Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1915/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1915/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 2869/87/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 663/2015)
DECIZIE Nr. 1915/2015
Ședința publică de la 25 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D. B.
Judecător M. P.
Grefier R. N. C.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de apelanta-reclamantă I. F., împotriva sentinței civile nr.1700 din data de 26.11.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal – Complet specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți: ȘCOALA GENERALĂ CU C. I - VIII C., C. L. AL COMUNEI C. și P. - INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI C., cauza având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelanta-reclamantă a solicitat, prin cererea de apel, ca judecata să aobă loc în lipsa sa, precum și că, în cauză, părțile au fost citate pentru ora 12:00, iar în cadrul procedurii prealabile motivele de apel au fost comunicate intimaților la data de 11.02.2015, după care:
Curtea dispune reluarea cauzei la ora 12:00.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că, în cauză, s-a solicitat judecata în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, constatând că apelul este în stare de judecată, în raport de dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă, îl reține în pronunțare.
CURTEA ,
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin sentinței civile nr.1700/26.11.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de muncă, Asigurări sociale, C. administrativ fiscal – complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta I. F., împotriva pârâților ȘCOALA CU CLS. I - VIII C.,C. L. AL COMUNEI C. și P. - INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI C.; au fost obligați pârâții să plătească reclamantei dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite, conform sentințelor civile nr. 247/04.02.2010, nr. 1635/02.06.2010 și nr. 1638/02.06.2010, pronunțate de Tribunalul Teleorman, începând cu data de 23.09.2011 și până la data plății efective; au fost respinse pretențiile aferente perioadei 04.02._11, fiind prescris dreptul material la acțiune.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr.247 din 04 februarie 2010, nr.1635 din 02 iunie 2010 și nr.1638 din 02 iunie 2010, pronunțate de Tribunalul Teleorman, pârâții au fost obligați să plătească reclamantei drepturi salariale, achitând doar o parte din aceste drepturi, invocând dispozițiile O.U.G. nr. 75/2008 și O.U.G. nr. 71/2009, pentru a amâna plata diferențelor.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.71/2009, s-a prevăzut că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o perioadă inițial cuprinsă între 2010-2012. Prin acte normative ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr.45/2010, Legea nr.230/2011) au fost aduse modificări sub aspectul perioadei și procentelor de plată, urmând ca executarea obligațiilor să fie finalizată în anul 2016.
Împrejurarea că prin dispozițiile art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată s-a prevăzut actualizarea acestor sume cu indicele prețurilor de consum, comunicat de Institutul Național de S. nu reprezintă un impediment legal în acordarea dobânzii legale penalizatoare, cu titlu de daune – interese moratorii, deoarece prin neexecutarea integrală a obligației de plată la data la care sumele erau datorate, adică la momentul când creanțele au devenit certe, lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul creditorilor un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Actualizarea creanțelor nu asigură repararea integrală a prejudiciului produs, având o natură juridică diferită de aceea a dobânzii solicitate de reclamanți.
Astfel, actualizarea creanței cu indicele de inflație reprezintă un calcul matematic, aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la puterea lor de cumpărare. Scopul actualizării fiind acela de a menține valoarea reală a obligației monetare la data efectuării plății, aceasta se acordă cu titlu compensatoriu (damnum emergens).
În schimb, dobânda legală penalizatoare, reprezentând câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut din investirea banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, se acordă cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere și acoperă beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Așadar, acordarea dobânzii legale, până la data plății integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflație nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispozițiile art. 1084 din Codul civil din anului 1864, respectiv art. 1531 din Codul civil din anul 2009.
S-a reținut și că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 nu au produs efecte în privința exigibilității creanțelor, în sensul amânării scadenței acestora.
Astfel, creanțele recunoscute în favoarea reclamantei, fiind certe, lichide și exigibile, obligația de plată este cu execuție imediată, chiar de la data pronunțării hotărârilor în primă instanță, potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul muncii, republicat (fost art. 289 din același act normativ, anterior republicării). Aceasta înseamnă că plata trebuia făcută la momentul nașterii raportului juridic obligațional, obligația rezultată din aceste titluri executorii nefiind afectată de vreun termen.
Mai mult, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată nu s-a negat existența și întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu s-a refuzat punerea acestora în executare, ci s-a stabilit o modalitate de executare eșalonată a obligaților de plată conținute în aceste titluri.
Acest act normativ nu are semnificația exonerării debitorilor de plata daunelor interese moratorii, întrucât art. 1082 din Codul civil din anul 1864, respectiv 1530 din Codul civil din anul 2009, consacră principiul răspunderii debitorului pentru executarea cu întârziere, acesta putând fi obligat la despăgubiri, indiferent dacă a acționat cu intenție sau din culpă.
Răspunderea sa civilă va fi atrasă ori de câte ori nu se dovedește existența unei cauze străine, exoneratoare de răspundere, reprezentată fie de cazul fortuit, forța majoră, fapta creditorului însuși ori fapta unui terț pentru care debitorul nu este ținut a răspunde. În plus, pentru ca fapta unui terț să producă efectul exonerator, este necesar ca aceasta să aibă caracteristicile forței majore sau ale cazului fortuit.
Or, eșalonarea plății instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată nu este o cauză exoneratoare de răspundere, ci constituie un eveniment pe care debitorii, deși îl puteau prevedea, nu au luat măsuri corespunzătoare, pentru a evita neexecutarea.
Ca atare, în interpretarea dispozițiilor art.1073, art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 și art. 1535 din Codul civil din anul 2009, reclamanta este îndreptățită la acordarea daunelor - interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a obligațiilor rezultate din titlurile executorii.
Pentru aceste considerente s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, obligând pârâții să plătească reclamantei dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite, conform sentințelor civile nr. 247/04.02.2010, nr. 1635/02.06.2010 și nr. 1638/02.06.2010, pronunțate de Tribunalul Teleorman, începând cu data de 23.09.2011 și până la data plății efective.
Fiind admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 04.02._11 s-au respins aceste pretenții ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termenul legal și motivat, apelantul-reclamant I. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, invocând, în drep, dispozițiile art. 470 și art. 480 lin. (2) - ultima teza din N.C. pr. civ.,și art. 1073, art. 1082, art. 1088, art. 1101 din vechiul Cod civil, art.1531 alin. (1), alin. (2) teza I și art.1535 alin. (1) din N.C. civ., O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar – fiscale în domeniul bancar, decizia în interesul Legii nr. 2 din 17.02.2014, în dosarul 21/2013, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apelantul-reclamant a susținut că a formulat, la data de 23.09.2014, o acțiune prin care a cerut, în contradictoriu cu pârâții-intimați, obligarea acestora la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale penalizatoare, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil în sarcina debitorului prin titluri executorii, de la data emiterii acestora și în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor pe care i le datorează pârâții cu titlu de drepturi salariale, conform sentințelor pronunțate în favoarea reclamantului, respectiv titlurile executorii anexate cererii de chemare în judecată.
Apelantul-reclamant arată că, în susținerea acțiunii sale, a administrat proba cu înscrisuri, din care a reieșit, fără putința de tăgada, că el, reclamantul avea dreptul la daune-interese moratorii, astfel încât cererea sa, așa cum a fost formulată în fața instanței de fond, era întemeiata în totalitate în fapt și în drept.
Cu toată această stare de fapt și de drept arătata în acțiunea formulată în fond, dovedită prin probele administrate, instanța de fond a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru perioada 04.02._11 excepția ulterior fiind admisă și ca urmare a respins ca prescris dreptul de a cere acordarea de dune-interese moratorii pentru perioada respectivă.
În motivarea sentinței pronunțate, instanța de fond, nu a prezentat motivele pentru care a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocata din oficiu, pentru perioada 23.09._11.
Apelantul a considerat ca admiterea excepției este nefondată și neîntemeiată din următoarele motive:
Cererea de chemare în judecată nu a avut ca obiect acordarea unui drept accesoriu creanței rezultate din titlurile executorii anexate acțiunii născut la data pronunțării acestora ci a cerut o reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere și acoperirea beneficiului nerealizat (lucrum cessans) prin acordarea de daune-interese moratorii, conform VCC și NCC, ca urmare a neexecutării într-un termen rezonabil a obligației stabilite în sarcina debitorilor. Mai mult conform art. 1535 alin. (1) NCC în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadentă până în momentul plătii, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În consecința dreptul material la acțiune nu este prescris deoarece cererea de acordare a daunelor-interese moratorii nu se naște odată cu data emiterii titlurilor executorii ci ulterior ca urmare a neexecutării integrale sau parțiale a obligației de plată stabilită în sarcina debitorilor.
Creanța pe care apelantul o are nu a fost achitată integral de către debitori nici până în prezent, debitorii plătind în transe pe o perioadă ce depășește mai mult de 5 ani de la data emiterii titlurilor executorii, eșalonarea plații creanței întinzându-se până la sfârșitul anului 2016 conform OG nr.71/2009. Consecință a eșalonării, cursul prescripției s-a întrerupt prin acte voluntare de executare, prin plata trimestrială a creanței conform ordonanței mai sus rubricată, având ca efect ștergerea prescripției începută înainte de a se fi ivit cauza de întrerupere, începând să curgă o nouă prescripție conform art. 2531 alin. (1) și (2) NCPC. Ca urmare a situației de fapt și de drept prezentată, dreptul de a cere acordarea de daune-interese moratorii nu s-a prescris, acest drept fiind în strânsa legătura juridică cu creanța principală.
Pentru toate aceste considerente apelantul a solicitat, reanalizând probele administrate la dosarul cauzei, să admită apelul formulat, să schimbe în parte sentința apelată și pe cale de consecința să admită în totalitate acțiunea formulată în fond de apelant împotriva pârâților-intimați C. L. al Comunei C., P. - Instituția Primarului Comunei C. și Școală cu clasele I-VIII C..
Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor de apel formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin motivele de apel formulate, apelanta-reclamantă I. F. susține că instanța de fond nu a prezentat motivele pentru care a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, pentru perioada 04.02._11. În acest sens, se susține că cererea de chemare în judecată nu a avut ca obiect acordarea unui drept accesoriu creanței rezultate din titlurile executorii anexate acțiunii, născut la data pronunțării acestora, ci a cerut o reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere și acoperirea beneficiului nerealizat (lucrum cessans), prin acordarea de daune-interese moratorii, conform VCC și NCC, ca urmare a neexecutării, într-un termen rezonabil, a obligației stabilite în sarcina debitorilor. Mai mult, conform dispozițiilor art. 1535 alin. (1) NCC, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență și până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În consecință, dreptul material la acțiune nu este prescris, deoarece cererea de acordare a daunelor-interese moratorii nu se naște odată cu data emiterii titlurilor executorii, ci ulterior, ca urmare a neexecutării, integrale sau parțiale, a obligației de plată stabilită în sarcina debitorilor.
Curtea apreciază că acest motiv de apel este nefondat, astfel că nu va fi primit.
Astfel, onservă că, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, prin acțiunea dedusă judecății, apelanta-reclamantă I. F. a chemat în judecată pârâții: Școala cu clasele I-VIII C., județul Teleorman, C. L. al Comunei C., județul Teleorman, P. - Instituția Primarului Comunei Cringu, județul Teleorman pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale penalizatoare reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de către creditor prin executarea, cu întârziere, a obligației de plată stabilită irevocabil în sarcina debitorilor prin titluri executorii, de la data emiterii acestora și în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor pe care i le datorează cu titlu de drepturi salariale, conform sentințelor si deciziilor pronunțate în favoarea sa.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta arată că ea se află în posesia următoarelor titluri executorii: sentința civilă nr.247 din 04 februarie 2010, sentința civilă nr.1635 din 02 iunie 2010 și sentința civilă nr.1638 din 02 iunie 2010, ale Tribunalului Teleorman.
Or, în raport de data sesizării instanței de judecată (23.09.2014) și datele la care sentinței invocate ca titluri executării (04.02.2010 și 02.06.2010), având în vedere și dispozițiile art. 171 din Codul muncii, potrivit cărora: dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a constatat că, pentru perioada 04.02.2010 – 22.09.2011, drepturile solicitate sunt prescrise.
Prin ultima critică, apelanta-reclamantă susține că nu a fost achitată integral, de către debitori, nici până în prezent, creanța pe care ea o are, debitorii plătind în tranșe, pe o perioadă ce depășește mai mult de 5 ani de la data emiterii titlurilor executorii, eșalonarea plății creanței întinzându-se până la sfârșitul anului 2016, conform dispzițiilor O.G. nr. 71/2009.
Acest aspect a fost analizat de prima instanță, care, în mod corect, a statuat că, fiind certe, lichide și exigibile creanțele recunoscute în favoarea reclamantei, obligația de plată este cu execuție imediată, chiar de la data pronunțării hotărârilor în primă instanță, potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul muncii, republicat (fost art. 289 din același act normativ, anterior republicării). Aceasta înseamnă că plata trebuia făcută la momentul nașterii raportului juridic obligațional, obligația rezultată din aceste titluri executorii nefiind afectată de vreun termen.
Mai mult, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată nu s-a negat existența și întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu s-a refuzat punerea acestora în executare, ci s-a stabilit o modalitate de executare eșalonată a obligaților de plată conținute în aceste titluri.
Acest act normativ nu are semnificația exonerării debitorilor de plata daunelor interese moratorii, întrucât art. 1082 din Codul civil din anul 1864, respectiv 1530 din Codul civil din anul 2009, consacră principiul răspunderii debitorului pentru executarea cu întârziere, acesta putând fi obligat la despăgubiri, indiferent dacă a acționat cu intenție sau din culpă. Răspunderea sa civilă va fi atrasă ori de câte ori nu se dovedește existența unei cauze străine, exoneratoare de răspundere, reprezentată fie de cazul fortuit, forța majoră, fapta creditorului însuși ori fapta unui terț pentru care debitorul nu este ținut a răspunde. În plus, pentru ca fapta unui terț să producă efectul exonerator, este necesar ca aceasta să aibă caracteristicile forței majore sau ale cazului fortuit.
Or, eșalonarea plății instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată, nu este o cauză exoneratoare de răspundere, ci constituie un eveniment pe care debitorii, deși îl puteau prevedea, nu au luat măsuri corespunzătoare, pentru a evita neexecutarea.
Ca atare, prima instanță a realizat incidența, în cauză, a dispozițiilor art.1073, art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 și art. 1535 din Codul civil din anul 2009, potrivit cărora apelanta-reclamanta este îndreptățită la acordarea daunelor - interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a obligațiilor rezultate din titlurile executorii.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat și va menține, ca legală și temeinică, sentința atacată, întrucât aceasta a fost pronunțată atât cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății, cât și cu interpretarea și aplicarea corespunzătoare a normelor de drept incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă I. F.,CNP_ cu domiciliul în T. M., ., Județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr.1700 din data de 26.11.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal – Complet specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți: ȘCOALA GENERALĂ CU C. I - VIII C., C. L. AL COMUNEI C. și P. - INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI C., toate cu sediul în C. jud. Teleorman,.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25.05.2015.
Președinte, E. D. B. | Judecător, M. P. | |
Grefier, R. N. C. |
red.: M.P./10.08.2015
dact.: C.C./6 ex./10.07.2015
Jud. fond: V. V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 994/2015.... | Despăgubire. Decizia nr. 3033/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
