intimata angajator este prevăzut abia la art. 40, în condițiile în care între cele două texte de lege se intercalează art. 39 care stabilește cui se achită efectiv indemnizațiile de concedii de odihnă.

În aceste condiții nu poate fi reținută interpretarea propusă de recurentă în sensul că termenul prevăzut de art. 40 este aplicabil situației reglementate de art. 38, deoarece art. 40 prevede un alt destinatar (beneficiarul) și o altă situație, respectiv solicitarea de plată a indemnizației, în baza actelor justificative, plată care se face potrivit art. 39 doar beneficiarului sau persoanelor prevăzute de lege.

Angajatorul nu solicită, în temeiul art. 38, în calitate de beneficiar, plata indemnizației, deoarece plata indemnizației o poate solicita doar asiguratul, iar textul respectiv prevede doar dreptul angajatorului să i se restituie din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate sumele plătite de el cu acest titlu salariaților - beneficiari, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă.

În aceste condiții nu se poate reține că termenul prevăzut de art. 40 ar fi aplicabil acestei cereri de restituire, când textul se referă expres la o altă situație, respectiv la dreptul beneficiarul de a solicita indemnizațiile de la debitorul obligației de plată.

Se constată că recurenta a făcut trimitere în dezvoltarea motivelor de recurs și la termenul de 90 de zile prevăzut de art. ÎI din OUG nr. 36/2010 (verificat sub aspectul constituționalității prin Decizia Curții Constituționale nr. 1027/29.11.2012, invocată de recurentă), dar aceste dispoziții reprezintă norme tranzitorii aplicabile doar în cazul obligației de depunere la casele de asigurări de sănătate a certificatelor medicale eliberate până la data intrării în vigoare a OUG nr. 36/2010, fără ca acest termen să se aplice însă cererii de recuperare formulate în baza art. 38 din OUG nr. 158/2005.

În cazul dreptului angajatorului de a solicita recuperareasumelor reprezentând indemnizații plătite asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, OUG nr. 158/2005 sau Ordinul nr._ emis de Ministrul sănătății și de președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nu prevăd niciun termen special de prescripție extinctivă, motiv pentru care dreptul la acțiune cu acest obiect este supus termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de dreptul comun, termen care este respectat în speță, astfel cum a reținut și instanța de fond.

Ca atare, fiind nejustificat refuzul recurentei-pârâte privind plata sumelor solicitate de intimata-reclamantă în baza art. 38 din OUG nr. 158/2005, în mod temeinic și legal a obligată la plata sumei de 6.884 lei reprezentând diferența dintre indemnizațiile pentru concediile medicale plătite și contribuțiile datorate de societatea angajator.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază criticile recurentei-pârâte ca neîntemeiate, constatând că prima instanță a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.

Față de cele expuse, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.3113 din data de 14.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. P. P. SUPPORT ROMANIA S.R.L.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05.03.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

L. H. P. A. E. L.

GREFIER

F. V.

Red:L.H.

Dact: A.C.

09.03.2015

Jud. fond: G. E. P.

← Pretentii. Decizia nr. 775/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Recalculare pensie. Decizia nr. 1176/2015. Curtea de Apel... →

Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale. Decizia nr. 809/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale. Decizia nr. 809/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI