Pretentii. Decizia nr. 775/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 775/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 12202/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7582/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR.775
Ședința publică de la 2 martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- D. A. T.
JUDECĂTOR - A. I. C.
JUDECĂTOR - M. C.
Grefier – I. L. B.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.6859/11.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul G. P., având ca obiect „contestație decizie de pensionare”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 26.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată și care face parte integrantă din prezenta deciziei, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 2.03.2015.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6859/11.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul cu nr._, s-a admis acțiunea formulată de contestatorul G. P. în contradictoriu cu intimata C. de P. a Municipiului București, s-au anulat deciziile nr._/01.03.2012 privind recalcularea drepturilor de pensie pentru limita de vârsta și decizia nr._/01.03.2012 privind recuperarea debitului emise de către intimata. A fost obligată intimata să emită o nouă decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului retroactiv, începând cu data de 01.04.2009, cu valorificarea tuturor veniturilor atestate de documentele existente la dosarul de pensie, la data de 31.12.2005, având în vedere un punctaj mediu anual de 1._ puncte și un stagiu complet de 15 de ani. De asemenea, a fost obligată intimata să emită o nouă decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului retroactiv, începând cu data de 01.06.2012, cu valorificarea tuturor veniturilor atestate de documentele existente la dosarul de pensie și a adeverințelor nr.59/05.04.2012 emisă de . respectiv nr. 240/10.04.2012 emisă de Romcarton existente la dosarul de pensie, având în vedere un punctaj mediu anual de 1._ puncte și un stagiu complet de 15 de ani. Totodată, a fost obligată intimata la restituirea către contestator a sumei reținute din drepturile de pensie aferenta deciziei de debit. A fost obligată intimata la plata către contestator a sumei de 6185 lei, reprezentând diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată, pe perioada 01.04._14.A mai fost obligată intimata a plata către contestator a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată și la plata către stat a sumei de 900 lei reprezentând ajutor public judiciar - onorariu de expert.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că reclamantul G. P., având grad II de invaliditate și vechime integrală, a fost pensionat în baza Deciziei nr._/15.11.1999, cu începere de la data de 01.12.1999, potrivit Legii nr.3/1977 și Legii 57/1992, întrucât pensia contestatorului a fost stabilită anterior datei de 01.04.2001, a intrat în evaluare conform HG 1550/2004 și OUG 4/2005, în ultima etapă, respectiv la data de 01.12.2005.
Punctajul mediu anual existent în plata, anterior recalculării a fost 1._ puncte, care a fost stabilit la data de 01.01.2000. Punctajul mediu anual rezultat după recalculare conform HG 1550/2004 și OUG 4/2005 a fost de 1._ puncte, respectiv o pensie de 405 lei, calculată cu valoarea punctului de pensie valabil la 01.12.2005 de 295, 56 lei.
Astfel, instanța a reținut ca la stabilirea punctajului mediu anual din decizia nr._/01.12.2005 emisă în baza OUG 4/2005, s-a utilizat în mod eronat un stagiu complet de cotizare de 15 ani, cuvenit persoanelor încadrabile în gradul I de invaliditate, rezultând un punctaj mediu anual de 1._ puncte, astfel cum rezultă și din buletinul de calcul depus la dosar.
Cu privire la stagiu complet de cotizare prevăzut pentru persoanele încadrate în gradul II de handicap (nevăzător), instanță reține că au aplicabilitate în cauza prevederile art. 47 alin. 1 lit. b din Legea nr. 19/2000 potrivit cărora asigurații nevăzători beneficiază de pensie pentru limita de vârstă, indiferent de vârstă, dacă au realizat că nevăzător cel puțin o treime din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege", iar potrivit dispozițiilor art.77 alin. (2) din același act normativ, în situația asiguraților prevăzuți la art. 43 și 47, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. (1) se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole.
Pe de altă parte, instanță a mai reținut ca fiind aplicabile în cauza și dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 57/1992 potrivit cărora persoanele handicapate beneficiază la cerere, de pensie integrală pentru limita de vârsta dacă dovedesc o vechime în muncă, după data dobândirii handicapului, de 15 ani bărbații și de 10 ani femeile, în cazul celor încadrabili în gradul I de invaliditate, de 20 ani pentru bărbați și 15 ani pentru femei, în cazul celor încadrabili în gradul II de invaliditate, de 25 ani pentru bărbați și 20 ani pentru femei, în cazul celor încadrabili în gradul III de invaliditate.
În acest sens sunt s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia în interesul legii nr.9 din 14 mai 2012, obligatorie potrivit dispozițiilor art.330 alin.4 C.pr. civ., stabilind ca în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stagiul complet de cotizare utilizat pentru recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevăzătoare, drepturi care s-au deschis în perioada 01 iulie 1977- 31 martie 2001, este cel reglementat de art.89 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistenta socială.
Cu privire la recalcularea pensiei cu stagiile de cotizare nevalorificate a reținut instanța dispozițiile art. 169 Legea nr.19/2000.
Intimata a constituit la data 01.03.2012, în sarcina contestatorului un debit în suma de 8.343 lei "reprezentând drepturi necuvenite pe perioada 01.04.2009 până la 31.03.2012" urmând a fi recuperat de la acesta conform art.181 din Legea nr.263/2010 cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, a reținut instanța ca la data de 15.05.2012, contestatorul a depus la adeverințele nr.59, 60 și 61/05.04.2012 emise de . adeverința nr.240/10.04.2012, emisă de Romcarton S.A.
Astfel că din anexa 4, întocmită de expertiză depusă la dosar a rezultat ca la data de 31.12.2005 pe baza documentelor din dosarul de pensie, punctajul mediu anual recalculat conform HG 1550/2004 și OUG 4/2005, a fost de 1._ puncte, determinat prin utilizarea stagiului complet de cotizare de 15 ani, conform art.89 din Legea nr.3/1977.
Expertiza a precizat că diferența între punctajul mediu anual, determinat de expertiză, de 1,_ puncte și cel determinat de parata la data de 31.12.2005, respectiv 1._ puncte se datorează erorii de valorificare a salariilor tarifare realizate de reclamant, produsă în buletinul de calcul întocmit de intimata în perioada 04.09._80, respectiv 1.836 lei lunar în loc de 1.601 lei lunar, corect.
În anexa nr.5 expertiză a determinat punctajul mediu anual realizat de parat, pe baza documentelor din dosarul de pensie și pe baza adeverințelor nr.59, 60 și 61/05.04.2012 emise de . adeverința nr.240/10.04.2012, emisă de Romcarton S.A, depuse de parat la reclamanta la data de 15.05.2012.
Astfel că în calculele efectuate de expertiză în anexa nr.5 au fost valorificate adeverințele nr.59/05.04.2012 și 240/10.04.2012, întrucât veniturile brute înscrise în adeverința nr.59/05.04.2012 conțin: "salariul tarifar realizat, spor de vechime, spor ore de noapte, spor condiții deosebite, ore suplimentare, depășire acord global și majorări salariale", adică și categoriile de sporuri cuprinse în adeverința nr.60/05.04.2012 (spor pentru munca depusă în timpul nopții și adeverința nr.61/05.04.2012 (spor de condiții deosebite).
În legătură cu veniturile din depășiri de acord global expertiză a precizat prin decizia nr. 19/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat și a statuat, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. L și 2 din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din OUG nr.4/2005, că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. (a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Din calculele efectuate de expertiză în anexa 4, pe baza documentelor existente în dosarul de pensie, la data de 31.12.2005 a rezultat ca punctajul mediu anual recalculat conform HG 1550/2004 și OUG 4/2005, a fost de 1._ puncte, determinat prin utilizarea stagiului complet de cotizare de 15 ani, conform art.89 din Legea nr.3/1977.
De asemenea, instanța a reținut ca din calculele efectuate de expertiză în anexa 5 pe baza documentelor din dosarul de pensie și a adeverințelor nr.59/05.04.2012 și 240/10.04.2012 și a unui stagiu complet de cotizare de 15 ani conform art.89 din Legea nr.3/1977, privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistenta socială a rezultat ca paratul a realizat la data de 01.06.2012 un punctaj mediu anual de 1._ puncte.
Pe de altă parte, instanță a reținut ca expertiză a determinat diferența între pensia netă încasata de contestator și pensia netă cuvenită contestatorului calculată de expertiză, respectiv după cum urmează: pentru perioada 01.04._12 prin ponderarea punctajului mediu anual determinat în anexa 4 la prezentul raport de expertiză, respectiv 1._ puncte cu valoarea punctului de pensie corespunzătoare stabilită prin lege; pentru perioada 01.06._14 prin ponderarea punctajului mediu anual determinat în anexa 5 la prezentul raport de expertiză, respectiv 1._ puncte cu valoarea punctului de pensie corespunzătoare stabilită prin lege.
Astfel că, instanță a omologat concluziile raportului de expertiză efectuat în cauza a reținut ca în perioada 01.04._12 contestatorul a încasat pensie netă în suma de 31.449 lei și i se cuvenea pensie netă în suma de 30.682 lei iar el a încasat în plus suma de 767 lei.
Pentru perioada 01.04._14 contestatorului i s-a reținut, suma de 7.075 lei din debitul de 8.343 lei stabilit prin decizia nr._/01.03.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale; contestatorul a încasat pensie netă în suma de contestatorului i se cuvenea pensie netă în suma de contestatorul a încasat mai puțin suma de rezulta că la data de 30.04.2014, și are de încasat de la parata, suma totală de 13.260 lei compusă din: diferențe de pensie de încasat în suma de 14.027 lei (suma de 70751ei, reprezentând suma reținută eronat de parata în perioada 01.04.2009- 30.04.2012, pe baza Deciziei nr._/01.03.2012; suma de 69521ei, reprezentând diferența de pensie neîncasata de n perioada 01.06._14, datorită stabilirii de către parata unui punctaj mediu anual mai mic decât cel cuvenit) și diferența de pensie de restituit în suma de 7671ei, încasata în plus în perioada 01.04._12.
În consecință, față de considerentele de fapt și de drept menționate anterior instanță a admis acțiunea.
Având în vedere dispozițiile art. 274 C. pr. civ coroborat cu dispozițiile art. 18 din OUG nr. 51/2008 a obligat intimata a plata către contestator a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată și la plata către stat a sumei de 900 lei reprezentând ajutor public judiciar - onorariu de expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal recurenta C. de P. a Municipiului București.
Prin recursul formulat a arătat că hotărârea pronunțata de instanța de fond a fost dată cu aplicarea greșita a legii (art. 304, pct. 9 Cod procedura civilă.
Tribunalul București a achiesat în totalitate la concluziile Raportului de expertiză contabilă efectuat în cauza și în mod eronat a obligat recurenta să recalculeze drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului retroactiv, începând cu data de 01.04.2009, cu valorificarea tuturor veniturilor atestate de documentele existente la dosarul de pensie, la data de 31.12.2005, având în vedere un punctaj mediu anual de 1._ puncte și un stagiu complet de 15 de ani, precum și să recalculeze drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului retroactiv, începând cu data de 01.06.2012, cu valorificarea tuturor veniturilor atestate de documentele existente la dosarul de pensie și a adeverințelor nr.59/05.04.2012 emisă de . respectiv nr. 240/10.04.2012 emisă de Romcarton existente la dosarul de pensie, având în vedere un punctaj mediu anual de 1._ puncte și un stagiu complet de 15 de ani, omițând însă obiecțiunile formulate de către C. de pensii la Raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.
Recurenta consideră că stabilirea cuantumului și a punctajului pensiei ori a diferențelor de pensie de către instanța judecătoreasca având în vedere un raport de expertiză sau un răspuns al expertului contabil este o imixtiune în activitatea Casei de P., în condițiile în care această activitate este specifică acestei instituții, și nu instanțelor judecătorești.
În concluzie, un raport de expertiză trebuie să fie un punct de reper pentru instanță, nu unica motivare reținuta în considerentele sentinței, precum în sentința civilă nr.6859/11.06.2014, sentința civilă sus menționata nefiind practic motivată de către instanța de fond.
Instanța de fond, preluând punctul de vedere al expertului a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acest fapt reprezentând o imixtiune în activitatea unei instituții publice cu atribuții specifice și exclusive în domeniul pensiilor.
Mai consideră recurenta ca față de cele stabilite de expertul contabil numit în cauză, C.P.M.B. nu are diferențe de pensie de achitat în plus, raportul de expertiză calculând în mod greșit punctajele anuale, precum și diferențele de pensie, corecte fiind cele stabilite de către casa locală de pensii.
Având în vedere cele arătate mai sus, recurenta a solicitat instanței să admită prezentul recurs astfel cum a fost formulat și, prin decizia civila - ce o va pronunța, să dispună modificarea în tot a sentinței civile nr.6859/11.06.2014 pronunțata de Tribunalul București în dosarul nr._, în sensul respingerii cererii de chemare în judecata promovată de către reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În mod greșit prima instanță a apreciat că în cazul drepturilor de pensie cuvenite contestatorului trebuia utilizat un stagiu complet de cotizare de 15 ani, conform art.89 din Legea nr.3/1977, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Recurenta a invocat această critică și prin obiecțiunile la raportul de expertiză de la fond, obiecțiuni de care, așa cum corect a susținut recurenta, prima instanță nu a ținut cont.
Raportat la situația de fapt, raționamentul instanței de fond, așa cum rezultă din considerentele sentinței recurate, este contradictoriu, fiind reținută atât aplicabilitatea dispozițiilor art. 47 alin. 1 lit. b din Legea nr. 19/2000, cât și a prevederilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 57/1992, dar și a celor cuprinse în art.89 din Legea nr.3/1977.
Pe de-o parte, Curtea constată că, în cauză, drepturile de pensie pentru limită de vârstă s-au deschis sub imperiul Legii nr. nr.3/1977, la data de 01.12.1999, în baza Deciziei nr._/15.11.1999. În aceste condiții, în mod greșit prima instanță a făcut trimitere la art. 47 alin. 1 lit. b și la art.77 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, act normativ neaplicabil în cauză deoarece contestatorul a fost pensionat anterior datei de 1.04.2001 când a intrat în vigoare Legea nr.19/2000. Și în materia drepturilor de asigurări sociale este pe deplin aplicabil principiul conform căruia actul juridic este supus legii în vigoare în momentul întocmirii acestuia, în speță, această lege este Legea nr. 3/1977
Pe de altă parte, având în vedere data deschiderii inițiale a drepturilor de pensie și situația concretă a contestatorului, în mod greșit prima instanță a constat incidente atât dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 57/1992, cât și cele ale art.89 din Legea nr.3/1977.
În temeiul art.89 din Legea nr.3/1977, nevăzătorii primesc pensie integrală pentru munca depusă, dacă au o vechime de cel puțin 15 ani bărbații și 10 ani femeile, la împlinirea vârstei de 50 ani bărbații și 45 ani femeile. Acești pensionari primesc pensia în întregime și pe timpul cât sunt încadrați în muncă.
Potrivit prevederilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 57/1992, persoanele handicapate beneficiază la cerere, de pensie integrală pentru limita de vârsta dacă dovedesc o vechime în muncă, după data dobândirii handicapului, de 15 ani bărbații și de 10 ani femeile, în cazul celor încadrabili în gradul I de invaliditate, de 20 ani pentru bărbați și 15 ani pentru femei, în cazul celor încadrabili în gradul II de invaliditate, de 25 ani pentru bărbați și 20 ani pentru femei, în cazul celor încadrabili în gradul III de invaliditate.
Între cele două texte de lege există o corelație, legiuitorul stabilind același condiții de pensionare pentru persoanele nevăzătoare și pentru cele cu handicap preexistent de gradul I. În cele două cazuri, legea a acordat același tratament juridic deoarece nevăzătorii erau în mod concret persoane încadrate în gradul I de invaliditate, pentru care atât art. 89 din Legea nr.3/1977, cât și art. 11 alin. 1 din Legea nr. 57/1992 prevedeau beneficiul pensiei integrale pentru limita de vârsta după o vechime de cel puțin 15 ani în cazul bărbaților și de 10 ani în cazul femeilor.
Intimatul contestator, pensionat sub imperiul Legii nr.3/1977, era încadrat în gradul II de invaliditate, fiind vorba de un handicap preexistent vechimii în muncă, motiv pentru care îi erau aplicabile dispozițiilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 57/1992. Chiar dacă la baza încadrării în gradul II de invaliditate a stat un handicap vizual, așa cum rezultă din certificatul de la fila 73 dosar fond, intimatul nu este nevăzător în sensul art. 89 din Legea nr.3/1977, neexistând niciun act doveditor în acest sens la dosar. În plus, nevăzătorii beneficiau de încadrare în gradul I de invaliditate, în cazul lor atât dispozițiile art. 89 din Legea nr.3/1977, cât și art. 11 alin. 1 din Legea nr. 57/1992 stabilind aceleași condiții de pensionare.
Pensia intimatului stabilită sub imperiul Legii nr.3/1977 a intrat în procesul de recalculare potrivit OUG nr.4/2005 și HG nr.1550/2004, fiind emisă Decizia nr._/1.12.2005(fila 67 dosar de fond). Deși intimatul era încadrat în gradul II de invaliditate, la recalculare a fost utilizat un stagiu complet de cotizare de 15 ani, așa cum rezultă din buletinul de calcul de la fila 68 dosar fond. Or, potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 57/1992, persoanele handicapate beneficiază la cerere, de pensie integrală pentru limita de vârsta dacă dovedesc o vechime în muncă, după data dobândirii handicapului, de 20 ani pentru bărbați și 15 ani pentru femei, în cazul celor încadrabili în gradul II de invaliditate.
Potrivit art. 2 alin. 3 din H.G. nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare in vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, “pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977”.
Legea nr. 3/1977 nu cuprindea noțiunea de „stagiu complet de cotizare”, care a fost introdusa abia începând cu Legea nr. 19/2000. Noțiunea de “stagiu complet de cotizare” prevăzuta de Legea nr. 19/2000 corespunde noțiunii de “vechime in munca” prevăzuta de Legea nr. 3/1977.
În cazul persoanelor încadrate în diferite grade de invaliditate, art.11 din Legea nr.57/1992 stabilea care era vechimea necesară pentru a beneficia de pensie pentru limita de vârsta, ceea ce înseamnă ca acesta era stagiul complet de cotizare, după terminologia folosită de Legea nr. 19/2000.
Revenind la situația intimatului, care era bărbat și avea un handicap încadrat în gradul II de invaliditate, deși acestuia îi era necesară, pentru a beneficia de pensie integrală pentru limita de vârsta, o vechime în muncă, după data dobândirii handicapului, de 20 ani, la recalcularea pensiei potrivit OUG nr.4/2005 și HG nr.1550/2004, în baza Deciziei nr._/1.12.2005, în mod eronat a fost utilizat un stagiu complet de 15 ani, în loc de 20 de ani.
Sesizând eroarea proprie, C. de pensii a revizuit decizia menționată anterior și a emis decizia nr._/01.03.2012, contestată în prezenta cauză, prin care a recalculat pensia intimatului, în baza OUG nr.4/2005, cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Prin prisma celor arătate, Curtea constată că în mod corect recurenta a procedat la revizuirea deciziei emise la 1.12.2005, stagiul complet de cotizare corect în cazul intimatului fiind de 20 de ani și nu de 15 ani, art.11 din Legea nr.57/1992, deoarece acesta era bărbat și avea un handicap preexistent încadrat în gradul II de invaliditate. Intimatul nu era nevăzător în sensul art. 89 din Legea nr.3/1977, neexistând nicio probă în acest sens la dosar pe care prima instanță să își întemeieze soluția, nevăzătorii fiind încadrați în gradul I de invaliditate, doar în cazul acestora art. 89 din Legea nr.3/1977 și art. 11 alin. 1 din Legea nr. 57/1992 stabilind un stagiu complet de cotizare de 15 ani pentru bărbați.
Nu pot fi reținute nici considerentele primei instanțe referitoare la incidența în speță a Deciziei în interesul legii nr.9 din 14 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece aceasta se referă la stagiul complet de cotizare utilizat pentru recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevăzătoare ale căror drepturi care s-au deschis în perioada 01 iulie 1977- 31 martie 2001, or intimatul-reclamant nu face parte din această categorie, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. 89 din Legea nr.3/1977.
În aceste condiții, decizia de recalculare nr._/01.03.2012 a fost corect emisă, contestația împotriva acesteia fiind neîntemeiată, în mod greșit prima instanță dispunând anularea ei.
Ca urmare a utilizării unui stagiu complet de cotizare de 15 de ani, drepturile de pensie de care a beneficiat intimatul au fost calculate greșit, punctajul mediu anual de 1,_ puncte fiind rezultatul împărțirii la 15 a punctajului total, în mod corect acesta urmând a fi stabilit prin împărțirea la 20. Acesta a fost motivul pentru care a fost emisă decizia de debit nr._/01.03.2012 prin care s-a urmărit recuperarea, în temeiul art.179 din Legea nr.263/2010, a sumei de 8343 lei, încasată necuvenit în perioada 1.04._12. Din conținutul deciziei de recuperare a sumelor încasate necuvenit, contestată de asemenea în cauză, rezultă că motivul constituirii debitului a fost tocmai revizuirea deciziei emise în baza OUG nr.4/2005, revizuire ce s-a efectuat prin decizia nr._/01.03.2012, analizată anterior. Stabilind că în mod corect s-a procedat la revizuire și că utilizarea unui stagiu complet de cotizare mai mic a determinat încasarea unor sume necuvenite de către intimat, calculate potrivit buletinului de calcul anexă la decizia de debit, intimata a făcut aplicarea dispozițiilor art.179 din Legea nr.263/2010, potrivit cărora sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani.
Curtea constată că aspectul referitor la stagiul complet de cotizare ce trebuia avut în vedere a fost invocat de recurenta-pârâtă și în fața instanței de fond, atât prin întâmpinare, cât și prin obiecțiunile la raportul de expertiză. Cu toate acestea, prima instanță, cu o motivare contradictorie și lipsită de temei, a omologat raportul de expertiză care a stabilit punctajul mediu anual și a calculat drepturile de pensie, atât începând cu data de 01.04.2009, cât începând cu data de 01.06.2012, având în vedere un stagiu complet de cotizare greșit de 15 ani, deși, așa cum am arătat, în cazul reclamantului trebuia utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
În aceste condiții, constatând că toate calculele expertului au avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 15 de ani, Curtea constată că nu se poate omologa raportul de expertiză, expertul stabilind greșit drepturile cuvenite intimatului și diferențele datorate. Referitor la drepturile cuvenite intimatului începând cu data de 01.04.2009, chiar expertul la fila 109 dosar de fond a constat că dacă ar fi fost utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 57/1992, punctajul mediu anual ar fi fost de 0,_ puncte, Curtea reținând că în mod corect a fost reținut punctajul mediu 0,_ în decizia de revizuire nr._/01.03.2012, diferența de la ultima cifră fiind determinată de rotunjirea de către expert celei de-a cincea zecimale.
În aceste condiții, Curtea constată că diferențele de drepturi de pensie calculate în decizia de debit, în termenul de prescripție de 3 ani, cu respectarea art.179 din Legea nr.263/2010, în funcție de un punctaj mediu anual de 0,_ puncte, corect reținut prin decizia de revizuire din data de 1.03.2012, au fost corect stabilite, contestația reclamantului fiind nefondată și sub acest aspect. În consecință sunt nefondate și pretențiile accesorii ale intimatului-reclamant referitoare la sistarea recuperării debitului și restituirea sumelor reținute în baza deciziei de debit. Diferențele de drepturi de pensie acordate de prima instanță pe perioada 1.04._14 au fost calculate pe cererea completatoare formulată de reclamant la data de 11.12.2013, din care rezultă că acestea au fost solicitate ca urmare a criticilor invocate împotriva deciziei de revizuire din 1.02.2013 și a deciziei de debit emise cu aceeași dată. Instanța le-a acordat ca urmare a calculelor efectuate de expert, dar, așa cum am arătat, acesta a utilizat un stagiu complet de cotizare greșit de 15 ani, motiv pentru care acestea nu pot fi reținute. În plus, în ceea ce privește cererea de valorificare a adeverințelor 59, 60, 61 din 5.04.2012 și nr.290 din 10.04.2012, reclamantul a solicitat doar recalcularea pensiei prin emiterea unei noi decizii de către C. de pensii, fără a sesiza instanța cu o cerere referitoare la plata unor eventuale diferențe.
Nu pot fi reținute apărările intimatului din înscrisul intitulat „Întâmpinare – concluzii”, deoarece art.6 alin.2 la care face trimitere acesta se referă la menținerea cuantumul pensiei aflate în plată în situația dacă acesta este mai mare decât cuantumul pensiei aferent noului punctaj. Intimatul, reprezentat de avocat, confundă punctajul stabilit în cadrul recalculării cu noțiunea de cuantum al pensiei, legea stabilind menținerea cuantumului pensiei și nu menținerea punctajului anterior, acordat artificial anterior recalculării în baza OUG nr.4/2005 pentru pensiile stabilite înainte de . Legii nr.19/2000. În cazul intimatului, la recalcularea din 2005, s-a făcut aplicarea dispozițiilor respective, fiind menținut cuantumul mai favorabil de 405 lei, deoarece chiar și cu utilizarea stagiului de 15 ani, cuantumul pensiei aferent noului punctaj era mai mic decât cel aflat în plată. Acest aspect rezultă atât din decizia inițială de recalculare din data de 1.12.2005, cât și din decizia de revizuire din data de 1.03.2012. Debitul a fost constituit însă pentru perioada 1.04._12, motiv pentru care, calculând drepturile de pensie începând cu data de 1.04.2009, cu utilizarea stagiului complet de cotizare de 20 de ani, rezultând un punctaj mediu anual de 0,_ puncte, cuantumul pensiei aferent acestui punctaj pentru aprilie 2009 era de 630,69 lei( 0,_ puncte x 718,4(valoarea punctului de pensie la acea dată) = 630,_ lei). Deci cuantumul pensiei aferent noului punctaj era mai mare decât cel avut în plată anterior procesului de recalculare în baza OUG nr.4/2005, motiv pentru care nu sunt temeinice susținerile intimatului, în buletinul de calcul aferent deciziei de debit fiind reținută ca pensie cuvenită pentru aprilie 2009 suma de 631 lei. Dispozițiile art.6 alin.2 se aplică la data recalculării potrivit actului normativ respectiv și nu la data revizuirii deciziei de recalculare(1.03.2012), deoarece acestea se referă la menținerea cuantumului cuvenit sau aflat în plată până la data la care, prin aplicarea formulei de calcul prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se va obține un cuantum al pensiei mai mare decât cel anterior procesului de recalculare. Or, în cazul intimatului, cuantumul pensiei anterior procesului de recalculare prevăzut de OUG nr.4/2005 era 405 lei.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și, în limita criticilor formulate, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge contestația formulată împotriva deciziei nr._/01.03.2012 privind recalcularea pensiei și a deciziei de debit nr._/01.03.2012 emise de CLP Sector 3, precum și cererile accesorii privind sistarea recuperării debitului și restituirea sumelor reținute în baza deciziei de debit.
Având în vedere că recurenta nu a invocat critici pe aspectul valorificării adeverințelor reținute de prima instanță, ci doar pe stagiul complet folosit inclusiv la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a veniturilor din aceste adeverințe, Curtea va înlătura dispozițiile primei instanțe referitoare la punctajul mediu anual calculat în baza stagiului complet de 15 ani, dar va menține dispozițiile primei instanțe privind obligarea intimatei să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei cuvenite contestatorului, începând cu data de 01.06.2012, cu valorificarea tuturor veniturilor atestate de adeverințele nr.59/05.04.2012 emisă de . nr.290/10.04.2012 emisă de ROMCARTON, precum și cu privire la cheltuielile de judecată.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, având în vedere dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, constatând culpa procesuală a intimatului, Curtea va respinge pretențiile acestuia cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.6859/11.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul G. P..
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Respinge contestația formulată împotriva deciziei nr._/01.03.2012 privind recalcularea pensiei și a deciziei de debit nr._/01.03.2012 emise de CLP Sector 3, precum și cererile accesorii privind sistarea recuperării debitului și restituirea sumelor reținute în baza deciziei de debit.
Menține dispozițiile primei instanțe privind obligarea intimatei să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei cuvenite contestatorului, începând cu data de 01.06.2012, cu valorificarea tuturor veniturilor atestate de adeverințele nr.59/05.04.2012 emisă de . nr.290/10.04.2012 emisă de ROMCARTON, precum și cu privire la cheltuielile de judecată.
Respinge cererea intimatului privind plata cheltuielilor de judecată în recurs, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.03.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. A. A. I. M. C.
T. C.
Grefier,
I. B.
Red.M.C
Tehnored: C.C./2ex./ 09.03. 2015
Jud.fond: D. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 146/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... → |
|---|
