Recalculare pensie. Decizia nr. 1494/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1494/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 6778/3/2014
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (746/2015)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1494
Ședința publică de la 05.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- A. D. Ș.
JUDECĂTOR - A. F.
JUDECĂTOR - L. U.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului, în complet de divergență, declarat de apelantul BORANGHIC A. împotriva sentinței civile nr.8783/25.09.2014, pronunțată de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constată închisă etapa cercetării judecătorești, declară deschise dezbaterile și având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8783/25.09.2014, pronunțată de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._ a fost. admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul B. A., în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Municipiului București. A fost obligată pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia cuvenita reclamantului, începând cu data de 01.01.2014, cu luarea in considerare si a veniturilor atestate de adeverința nr. L1/C_ /02.12.2013 emisă de STFC București. A fost obligată pârâta la plata către reclamant a diferenței dintre pensia cuvenită conform prezentei sentințe și pensia efectiv încasată, începând cu data de 01.01.2014 la zi. Au fost respinse cererile având ca obiect revizuirea pensiei prin acordarea punctajului suplimentar conform OUG nr.100/2008, plata diferențelor de drepturi de pensie, actualizate cu indicele de inflație, ca neîntemeiate. A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: prin decizia nr._/09.02.1998 emisă de parată (fila 10), au fost acordate drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului, începând cu data de 04.03.1998, in baza Legii nr. 3/1977.
La data de 03.12.2013 reclamantul s-a adresat paratei cu cererea nr._ (filele 17 si 23), prin care a solicitat valorificarea adeverintei nr. L1/C_ /02.12.2013 eliberata de STFC Bucuresti.
La data de 01.04.2014 parata a emis decizia nr._ (fila 30) privind recalcularea pensiei conform art.107 alin.3 si 4 din Legea nr. 263/2010, prin care a respins cererea de recalculare a drepturilor de pensie.
Veniturile din adeverinta nr. L1/C_ /02.12.2013 eliberata de STFC Bucuresti trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observa, așadar, ca pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat si de către angajatorul emitent al adeverințelor din cauza de fata.
O data reținut acest aspect, se cuvin a fi precizate dispozițiile art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora „sistemul public se organizează si funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”. Acest principiu este preluat din vechea reglementare, respectiv art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, și poate fi rezumat, în esență, la faptul că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Principiul este dezvoltat in dispozițiile următoare din același act normativ, in secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art. 96 din Legea nr. 263/2010, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice.
Veniturile menționate in adeverința în cauza nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau si se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Noile reglementări privind calculul drepturilor de pensie, instituite prin Legea nr. 19/2000 și ulterior prin legea nr.263/2010, au fost construite in jurul acestui principiu fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași.
Prin decizia nr.19/17.10.2011, obligatorie, Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul în interesul legii, a stabilit că formele de retribuire obținute în acord global trebuie luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și dacă pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
În speță, deși cererea de valorificare a veniturilor a fost depusă și soluționată sub incidența noii reglementări în materie, respectiv Legea nr. 263/2010, pentru identitate de rațiune, prin prisma prevederilor Legii nr. 263/2010, valorificarea veniturilor suplimentare este posibilă doar dacă sunt îndeplinite aceleași condiții ca și cele expuse în Decizia nr. 19 din 17.10.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art. 106 și art. 107 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, instanța a obligat parata să emita o decizie, prin care să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului, începând cu data de 01.01.2014, cu luarea în considerare și a veniturilor atestate de adeverința nr. L1/C_ /02.12.2013 eliberata de STFC Bucuresti.
Intimata a calculat si plătit reclamantului drepturi de pensie in cuantum mai mic decat cel cuvenit, provocând in patrimoniul acestuia un prejudiciu, care se impune a fi reparat. Prin urmare, instanța a apreciat ca este întemeiat si capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata către reclamant a diferentelor dintre pensia cuvenită si cea efectiv incasată, incepand cu data de 01.04.2014 la zi.
Cu privire capatul de cerere privind revizuirea drepturilor de pensie ale reclamantului prin valorificarea punctajelor suplimentare prevăzute de OUG nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010, instanta retine ca drepturile de pensie pentru limită de vârstă s-au stabilit în favoarea reclamantului în temeiul Legii nr. 3/1977, prin Decizia nr._/09.02.1998 emisă de parată, începând cu data de 04.03.1998 și au fost revizuite în temeiul OUG nr.4/2005, prin Decizia nr._/13.05.2010 emisă în executarea sentintei civile nr. 7794/09.12.2009, punctajul mediu anual fiind calculat pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, astfel cum rezultă din buletinul de calcul (fila 12).
Potrivit art. II lit. a din OUG nr.100/2008, beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, precum și de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
De asemenea, art.169 alin.1 din Legea nr.263/2010 prevede că pensionarii sistemului public de pensii, ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie .001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă. A..2 al art.169 stabilește însă că prevederile alin.1 nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
În procesul de recalculare a pensiei, întemeiată pe dispozițiile OUG nr. 4/2005, reclamantul a beneficiat de utilizarea, la determinarea punctajului mediu anual, a vechimii în muncă ce era necesară deschiderii dreptului său la pensie, astfel cum era aceasta reglementată de legea nr.3/1977, în baza căreia s-a pensionat.
Însă, potrivit textelor legale amintite, sunt exceptate de la acordarea unui număr suplimentar de puncte, pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I sau a II a de muncă, acele persoane care au beneficiat deja de o reducere a stagiului complet de cotizare în baza unor norme speciale.
În speță, dispoziția legii nr.3/1977 referitoare la vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie, pe baza căreia s-a reținut stagiul complet de cotizare de 20 de ani, avut în vedere la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului în baza sentintei civile nr. 7794/2009 reprezintă o dispoziție legală cu caracter special, în raport cu prevederile legii nr.19/2000 și, ulterior, cu cele ale legii nr. 263/2010, întrucât derogă de la dispozițiile acestora în ceea ce privește stagiul complet de cotizare.
Interpretarea dată de reclamant, în sensul că legea nr.3/1977 nu constituie un act normativ cu caracter special, ci este legea generală ce era în vigoare la data deschiderii drepturilor de pensie, nu poate fi acceptată întrucât caracterul normei este analizat la data operațiunii de recalculare, întemeiată pe dispozițiile OUG nr. 4/2005 și ale OUG nr.100/2008, când legea nr.3/1977 nu mai reprezenta dreptul comun în materie de pensii din sistemul public de asigurări sociale, dar și prin prisma prevederilor conținute în această normă, stagiul complet de cotizare constituit din vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de legea nr.3/1977, pentru persoanele care au realizat vechime în grupa I sau a II-a de muncă, fiind mai avantajos decât cel reglementat de legea nr.19/2000 și, deci, derogând de la norma de drept comun în vigoare la data demarării procedurii de recalculare.
În consecință, este evident că, față de aceste dispoziții referitoare la interdicția de recalculare a pensiilor celor care au beneficiat deja de o reducere a stagiului complet în baza unor norme speciale, cum este art. 14 din Legea nr.3/1977, pensia reclamantului nu poate fi supusă decât uneia dintre cele două proceduri, căci în caz contrar ar însemna ca reclamantul să obțină două beneficii pentru activitatea desfășurată în locuri încadrate în grupă de muncă, și anume stagiul complet de cotizare derogator, mai favorabil, și majorările de punctaj, ceea ce ar fi inechitabil față de persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis începând cu data intrării în vigoare a legii nr.19/2000, care pentru același stagiu realizat în grupe de muncă ar primi numai beneficiul majorării punctajelor.
Pentru aceste considerente, cererea reclamantului de revizuire a drepturilor de pensie prin valorificarea de punctaje suplimentare pentru perioada stagiului de cotizare realizat în condiții de grupă de muncă, precum și capătul de cerere accesoriu, având ca obiect obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită, provenind din revizuirea drepturilor, și cea încasată, actualizate cu indicele de inflație, au fost respinse ca neîntemeiate.
In baza art. 453 Cod pr. civ., instanta a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecata, constând in onorariu de avocat, conform chitantei de la fila 8.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat,reclamantul BORANGHIC A..
În motivarea apelului, apelantul a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul de a se dispune revizuirea drepturilor de pensie prin valorificarea punctajelor suplimentare prevăzute de OUG nr. 100/2008 si art. 169 din Legea nr. 263/2010 si plata diferențelor prin neacordarea punctajelor suplimentare actualizate cu indicele de inflație la data plații efective.De asemenea solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate la instanța de fond și apel conform chitanțelor, pentru următoarele motive:
Susține că instanța de fond in mod greșit a respins acțiunea, invocând faptul ca apelantul a beneficiat de un stagiu derogator, special, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, in opinia instanței echivalează cu lege speciala, respectiv „act normativ cu caracter special”.
În opinia apelantului instanța de fond a făcut o greșita interpretare a noțiunii de „acte normative cu caracter special " folosita in cuprinsul art. 169 din Legea nr. 263/2010.
Apelantul nu intră in categoria persoanelor pentru care s-au aplicat acte normative speciale cum ar fi: de ex HG 267/1990, HG 610/1990, HG 407/1990 etc.
Susține că a beneficiat de stagiul complet de cotizare de 20 ani prevăzut de legislația in vigoare în perioada respectiva, respectiv art. 14 din Legea 3/1977.
Legea nr. 3/1977 nu poate fi considerat, un act normativ cu caracter special întrucât a constituit drept comun in materie de pensii anterior intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000.
Nici împrejurarea ca in cadrul Legii nr. 3/1997 au existat norme generale si norme derogatorii referitoare la vechimea in munca necesara pt. deschiderea dreptului la pensie, vechime care ulterior, in sistemul Legii nr. 19/2000, a constituit „stagiul complet de cotizare " in raport de care se calcula punctajul mediu anual, nu poate fi interpretat in sensul ca normele derogatorii cuprinse in art. 14 din Legea nr. 3/1977 reprezintă „acte normative cu caracter special”.
Mai mult, un articol dintr-o lege (art. 14) nu poate fi considerat in sine act normativ, totodată, un articol dintr-o lege care constituie dreptul comun . nu se poate considera ca are „caracter Special”.
In consecința apelantul consideră că are dreptul la recalcularea pensiei atât in temeiul OUG nr. 100/2008, cât și în temeiul art. 169 din Legea nr. 263/2010 cu menținerea stagiului complet de cotizare de 20 ani, prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Deși legal citată, intimata nu a depus întâmpinare.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Se retine ca drepturile de pensie ale apelantului-reclamant s-au deschis in sub imperiul Legii nr. 3/1977. Din datele existente la dosarele de pensionare rezulta ca acesta au o vechime în muncă în grupa I de peste 20 de ani .
Potrivit sentinței civile nr. 7794/09 12 2009 pronunțată de Tribunalul București, i s-a recunoscut reclamantului un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, situație în care, și în raport de prevederile HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005, s-a procedat la recalcularea drepturilor de pensionare prin folosirea acestui stagiu, emițându-se o decizia de recalculare în urma căreia s-a mărit punctajul mediu anual, reclamantul primind și o diferență pe o perioadă anterioară.
Potrivit art. 78 2 din Legea nr. 19/2000 astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 100/2008 „ (1) Asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiază de un număr suplimentar de puncte, după cum urmează:
a) 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă;
b) 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare, prevăzute în anexa nr. 3, în funcție de data nașterii, respectiv stagiile complete de cotizare în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 167^1."
De asemenea, prin art. II din OUG nr. 100/2008 s-a statuat că prevederile art. 78^2 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se aplică și persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
De asemenea art. 169 alin.1 și 2 din Legea nr. 263/2010 prevede că: „(1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:
a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;
b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.”
Astfel, urmare a pronunțării unei hotărâri judecătorești, drepturile de pensie ale apelantului au fost stabilite cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani prevăzut de art. 14 alin. 1 lit. b din Legea nr. 3/1977, dispoziție cu caracter special față de norma generală de la art. 8 din Legea nr. 3/1977 care prevedea un stagiu complet de cotizare în cazul bărbaților de 30 de ani. O dispoziție legală dintr-un anumit act normativ poate avea caracter special față de o altă dispoziție legală din același act normativ, aceasta fiind și situația în cazul prevederilor art. 14 alin. 1 lit. b din Legea nr. 3/1977 raportat la art. 8 din Legea nr. 3/1977.
Pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 lit b din Legea nr. 3/1977, dispoziție cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative, în cazul recurentului este vorba de un stagiu complet de 20 de ani.
Pentru persoanele care au desfășurat activitate pentru o anumită perioadă în grupa I (20 de ani) sau în grupa a II-a de muncă ( 25 de ani) prin OUG nr. 4/2005 și pensionați în temeiul Legii nr. 3/1977 s-a recunoscut drept beneficiu luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare egal cu vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie, stagiu care prin ipoteză era mai mic decât cel general valabil pentru celelalte persoane pensionate sub imperiul Legii nr. 3/977. Ulterior, prin art. 78 2 din Legea nr. 19/2000 s-a recunoscut asiguraților care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiu unui număr suplimentar de puncte.
Prin art. II din OUG nr. 100/2008 si art. 169 alin 2 din Legea nr. 263/2010 legiuitorul a urmărit a se evita cumularea de către același pensionar a mai multor beneficii ca urmare a activității desfășurate în grupe de muncă. Rezulta in mod evident din modalitatea de redactare a acestor texte de lege ca legiuitorul a exclus de la acordarea punctajului suplimentar pentru munca in grupe persoanele care au beneficiat de un stagiu complet de cotizare redus .
Nu se poate aprecia ca prevederile care dispun cu privire la un stagiu complet de cotizare redus nu ar avea caracter de „lege speciala” pentru ca sunt incluse in Legea nr. 3/1977 . Referirea la stagii prevăzute de acte normative cu caracter special din art. II din OUG nr. 100/2008 si art. 169 alin 2 din Legea nr. 263/2010 este una generica, fara a se mentiona expres ca sunt excluse stagiile de cotizare reduse, prevazute de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Prin urmare solutia instantei de fond de respingere a acestei cereri a reclamantului este legală si temeinică, pentru toate aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art. 480 alin 1 Noul C., Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Respinge apelul declarat de apelantul BORANGHIC A., CNP:_, cu domiciliul în București, .. 8, Sector 6, împotriva sentinței civile nr.8783/25.09.2014, pronunțate de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI , cu sediul în București, Calea V. nr. 6, Sector 3, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.05.2015.
Președinte, Judecător,
A. D. Ș. L. U.
Grefier,
E. D. C.
Red. ADȘ/15 Mai 2015
D.E.C/07 Mai 2015
Jud. fond: C. C.
Cu opinia separată a d-nei judecător A. F. în sensul admiterii apelului și admiterii acțiunii.
Dispozițiile legale la care se referă majoritatea judecătorilor care a judecat prezentul apel în complet de divergență, respectiv prevederile OUG nr.100/2008, fac vorbire despre acte normative cu caracter special, iar nu despre dispoziții speciale, deși nimic nu ar fi împiedicat legiuitorul ca, dacă ar fi considerat necesară redefinirea acestei pretinse categorii de exceptați de la beneficiile OUG nr.100/2008, la momentul modificării actului normativ, să includă în texul acestuia, respectiv în cuprinsul art.169 alin 2. din Legea nr.263/2010, sintagma de „dispoziții cu caracter special din acte normative”,
Or această modificare nu s-a operat, deși, spre exemplu, OUG nr.100/2008 a fost modificată de nu mai puțin de opt ori până la data sesizării instanței de fond de către reclamant, formularea din textul legii referitoare la actele normative cu caracter specialnecunoscând nicio schimbare terminologică, ceea ce întărește ipoteza de interpretare conform căreia legiuitorul a avut în vedere acele categorii de pensionari care au ieșit la pensie în baza unor legi speciale și care au lucrat, anterior datei de 1.04.2001, în grupele I și II de muncă, tocmai în scopul de a face imposibilă orice interpretare care ar permite aplicabilitatea ordonanței și acestor categorii.
Nu se poate pune semnul egalității între sintagma acte normative cu caracter special, ceea ce presupune existența unei legi sau a unei ordonanțe în ansamblul său și dispoziții speciale sau cu caracter special care implică doar existența unor dispoziții cu caracter derogatoriu, chiar și în legi cu caracter general.
Altminteri, întregul reprezentat de actul normativ devine similar cu partea componentă, respectiv cu dispoziția legală care intră în cuprinsul unui act normativ, deși legiuitorul, după ce a modificat de opt ori textul legii inițiale, nu a simțit necesar să modifice textul inițial care face vorbire despre întreg, respectiv despre acte normative speciale iar nu despre dispoziții cu caracter special din acte normative.
Este evident că și în anul 2008, dar și după data de 1.01.2011, înainte de apariția deciziei în interesul legii nr.40/2008, legiuitorul nu a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 3/1977, pentru că nu a considerat aplicabile dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977 și nici nu le-a aplicat în procesul de recalculare, decât în urma unor hotărâri judecătorești, așa cum o dovedesc hotărârile judecătorești depuse la dosarul de fond, în baza cărora, majoritatea completului de recurs a apreciat că apelantul ar beneficia de o pensie stabilită în condiții derogatorii de la legea generală, respectiv de la Legea nr.3/1977..
Pentru argumente similare, consider că, în cauză, apelantului trebuia să i se aplice și dispozițiile art.169 alin.1 din Legea nr.263/2010, prevederile alineatului 2 ale aceluiași articol făcând vorbire, similar dispozițiilor OUG 100/2008, despre acte normative cu caracter special speciale care ar exclude pensionarul de la beneficiul acordării punctajului suplimentar, iar nu despre prevederi, dispoziții cu caracter speciale cuprinse în acte cu caracter general, cum este și cazul Legii nr.263/2010.
Însăși modalitatea de formulare din art.169 alin.2 din Legea nr.263/2010 care face referire la „acte normative cu caracter special” face clară interpretarea conform căreia legiuitorul nu a avut în vedere, între actele normative cu caracter special, chiar dispozițiile expuse în Legea nr.263/2010 ce cuprinde dispoziția mai sus citată, pentru că, altminteri, ar fi trebuit adăugat sintagmei „acte normative cu caractere special „ sintagma „precum și în baza unor dispoziții cu caracter special, derogatoriu, din prezenta lege”, aceasta fiind singura interpretare logică posibilă, în condițiile în care, la nivelul anului 2011, anul de intrare în vigoare al Legii nr.263/2010, exista cel puțin un act normativ cu caracter special care reglementa pensiile unor categorii de salariați cărora nu li s-ar fi putut aplica dispozițiile art.169 alin.1 din Legea nr.263/2010, respectiv categoria socio-profesională a magistraților care puteau și pot solicita, la îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr.303/2004, pensie de serviciu.
Judecător,
A. F.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2084/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1961/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
