Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 641/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 641/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 2028/87/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8557/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 641/2015
Ședința publică de la 02 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. E.
Judecător D. A. C.
Grefier I. R. M.
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelanta S.C. E. C. S.A. BUCURESTI, PRIN SUCURSALA E. C., împotriva sentinței civile nr.1285 din data de 07.10.2014 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul R. N., cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, în faza procedurii prealabile, înainte de stabilirea termenului de judecată, au fost comunicate motivele de apel intimatului R. N., la data de 19.12.2014, iar acesta a formulat întâmpinare, fiind înregistrată la dosar la data de 30.12.2014. Apelanta a răspuns la întâmpinare și a transmis-o prin fax împreună cu un set de înscrisuri, la data de 15.01.2015.
Având în vedere că părțile au lipsit la termenul de astăzi, dar s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată la data de 19.06.2014, pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul R. N. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S.C. E. C. S.A., prin Sucursala E. C., obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite în sumă de 1600 de lei, indexate la data plății efective și a dobânzii legale pentru Ziua de C. 2013 și Ziua de Paști 2014 în cuantum de 800 de lei și valoare totală de 1600 de lei, așa cum este prevăzut în CCM pe anul 2013/2014 – art. 64 lit. a.
Prin sentința civilă nr.1285/07.10.2014 Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea; a obligat pârâta să plătească reclamantului ajutorul material pentru Ziua de C. 2013 și Ziua de Paști 2014, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, la care se adaugă și dobânda legală.
Pentru a se pronunța astfel,instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Din interpretarea dispozițiilor art. 64 din CCM la nivel de unitate ., în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: - a) cu ocazia sărbătorilor de Paste, de C. si de Ziua S.C. E. C. S.A. se va acorda salariaților un ajutor material, in lei sau tichete cadou, al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, in cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, sau la data acordării ajutorului se aflau in concediu fără plată pentru o perioada de 1 an.
Cu ocazia sărbătorilor de C. se va acorda salariaților S.C. E. C. – S.A. un ajutor material, într-un cuantum ce va fi stabilit ulterior, pana la data de 15.11.2013.
Nu se acorda ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paste si de Ziua S.C. E. C. – S.A. in anul 2013, rezultă în mod clar că reclamantul este îndreptățit ca angajatorul să-i plătească ajutoarele solicitate astfel cum au fost stabilite prin CCM aplicabil.
Prin semnarea Contractului colectiv de muncă, reprezentanții salariaților și patronatul au fost de acord ca posibilitatea acordării acestor ajutoare să fie obligatorie și nu facultativă, condiționată fiind de o . criterii, de asemenea inserate expres în CCM la articolul 64 și anume: „de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, in cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, sau la data acordării ajutorului se aflau in concediu fără plată pentru o perioada de 1 an.”
Cu ocazia sărbătorilor de C. se va acorda salariaților S.C. E. C. – S.A. un ajutor material, . va fi stabilit ulterior, pana la data de 15.11.2013.
Nu se acorda ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paste si de Ziua S.C. E. C. – S.A. in anul 2013, așa încât este evident că reclamantul este îndreptățit ca angajatorul să-i plătească ajutoarele solicitate astfel cum au fost stabilite prin CCM aplicabil.
Instanța nu poate interveni în voința părților, dând o altă interpretare decât cea dorită și agreată de părțile semnatare, altfel s-ar depăși condițiile și limitele prevăzute de lege și de Contractul colectiv de muncă.
Cum sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului potrivit art. 272 din Codul muncii, iar acesta nu și-a formulat apărări în sensul că reclamantul a fost sancționat pentru vreunul din motivele menționate la art.64 din CCM, susținând doar că a respectat prevederile O.G. nr. 26/2013 (în vigoare) la data încheierii CCM la nivel de unitate: „ in bugetul de venituri si cheltuieli nu au putut fi cuprinse premii, bonusuri, facilitați etc. ci numai drepturile de baza, respectiv: salariul de încadrare, indemnizațiile de concedii de odihna, sporuri de vechime, munca grea, periculoasa, nociva, etc. chiar si in aceasta situație, S.C. E. C. S.A., fără a-și programa plați de premii, bonusuri, facilități, etc. înregistrează o depășire a costurilor cu personalul de peste 6,1 mii. lei, situație care a contribuit la înregistrarea unor pierderi de peste 47 mii. lei la 31.12.201, aceeași situație existând și în anul 2014” și că „pentru a putea acorda prime cu ocazia zilei de C. pe anul 2013 și Paste pe anul 2014, Societatea ar trebui să aibă profit, sau cel puțin să nu aibă pierderi or, in contextul in care societatea nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, nu exista obligația plații aferente solicitate de reclamant”.
S-a constatat că aceste susțineri nu au suport juridic în speță, întrucât în cuprinsul CCM la nivel de S.C. E. C. S.A. pe anul 2013/2014 nu există o clauză în care să fie menționat faptul că primele în discuție nu se acordă salariaților în situația unei dificultăți economice a unității angajatoare sau că societatea nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, obligația de acordare fiind stipulată în mod clar, iar la CCM la nivel de S.C. E. C. S.A. pe anul 2013/2014, singurul act adițional valabil încheiat, care să modifice conținutul CCM aplicabil fiind Actul adițional încheiat la data de 29.04.2014 ( filele 19-21) și care modifică doar dispozițiile art. 61 punctul (9) lit.c și Anexa 2 litera B, și care nu au legătură cu acordarea primelor de P. și C..
Prin adresa nr.64/6F/06.05.2014, Federația Națională a Sindicatelor din Transporturi F.N. S.T. “ELCATEL”, afiliată la BNS membru în A.F.T.F., sindicatul a comunicat S.C. E. C. S.A., faptul că este obligată prin art.64 să acorde salariaților ajutorul material ce se solicită în cauză, „al cărui cuantum să fie de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei 1 de salarizare, cu ocazia sărbătorilor de Paști”, astfel că potrivit CCM aplicabil clasa 1 de salarizare este 800 lei.
Pârâta avea posibilitatea să renegocieze cu reprezentanții salariaților clauzele contractuale în cazul unei imposibilități de a acorda drepturile stabilite prin CCM datorită unor dificultăți financiare, astfel că s-a constatat că reclamantul nu are culpă că nu s-a încheiat un acord în ce privește cuantumul primelor ce se acordă, așa fiind, rezultă că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul colectiv de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.37 din Codul muncii, drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajat și angajator se stabilesc prin negociere, în cadrul CCM și contractelor individuale de muncă.
Reclamantul a făcut dovada că există la nivel de S.C. E. C. S.A. un CCM valabil încheiat la ITM București sub nr. 184/22.04.2013, și nedenunțat de către niciuna dintre părți, în care sunt prevăzute drepturile pe care le solicită.
Astfel, pârâta nu a acordat și nu a plătit reclamantului drepturile salariale solicitate, încălcând prevederile art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii potrivit cărora „angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractului individual de muncă", precum și prevederile art. 229 alin. 4 din Codul muncii, potrivit cărora „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților".
Față de cererea privind acordarea actualizării cu indicele de inflație și dobânda legală, este evident că prin neacordarea integrală a drepturilor salariale cuvenite, reclamantul a suferit un prejudiciu.
Acest prejudiciu s-a produs ca urmare a neplății unor drepturi salariale legal cuvenite, având consecințe pe multiple planuri pentru reclamant, astfel că prin aplicarea dispozițiile art. 161 alin. 4 din Codul muncii, instanța de fond a reținut că pârâta datorează acestuia și reactualizarea sumelor cu indice de inflație, conform evoluției, la data plății efective, la care se adaugă și dobânda legală.
În ce privește actualizarea sumelor ce se vor obține cu indicele de inflație, instanța de fond a apreciat că se justifică, prin necesitatea unei corelații a salariului cu salariul nominal de care ar fi beneficiat la momentul in care angajatorul datora drepturile salariale pretinse si momentul in care aceste sume vor putea intra efectiv in patrimoniul beneficiarului, știut fiind faptul ca funcția principala a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Raporturile de dreptul muncii se circumscriu raporturilor de drept civil.
Pe cale de consecință, dincolo de particularitățile raporturilor juridice specifice dreptului muncii, in măsura in care nu se abroga expres, sunt si rămân aplicabile regulile de drept comun ale dreptului civil.
De altfel, chiar in dispozițiile art.166 alin.4 din Codul muncii, legiuitorul a stabilit ca întârzierea nejustificata a plații salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului salariatului.
Potrivit dispozițiilor art.1530 din Codul civil, la obligațiile care au ca obiect o suma oarecare, salariul reprezentând suma de bani pe care angajatorul este obligat sa o plătească cu titlu de contra prestație specifica si necesara pentru prestarea muncii, creditorul are dreptul la daune interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i le-a cauzat și care este consecință directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Prin urmare, reținând ca salariul reprezintă o obligație de plata a unei sume de bani, ca exista posibilitatea legala de acordare a unor daune-interese pentru acoperirea prejudiciului cauzat de neplata drepturilor salariale, conform dispozițiilor art.166 alin.(4) din Codul muncii, că art.1530 din Codul civil reglementează explicit in ce constau daunele-interese pentru neexecutare, (neplata salariului integral echivalând din punct de vedere al efectelor juridice cu o neexecutare, chiar daca parțiala, a obligațiilor).
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel apelanta S.C. E. C. S.A., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile atacate, iar, pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamantului ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a apreciat în mod greșit că cererea reclamantului este admisibilă și a obligat S.C. E. C.F.R. S.A. să plătească drepturile salariate reprezentând Ziua de C. pe anul 2013 (25.12.2013) în valoare de 800 lei și Ziua de Paști pe anul 2014 (20.04.2014) în valoare de 800 lei, indexate la data plății efective la care se adaugă dobânda legală, având în vedere că între cele două părți nu a fost încheiat un acord care să stabilească cuantumul acestuia.
S-a reținut că părțile au stabilit în legătură cu valoarea ajutorului material, ca până la data de 15.11.2013 să fie determinată prin negociere valoarea acestuia și că la dosarul cauzei nu exista vreun acord încheiat în acest sens, totuși s-a admis acțiunea stabilind astfel cuantumul ajutorului la valoarea de 800 lei. Mai mult, s-a reținut și faptul că, prin procesul-verbal încheiat la data de 21.11.2013, apelanta și-a exprimat punctul de vedere în sensul că nu poate acorda ajutorul material întrucât pană la acea data bugetul de venituri și cheltuieli nu a fost aprobat iar societatea înregistrează pierderi, precum și că acest ajutor nu a fost prevăzut în buget Ia capitolul cheltuieli cu personalul.
Apelanta arată că își menține punctul de vedere ce a fost formulat și în fața instanței de fond și consideră că, având în vedere prevederile art. 64 lit. a din Contractul colectiv de muncă valabil pentru anii 2013-2014, "cu ocazia sărbătorilor de C. se va acorda salariaților S.C. E. C. S.A. un ajutor material, într-un cuantum ce va fi stabilit ulterior, până la data de 15.11.2013". Față de condiția prevăzută în articolul menționat mai sus, învederează apelanta că, pentru a fi acordat ajutorul material solicitat, părțile ar fi trebuit să încheie un acord, astfel încât sa fie stabilit cuantumul ajutorului. Mai mult, acest acord ar fi trebuit încheiat până la data de 15.11.2013. Având în vedere că niciuna dintre părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă, nu au solicitat încheierea unui astfel de document, consideră apelanta că reclamantul nu este îndreptățit pentru a beneficia de acest ajutor material.
Din studiul cererii de chemare în judecată se observă faptul că solicitările formulate de către reclamant au ca si temei art. 64 lit. a din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2013-2014, reclamantul solicitând obligarea S.C. "E. C." S.A. de a plăti drepturi salariale în cuantum de 800 lei. In aceste condiții, învederează apelanta că acest cuantum nu a fost stabilit de comun acord între administrație si organizațiile sindicale semnatare ale Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
In opinia apelantei, este evident faptul că aceasta prevedere nu poate fi admisibilă în condițiile în care nu a fost negociată și acceptată de părți.
Apreciază apelanta că in acest caz sunt încălcate prevederile art.1279 alin. (1) din Codul civil potrivit căruia "Promisiunea de a contracta trebuie să conțină toate acele clauze ale contractului promis, în lipsa cărora părțile nu ar putea executa promisiunea", astfel încât S.C. E. C. S.A. nu a putut executa aceasta prevedere din contract, în lipsa acordului asupra sumei datorate. Apreciază apelanta că acest motiv este de ordine publica deoarece instanța nu poate trece peste voința părților decât prin încălcarea principiului forței obligatorii a convenției, principiu statuat prin dispozițiile art. 1270 din Codul civil.
În fapt, S.C. E. C. S.A. este societate comercială înființată prin H.G. nr. 1283/2004 ca filiala a Companiei Naționale de Căi Ferate C. S.A..
Începând cu anul 2009, societatea este monitorizată, din cauza înregistrării în fiecare an a unor pierderi semnificative, cât și înregistrării unui fond de salarii, superior prevederilor din bugetul de venituri și cheltuieli al fiecărui an supus supravegherii.
Precizează apelanta că, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 26/2013 - privind întărirea disciplinei la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici ori majoritari sau dețin direct sau indirect o participație majoritară, bugetul de venituri și cheltuieli al societății a fost elaborat cu respectarea dispozițiilor exprese ale acesteia, respectiv: ”art. 7(1) - Anual, prin legea bugetului ele stat se stabilesc obiective de politică salarială pe baza cărora operatorii economici fundamentează indicatorii din bugetele de venituri și cheltuieli; (2) Reprezentanții stalului, respectiv ai unităților administrativ - teritoriale din cadrul organelor de administrare și conducere ale operatorilor economici au obligația să pună în aplicare obiectivele politicilor salariate prevăzute de alin. (1)".
Conform acestor prevederi, elaborarea bugetului de venituri și cheltuieli se realizează în cadrul fiecărei entități economice, dar acesta este verificat și aprobat de reprezentanții statului în cazul S.C. E. C. S.A. - Ministerul Transporturilor.
Pentru anul 2013, respectându-se prevederile Ordonanței Guvernului nr. 26/2013, în bugetul de venituri și cheltuieli al anului 2013 nu au putut fi cuprinse premii, bonusuri, facilități etc., ci numai drepturile de bază, respectiv: salariul de încadrare, indemnizațiile de concedii de odihnă, sporuri de vechime, muncă grea, periculoasă, nocivă etc., chiar și în această situație, S.C. E. C. S.A., fără a-și programa plăti de premii, bonusuri, facilități etc., înregistrează o depășire a costurilor cu personalul de peste 6,1 mii lei, situație care a contribuit la înregistrarea unor pierderi de peste 47 mii, lei la 31.12.2013.
Pentru încadrarea în fondul de salarii aprobat, cat și, pentru eliminarea unei părți însemnate a pierderilor paralel cu acordarea premiilor de natura celor solicitate de reclamanți, S.C. E. C. S.A. ar trebui să recurgă la măsuri de disponibilizare, situație pentru care societatea caută soluții de evitare a impactului.
Astfel, pentru a putea acorda prime cu ocazia sărbătorilor de C. și sărbătorilor de Paști, societatea ar fi trebuit să aibă profit sau cel puțin sa nu aibă pierderi.
Mai adăugă apelanta faptul că, în urma efectuării unui control al Curții de Conturi a României, în cursul lunii iulie anul curent, auditorii publici externi ai acestei entități au constatat ca abatere a S.C. E. C. S.A., depășirea fondului ție salariu în anul 2013 cu suma de 6.440 mii lei și în anul 2012 cu 6.141 mii lei, motiv pentru care aceștia vor solicita Ministerului Finanțelor Publice efectuarea unei verificări suplimentare la sediul societății. In aceste condiții, este evident că S.C. E. C. S.A. nu mai poate înregistra și alte depășiri care să majoreze în continuare depășirea fondului de salarii.
Așadar, neexecutarea obligației asumată prin încheierea contractului colectiv de muncă a constituit un eveniment ce nu putea fi prevăzut și nici împiedicat ele către societatea apelantă, care se vede astfel în situația oneroasă de a-și atrage o situație economico-financiară foarte dificilă.
Întrucât există argumentații de natură juridică ce dovedesc teoria impreviziunii, solicită apelanta, față de obligarea sa la plata sumelor actualizate cu rata inflației, următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (4) din Codul muncii republicat cu modificările și completările ulterioare, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Despăgubirile constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere sau executarea necorespunzătoare a obligației de către debitor. Or, în cauză, obiectul acțiunii îl reprezintă acordarea ajutorului material aferent Sărbătorilor de C. și sărbătorilor de Paști. Pentru motivele arătate, consideră apelanta că, în cazul admiterii, nu se impunea actualizarea sumelor de bani cu rata inflației.
La data de 30.12.2014, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimatul R. N., solicitând menținerea sentinței civile apelate ca fiind legală și temeinică, reluând în parte din motivele și argumentele susținute la instanța de fond.
La data de 15.01.2015, apelanta a formulat răspuns la întâmpinare, în combaterea apărărilor depuse de intimat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de apel, Curtea constată că apelul este nefondat.
Prima instanță a făcut o aplicare corectă a legii, considerentele de fapt și de drept ce au stat la baza soluției pronunțate fiind pertinente, astfel că în cele ce urmează vor fi făcute numai anumite precizări, Curtea însușindu-și constatările instanței de fond.
Într-adevăr, potrivit art. 1 alin.2 și 6 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nr. 184/22.04.2013, acesta se aplică tuturor salariaților din S.C. E. C. S.A., ale căror drepturi salariaților nu pot fi afectate de nicio tranzacție, renunțare sau limitare, indiferent de natura acestora.
Temeiul pretențiilor a fost reprezentat de dispozițiile art. 164 lit. a din acest Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nr. 184/22.04.2013, potrivit cărora, cu ocazia sărbătorilor de Paști, de C. și de Ziua S.C. E. C. S.A., se va acorda salariaților un ajutor material, în lei sau tichete cadou, al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare, de ajutorul respectiv nu pot beneficia salariații care în cursul anului respectiv au absentat nemotivat de la serviciu, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordări ajutorului se aflau în concediu fără plată pentru o perioadă de 1 an.
Riscul neîncadrării în fondul de salarii nu poate schimba soluția și nega dreptul, care se sancționează după cum dispune de un temei în lege, contract, etc., necondiționat de posibilitățile de plată ale debitorului, căruia contractul i se aplică, astfel că nu se poate exonera de acordarea lui prin invocarea culpei patronatului de a fi contractat peste posibilitățile de plată, și răspunzând de îndeplinirea obligațiilor ce-i revin cu tot patrimoniul și desigur, numai până la limita lui, ceea ce însă antamează o problemă de executare, nu de temeinicie pe fond a acțiunii.
Totodată, față de caracterul obligatoriu al dispozițiilor art. 64 lit. a din CCM la nivel de unitate nr.184/22.04.2013, potrivit art. 229 alin 4 din Codul muncii („contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților”) este irelevantă cerința apelantei de încheiere a unui acord până la data de 15.11.2013, acord care nu poate nega dreptul reclamantului intimat prevăzut în Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nr. 184/22.04.2013. Mai mult, prin adresa nr.64/6F/_, Federația Națională a Sindicatelor din Transporturi FNST-ELCATEL solicitat unității angajatoare S.C. E. C. S.A., respectarea dispozițiilor art. 64 (a) din CCM cu privire la acordarea ajutorului material reprezentând primă de Paști și de C..
Art. 1082 din Codul civil prevede ca debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune-interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea sa, afară doar dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, ce nu-i poate fi imputată, iar, in baza art. 1084 din Codul civil, daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit, evident în speță nu se poate contesta faptul că moneda națională a fost și este în continuă devalorizare (a se vedea si art. 1516 si art.1530 din Noul Cod Civil).
Indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil in cazul unui fenomen specific economiei de piața si prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați in circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare. Ca atare, in mod legal, prima instanța a dispus aplicarea indicelui de inflație pentru actualizarea debitului.
În consecință, potrivit celor expuse și în aplicarea art. 480 C.pr.civ., Curtea va respinge apelul declarat de apelanta S.C. E. C. S.A. BUCURESTI, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta S.C. E. C. S.A. BUCURESTI, cu sediul în București, sector 1, .. 38 și prin sucursala E. C., cu sediul în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr.1285 din data de 07.10.2014 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul R. N., CNP_, cu domiciliul în Roșiorii de Vede, Aleea C., .. A, ., județul Teleorman, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Martie 2015.
Președinte, D. G. E. | Judecător, D. A. C. | |
Grefier, I. R. M. |
Red. DAC
Dact: Z.G./4 ex/05.03.2015
Jud.fond: M. M.
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 368/2015.... | Despăgubire. Decizia nr. 1649/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
