Pretentii. Decizia nr. 4226/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul – reclamant S. M., reprezentat de avocat M. Ș., în baza împuternicirii avocațiale nr._/16.02.2015, aflată la fila 15 în dosar, lipsind intimata – pârâtă .>

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Curtea constată faptul că, în cauză, întâmpinarea a fost formulată în termen legal, respectiv la data de 25.09.2015. Totodată, comunică apelantului – reclamant, prin apărător un exemplar al întâmpinări formulată în cauză.

Apelantul – reclamant, prin apărător, nu solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței pentru a avea posibilitatea să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.

Apelantul – reclamant, prin apărător, învederează faptul că întâmpinarea este tardiv formulată în cauză, deoarece, având în vedere procesul – verbal de înmânare a motivelor de apel ce poartă ștampila de 09.09.2015 (fila 7 în dosarul de apel), iar plicul de transmitere al întâmpinării de expediere poartă ștampila de 28.09.2015 (fila 14) din dosar, deși data de ieșire de la registratură este 24.09.2015. În atare condiții apreciază că este data poștei de plecare.

Curtea, cu privire la excepția excepției tardivității depunerii întâmpinării, deja și-a expus punctul de vedere anterior, apreciind că aceasta s-a făcut în termenul legal, față de data aflată pe plicul poștal cu care intimata a înaintat la dosarul cauzei întâmpinare și această dată este 25.09.2015, iar ea se situează înlăuntrul termenului de 15 zile, care curge de la data de 08.09.2015.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea, în raport de prevederile art.392 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea cererii de apel.

Apelantul – reclamant, prin apărător, solicită admiterea apelului, casarea sentinței apelate, și pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată. Totodată, arată că, așa cum s-a precizat și prin motivele de apel, apelantul s-a adresat instanței de fond, ca prin hotărârea ce va pronunța să îl oblige pe intimat la plata unui rest de plată care provenea din drepturile salariale.

Apelantul – reclamant, prin apărător, învederează faptul că instanța de fond, analizând probatoriul administrat în cauză, a respins cererea reclamantului pe motiv că ar fi tardiv formulată, că ar fi intervenit prescripția. De asemenea, arată că la dosar s-au depus înscrisuri, respectiv o corespondență între apelant și intimată, solicitând în acest sens să se observe că intimata nu a achitat conform protocolului încheiat între părți decât două rate, ultima rată achitată a fost la 01.06.2010, dată de la care a început să curgă termenul de prescripție. La data de 21.01. 2013, reclamantul a adresat o notificare intimatei în care solicită să respecte angajamentul asumat prin acel acord.

Apelantul – reclamant, prin apărător, învederează faptul că, cu adresa nr.981/14.03.2013, deci înăuntrul termenului de 3 ani, intimata îi răspunde că este într-o situației economică financiară dificilă, ce încă persistă, este în imposibilitatea să achite restul de plăți compensatorii, astfel cum a fost convenit în acordul încheiat între părți, dar consideră că neachitarea plăților compensatorii nu reprezintă un refuz, ci numai o amânare. Deci prin această adresă, intimata recunoaște existența debitului și se angajează că va plăti când va avea posibilitatea, nu spune că refuză să mai plătească, întrucât a intervenit o anumită cauză, ci numai imposibilitatea economică financiară.

Apelantul –reclamant, prin apărător, învederează faptul că instanța de fond nu a apreciat în totalitate această adresă și consideră că a intervenit prescripția dreptului la acțiune. Totodată, arată că, în raport de dispozițiile art.16 și art.17 din Decretul nr.167/1958, cursul prescripției a fost întrerupt la data de 13.03.2013 prin recunoaștere.

Apelantul – reclamant, prin apărător, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată, aflate la fondul cauzei.

Curtea, în raport de prevederile art.394 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de munca si Asigurări Sociale sub nr._ /2013, reclamantul G. M. a chemat în judecată pe pârâta S.C. T. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

- să fie obligată parata la plata sumei de 6800 lei reprezentând rest salarii compensatorii și la plata dobânzii până la plata efectivă.

Prin sentința civilă nr. 3390 din 07 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul București, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune; a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. M., în contradictoriu cu pârâta . prescrisă.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a fost salariat al pârâtei pe perioadă nedeterminată până la data de 16.03.2009, când raporturile de muncă au încetat conform deciziei nr.116/13.03.2009, în baza art. 65 alin 1 C.M..

Conform art.4 din decizie, salariatul disponibilizat urma să primească în conformitate cu art.28 din CCM la nivel de unitate pe anul 2007-2009, plăți compensatorii .

Pârâta a încheiat ulterior emiterii deciziei de concediere un acord prin care reclamantul a fost de acord să primească aceste plăți compensatorii în 6 tranșe egale adică începând cu aprilie 2010 .

Art. 1 din decretul nr.167/1958 „Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii. Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă.”

Termenul de prescripție a început să curgă la 1.06.2010, primele două tranșe fiind achitate, iar cererea a fost introdusă la 13.11.2014, adică la mai mult de 3 ani de la această dată.

Adresa de la data de 14.03.2013 nu a reprezentat un fapt întrerupător de prescripție deoarece nu s-a recunoscut suma rămasă de plată, ci doar s-au explicat motivele pentru care nu a fost achitat debitul restant.

Față de cele reținute instanța a admis excepția de prescripție și a respins cererea ca prescrisă.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal și motivat, reclamantul S. M., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.456 și urm. din Codul de procedură civilă, apelantul solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.

Se arată în fapt că, prin cererea intoductivă s-a adresat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța pe baza probelor administrate să oblige intimata să-i plătească restul de plăti compensatorii în cuantum de 6.800 lei.

Instanța de fond constată intervenită prescripția dreptului la acțiune și respinge acțiunea Pentru a da o asemenea soluție, instanța apreciază că răspunsul din 14.03.2014 dat de intimată nu se consideră o recunoaștere a debitului, ci doar o explicație a motivelor pentru care nu a fost achitat debitul restant. Consideră că o asemenea apreciere este greșita deoarece însăși intimata prin adresa din 14.03.2014 precizează "Neachitarea până în prezent ....”nu reprezintă un refuz de achitare, ci numai o amânare a îndeplinirii obligațiilor" ori nu se poate reține că intimata nu recunoaște existența debitului când arată ca nu este un refuz. In raport de dispozițiile art. 16 și 17 din Decretul nr. 167/1958 cursul prescripție a fost întrerupt prin recunoaștere si o noua prescripție de 3 ani începe să curgă de la data de 14.03.2014.

Cercetând apelul declarat prin prisma criticilor formulate, dar și a celor invocate în primă instanță, Curtea îl constată fondat.

Se reține, așadar, că potrivit art.4 din decizia de concediere nr.116/13.03.2009, salariatul disponibilizat, reclamant în cauză, urma să primească în conformitate cu art.28 din CCM la nivel de unitate pe anul 2007-2009, plăți compensatorii, pe care părțile, prin înțelegerea lor, le-au eșalonat în șase tranșe lunare, pentru intervalul aprilie-septembrie 2010.

Pârâta a achitat numai primele două tranșe, încetând ulterior plata. La data de 14.03.2013, reclamantul a obținut din partea pârâtei răspunsul prin care aceasta își motivează neîndeplinirea obligațiilor pe absența resurselor, ceea ce, în accepțiunea sa, nu constituie „refuz” de achitare, ci doar o amânare a executării. Pe de o parte, prescripția este acea instituție civilă care sancționează creditorul pasiv, nediligent, ipoteză neîndeplinită în speță în persoana reclamantului care, înainte de împlinirea termenelor de prescripție aferente ratelor scadente în perioada iunie-septembrie 2010, s-a adresat fostului angajator cu o nouă cerere de executare. Răspunsul acestuia, care invocă doar motive de amânare a executării, fără a se opune ei și solicitării creditorului, are o semnificație juridică indubitabilă de recunoaștere a debitului, în condițiile art.16 lit.a) din Decretul nr.167/1958, în vigoare la data nașterii lui. Ea nu poate fi în niciun caz acceptată drept simplă manevră de amânare, de inducere în eroare a creditorului, și învestită în această calitate, cu puterea de a face să curgă neîntrerupt și să se împlinească prescripția în favoarea sa. Dimpotrivă, din adresa formulată, rezultă clar recunoașterea acestei obligații, scuza imposibilității fortuite de executare, cu cosecința neechivocă a întreruperii termenului de prescripție, după care, începând cu momentul 14.03.2013, începe să curgă un nou termen de 3 ani pentru ratele rămase neacoperite, conform art.17 din decretul menționat.

Din aceste motive, sentința care a soluționat cauza pe baza excepției de fond a prescripției dreptului material la acțiune este nulă, conform art.480 alin.(3) teza I din Codul de procedură civilă. Rejudecând cauza pe fond, Curtea constată acțiunea fondată, în baza art.40 alin.(2) lit.c) din Codul muncii, pentru existența temeiului plăților compensatorii atât în contractul colectiv de muncă sub imperiul căruia a intervenit concedierea (art.28 din CCM aferent perioadei 2007-2009), cât și a prevederilor exprese ale deciziei de încetare a raporturilor de muncă (art.4), împlinită fiind și scadența ratelor rezultate din reeșalonarea debitului. În consecință, în aplicarea textelor menționate, Curtea va admite cererea, obligând pârâta să plătească reclamantului suma de 6800 lei, cu titlu de plăți compensatorii rezultate din concediere. Se reține și că debitorul nu se poate prevala de absența fondurilor necesare, dreptul fiind sancționabil judiciar în funcție de temeiul de care beneficiază, în lege sau contract, nu de posibilitățile financiare ale debitorului, care răspunde pentru obligațiile certe, lichide și exigibile ce-i revin, cu tot patrimoniul (desigur, și până la limita lui, conform dispozițiilor aplicabile fazei executării). Va dispune totodată și ca la suma de plată să se aplice dobânda legală, în acord cu dispozițiile art.1084 din Codul civil de la 1864, aplicabil în speță, de la data de 14.03.2013, de la care a fost solicitată, pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin întârziere, reprezentând beneficiul nerealizat (lucrum cessans, câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut din investirea banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență), până la data plății. În aplicarea art.453 alin.(1) din Noul Cod de procedură civilă sub reglementarea căruia s-a judecat prezenta cauză, va fi obligată intimata care a pierdut procesul, să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în valoare de 500 lei, reprezentând onorariu avocat avansat la fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelantul – reclamant S. M., având CNP_, cu domiciliul ales în B., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.3390 din 07.04.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă .>, cu sediul în București, ..244, sector 6, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J_, având CUI_ și cont nr.RO37BRDE410SV_ deschis la BRD-GSG Sucursala Militari.