Obligaţie de a face. Decizia nr. 427/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 427/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 13966/3/2013
Dosar nr._ (6099/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.427
Ședința publică din data de 11 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. C. DOBRANIȘTE
JUDECĂTOR - E. L. U.
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, în numele membrilor de sindicat reclamanții P. I., C. A., N. C., B. V., D. E., M. D., Z. G., NAFORNIȚA A. împotriva sentinței civile nr. 6082 din data de 23 mai 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, în cauza având ca obiect - obligația de a face.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 05 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 11 februarie 2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6082 din data de 23.05.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de S. Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din MAI, în numele și pentru membrii săi de sindicat P. I., C. A., N. C., B. V., D. E., M. D., Z. G., Nafornița A., în contradictoriu cu pârâtul I. G. al Poliției de Frontieră.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de personal contractual în cadrul Inspectoratului G. al Poliției de Frontieră.
Prin prezenta cerere reclamanții solicită reintroducerea începând cu data de 01.12.2011 în salariile de bază ale acestora a sumelor compensatorii reprezentând salariu de merit.
S-a apreciat că sunt neîntemeiate pretențiile reclamanților pentru următoarele argumente:
La sfârșitul anului 2009 – ianuarie 2010 au intervenit reglementările cuprinse în Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice precum și OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, care au stabilit principiile salarizării personalului bugetar.
Potrivit dispozițiilor art.30 din Legea nr.330/2009:
“(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.
(2) Sporurile specifice pe categorii de personal și domenii de activitate sunt cele prevăzute în cap. III și în anexele la prezenta lege.
(3) Reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.
(4) La funcțiile de execuție unde s-a redus numărul de grade sau trepte profesionale, reîncadrarea personalului ale cărui grade sau trepte profesionale au fost eliminate se face la gradul său treapta profesională imediat următoare celei eliminate.
(5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
(6) Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezența lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora”.
S-a reținut că reclamanților li s-a acordat în anul 2009, pe termen de un an, salariul de merit stabilit în baza art.10 din OG nr.10/2008.
Potrivit dispozițiilor susmenționate:
“Pentru rezultate deosebite obținute în activitatea desfășurată, ordonatorul de credite poate acorda, în limita a 15% din numărul total al personalului contractual prevăzut în statul de funcții, la începutul anului bugetar, un salariu de merit lunar de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta și care constituie bază de calcul pentru sporuri și alte drepturi care se acordă în raport cu salariul de bază. Salariile de merit se vor acorda personalului contractual încadrat pe funcții de execuție în proporție de cel puțin două treimi din numărul total stabilit. Ordonatorii principali de credite care au în subordine unități bugetare cu un număr redus de posturi pot aproba ca încadrarea în numărul maxim de beneficiari de salariu de merit și în proporțiile stabilite pentru funcțiile de execuție să se facă la nivelul unităților respective luate împreună. Repartizarea numărului de beneficiari de salariu de merit pe unitățile luate în calcul, în acest caz, se face de către ordonatorul principal de credite.
(2) Personalul contractual care beneficiază de salariu de merit se stabilește o dată pe an, după aprobarea bugetelor anuale, pe baza rezultatelor obținute în activitatea desfășurată în anul precedent, apreciată conform criteriilor elaborate de ordonatorul principal de credite, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanților salariaților, acolo unde nu sunt astfel de organizații sindicale. În cazul în care pe parcursul anului intervin modificări ale funcției deținute, care nu sunt imputabile persoanei beneficiare de salariu de merit, inclusiv modificarea funcției prin promovare, acordarea acestuia se menține până la expirarea perioadei pentru care a fost stabilit. În cazul în care pe parcursul anului se întrerup raporturile de muncă ale unor beneficiari de salariu de merit, acesta se poate redistribui, de la data de 1 a lunii următoare, altor persoane care dețin funcții de același nivel, respectiv funcții de conducere sau de execuție, pe perioada rămasă (…)”
În aplicarea dispozițiilor Legilor nr.329/2009 și Legii nr.330/2009, pârâta a menținut în salariul de bază al reclamanților salariul de merit începând cu luna ianuarie 2010 și până la expirarea perioadei pentru care a fost acordat, iar ulterior, la mijlocul anului 2010, acest spor a fost scos din salariul de bază, însă cuantumul acestuia a fost acordat separat cu titlu de sumă compensatorie, pârâta făcând abstracție de dispozițiile speciale ce reglementau situația salariului de merit prevăzute de art.5 alin.4 din OUG nr.1/2010 ce dispuneau în sensul că: “Salariile de merit stabilite în anul 2009 pe o perioadă care se întinde și în anul 2010 se introduc în salariul de bază până la expirarea perioadei pentru care au fost acordate. După această perioadă, se recalculează în mod corespunzător salariul de bază și celelalte sporuri calculate la acesta. Începând cu anul 2010, acest drept nu se mai stabilește”.
Rezultă în mod clar în opinia primei instanțe, că în anul 2010, în luna când expira perioada de un an pentru care fusese acordat, salariul de merit, care este prin natura sa un spor salarial cu caracter temporar (se aplică pentru recompensarea activității meritorii a salariatului pentru o anumită perioadă) trebuia scos din salariul de bază al reclamanților și nu trebuia inclus în suma compensatorie.
S-a reținut că în perioada 08.04.-26.07.2013, Departamentul XI al Curții de Conturi a efectuat o misiune de audit financiar la ordonatorul principal de credite al MAI, în urma căruia a întocmit Raportul de Audit înregistrat la Direcția Generală Financiară a M.A.I. sub nr. 3.042.991 din data de 30.11.2011 (fila 56, 57) prin care a fost constatat faptul că, în mod eronat în anul 2010, persoanele competente cu reîncadrarea pe funcții a personalului civil au dispus reintroducerea salariului de merit în suma compensatorie.
Având în vedere concluziile acestui Raport, conducerea M.A.I. a aprobat ca: „Ordonatorii de credite din M.A.I. să dispună ca începând cu drepturile salariale aferente lunii decembrie 2011 să se elimine cuantumul aferent salariului de merit.
Începând cu data de 01.12.2011, reclamații nu au mai inclus în salariu, salariul de merit.
S-a apreciat ca fiind temeinică și legală măsura scoaterii din salariul reclamanților a salariului de merit, motiv pentru care s-a respins ca neîntemeiată cererea acestora de reintroducere a salariului de merit în salariul de bază.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel motivat, în termenul legal, reclamantul S. Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din MAI, în numele și pentru membrii săi de sindicat menționați, criticând-o pentru nelegalitate, apel întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 din Codul de procedură civilă.
Se arată în dezvoltarea căii de atac formulate că în fapt, în urma desfășurării unor cercetări administrative la I. G. al Poliției de Frontieră, în cauză a fost încheiat procesul-verbal nr._ din data de 10.04.2012, document aprobat de Inspectorul G. al PFR. Astfel, s-a reținut faptul că, la nivelul unității, s-a produs o pagubă, reprezentând drepturi salariale încasate în mod necuvenit, de către apelanți, în perioada ianuarie-noiembrie 2011. Pentru recuperarea pagubei produse ,pe numele reclamanților, apelanți în prezenta cauză, au fost emise, în cotă parte din cuantumul total al pagubei, deciziile de imputare nr._, nr._,_,_,_,_ și_/2012, pentru pagube constituind în presupusa încasare în mod necuvenit a unor drepturi salariale - "salariul de merit". Împotriva titlurilor executorii, reclamanții apelanți au formulat contestații la Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul LG.P.F., care prin Hotărâri distincte s-a pronunțat în sensul respingerii contestațiilor ca neîntemeiate și a menținerii deciziilor de imputare emise pe numele reclamanților.
Nemulțumiți de aceste hotărâri, reclamanții apelanți au înaintat plângeri la Comisia de Jurisdicție a Imputaților, organism constituit prin O.M.A.I. nr. 26/2012.
Comisia, analizând documentele anexate plângerilor, coroborat cu capetele de cerere formulate de reclamanți, a reținut următoarele:
Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu data de 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Totodată la alin. (5) al art. 1, se stipulează faptul că în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază și salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii cadru nr. 330/2009, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit O.U.G. nr. 1/2010.
În teza a II-a alin. 5 se precizează că sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.
De asemenea, la nivelul anului 2011, suma compensatorie cu caracter tranzitoriu acordată personalului civil în luna octombrie 2010 nu mai este identificabilă, cuantumul acesteia fiind inclus, după operarea majorării de 15%, în salariul de bază din anul 2011. Începând cu data de 01.01.2010, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009, salariul de merit nu a mai fost acordat ca și element salarial distinct, fiind însă inclus, într-o primă teză, în salariile de bază ale personalului civil care a beneficiat la data de 31.12.2009 de respectivul drept salarial, pentru că ulterior, la expirarea perioadei pentru care au fost acordate, suma corespunzătoare acestuia să se constituie în cadrul sumei compensatorii cu caracter tranzitoriu, în măsura în care activitatea se desfășura în aceleași condiții cu cele din 31.12.2009.
Astfel, conform mențiunilor din Notele la Anexele Legii cadru nr. 330/2009, în coeficienții de ierarhizare erau cuprinse, printre alte elemente, și salariul de merit pentru toate categoriile de personal care au beneficiat în anul 2009 de acesta.
În concluzie, în considerarea aspectelor de fapt și de drept menționate, includerea potrivit legii în cadrul salariului de bază al personalului civil din anul 2011, a cuantumului salariului de merit de care această categorie de personal a beneficiat la data de 31.12.2009, s-a realizat conform prevederilor legale în domeniu, fapt pentru care, a conchis Comisia de Jurisdicție a Imputaților, că nu sunt întrunite elementele componente ale unei pagube, în sensul O.G. nr. 121/1998.
Având în vedere cele prezentate mai sus și în conformitate cu dispozițiile art.39 alin (1) din O.G.121/1998, privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea 25/1999, Comisia de Jurisdicție a Imputaților, prin Hotărârea nr. 201 din 20.08.2012, a admis plângerile formulate de apelanții din prezentul dosar - Pandelica I., C. A., N. C., B. V., D. E., M. D., Z. G. și Nafomita A., împotriva Hotărârilor nr._,_,_,_,_,_,_ ȘI_/2012 ale Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din cadrul LG.P.F.
Astfel s-a dispus desființarea Hotărârilor Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din cadrul I.G.P.F. sus menționate și anularea deciziilor de imputare emise pe numele apelanților, membri de sindicat.
Pe cale de consecință, intimata pârâtă IGPF avea obligația să pună în aplicare Hotărârea Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor și, implicit, să repună părțile în situația anterioară, deci să achite apelanților reclamanți cuantumul salariului de merit acordat ca și suma compensatorie, pentru anul 2010, inițial prin OUG nr. 1/2010, abrogată de Legea 284/201, apoi conform art. 5 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, care prevedea faptul că acest drept este introdus în salariul de bază, începând cu 01.01.2011.
Acordarea acestor sume de bani este condiționată prin lege și nu poate conduce la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute, în mod strict și limitativ, de actul normativ.
De asemenea, conform art.1 și 5 din Legea nr. 285/2010, nicio persoană nu trebuia să înregistreze o diminuare a salariului, în condițiile (pentru acordarea sporului compensatoriu impusă de către legiuitor), în care persoană își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Se precizează că apelanții reclamanți își desfășoară activitatea în aceleași condiții ca în anul 2009, iar salariile acestora nu au fost majorate, ci dimpotrivă acestea, față de anul 2009, sunt diminuate.
După cum rezultă și din considerentele hotărârii Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor de pe lângă M.A.I., la nivelul anului 2011, suma compensatorie cu caracter tranzitoriu acordată personalului civil în luna octombrie 2010 nu mai era identificabilă, cuantumul fiind inclus în salariul de bază din anul 2011, cu condiția ca personalul să-și desfășoare activitatea în aceleași condiții.
De altfel, concluzia Comisiei este în sensul că includerea în cadrul salariului de bază din 2011, a cuantumului salariului de merit al personalului civil care beneficia de acesta la data de 31.12.2009, nu întrunește elementele componente ale unei pagube și s-a făcut conform prevederilor legale în domeniu.
Faptul că intimata pârâtă I.G.P.F., începând cu luna decembrie 2011, nu a mai acordat această sumă compensatorie constituie un abuz și o încălcare flagrantă a dispozițiilor legale, constatată de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, care a influențat inclusiv modul de calculare a drepturilor salariale ale apelanților reclamanți.
Astfel, s-a apreciat că s-a încălcat principiul repunerii părților în situația anterioară -restitutio în integrum- care este o consecință a principiului retroactivității efectelor rezoluțiunii ori nulității și un mijloc de asigurare a eficienței practice a acestor sancțiuni de drept substanțial și constă în acea regulă de drept potrivit căreia tot ceea ce s-a executat în baza actului desființat, trebuie restituit, astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația în care actul nu ar fi fost încheiat.
Temeiul juridic al restituirii prestațiilor între părți îl constituie tocmai desființarea actului juridic (deciziile de imputare în acest caz), deoarece altfel dispare fundamentul executării acestora.
Se arată totodată că și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit, în mod constant, că executarea unei sentințe sau a unei hotărâri trebuie să fie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 din Convenție, iar dreptul de a apela la o instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să fie ineficientă în detrimentul unei părți (Immobiliare Saffi împotriva Italiei, hotărâre din 28 iulie 1999, par. 63; Homsby împotriva Greciei, hotărâre din 19 martie 1997, par.40; D. împotriva României, hotărâre din 26 iulie 2007, par. 32).
Fiind vorba despre drepturi salariale diminuate abuziv într-un context economic extrem de dificil pentru angajații bugetari din România, reclamanții s-au adresat, după ce au îndeplinit procedura prealabilă, în cauză, conform act. 7 din Legea 554/2004, instanței de judecată competentă, respectiv Tribunalul București, care în dosarul nr._ a pronunțat hotărâre a nr. 6082/2014, din data de 23 mai 2014, nelegală în opinia apelantului pentru următoarele motive:
Instanța de fond, în mod greșit a interpretat legislația privind salarizarea și a considerat "neîntemeiate pretențiile apelanților reclamanți, luând în considerare și motivând hotărârea exclusiv prin prisma prevederilor Legilor 329/2009,330/2009 și OUG nr. 1/2010.
Astfel, instanța de fond invocă prevederile art. 30 din Legea nr. 330/2009, reținând că apelanților reclamanți li s-a acordat, în anul 2009, pe termen de un an, salariul de merit stabilit în baza act. 10 din OG nr. 10/2008. De asemenea, se invocă un raport de audit al Curții de Conturi, care constată faptul că acest drept (care este prin natura să un spor salarial cu caracter temporar) nu trebuia să fie inclus în suma compensatorie. În baza acestui raport, înregistrat la Direcția Generală Financiară a MAI cu nr. 3.042.991/30.11.2011, conducerea MAI a aprobat ca ordonatorii de credite din MAI să dispună că începând cu drepturile salariale aferente lunii decembrie 2011 să elimine cuantumul aferent salariului de merit.
În opinia apelanților, atât raportul de audit cât și instanța de fond, în mod greșit, nu au ținut cont de prevederile Legii nr. 285/2010, astfel:
Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Totodată la alin. (5) al act. 1, se stipulează faptul că în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază și salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii cadru nr. 330/2009, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit O.U.G. nr. 1/2010.
În teza a II-a alin. 5 se precizează că sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr._, cu modificările ulterioare și care au fost acordate în anul 2010, ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.
În concluzie, la nivelul anului 2011, suma compensatorie cu caracter tranzitoriu acordată personalului civil în luna octombrie 2010 nu mai este identificabilă, cuantumul acesteia fiind introdus, după operarea majorării de 15%, în salariul de bază din anul 2011. Începând cu data de 01.01.2010, dată la care a intrat în vigoare Legea nr.330/2009, salariul de merit nu a mai fost acordat ca și element salarial distinct, fiind însă inclus, într-o primă teză, în salariile de bază ale personalului civil care a beneficiat la data de 31.12.2009 de respectivul drept salarial, pentru ca ulterior, la expirarea perioadei pentru care au fost acordate, suma corespunzătoare acestuia să se constituie în cadrul sumei compensatorii cu caracter tranzitoriu, în măsura în care activitatea se desfășura în aceleași condiții cu cele din 31.12.2009.
Instanța de fond nu a ținut cont nici de mențiunile din Notele la Anexele Legii cadru nr.330/2009, în coeficienții de ierarhizare erau cuprinse printre alte elemente și salariul de merit pentru toate categoriile de personal care au beneficiat în anul 2009 de acesta.
Examinând motivele de apel formulate față de hotărârea apelată și dispozițiile normative incidente în cauză, cercetând pricina în limitele prevăzute de art.477 și următoarele din Codul de procedură civilă, Curtea constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
După cum a legal reținut și prima instanță, în perioada 08.04.-26.07.2013, Departamentul XI al Curții de Conturi a efectuat o misiune de audit financiar la ordonatorul principal de credite al MAI, în urma căruia a întocmit Raportul de Audit înregistrat la Direcția Generală Financiară a MAI sub nr. 3.042.991 din 30.11.2011, prin care s-a constatat faptul că, în mod eronat în anul 2010, persoanele competente cu reîncadrarea pe funcții a personalului civil, au dispus reintroducerea salariului de merit în sumă compensatorie în anul 2011, motiv pentru care conducerea MAI a aprobat ca ordonatorii de credite din MAI să dispună că începând cu drepturile aferente lunii decembrie 2011 să se elimine cuantumul aferent salariului de merit.
Se impune a se avea în vedere în acest sens, regimul juridic aplicabil "salariului de merit" ca drept salarial în discuție, în cazul personalului contractual, drept salarial ce a fost reglementat în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) teza I din O.G. nr. 10/2008 (act normativ abrogat de Legea nr. 330/2009), conform cărora: "Pentru rezultate deosebite obținute în activitatea desfășurată, ordonatorul de credite poate acorda, în limita a 15% din numărul total al personalului contractual prevăzut în statul de funcții, la începutul anului bugetar, un salariu de merit lunar de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta și care constituie bază de calcul pentru sporuri și alte drepturi care se acordă în raport cu salariul de bază".
Potrivit alin. (2) al aceluiași articol: "personalul contractual care beneficiază de salariu de merit se stabilește o dată pe an, după aprobarea bugetelor anuale, pe baza rezultatelor obținute în activitatea desfășurată în anul precedent, ... ".
Astfel,salariații personalului contractual care beneficiau de salariul de merit se stabileau, pe baza rezultatelor obținute în activitatea desfășurată în anul anterior de aceștia, în luna ianuarie, după cum, în anumite condiții, salariul de merit acordat se menținea până la expirarea perioadei pentru care a fost stabilit, acesta reprezentând un drept salarial cu acordare temporară.
Este adevărat că drepturile salariale ale reclamanților trebuiau recalculate în acord cu prevederile Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și a OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora.
Astfel, conform mențiunilor din Notele la Anexele Legii cadru nr. 330/2009, în coeficienții de ierarhizare erau cuprinse, printre alte elemente, și salariul de merit pentru toate categoriile de personal care au beneficiat în anul 2009 de acesta, categorii de personal din care fac parte și reclamanții.
Totodată,principiul general de aplicare a Legii nr. 330/2009,enunțat de art.3 lit.c coroborat cu art.7 alin.2 din același act normativ este acela ,ca în urma reîncadrării, reclamanții să beneficieze de același cuantum al salariului brut.
Acest aspect este enunțat și prin disp.art.30 alin.5 din Legea nr. 330/2009 ,în anul 2010 conform cu care ,personalul în funcție la data de 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut ,fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
Totodată,dispozițiile art. 33 alin. (1) din legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în vigoare începând cu data de 01.01.2011, prevăd că: "la data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă avute în luna decembrie 2010 pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale deținute, stabilindu-se clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător acesteia".
De asemenea, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice,invocate în susținerea pretențiilor lor de către apelanți prevăd că: "începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol: "începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, ( ... ) care fac parte, potrivit legii, din salariul brut ( ... ), astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".
D. urmare,drepturile salariale ale reclamanților au fost determinate prin raportare la salariul de bază și celelalte elemente ale sistemului de salarizare stabilite corespunzător anului 2010, respectiv lunii octombrie 2010.
Unul dintre elementele cuprinse în salariul de bază aferent lunii octombrie 2010 l-a reprezentat întradevăr suma compensatorie cu caracter tranzitoriu, reglementată în anul 2010 potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar.
Cuantumul sumei compensatorii cuprinsă în luna octombrie 2010 în salariul de bază îl constituia cuantumul sumei reprezentând salariul de merit acordat în anul 2009, conform reglementărilor aplicabile în acea perioadă, precum și influențele rezultate prin aplicarea salariului de merit față de celelalte drepturi salariale acordate, potrivit reglementărilor legale în vigoare, respectiv sporul de vechime, indemnizația de dispozitiv, etc.
Se impune a se avea în vedere însă, că, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 1/2010: "salariile de merit stabilite în anul 2009 pe o perioadă care se întinde și în anul 2010 se introduc în salariul de bază până la expirarea perioadei pentru care au fost acordate. După această perioadă, se recalculează în mod corespunzător salariul de bază și celelalte sporuri calculate la acesta. Începând cu anul 2010, acest drept nu se mai stabilește".
În consecință, interpretarea logico-gramaticală a acestui text legal conduce la concluzia că s-a dispus fără echivoc ca, începând cu anul 2010,
salariul de merit să nu se mai acorde.
Ca atare,în aplicarea acestor prevederi legale speciale,legal a statuat tribunalul că ”în anul 2010, în luna când expira perioada de 1 an pentru care fusese acordat, salariul de merit, care este prin natura sa un spor salarial cu caracter temporar (se aplică pentru recompensarea activității meritorii a salariatului pentru o anumită perioadă) trebuia scos din salariul de bază al reclamanților și nu trebuia inclus în suma compensatorie”.
D. urmare, drepturile salariale ale apelanților-reclamanți au fost stabilite corect prin eliminarea, începând din luna decembrie 2011, a cuantumului sumei reprezentând salariul de merit și influențele acestuia.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN MAI, în numele și pentru membrii săi de sindicat reclamanții P. I., CNP_, C. A., CNP_, N. C., CNP_, B. V., CNP_, D. E., CNP_, M. D., CNP_8, Z. G., CNP_, NAFORNIȚA A., CNP_, cu domiciliul ales la sediul sindicatului din București, .. 6, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr.6082 din data de 23.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, având C._, cu sediul în București, ., sector 6.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. C. Dobraniște E. L. U.
GREFIER,
F. V.
Tehnored.L.E.U.
Dact. V.N./4 ex./04.03.2015
Jud.fond: T. A. V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 1021/2015.... → |
|---|
