Obligaţie de a face. Decizia nr. 1393/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1393/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 29780/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 476/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A P. CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1393/2015
Ședința publică de la 27 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A. C.
Judecător D. G. E.
Grefier I. R. M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta AGENȚIA P. FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE împotriva sentinței civile nr._ din data de 30.10.2014 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. A., cauza având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de 27.04.2015.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări, sub nr.29._, la data de 06.09.2013, reclamantul S. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI P. DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună repunerea în situația anterioară emiterii deciziei nr. 115/01.08.2013, respectiv reintegrarea pe funcția de consilier gr IA, în cadrul Biroului Control Proiecte Finalizate din cadrul Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 4SV Oltenia, să fie obligată pârâta să îi plătească despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate și cu celelalte drepturi de care a beneficiat, cu începere de la data de 06.08.2013, cu aplicarea unei dobânzi legale calculate asupra sumelor datorate până la data plății efective, conform Codului civil în vigoare la data promovării litigiului;data de 06.08.2013 fiind data în care a încetat contractul de muncă până la reintegrarea efectivă,dar nu mai târziu de data revenirii pe post a domnului C. CIOBĂNITĂ, salariat pe care îl înlocuiește.
La data de 30.10.2014 reclamantul S. A. a depus în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI P. DEZVOLTARE RURALĂ Șl PESCUIT, actualmente AGENȚIA P. FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE, conform art.1 alin 1 din O.U.G. nr. 41/2014 cerere de modificare/completare a cererii principale înregistrată la această instanță sub nr._, solicitând anularea deciziei de încetare a contractului de muncă pe perioadă determinată, nr.4115/01.08.2013, pe motiv de nelegalitate și netemeinicie, precum și în baza discriminării indirecte; repunerea în situația anterioară emiterii deciziei nr.4115/01.08.2013, respectiv reintegrarea mea pe funcția de consilier gr.1A, sau funcție similară conform noii reorganizări generate de O.U.G. nr. 41/2014, în cadrul Biroului Control Proiecte Finalizate din cadrul Centrului Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 4SV Oltenia, până la data revenirii pe post a domnului C. CIOBĂNITĂ pe al cărui post a fost angajat cu CIM pe durată determinată; obligarea angajatorului să-i plătească despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate,reactualizate și cu celelalte drepturi de care a beneficiat,stimulentele bănești care au fost introduse din luna august 2013, cu începere de la data 06.08.2013, cu aplicarea unei dobânzi legale calculate asupra sumelor datorate până la data plății efective, conform codului civil în vigoare la data promovării litigiului, data de 06.08.2013 fiind data la care angajatorul a dispus încetarea contractului de muncă până la reintegrarea efectivă, dar nu mai târziu de data revenirii pe post a domnului C. C., salariat pe care îl înlocuiește.
Prin sentința civilă nr._/30.10.2014 Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost completată; a anulat decizia nr.1115/01.08.2013; a dispus reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior concedierii, pana la data revenirii pe post a d-lui C. C.; a obligat intimata la plata in favoarea contestatorului a unei despagubiri egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate precum si cu toate celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, inclusiv stimulentele, de la data concedierii pana la data reintegrarii efective, dar nu mai tarziu de data revenirii pe post a d-lui C. C..
P. a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Intre parti a fost incheiat initial un contract de munca pe perioada determinata, prin decizia nr.1940/31.08.2011, în funcția consilier gr. IA la Biroului Control Proiecte Finalizate din cadrul CRPDRP 4 SV Oltenia până la revenirea titularului de post, doamna D. V. P., dar nu mai târziu de data de 05.09.2014.
Prin Decizia nr.706/01.08.2012 a Directorului General al APDRP, s-a dispus încetarea de drept a contractului individual de muncă al reclamantului în baza prevederilor art. 56 alin.(1) lit. i) din Codul muncii, deoarece revenise titularul postului.
Ulterior, in urma susținerii unui concurs, prin Decizia nr. 705/01.08.2012 reclamantul a fost încadrat în funcția de consilier gr. IA la Biroului Control Proiecte Finalizate din cadrul CRPDRP 4 SV Oltenia până la revenirea titularului de post, domnul C. Ciobănită, dar nu mai târziu de data de 05.08.2013.
Angajatorul poate angaja forță de muncă în baza contractului individual de muncă ce poate îmbrăca forma unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată sau determinată, pe cale de exceptie, conf. art. 12 din Codul muncii.
In ceea ce priveste contractul individual de munca pe perioada determinata, acesta se incheie pentru motivele enuntate la art. 83 din Codul muncii si nu poate depasi 36 de luni sau se incheie pana la reluarea activitatii de catre titular, atunci cand inlocuieste un salariat avand CIM suspendat.
Parata este in eroare si face confuzie intre institutiile codului muncii, apreciind că termenul limită pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă al reclamantului s-a împlinit, la expirarea termenului, 06.08.2013, motiv pentru care a emis decizia contestata in cauză, nr.1115/01.08.2013 prin care a dispus încetarea de drept a contractului individual de muncă, în baza prevederilor art. 56 alin. (1) lit. i din Codul muncii.
Din analiza ultimului contract al contestatorului, acesta a fost reangajat în baza art. 84 alin. (2) rap. la art. 83 lit. a pe postul domnului C. C., iar conform art. 83 din Codul muncii era angajat până la revenirea titularului postului.
Instanta de fond a constatat ca disp. art. 84 alin.2 au caracter imperativ, astfel că reclamantul putea fi concediat doar la revenirea persoanei pe care o înlocuia, respectiv a domnului C..
In speță instanța de fond a reținut că nu este vorba de prezenta unui contract încheiat succesiv, având în vedere că a fost angajat din nou în baza unui concurs iar data limita de 05.08.2013 a fost introdusă nejustificat.
Nu pot fi combinate masurile si situațiile reglementate de art. 56 alin 1 lit i care reglementează situația încetării contractului individual de munca la data expirării termenului contractului individual de munca încheiat pe durata determinata cu ipoteza aplicabila reclamantului, reglementata de dispozițiile art. 83 lit.a din Codul muncii, respectiv înlocuirea unui salariat in cazul suspendării contractului de munca, pana la revenirea acestuia pe post. Contractului reclamantului, încheiat pe durata determinata, va expira la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de munca al salariatului titular.
Ignorarea de către instanță a acestui raționament, ar semnifica desconsiderarea naturii juridice a raportului dintre părțile litigante, apelând greșit la instituții juridice specifice reglementate de art.56 lit i.
Emiterea deciziei de încetare a raporturilor juridice ale reclamantului cu Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit nu este legitimă și nu este realizată cu respectarea principiului simetriei actelor juridice, având în vedere că raporturile dintre părți s-au născut anterior prin emiterea deciziei de încadrare nr.705/01.08.2012, in baza art. 83 lit a pana la revenirea pe post a d-lui C. C., conditie neindeplinita, motiv pentru care s-a dispus anularea decizia nr.1115/01.08.2013,reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior concedierii, pana la data revenirii pe post a d-lui C. C..
In baza art. 80 alin. 1 din Codul muncii a fost obligată intimata la plata in favoarea contestatorului a unei despagubiri egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate precum si cu toate celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, inclusiv stimulentele, de la data concedierii pana la data reintegrarii efective, dar nu mai tarziu de data revenirii pe post a d-lui C. C..
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel apelanta AGENȚIA P. FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE (prin reorganizarea fostei Agenții de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), solicitând schimbarea în totalitate a sentinței civile nr. 10.112/30.10.2014 pronunțată în dosarul nr. 29._ de Tribunalul București în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantul S. A., ca neîntemeiată, pentru întreg petitul acesteia și menținerea deciziei nr.1115/01.08.2013 ca fiind legală și temeinică, având în vedere următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Potrivit doctrinei, contractul individual de muncă, indiferent de durata pentru care acesta se încheie, este un act juridic bilateral, sinalagmatic, oneros, consensual, intuitu personae și cu executare succesivă.
Prin urmare, contractul individual de muncă este un act juridic guvernat de principiul libertății de voință, care presupune două elemente: o libertate a părților în ceea ce privește dorința manifestată de a încheia, în general, un contract de muncă (dacă doresc sau nu să încheie contractul) și o libertate în ceea ce privește condițiile în care se vor încheia acest contract (stabilirea clauzelor contractuale concrete convenabile pentru ambele părți), cu alte cuvinte, libertatea în ce privește conținutul contractului de muncă. (A. Ț. - Tratat de dreptul muncii).
În mod evident, opinia instanței de a nu da valoare termenului limită stabilit de către cele două părți litigante în cuprinsul contractului individual de muncă, respectiv 05.08.2013 si de a prelungi, de la sine putere durata acestui contract, reprezintă o imixtiune a acesteia în acordul de voință al părților, ceea ce este inadmisibil si echivalează cu încălcarea libertății care guvernează încheierea oricărui tip de contract.
Încă de la încheierea contractului individual de muncă pe perioadă determinată, intimatul a cunoscut faptul că fie ia momentul revenirii titularului postului dar un mai târziu de 1 an, fie la expirarea datei limită pentru care a fost încheiat, contractul său de muncă va înceta de drept, o altă interpretare dată acestei clauze contractuale reprezentând o încălcare a acordului de voință al părților si a prevederilor legale incidente.
Totodată, pentru o mai bună înțelegere a rațiunii pentru care apelanta a înțeles să stabilească termenele pentru care s-au încheiat cele două contracte de muncă ale intimatului, se învederează următoarele:
Potrivit art.82 din Codul muncii: „(1) Prin derogare de la regula prevăzuta la art.12 alin.(1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată; (2)Contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie. (3) Contractul individual de munca pe durată determinată poate fi prelungit, în condițiile prevăzute la art.83, și după expirarea termenului inițial, cu acordul scris al părților, pentru perioada realizării unui proiect, program sau unei lucrări. (4) Între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată. (5) Contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive și nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare".
Potrivit art. 83 lit. a) din Codul muncii: „Contractul individual de muncă poate fi încheiat pentru o durată determinată numai în următoarele cazuri: a) înlocuirea unui salariat în cazul suspendării contractului sau de muncă, cu excepția situației în care acel salariat participa la grevă".
De asemenea, potrivit art.84 din Codul muncii: „(1) Contractul individual de munca pe durata determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 36 de luni. (2) În cazul în care contractul individual de muncă pe durată determinată este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, durata contractului va expira la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de muncă al salariatului titular".
Prin urmare, indiferent de durata primului contract pe perioada determinata, este o cerința legala ca următoarele doua contracte succesive sa nu depășească 1 an fiecare. De asemenea, legiuitorul definește contractele individuale de muncă succesive, ca fiind acele contracte încheiate în termen de 3 luni unui față de celălalt.
Un prim aspect subliniat de apelantă este acela că normele legale menționate mai sus nu fac distincție prin raportare la definiția contractelor succesive si la durata maxima pentru care se poate încheia un astfel de contract, cu privire la modalitatea de încheiere a contractului individual de muncă pe perioadă determinată, respectiv urmare unui concurs sau nu. Calificarea unui astfel de contract ca fiind contract succesiv se face raportat la identitatea părților contractante si la perioada cuprinsă între momentul încetării unui contract individual de muncă pe perioadă determinata si data încheierii unui nou contract individual de muncă pe perioada determinată care nu trebuie să depășească trei luni de zile.
În cazul de față, intimatul a încheiat cu apelanta două contracte individuale de muncă pe perioada determinată, respectiv unul în perioada 31.08._12 și unul în perioada 06.08._13. în mod evident, fiind vorba de două contracte încheiate într-un interval mai mic de 3 luni, acestea sunt contracte individuale de muncă pe perioadă determinată succesive.
Primul contract individual de muncă a fost încheiat, potrivit deciziei nr. 1940/31.08.2011 până la revenirea titularului de post, doamna D. V. P., dar nu mai târziu de data de 05.09.2014. Prin urmare, primul contract a avut două criterii de stabilire a duratei acestuia, respectiv până ia reîntoarcerea titularului postului dar nu mai mult de 36 de luni potrivit art. 83 alin. (1) din Codul muncii, dar a încetat ca urmare a revenirii titularului postului, în data de 01.08.2012.
Fiind vorba de un contract care s-a încheiat mai devreme de 3 luni de la încetarea primului contract de muncă pe perioadă determinată, contractul încheiat urmare deciziei nr. 705/01.08.2012 este unul succesiv, iar potrivit art. 82 alin. 5 din Codul muncii, acesta nu putea avea o perioadă mai mare de 12 luni.
În condițiile în care legiuitorul nu face distincție cu privire modalitatea de încheiere a contractelor individuale de muncă pe perioadă determinată succesive, respectiv urmare a unui concurs sau nu, aprecierea instanței de fond potrivit căreia cel de-al doilea contract nu este succesiv, fiind încheiat urmare a unui concurs este nefondată și reprezintă o adăugare la lege.
De altfel, și primul contract de muncă încheiat cu intimatul a fost încheiat tot urmare a unui concurs, astfel cum rezultă din preambulul deciziei nr.1940/31,08.2011, aceasta fiind modalitatea de încheiere a tuturor contractelor individuale de muncă, pe perioadă determinată sau nu, de la nivelul Agenției.
Potrivit art.1 din H.G. nr. 286/2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, "ocuparea unui post vacant sau temporar vacant corespunzător unei funcții contractuale se face prin concurs sau examen, în limita posturilor vacante sau temporar vacante prevăzute în statul de funcții."
Este greșită și aprecierea instanței de fond potrivit căreia dispozițiile art. 84 alin. (2) din Codul muncii sunt imperative. Așa cum rezultă din interpretarea acestui text de lege, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca acest tip de contract să fie încheiat până la revenirea titularului pe post, însă această posibilitate nu echivalează cu faptul că încheierea acestui tip de contract nu trebuie corelată cu toate condițiile de încheiere a contractelor individuale de muncă pe perioadă determinată succesive.
Practic, interpretând conținutul deciziei nr. 705/01.08.2012, contractul de muncă încheiat între părți avea o durată de 12 luni, putând înceta mai devreme de termenul limită de 05.08.2013 doar prin revenirea titularului postului, termenul de 12 luni fiind impus de faptul că suntem în prezența celui de-al doilea contract individual de muncă.
per a contrario, dacă raportul juridic dedus judecății ar fi fost reprezentat de primul contract de muncă pe perioadă determinată, atunci acestui contract i s-ar fi putut aplica teoria instanței de fond, cu mențiunea că nici în această situație, nu pot fi interzise părților stabilirea unei date de încetare a contractului anterior revenirii titularului postului.
Acest aspect rezultă și din dreptul angajatorului de a-și organiza activitatea în funcție de necesitățile specifice, drept prevăzut expres de prevederile art. 40 alin. (1) lit. a din Codul muncii, potrivit căruia angajatorul are dreptul de a stabili organizarea și funcționarea unității.
Acest drept reprezintă consecința dreptului său de a-și angaja resursele materiale și financiare, de a-și mobiliza forța de muncă necesară desfășurării activității, asumându-și riscul acestei activități.
Raportat la aceste aspecte subliniază apelanta faptul că Tribunalul București a ignorat mențiunile din preambulul deciziei atacate, precum și înscrisurile depuse de aceasta, potrivit cărora la baza emiterii deciziei nr. 1.115/01.08.2013 a stat, pe lângă decizia nr. 705/01.08.2012 de încadrare a intimatului și referatele nr.2373/19.02.2013 respectiv nr. 13.203/30.07.2013 ale Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Nord Vest Satu M., prin care această unitate subordonată a apelantei solicita delegarea a 5 posturi de experți din cadrul Agenției, având în vedere încărcătura mare a personalului din cadru! Serviciului Autorizare Plăți - CRPDRP 6 Nord Vest Satu M.. Astfel, având în vedere necesitatea unei mai bune organizări la nivelul acestui centru regional, conducerea Agenției a decis mutarea postului domnului Ciobănită la CRPDRP 6 Nord Vest Satu M., astfel încât la data prezentei acest post nu se mai află organigrama CRPDRP 4 C..
La data de 11.02.2015, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimatul S. A., solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de apel, Curtea constată că apelul este fondat, pentru următoarele argumente:
Într-adevăr, prin decizia nr.1940/31.08.2011, între părți a fost încheiat inițial un contract de muncă pe perioada determinată, intimatul reclamant fiind încadrat în funcția consilier gr. IA la Biroului Control Proiecte Finalizate din cadrul CRPDRP 4 SV Oltenia până la revenirea titularului de post, D. V. P., dar nu mai târziu de data de 05.09.2014. Cum titularul postului a revenit, s-a dispus încetarea de drept a contractului individual de muncă al reclamantului, în baza art. 56 alin.(1) lit. i) din Codul muncii, prin decizia nr.706/01.08.2012 a Directorului General al apelantei.
Prin decizia nr. 705/01.08.2012, urmare a susținerii unui concurs, intimatul reclamant a fost încadrat din nou pe durată determinată în funcția de consilier gr. IA la Biroului Control Proiecte Finalizate din cadrul CRPDRP 4 SV Oltenia până la revenirea titularului de post, C. C., dar nu mai târziu de data de 05.08.2013. Prin decizia nr.1115/01.08.2013 s-a dispus încetarea de drept a contractului individual de muncă, în baza prevederilor art. 56 alin. (1) lit. i din Codul muncii, începând cu 06.08.2013.
De regulă, un contract individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată, sorgintea unei astfel de reguli regăsindu-se în principiul asigurării unei anumite stabilități în muncă. În situații de excepție, contractul individual de muncă se poate încheia și pe durată determinată, condițiile și situațiile în care o astfel de excepție poate interveni fiind expres și limitativ prevăzute în cuprinsul unui capitol din Titlul II al Codului muncii.
Conform art. 56 lit. i din Codul muncii,contractul individual de muncă încetează de drept „la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată”. Acest caz de încetare intervine atât în situația în care contractul individual de muncă a fost încheiat pe o anumită perioadă, cât și în situațiile în care în conținutul contractului se stipulează că acesta încetează la o anumită dată, la momentul executării lucrărilor sau serviciilor în considerarea cărora s-a încheiat ori la împlinirea unui anumit eveniment viitor și sigur ca realizare, avut în vedere de către părți, cum ar fi încetarea suspendării contractului de muncă al titularului postului. În toate aceste situații, contractul individual de muncă este afectat de un termen extinctiv cert, ca modalitate a actului juridic civil. De altfel, contractul de muncă poate înceta și anterior expirării termenului, de drept, prin acordul părților sau la inițiativa uneia din părți, în temeiul altor cazuri de încetare prevăzute de Codul muncii, contractul individual de muncă fiind un act juridic guvernat de principiul libertății de voință, inclusiv în ceea ce privește condițiile în care se va încheia acest contract, respectiv cele legate de stabilirea clauzelor contractuale.
Potrivit art.82 din Codul muncii: „(1) Prin derogare de la regula prevăzuta la art.12 alin.(1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată; (2) Contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie. (3) Contractul individual de munca pe durată determinată poate fi prelungit, în condițiile prevăzute la art.83, și după expirarea termenului inițial, cu acordul scris al părților, pentru perioada realizării unui proiect, program sau unei lucrări. (4) Între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată. (5) Contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive și nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare".
În temeiul art. 83 lit. a) din Codul muncii: „Contractul individual de muncă poate fi încheiat pentru o durată determinată numai în următoarele cazuri: a) înlocuirea unui salariat în cazul suspendării contractului sau de muncă, cu excepția situației în care acel salariat participa la grevă", iar în baza art.84 din Codul muncii: „(1) Contractul individual de munca pe durata determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 36 de luni. (2) În cazul în care contractul individual de muncă pe durată determinată este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, durata contractului va expira la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de muncă al salariatului titular".
Prima instanță a apreciat că intimatul reclamant a fost reangajat în baza art. 84 alin. (2) raportat la art. 83 lit. a din Codul muncii, pe postul numitului C. C., până la revenirea titularului postului, iar conform art. 83 din Codul muncii putea fi concediat doar la revenirea persoanei pe care o înlocuia, în baza art. 84 alin.2 din Codul muncii, căruia i se conferă un caracter imperativ.
Curtea reține însă că, prin excepție, Codul muncii nu precizează o durată limită a contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată pentru înlocuirea titularului postului al cărui contract de muncă a fost suspendat. Într-o asemenea situație, de regulă, contractul individual de muncă pe durată determinată se încheie până la revenirea pe post a titularului, fiind astfel posibilă depășirea limitei maxime de 24 de luni. În cazul înlocuirii, în contractul individual de muncă se stabilește, de regulă, un termen incert și nu o dată certă la care acest contract va înceta.
Totuși, prin acordul de voință al părților, pot exista derogări, cum a fost cazul și în speță, când părțile au fixat contractual o dată limită pentru încetarea contractului de muncă, respectiv 06.08.2013, conform deciziei nr. 705/01.08.2012, prin care intimatul reclamant a fost încadrat pe durată determinată în funcția de consilier gr. IA la Biroului Control Proiecte Finalizate din cadrul CRPDRP 4 SV Oltenia ”până la revenirea titularului de post, C. C., dar nu mai târziu de data de 05.08.2013”.
Nu se poate aprecia că dispozițiile din Codul muncii cu privire la înlocuirea unui salariat în cazul suspendării contractului de muncă, până la revenirea acestuia pe post, sunt edictate exclusiv în favoarea salariatului înlocuitor angajat pe durată determinată. Dimpotrivă, acestea sunt în primul rând în favoarea angajatorului, care poate aduce un înlocuitor pentru salariatul indisponibil sau nu, conform art. 40 alin. (1) lit. a din Codul muncii, angajatorul având dreptul de a stabili organizarea și funcționarea unității. Contractul înlocuitorului, încheiat pe durata determinată, va expira, de regulă, la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de muncă al salariatului titular, dar aceasta nu împiedică părțile să stipuleze o altă dată drept termen extinctiv cert, în temeiul principiul libertății de voință la încheierea contractului de muncă. Încheierea acestui tip de contract trebuie evident corelată cu toate condițiile de încheiere a contractelor individuale de muncă pe perioadă determinată succesive.
Așadar, chiar dacă nu suntem în prezenta unui contract încheiat succesiv, având în vedere că intimatul reclamant a fost angajat din nou în baza unui concurs, data limită de 05.08.2013 nu a fost introdusă nejustificat, ci reprezintă rezultatul voinței părților. În consecință, temeinic și legal s-a dispus prin decizia nr.1115/01.08.2013 încetarea de drept a contractului individual de muncă, în temeiul art. 56 alin. (1) lit. i din Codul muncii, începând cu 06.08.2013.
Prin urmare, în baza art. 480 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată, în sensul că va respinge contestația, ca neîntemeiată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta AGENȚIA P. FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE, CF_, cu sediul în sector 1, București, Ș. V. nr. 43 împotriva sentinței civile nr._ din data de 30.10.2014 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. A., CNP_, cu domiciliul ales în B., ..120, județul O..
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că respinge contestația, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Aprilie 2015.
Președinte, D. A. C. | Judecător, D. G. E. | |
Grefier, I. R. M. |
Red. DAC
Dact:Z.G./4 ex/10.05.2015
Jud.fond: A.V. T.
| ← Pretentii. Decizia nr. 768/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 266/2015.... → |
|---|
