Pretentii. Decizia nr. 2384/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2384/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 34796/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7856/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.2384/2015
Ședința publică de la 17 iunie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – M. G.
JUDECĂTOR - P. I. N.
GREFIER - S. Ș.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulate de apelantul B. V., împotriva sentinței civile nr.7983/01.09.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. de P. a Municipiului București, cauza pe fond având ca obiect „recalculare pensie”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 iunie 2015, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, cât și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 17 iunie 2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului:
Prin sentința civilă nr.7983/01.09.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins contestația promovată de contestatorul B. V. în contradictoriu cu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul B. V. a fost pensionat în temeiul Legii 3/1977, ulterior drepturile de pensie i-au fost recalculate în temeiul OUG 4/2005, iar prin sentința civilă 2741/30.03.2010 i s-a recunoscut un stagiu complet de cotizare de 20 ani începând cu data de 03.11.2006.
Prin cererea formulată reclamantul solicită a i se acordă și punctajele suplimentare conform OUG 100/2008 și art.169 Legea 263/2010.
Potrivit art. 2 lit. a din OUG 100/2008 beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor OUG 4/2005, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Din dispozițiile legale susmenționate rezultă cu claritate că la stabilirea punctajului mediu anual în temeiul OUG 100/2008 stagiul complet de cotizare ce va fi utilizat este cel prevăzut de lege respectiv de 30 de ani și nu stagiul redus, legiuitorul exceptând expres aplicarea concomitentă a dispozițiilor ordonanței cu dispozițiile referitoare la stagiile complete de cotizare reduse ca urmare a unor acte normative cu caracter special.
Înlăturarea unor inechității apărute prin aplicarea prevederilor Legii nr.19/2000 pentru categoriile de pensionari care – până la data de 01.04.2001 – au desfășurat activități în fostele grupe I și/sau a II - a de munca au determinat apariția OUG 100/2008.
Aceste inechități au fost generate de faptul că formula tehnica de calcul reglementată prin Legea nr. 19/2000, nu permitea utilizarea, la determinarea punctajului mediu anual, și implicit a cuantumului pensiei, a sporurilor suplimentare acordate la vechimea totală în muncă, de 6 luni pentru fiecare an de vechime în grupa I de muncă și, respectiv, de 3 luni pentru fiecare an de vechime în grupa a II-a de muncă, sporuri recunoscute de legislația specifică, în vigoare până la data de 01.04.2001.
Deși în textul enunțat anterior se folosește expresia „act normativ cu caracter special”, sensul acestei reglementări a fost de a înlătura de la aplicarea OUG 100/2008 pensionarii în cazul cărora la calcularea punctajului mediu anual s-au utilizat stagii de cotizare speciale, derogatorii de la dreptul comun, așa cum fost cazul reclamantului care a beneficiat de stagiul de cotizare prevăzut pentru cei care au desfășurat activitate în grupa I de muncă de Legea 3/1977, lege care stabilea cu caracter general un stagiu de 30 de ani pentru bărbați.
Aceleași sunt considerentele în ceea ce privește punctajul prevăzut de art. 169 alin.1 litera a din Legea 263/2010 potrivit căruia: (1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:
a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;
b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.”
În consecință, plecând de la rațiunea și fundamentul acestor acte normative se constată inadmisibilitatea acordării unui punctaj suplimentar în baza OUG nr. 100/2008 și Legea 263/2010 pentru persoanele beneficiare ale unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, ca urmare a valorificării perioadei de activitate în grupa I, iar pe cale de consecință instanța a admis excepția inadmisibilității invocata de parata și a respins acțiunea ca neîntemeiată.
S-a respins și capătul de cerere de valorificare a veniturilor brute obținute de B. V. în perioada 01.01._90 menționate în adeverința nr.243/12.09.2013 emisă de SNTFM CFR MARFA S.A., deoarece conform prevederilor legale, în intervalul_01 au fost valorificate veniturile nete.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal apelantul B. V., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, apel întemeiat pe dispozițiile art.480 C. pr. civ.
În susținerea apelului a arătat că prin hotărârea ce instanța o va pronunța să se dispună modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul să dispună revizuirea drepturilor de pensie prin valorificarea punctajelor suplimentare prevăzute de OUG nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010 și plata diferențelor prin neacordarea punctajelor suplimentare actualizate cu indicele de inflație la data plații efective; valorificarea veniturilor brute pe perioada 1.01.1957-1.08.1990 menționate în adeverința nr. 243/12.09.2013 eliberată SNTFM CFR MARFA SA (depusă la data 26.09.2013 conform nr. înregistrare_) și obligarea intimatei la plata diferențelor de pensie începând cu data 1.10.2013 la zi.
Instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea invocând faptul că a beneficiat de un stagiu derogator. Existența unei hotărâri judecătorești prin care s-a dispus utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani la stabilirea punctajului mediu anual, consecință fiind emiterea unei decizii cu luarea în considerare a acestui fapt, nu se încadrează în tiparul normei prevăzut de art. 169 alin.2, nefiind vorba de valorificarea vechimii în muncă prevăzută de acte normative cu caracter special, necesară deschiderii dreptului la pensie. Aplicarea art. 14 alin.1 din Legea nr. 3/1977 valorificând munca desfășurată în anumite grupe de muncă, aceasta cu atât mai mult cu cât efectele hotărârii judecătorești nu produc efecte la data deschiderii dreptului sau la pensie. Î
Legea nr. 3/1977 nu poate fi considerată un "act normativ cu caracter special", întrucât a constituit dreptul comun în materie de pensii anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Nici împrejurarea ca în cadrul Legii nr. 3/1977 au existat norme generale și norme derogatorii referitoare la vechimea în muncă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie, vechime care ulterior în sistemul Legii nr. 19/2000, a constituit “stagiul complet de cotizare”, în raport de care se calcula punctajul mediu anual, nu poate fi interpretat în sensul că normele derogatorii cuprinse în art. 14 din Legea nr. 3/1977 reprezintă "acte normative cu caracter special".
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinica, întrucât nu s-a pronunțat față de obiectul cauzei, respectiv valorificarea salariilor brute și nu nete.
Hotărârea instanței de fond este netemeinica și nelegala întrucât este dată cu încălcarea principiului contributivității, care la contribuții egale, impune drepturi de pensie egale.
Este stabilit de către instanțele de judecată, ca în măsura în care salariatului i-au fost calculate și reținute din veniturile salariale realizate, indiferent de titlul cu care aceste sume au fost acordate sau de perioada acordării lor, sume reprezentând contribuția pentru pensie, aceste venituri pt. care au fost reținute contribuții să fie avute în vedere la stabilirea dreptului de pensie. Nu este important caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Art. 165 încalcă principiul de bază prevăzut în dispozițiile art. 2 din Legea 263/2010 „Sistemul public de pensii se organizează și funcționează având ca principii de bază: c) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Apelantul a solicitat instanței să aibă în vedere principiul contributivității, care la contribuții egale, impune drepturi de pensie egale.
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010, sistemul public de pensii se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, care este reluat în modul de calcul al drepturilor de pensie, respectiv în art. 96 al. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010.
Conform art. 96 alin. 2 din Legea 263/2010, punctajul lunar se calculează în funcție de câștigul salarial brut care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, ceea ce înseamnă că se au în vedere și sporurile și adaosurile. În acord cu aceste dispoziții, norma tranzitorie din art. 165 al Legii nr. 263/2010 precizează că salariile obținute în perioada anterioară datei de 01.04.2001 vor fi valorificate la determinarea punctajelor anuale indiferent de forma în care au fost consemnate în carnetul de muncă, în perioade diferite, respectiv salarii brute sau nete, și nu salarii tarifare de încadrare.
Din interpretarea sistematică a celor două texte de lege, rezulta că ceea ce se ia în calcul nu este numai salariul înscris în carnetul de muncă, ci și venitul brut lunar, care cuprinde și sporuri și adaosuri pentru care legea a prevăzut, iar angajatorul a reținut și virat CAS.
Sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor nu sunt enumerate limitativ de art. 10 din Legea nr. 3/1977. Enumerarea vizează orice alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de munca potrivit legii, ori veniturile înscrise în adeverințe au acest caracter permanent căci ele se regăsesc lunar în diferența dintre ceea ce este înscris în carnetul de muncă și adeverința. Art. 1 din Decretul nr. 389/1978 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale, instituia o contribuție de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat, care se datorează indiferent de forma în care se realizează veniturile și indiferent de cine efectua plata, câtă vreme fără muncă depusă de salariat nu era posibilă existența contribuției. Aplicarea neîntrerupta a acestui principiu impune valorificarea veniturilor evidențiate în adeverința eliberată de fostul angajator.
De precizat este faptul că din deciziile nr. 19 din 17 octombrie 2011 și nr. 19 din 10 decembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin admiterea recursurilor în interesul legii, a statuat ca "la recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 01 aprilie 2001, vor fi luate în considerare, dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuție de asigurări sociale".
În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența să că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificată de statul roman prin Legea nr. 30/1994.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plată contribuțiilor de asigurări sociale specifice (Hotărârea în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).
Intimata, legal citată nu a formulat întâmpinare pentru a-și exprima poziția procesuală.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea, reține următoarele:
Prin decizia nr. _/06.06.1991 emisă de către Direcția de Muncă și Protecție Socială sector 3 – Oficiul de P. s-a stabilit în favoarea apelantului reclamant o pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu începere din 01.06.1991, avându-se în vedere o vechime totală în muncă de 58 de ani, 4 luni și 2 zile întregită la 58 de ani, din care 35 de ani, 4 luni și 13 zile în grupa I.
Ulterior, prin sentința civilă nr.2741/30.03.2010 pronunțată de Tribunalul București, pârâta C. Teritorială de P. a Municipiului București a fost obligată să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, în baza OUG nr.4/2005.
Prin acțiunea dedusă judecății, apelantul reclamant, pensionat în baza Legii nr.3/1977, a solicitat obligarea intimatei pârâtei la emiterea deciziei de revizuire a drepturilor de pensie prin luarea în considerare a numărului suplimentar de puncte acordat asiguraților care au desfășurat activități de muncă încadrate în grupa a I-a de muncă, conform prevederilor OUG nr. 100/2008, Legii 263/2010; plata diferențelor rezultate în urma majorărilor aplicate și actualizarea sumei cuvenite cu indicele de inflație, precum și menținerea stagiului complet de cotizare de 20 de ani recunoscut prin sentința civilă nr. 2741/30.03.2010 pronunțată de Tribunalul București.
Curtea reține că dispozițiile art. 169 alin.1 din Legea nr. 263/2010 invocate drept temei juridic al acțiunii deduse judecății stipulează în favoarea pensionarilor sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități in locuri încadrate în grupa I și/sau grupa Il - a de muncă, o creștere a punctajelor anuale în aceste perioade, după cum urmează: cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa II de muncă.
Însă, conform alin.2 din același articol, prevederile art. 169 alin.1 din Legea nr. 263/2010 nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public de pensii, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
De asemenea, dispozițiile art.2 alineatul 1 lit.a din OUG nr.100/2008 stabilesc următoarele: „beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, precum și de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă, următoarele categorii de persoane:
a) ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.
Prin urmare, potrivit textelor legale amintite, sunt exceptate de la creșterea numărului suplimentar de puncte, respectiv a punctajelor anuale pentru vechimea efectivă realizată în activitatea desfășurată în grupa I sau a II a de muncă, acele persoane care au beneficiat deja de o reducere a stagiului complet în baza unor norme speciale.
De caracterul reparator al OUG 100/2008, respectiv art. 169 alin. 1 din Legea nr.163/2010 beneficiază, fără drept la această opțiune, persoanele care nu au lucrat în grupele de muncă vechimea completă de 20, respectiv 25 de ani, pentru a li se aplica stagiul derogator prevăzut de art. 14 din Legea nr.3/1977.
Ca atare, în condițiile în care apelantul reclamantul a solicitat aplicarea dispozițiilor OUG nr.4/2005, prin luarea în considerare a stagiului complet de cotizare de 20 de ani, conform sentinței civile nr. 2741/30.03.2010 pronunțată de Tribunalul București, acesta se încadrează în dispozițiile de excepție ale dispozițiilor OUG nr.100/2008 și ale art. 169 din Legea nr. 263/2010, respectiv acesta nu mai poate beneficia și de numărului suplimentar de puncte or de creșterea punctajelor anuale pentru vechimea efectivă realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, întrucât ar însemna o dublă valorificare a perioadei lucrate în grupă de muncă.
Împrejurarea că stagiu complet de cotizare de 20 de ani nu este prevăzut într-un act normativ separat de legea generală (Legea nr. 3/1977) nu poate constitui un argument în favoarea celor susținute de apelant, întrucât caracterul special al unei reglementări de drept poate îmbrăca forma unui act normativ distinct sau a unor articole inserate într-o lege care are valoarea unei reglementări generale în materia asigurărilor sociale. Ceea ce contează este ca norma să reglementeze o situație de excepție de la regula generală.
Faptul că legiuitorul a prevăzut, prin alte acte normative, stagii speciale de cotizare pentru diverse categorii profesionale nu este de natură a atrage o altă calificare pentru stagiul prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977, care la rândul său derogă, din rațiuni similare celor avute în vedere la edictarea actelor normative menționate, respectiv compensarea efortului suplimentar depus pentru o activitate desfășurată în altfel de situații decât cele obișnuite, de la dispozițiile generale, pentru persoanele care îndeplinesc condiția minimă de activitate desfășurată în grupele de muncă.
Așadar, de vreme ce în speță la determinarea punctajului mediu anual a fost utilizat un stagiu de cotizare de 20 ani, mai mic decât cel prevăzut de lege, înscris într-o dispoziție legală cu caracter special, respectiv art.14 din Legea nr.3/1977, derogatorie de la dreptul comun, la care făcea trimitere expresă HG nr.1550/2004, în loc de stagiul complet de cotizare de 30 ani prevăzut de Legea nr.3/1977, în vigoare la data înscrierii la pensia pentru limită de vârstă, Curtea reține că nu sunt incidente prevederile art.II din OUG nr.100/2008 privind un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an realizat în grupa a I de muncă și nici art.169 alin.1 din Legea nr.263/2010 privind creșterea punctajului anual pentru perioada lucrată în grupa a I de muncă.
Cât privește valorificarea veniturilor suplimentare cuprinse în adeverința nr. 243/12.09.2013 emisă de SNTFM "CFR Marfă" SA, Curtea apreciază criticile apelantului reclamant întemeiate.
Prin prezenta acțiune, în baza art. 107 alin.3 din Legea nr.263/2010 apelantul reclamant a solicitat recalcularea drepturilor de pensie cu valorificarea veniturilor suplimentare menționate în adeverința nr. 243/12.09.2013 emisă de SNTFM "CFR Marfă" SA, depusa la casa de pensii prin cererea din 26.09.2013.
Instanța de fond a apreciat neîntemeiată acțiunea reclamantului, în raport de dispozițiile art. 165 al.1 din Legea nr.263/2010, potrivit cărora la stabilirea punctajului lunar, pentru perioada 1977- 1.04.2001, se iau in considerare veniturile nete.
Apelantul reclamant a criticat raționamentul instanței de fond, față de împrejurarea că a fost ignorat principiul contributivității, în condițiile în care angajatorul a menționat în cuprinsul adeverinței că pentru toate veniturile obținute au fost achitate contribuții de asigurări sociale.
Curtea reține pertinente aceste apărări, urmând ca în analiza lor să detalieze istoricul legislației aplicabile perioadei în care au fost realizate veniturile, aflat în legătură directă cu reglementarea art. 165 din Legea nr. 263/2010 și care se impune a fi interpretat în cauză, datorită poziției contradictorii a părților.
Prin adeverința nr. 243/12.09.2013, angajatorul SNTFM "CFR Marfă" SA a atestat calitatea de salariat a unității de către apelantul contestator B. V. în perioadele ianuarie 1957-decembrie 1990, detaliind pe fiecare lună și an al perioadelor menționate veniturile obținute, în mod defalcat: retribuția tarifară, sporul de vechime, ore acord, indemnizație parcurs, suplimentare, ore festive, beneficiu, ore noapte, premii, indemnizație concediu medical, indemnizație concediu odihnă, spor muncă grea, indemnizație tură, deplasări, școală. A mai menționat angajatorul că pentru toate veniturile realizate de salariat și înscrise în cuprinsul adeverinței unitatea a reținut și virat la bugetul de stat contribuția de asigurări sociale și pensia suplimentară conform prevederilor legale.
În ceea ce privește reglementarea veniturilor salariale obținute de către asigurat, Curtea reține că aceasta era realizată prin Legea nr. 57/1974 privind legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii. În privința contribuțiilor datorate statului, respectiv a impozitului pe salarii, potrivit art. 1 din Decretul nr. 153/11.05.1954 sunt supuși impozitului pe venit muncitorii, funcționarii, oamenii de litere, arta și știința, liber profesioniștii, meseriașii, cărăușii, comercianții, persoanele care realizează venituri în orașe din închirierea imobilelor sau a altor bunuri ori din surse agricole, proprietarii de mori sau de alte întreprinderi, precum și orice alte persoane care realizează venituri pe teritoriul Republicii Populare Române.
Potrivit art. 5 din același act normativ impozitul de la muncitori și funcționari se calculează lunar, asupra totalității câștigului realizat în luna expirată, pe fiecare loc de muncă în parte. Impozitul de la muncitori și funcționari se calculează de către întreprinderile, instituțiile, organizațiile sau persoanele care plătesc salariul și se reține lunar din salariul cuvenit, conform art. 10 (în accepțiunea actuală salariu brut).
Prin Legea nr. 1/08.07.1977 aplicabilă începând cu retribuțiile aferente lunii iulie 1977, s-a stabilit un alt sistem de impozitare și anume impozitul pe retribuțiile individuale a fost desființat, iar retribuțiile tarifare de încadrare au fost stabilite, fără impozit, fiind egale cu cele efectiv încasate. În același timp, adaosurile la retribuție provenite din depășirea normelor de muncă, premiile, precum și orice alte drepturi prevăzute de lege, au fost calculate fără impozit. În acest mod, s-a stabilit ca retribuția tarifară, precum și orice alte venituri care se cuvin, potrivit legii, persoanelor care muncesc în unitățile socialiste de stat să fie efective și nesupuse impozitării, iar în locul impozitelor pe retribuție plătit de fiecare persoană să fie introdus impozitul pe fondul total de retribuire plătit de unitățile socialiste. Conform art. 4 alin.2 din veniturile efective nu pot fi efectuate rețineri sau contribuții în afara celor stabilite prin lege (în accepțiunea actuală salariu net).
Prin Hotărârea de Guvern nr. 52/18.01.1991, prin care și-a încetat aplicabilitatea Legea nr. 1/1997, s-a revenit la situația juridică anterioară celei reglementate prin Legea nr. 1/1977 privind impozitul pe fondul total de retribuire al unităților socialiste de stat, în sensul că impozitul pe salarii se calculează lunar, pe fiecare loc de munca, asupra totalității venitului realizat în luna expirată de către fiecare salariat conform art. 7.
Față de cadrul legal amintit anterior, este evidentă intenția legiuitorului de a distinge, în cuprinsul art. 165 din Legea nr. 263/2010, noțiunile de salariu brut și salariu net, obținute de asigurați, anterior datei de 01.04.2001 potrivit legislației aplicabile, pe fiecare dintre perioadele menționate. Însă această distincție realizată de legiuitor nu conduce, în mod automat, la ideea valorificării veniturilor obținute în raport de modalitatea de definire a acestora conform art. 165, ci în raport de modalitatea de realizare a lor de către salariat și de plată a contribuțiilor de asigurări sociale. Aceasta, cu atât mai mult cu cât însuși angajatorul . SA operează cu noțiunea de salariu brut pe întreaga perioadă de salarizare a angajatului, inclusiv în perioada 1977-1991, când legislația menționată anterior reglementa doar noțiunea de retribuție tarifară efectivă (în accepțiunea actuală salariu net).
Trecând peste distincția realizată în cadrul art. 165 din Legea nr. 263/2010 și valorificată de către instanța de fond, Curtea are în vedere, așa cum în mod corect a criticat și apelantul reclamant, principiul contributivității, reglementat atât de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, sub imperiul căreia s-au deschis drepturile de pensie ale apelantului contestator, cât și de art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010.
Chiar dacă apelantul s-a adresat instanței de judecată pentru valorificarea adeverinței menționate după . Legii nr. 263/2010, având în vedere că în prezenta cauză s-a pus problema valorificării unor venituri suplimentare pentru care s-a achitat contribuția de asigurări sociale, interpretarea cu caracter obligatoriu dată în decizia nr.19/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este pe deplin aplicabilă, iar drepturile bănești pretinse de reclamant se impune să fie valorificate la calculul punctajului mediu anual pe întreaga perioadă menționată, inclusiv iulie 1977- decembrie1990.
În considerentele deciziei cu valoare obligatorie pentru instanțe s-a reținut că Legea nr. 19/2000 a instituit, prin art. 2 lit. e), ca principiu fundamental al sistemului de asigurări sociale român, principiul contributivității, nominalizat expres și în preambulul legii. Acest principiu era prevăzut, chiar dacă nu era menționat în mod expres, și în legea anterioară, respectiv Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, stipulându-se că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Înalta Curte a reținut că apariția Legii nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Astfel fiind, instanțelor judecătorești, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale.
Pe de altă parte, conform dispozițiilor art.96 alin.2 din Legea nr. 263/2010, punctajul asiguratului se calculează prin raportarea câștigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S.. Totodată prindispozițiileart. 48 alin 1 din Legea nr. 263/2010, stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator si asigurat sau, după caz, s-a datorat si plătit de către asigurații prevăzuți la art. 6 alin. 1 pct. IV si alin. 2 din Legea nr. 263/2010.
Pornind de la prezumția legală că pentru câștigul brut realizat de personalul salariat, angajatorul era obligat să depună o contribuție de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat conform Decretului nr. 389/11.10.1972, iar o dovadă contrară nu s-a realizat, Curtea reține că și pentru veniturile obținute în perioada 01.07._91 s-au constituit, impozitat și achitat contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale de stat și că pot fi incluse în baza de calcul a pensiilor, în conformitate cu principiul contributivității reglementat de art. 2 lit.e din Legea nr. 19/2000 și art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, veniturile obținute de apelantul contestator în perioadele 01.07._91 au fost supuse plății contribuției la bugetul asigurărilor sociale, iar nu exceptate de la această obligație legală și neincluderea acestora în calculul punctajului mediu anual contravine principiului contributivității amintit anterior.
Pentru aceste considerente soluția instanței de fond se impune a fi reformată, urmând a se dispune obligarea intimatei la valorificarea veniturilor suplimentare menționate în adeverința nr.243/12.09.2013 emisă de SNTFM "CFR Marfă" SA constând în spor vechime, ore acord, ore festive, indemnizație tură, ore noapte, spor muncă grea, indemnizație concediu odihnă și indemnizația concediu medical.
Cât privește valorificarea veniturilor suplimentare constând în indemnizație parcurs, suplimentare, beneficiu, premii, deplasări, școală, Curtea are în vedere prevederile art. 7 din Legea nr. 1/1977 prin care gratificațiile, premiile pentru realizări deosebite, precum și orice alte drepturi de retribuire prevăzute de lege pentru munca prestată se stabilesc fără impozit. Totodată art. 28 din același act normativ stabilește că fondul de atribuire asupra căruia se aplică cotele de asigurări sociale de stat se determină pe baza fondului total de retribuire stabilit potrivit prevederilor art. 12, din care se scad sumele reprezentând drepturile prevăzute la art. 2 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Conform art.2 din Decretul nr. 389/1972 contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă; diurnele de deplasare, detașare și indemnizațiile de transferare; drepturile de autor sau de colaborator extern; retribuțiile pentru executarea de lucrări sau pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile ori pentru alte categorii de lucrări care nu au la bază contracte de muncă reglementate, ca atare, prin legislația muncii; premiile acordate de unitățile economice din beneficiile realizate.
Din reglementările legale enunțate rezultă că pentru veniturile suplimentare constând în indemnizație parcurs, suplimentare, beneficiu, premii, deplasări, școală incluse în categoria gratificațiilorasiguratului nu i s-au perceput contribuții de asigurări sociale pentru a putea pretinde valorificarea lor la calculul punctajului mediu anual.
În ceea ce privește data de la care urmează a fi acordate drepturile de pensie recalculate, cu luarea in considerare a veniturilor menționate în adeverința nr.243/12.09.2013 emisă de SNTFM "CFR Marfă" SA, Curtea reține că reclamantul a depus cerere de recalculare a drepturilor la data de 26.09.2013. Potrivit art. 107 alin.3 din Legea 263/2010 pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, iar potrivit aliniatului 5 al aceluiași articol sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. 3 și 4 se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea, astfel că se constată că data de la care se cuvin drepturile este data de 01.10.2013.
Având în vedere că în calculul pensiei urmează să fie incluse noi venituri, ceea ce înseamnă implicit o majorare a punctajului mediu anual și un cuantum al pensiei mai mare decât cel care i-a fost plătit, Curtea constată ca sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, motiv pentru care, va obliga pârâta la plata către apelantul reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită, potrivit prezentei sentințe și cea efectiv încasată în perioada de la 01.10.2013 la zi.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 480 alin.2 Cod procedură civilă va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta la valorificarea veniturilor suplimentare menționate în adeverința nr.243/12.09.2013 emisă de SNTFM "CFR Marfă" SA constând în spor vechime, ore acord, ore festive, indemnizație tură, ore noapte, spor muncă grea, indemnizație concediu odihnă și indemnizația concediu medical, începând cu data de 01.10.2013 precum și la plata diferențelor de drepturi de pensie rezultată începând cu aceeași dată.
În temeiul art. 453 prin raportare la art. 452 și art. 451 alin.1 Cod procedură civilă va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat achitat în fond și calea de atac a apelului achitat prin chitanțele nr.6159/05.02.2015 (fila 21 apel) și nr. 4910/10.10.2013 (fila 8 fond) nr. 4883/26.09.2013 (fila 51 fond).
În ceea ce privește cuantumul stabilit, Curtea va avea în vedere prevederile art. 451 alin.2 Cod procedură civilă precum și jurisprudența Curții Constituționale și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a statuat că acordarea cheltuielilor de judecată se poate dispune numai în măsura în care acestea constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil. Prin urmare, față de admiterea parțială a pretențiilor, munca depusă de apărător, complexitatea cauzei și numărul redus al termenelor de judecată, Curtea apreciază că onorariu de 1000 lei este proporțional și în limita unui cuantum rezonabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-contestator B. V., cu domiciliul în București, . nr.52,., sector 4, CNP_, reprezentat de Avocat M. M. cu sediul profesional în București, .. 2 A, ..1, ., sector 6, împotriva sentinței civile nr.7983 din data de 01.09.2014, pronunțată de către Tribunalul București – Secția a VIII - a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu intimata C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea V. nr.6, sector 3.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta la valorificarea veniturilor suplimentare menționate în adeverința nr.243/12.09.2013 emisă de SNTFM "CFR Marfă" SA constând în spor vechime, ore acord, ore festive, indemnizație tură, ore noapte, spor muncă grea, indemnizație concediu odihnă și indemnizația concediumedical, începând cu data de 01.10.2013 precum și la plata diferențelor de drepturi de pensie rezultată începând cu aceeași dată.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei cu aplicarea art.451 al.2 Cod procedură civilă.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, azi,17.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. G. P. I. N.
GREFIER,
S. Ș.
Red.Jud.:M.G./23.06.2015
Tehnored.C.C./ 4 ex./ 20.06.2015
Jud.fond: U. R.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 358/2015. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 960/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
