Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4193/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4193/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 4193/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4193
Ședința publică din data de 05 noiembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
GREFIER - C. F. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât C. JUDEȚEAN G. împotriva sentinței civile nr.204/LM/AS/05.05.2015, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._ /2014, în contradictoriu cu intimații S. L. CADRELOR DIDACTICE G. și C. JUDEȚEAN DE RESURSE ȘI ASISTENȚĂ EDUCAȚIONALĂ G., având ca obiect - drepturi bănești.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 22 octombrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 05 noiembrie 2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 04.02.2015 sub nr._ /2014 reclamantul S. L. Cadrelor Didactice G., în numele și pentru membrii săi de sindicat, a chemat în judecată pârâții C. Județean de Resurse și Asistentă Educațională G., C. Județean G., pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtului C. Județean de Resurse și Asistentă Educațională G. la calculul și plata dobânzii legale, aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile nr. 629/29.06.2010 pronunțată de Tribunalul G., pe ultimii 3 ani anteriori introducerii prezentei cereri și până la data plății efective; obligarea pârâtului C. Județean G., la asigurarea finanțării și virarea sumelor necesare către pârâta C. Județean de Resurse și Asistentă Educațională G., pentru plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile antemenționate.
Prin sentința civila nr.204/LM/AS/05.05.2015, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._ /2014, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul C. Județean G.; a fost admisă acțiunea formulată de S. L. Cadrelor Didactice G. - în numele și pentru membrii săi, în contradictoriu cu pârâții C. Județean de Resurse și Asistență Educațională G. și C. Județean G.; a obligat pârâtul C. Județean de Resurse și Asistență Educațională G. la plata dobânzii legale aferentă drepturilor bănești recunoscute prin sentința civilă nr. 629/29.06.2010 pronunțată de Tribunalul G. și neachitate, începând cu data de 04.02.2012 și până la data plății efective, după punerea la dispoziție a fondurilor necesare de către pârâtul C. Județean G..
În considerente prima instanță a reținut, privitor la excepția prescripției dreptului la acțiune din prevederile art. 2, alin. 1 din OUG nr. 71/2009, că plata sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială în favoarea personalului din sectorul bugetar devenite executorii se realizează etapizat până în anul 2016.
Instanța a avut în vedere pentru adoptarea soluției și dispozițiile art. 2 alin. 2 din aceeași ordonanță de urgentă care prevede că în cursul termenelor prevăzute la alin. 1 orice procedură de executare silită se suspendă de drept pe cale de consecință și termenul de prescripție trebuie suspendat având în vedere că legiuitorul a avut în vedere a acorda un termen de executare benevolă a sumelor de plată din partea debitorului.
Tribunalul a reținut că reclamanții sunt cadre didactice în învățământul preuniversitar în cadrul unității școlare pârâte, iar prin sentința civilă nr. 629/29.06.2010 pronunțată de Tribunalul G., pârâții din prezența cauză au fost obligați la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008, în perioada 01.10.2008 – 31.12.2009 și respectiv din neaplicarea dispozițiilor în materia salarizării prevăzute de Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 285/2010 reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada 01.01.2010 – 13.05.2011, actualizate în funcție de arta inflației, la data efectivă a plății.
Potrivit art.166 alin.4 din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, iar potrivit art.161 salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor.
Același act normativ, la art.278 alin.1 prevede că, dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile.
În condițiile în care acest text de lege permite aplicarea în completare a dispozițiilor din legislația civilă, în privința daunelor interese datorate de angajator salariatului pentru neplata salariului sunt aplicabile dispozițiile art.1530 și următoarele din Noul Cod Civil.
Potrivit ordonanței de urgență a Guvernului nr.71/2009 modificată și completată:
Art.1 – (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
- în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu;
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În condițiile în care, de principiu, orice executare a unei hotărâri judecătorești se duce la împlinire de bunăvoie, prin O.U.G. nr. 71/2009 s-a prevăzut că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza în mod eșalonat.
Prin decizia nr.2 din 17.02.2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără că principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.
Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată chiar de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009, care, în cuprinsul art.1 alin.3, prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată și, în consecință, instituie o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii.
Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că în cazul dat, pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art.1 alin.3 din O.U.G. nr.71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlu executoriu cu indicele prețurilor de consum. Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit, respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
A mai reținut Înalta Curte, că, în ipoteza dată, deși nu se contestă împrejurările care au justificat măsurile promovate prin O.U.G. nr.71/2009, în scopul menținerii echilibrului bugetar, măsuri care nu au afectat substanța dreptului creditorilor, acestea nu înlătură de plano aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, sub aspectul acordării daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Pentru aceste considerente Tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul C. Județean G.; a admis acțiunea formulată de S. L. Cadrelor Didactice G. în numele și pentru membrii săi, în contradictoriu cu pârâții C. Județean de Resurse și Asistență Educațională G. și C. Județean G.; a obligat pârâtul C. Județean de Resurse și Asistență Educațională G. la plata dobânzii legale aferentă drepturilor bănești recunoscute prin sentința civilă nr. 629/29.06.2010 pronunțată de Tribunalul G. și neachitate, începând cu data de 04.02.2012 și până la data plății efective, după punerea la dispoziție a fondurilor necesare de către pârâtul C. Județean G..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, apelantul-pârât C. Județean G., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelanta a susținut că prin cererea formulată reclamantul a chemat în judecată C. Județean G. și C. Județean de Resurse și Asistență Educațională G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună:
- obligarea la calculul și plata dobânzii aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile nr. 629/29.06.2010 pronunțată de Tribunalul G., pe ultimii 3 ani anteriori introducerii prezentei cereri și până la data plății efective;
- obligarea pârâtului C. județean G., la asigurarea finanțării și virarea sumelor necesare către pârâtul - angajator, pentru plata dobânzii solicitate.
Prin sentința pronunțată instanța a admis acțiunea reclamantului și a obligat C. Județean de Resurse și Asistență Educațională G. la plata dobânzii legale aferentă drepturilor bănești recunoscute prin sentința civilă nr. 629/29.06.2010, începând cu data de 04.02.2012 și până la data plății efective, după punerea la dispoziție a fondurilor necesare de către pârâtul C. Județean G..
Apelantul consideră neîntemeiată hotărârea instanței, având în vedere faptul că prin OUG nr. 71/2009 a fost instituit un termen legal suspensiv, care curge în favoarea debitorilor, termen înăuntrul căruia creditorii nu pot pretinde executarea obligației ce a fost impusă prin hotărâri judecătorești, iar, în acest interval de timp, nu curge nici dobânda penalizatoare, adică daunele moratorii pentru neexecutarea obligației.
D. urmare, debitorul nu poate fi considerat în întârziere, întrucât, prin instituirea unor termene, potrivit OUG nr. 71/2009, datoria deși există, nu era ajunsă la scadență.
Pe de altă parte, răspunderea civilă delictuală nu este angajată decât atunci când debitorul nu își execută obligația cu vinovăție sau fără justificare, ceea ce implică ideea de culpă în neexecutarea obligației.
Motivarea instanței în sensul că potrivit art.166 al. 4 din Codul muncii, „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului nu poate fi primită, deoarece neexecutarea la termen a obligației de plată este justificată de dificultățile de ordin financiar ale statului, care au determinat emiterea unui act normativ, ce prevede atât modalitatea de plată pentru acoperirea prejudiciului, prin actualizarea în funcție de rață inflației a sumelor stabilite prin titlurile executorii, cât și eșalonarea plaților datorate, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009.
În ceea ce privește obligarea Consiliului Județean G. de a pune la dispoziția Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională G. fondurile necesare plății sumelor solicitate de reclamant, apelantul a precizat că potrivit Ordinului nr. 5555/2011-Regulamentul privind organizarea și funcționarea centrelor județene de resurse și asistentă educațională C. Județean de Resurse și Asistentă Educațională G. este o unitate conexă a învățământului preuniversitar, finanțarea să se realizează așa cum prevede art. 6 din Ordinul menționat de la bugetul Consiliului județean din sumele alocate din unele venituri ale bugetului de stat prin bugetele locale ale consiliilor județene. Ca atare, nu poate fi obligat C. județean G. la realizarea unor acte juridice (asigurarea finanțării) ce nu intră în sfera competenței sale, ci a altor autorități, potrivit actelor normative în vigoare, menționate anterior.
Pe cale de consecință, atâta timp cât finanțarea nu este asigurată, pârâtul C. județean G. nu are cum și ce sume să vireze.
Față de cele de mai sus, apelantul consideră că a făcut pe deplin dovada că hotărârea pronunțată de instanță este netemeinică și nelegală și pe cale de consecință solicită admiterea apelul și rejudecând cauză să se respingă ca neîntemeiată cererea reclamantei.
Examinând motivele de apel formulate față de hotărârea apelată și probele administrate în cauză, cercetând pricina în limitele prevăzute de art. 476 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Nu pot fi primite referirile apelantului-pârât la posibile interpretări ale dispozițiilor legale incidente, altele decât cea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2/2014, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Instanța Supremă, căreia îi revine rolul constituțional de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești (conform art. 126 alin. 3 din Legea fundamentală), a fost sesizată tocmai pentru a da o dezlegare unică problemei de drept pusă în discuție, existența divergențelor de jurisprudență fiind o condiție de admisibilitate a recursului în interesul legii, potrivit dispozițiilor art. 515 Cod procedură civilă.
După pronunțarea deciziei unificatoare de către Înalta Curte de Casație și Justiție și publicarea ei în Monitorul Oficial, interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale examinate nu poate fi alta decât cea stabilită prin decizia dată în soluționarea recursului în interesul legii, astfel cum rezultă fără dubiu din reglementarea înscrisă la art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă.
Așa fiind, în mod corect prima instanță a dat eficiență celor statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Complet competent să judece recursul în interesul legii.
Chiar dacă dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009 sunt constituționale, interpretarea lor este cea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a stabilit, în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, că pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
În motivarea deciziei, Instanța Supremă a reținut, în esență, că . unui act normativ ce are ca efecte suspendarea executării silite nu poate fi analizată din punctul de vedere al răspunderii contractuale, astfel încât s-a analizat în ce măsură acest fapt reprezintă un delict civil, de natură a atrage sancțiunea civilă a daunelor-interese.
Executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.
În cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.
Condițiile de angajare a răspunderii civile sunt cele ale răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009.
Aceste condiții trebuie îndeplinite în mod cumulativ, astfel încât neîndeplinirea uneia este suficientă pentru respingerea pretențiilor.
Prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată chiar de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, care, în cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată și, în consecință, instituie o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).
În aceste condiții sunt incidente dispozițiile invocate ale art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv ale art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans). Potrivit acelorași dispoziții, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
În cazul dat, pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurilor de consum.
Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Debitorul poate fi exonerat de obligația de a repara integral prejudiciul cauzat prin executarea cu întârziere a creanței stabilite prin titlu executoriu dacă face dovada intervenției unui caz fortuit sau a unui caz de forță majoră, împrejurări care se circumscriu sintagmei "cauză străină, care nu-i poate fi imputată" în înțelesul art. 1082 din Codul civil din 1864.
În ipoteza dată, însă, deși nu se contestă împrejurările care au justificat măsurile promovate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, în scopul menținerii echilibrului bugetar, măsuri care nu au afectat substanța dreptului creditorilor, acestea nu înlătură de plano aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, sub aspectul acordării daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale. Atât timp cât repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperită doar pierderea efectivă [în temeiul art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009], iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului.
Cât privește existența unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar.
Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, în sensul opiniei exprimate de specialiști recunoscuți, depusă la dosarul cauzei, nu se poate reține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului [care nu poate fi acceptată prin raportare la conduita așteptată a debitorului care trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art. 44 alin. (1) din Constituție, "creanțele asupra statului sunt garantate"] și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
Față de aceste considerente, în mod just Tribunalul, constatând existența faptei ilicite culpabile a pârâților debitori, precum și existența unui prejudiciu suferit de reclamanții creditori, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, a stabilit că se impune repararea integrală a acestui prejudiciu, în sensul acoperirii inclusiv a beneficiului nerealizat (lucrum cessans), prin acordarea daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
În consecință, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-pârât C. JUDEȚEAN G., cu sediul în municipiul G., ., jud. G., CF_, împotriva sentinței civile nr.204/LM/AS/05.05.2015, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._ /2014, în contradictoriu cu intimații S. L. CADRELOR DIDACTICE G., cu sediul în municipiul G., ..5, jud. G. și C. JUDEȚEAN DE RESURSE ȘI ASISTENȚĂ EDUCAȚIONALĂ G., cu sediul în municipiul G., ., jud. G., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. H. P. A.
GREFIER,
C. F. C.
Red: L.H
Dact: C.C.
5ex./22.12.2015
Jud.fond:I. C. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4226/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
