Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1796/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1796/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 48507/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 4166/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1796
Ședința publică de la 11 septembrie 2015
Curtea constituită din
PREȘEDINTE – M. V. D.
JUDECĂTOR - N. R. I.
JUDECĂTOR - R. G.
GREFIER - S. Ș.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.27, împotriva sentinței civile nr.2213 din 11.03.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți ȘCOALA GIMNAZIALĂ M. DOMNULUI, C. L. AL S. 2, P. S. 2 – INSTITUȚIA PRIMARULUI, ȘCOALA GIMNAZIALĂ „G. G. VOIEVOD”, GRĂDINIȚA PANSELUȚA și intimatul – reclamant S. SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT BUCUREȘTI – pentru membrii săi de sindicat O. D., A. M., M. E., COBADA C. E. și M. A. L., având ca obiect – drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelantul a solicitat prin cererea de apel judecata în lipsă.
Curtea, invocă din oficiu excepția lipsei de interes a formulării recursului și reține cauza în vederea soluționării acestei excepții.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a sub nr._, reclamantul S. SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT BUCUREȘTI în numele și pentru membri săi O. D., A. M., M. E., O. C. E. și M. A. L. în contradictoriu cu pârâtele ȘCOALA GIMNAZIALĂ „ M. Domnului”, C. L. AL S. 2 și P. S. 2 - INSTITUȚIA PRIMARULUI, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtelor la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite conform Legii 330/2009 coroborat cu Legea 221/2008, de aprobare a OG 15/2008, pentru intervalul 01.01._10, actualizate cu coeficientul de inflație la data plății, precum și obligarea la calculul, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400 lei și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, conform Legii 285/2010, coroborate cu Legea 221/2008, începând cu 01.01.2011 actualizată în funcție de coeficientul de inflație până la data 12.05.2011.
Prin sentința civilă nr.2213 din data de 11 martie 2015, pronunțată de Tribunalul București, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. Sector 2 și P. S. 2 -Instituția Primarului si în consecință a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții C. L. Sector 2 și P. S. 2, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. Salariaților din Învățământ - în numele și pentru membri săi O. D., A. M., M. E., O. C. E. și M. A. L., în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA GIMNAZIALĂ „M. Domnului”; a fost obligată pârâta la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte normative, pentru perioada 1 ianuarie -31 decembrie 2010.
A fost obligată pârâta unitate școlară la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, a Legii nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte normative, pentru perioada 1 ianuarie 2011 și până la data de 12 mai 2011 inclusiv, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data efectivă a plății, corespunzător perioadei lucrate în unitatea școlara.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, potrivit adeverințelor emise de unitatea școlară (filele 13-17), reclamanții nu au beneficiat de aplicarea Legii 221/2008 la stabilirea drepturilor salariale făcută conform Legii 330/2009, începând cu 01.10.2010, respectiv la stabilirea drepturilor salariale făcută conform Legii 285/2011, începând cu 01.01.2011.
Prin Legea 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, s-a prevăzut la articolul unic pct. 3, faptul că pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este, pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008, de 400 lei, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Din conținutul acestei reglementări, a rezultat că, începând cu 1 octombrie 2008, drepturile salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar se impuneau a fi calculate prin utilizarea acestui coeficient de multiplicare.
În realitate, astfel cum a rezultat din adeverințele sus menționate, reclamanții nu au fost remunerați în concordanță cu actul normativ mai sus enunțat.
Prin OUG 136/2008, s-a prevăzută că în perioada octombrie-decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învățământ este 299,933 lei, pentru funcțiile didactice prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Prin decizia nr. 1221/2008 pronunțată de Curtea Constituțională, s-a constatat că dispozițiile OUG 136/2008 sunt neconstituționale, instanța de contencios constituțional reținând faptul că, fundamentul adoptării acestei ordonanțe de urgență l-a reprezentat intenția de contracarare a unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament.
În continuare, prin OUG 151/2008, s-a prevăzut același coeficient de multiplicare de 299,933 lei iar prin decizia nr. 842/2009, Curtea Constituțională a statuat în sensul că dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din OUG 151/2008 sunt neconstituționale.
Prin Decizia nr. 989/2009, au fost declarate neconstituționale și dispozițiile art. 2 și art. 3 din OUG 1/2009, reținându-se că acest din urmă act normativ continuă abordarea cuprinsă în dispozițiile OUG 151/2008, considerentele arătate cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 151/2008 fiind aplicabile mutatis mutandis și cu privire la situația creată prin adoptarea art. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2009.
Subsecvent, au fost adoptate OUG 31/2009 și OUG 41/2009 iar prin deciziile nr. 105/2010 și nr. 124/2010, Curtea Constituțională a respins ca devenite inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și art. 3 din OUG 31/2009, respectiv a art. 2 din OUG 41/2009, pe considerentul că, după sesizarea Curții, OG 15/2008 a fost abrogată expres prin Legea 330/2009, astfel încât OUG 31/2009 și OUG 41/2009, ca acte modificatoare, sunt și ele abrogate. În cuprinsul deciziei 124/2010, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau niște dispoziții legale declarate neconstituționale prin Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, respectiv, prin Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009. Curtea reamintește considerentele de principiu din Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009, unde a reținut că nici modificarea sau completarea dispoziției legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituționalitatea constatată de către Curtea Constituțională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de același viciu de neconstituționalitate în măsura în care confirmă soluția legislativă declarată neconstituțională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluție se impune și pentru că viciul de neconstituționalitate stabilit de instanța de contencios constituțional trebuie eliminat, și nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare și completare. În cazul de față, Guvernul, în calitate de legiuitor delegat, prin Ordonanța de urgență nr. 41/2009, a persistat în hotărârea sa de a nu lua în considerare prevederile Legii nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament.
Acest aspect litigios a fost tranșat prin decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra recursului în interesul legii, conform căreia ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, 151/2008 și 1/2009, dispozițiile OG 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la 31 decembrie 2009.
În acest context, și în lumina dispozițiilor art. 3307 alin. 4 C.p.civ, instanța a constatat că sunt justificate pretențiile reclamanților deduse prezentei judecăți, având ca obiect diferențele de drepturi salariale pentru perioada ulterioară datei de 31 decembrie 2009, întrucât, deși OUG 15/2008 a fost abrogată începând cu 01.01.2010, prin Legea 330/2009, cu toate acestea, potrivit art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009, se prevede că în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, noul salariu de bază, fiind cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta, potrivit anexelor la prezenta lege.
Totodată, potrivit art. 5 alin. 6 din OUG 1/2010, reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile OUG 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
Prin decizia 877/2011, Curtea Constituțională a respins ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 6 din OUG 1/2010, reținând că textul legal criticat a fost abrogat prin dispozițiile art. 39 lit. x) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și nu produce efecte juridice asemenea celor învederate Curții de către autorii excepției de neconstituționalitate. Însă această situație nu se datorează normei abrogatoare, ci faptului că, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/20,08 și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009. O atare interpretare, departe de a constitui o ingerință în sfera de competență a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării personalului din învățământ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010, Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009 sau Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009).
Prin urmare, începând cu 1 ianuarie 2010, reclamanții vor avea dreptul la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, iar acesta din urmă trebuie stabilit în conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, deci prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400 lei.
În același sens a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție, în decizia nr. 11/2012, pronunțată asupra recursului în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din OUG 1/2010 și art. 30 din Legea 330/2009, și anume că personalul didactic din învățământul aflat în funcție la data de 31.12.2009 are dreptul, începând cu 01.01.2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG 15/2008.
Totodată, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
În consecință, începând cu 1 ianuarie 2011, reclamanții vor avea dreptul la majorarea cu 15% a salariului de bază determinat la nivelul lunii octombrie 2010. Or, pentru rațiunile anterior expuse, acest salariu de bază se impune a fi stabilit prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400 lei, în acord cu dispozițiile OG 15/2000 modificate prin Legea 221/2008.
Cu toate acestea, drepturile nu pot fi acordate decât până la data de 12 mai 2011, deoarece la această dată a intrat în vigoare Legea 63/2011, privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea și a obliga pârâta unitate școlară să plătească reclamanților diferența dintre drepturile salariale cuvenite conform OUG 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea 221/2008, calculate prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400 lei, și cele efectiv încasate, corespunzător perioadei 1 ianuarie 2010-12 mai 2011, actualizată cu rata inflației la data plății efective, întrucât, în baza art. 1082-1084 C.civ, reclamanții vor avea dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit, ce include și beneficiul de care au fost lipsită.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen legal și motivat, pârâta Școala Gimnazială nr.27, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art. art.3041 din Codul de procedură civilă, legea nr.128/1997, Legea – cadru nr.330/2009, Legea nr.284/2010 și Legea nr.63/2011, recurenta solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Se arată în fapt că, în mod incorect instanța a respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune formulată în baza dispozițiilor art. 268 alin.(l) litera c) din Legea 53/2003 (Codul Muncii), invocând motivări fără temei legal, ce nu se încadrează în prevederile legale generale existente la momentul introducerii acțiunii privind începerea, întreruperea sau suspendarea cursului prescripției, și anume Cartea a Vl-a din Noul Cod Civil.
În consecința solicită admiterea excepției prescrierii dreptului material la acțiune așa cum a fost formulată.
Pe fondul cauzei, învederează instanței următoarele:
Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ s-a făcut conform prevederilor Capitolului 4, Secțiunea a II a din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Astfel, art. 48 din legea mai sus menționata dispune: "(3) Salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza următoarelor elemente:
a)valoarea coeficientului de multiplicare 1,000;
b)coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr. 1 și 2 care fac parte integrantă din prezența lege.
(4) Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului, după aprobarea legii bugetului de stat, în limita fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru cheltuielile cu salariile, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite."
Așa cum se poate observa, modul de calcul al salariilor personalului din învățământ este stabilit de lege, în speța, Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
Prin O.G. 15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului didactic din învățământ, salarizat, potrivit Legii nr. 128A997 privind Statutul personalului didactic, s-au stabilit valorile coeficienților de multiplicare aplicabili anului 2008, pe 3 perioade de referința, astfel:
-1 ianuarie - 31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei
-1 aprilie - 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275, 168 lei, respectiv o creștere de 6 %;
-1 octombrie -31 decembrie 2008,,valoarea coeficientului de multiplicare 1,000:291, 678, respectiv o creștere" cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii.
Prin Legea nr. 221 din 27.10.2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, coeficientul de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar a fost majorat la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008.
Modificările din Legea nr. 221/2008, vor putea fi puse în aplicare nu retroactiv, așa cum solicita reclamanții, ci doar de la data apariției actului normativ respectiv, în conformitate cu art. 78 din Constituția României, care dispune: „Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la" data publicării sau de la o dată ulterioară prevăzuta în textul ei".
De asemenea, tot în Constituție, la art. 15 alin.(2) este statuat și principiul potrivit căruia: „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
Menționează că Legea nr. 221 a intrat în vigoare la data de 01.11.2008, drept urmare, pentru perioada 01.10._08 prevederile Legii 211/2008 nu pot fi aplicabile deoarece acestea nu se aplică retroactiv.
Pentru restul perioadei, respectiv 4 noiembrie 2008 - 15 noiembrie 2008, sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 136/2008 (în vigoare până la data de 15.11.2008 când a fost abrogată de O.U.G. nr. 151/2008).
Începând cu 15 noiembrie 2008, și până la data de 02.iunie 2009, dată la care prin Decizia Curții Constituționale nr. 842 art. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008 pentru modificarea Ordonanței nr. 15/2008^ privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ au fost declarate ca fiind neconstituționale, rămân în vigoare dispozițiile O.G. nr. 15/2008 cu modificările și completările ulterioare.
Acest aspect rezulta cu precădere din prevederile art. 31 alin.(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale potrivit cărora „dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept."
În ceea ce privește aplicabilitatea Legii 221/2008 după data de 31 decembrie 2008, rugăm instanța să rețină faptul că Legea 221/2008, privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, privind creșterile salariale ce se acordă în 2008 personalului din învățământ, așa cum rezultă chiar din titlul și conținutul acesteia, reglementează creșterile salariale ce se acordă în anul 2008 personalului din învățământ, neexistând în cuprinsul ei prevederi care să precizeze creșterile salariale pentru anul 2009.
Învederează instanței ca pentru perioada 01.04._09, cadrul legislativ în vigoare îl reprezintă O.U.G. nr. 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, aprobată prin Legea 259 din 7 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 484 din 13 iulie 2009 și O.U.G. nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 286 din 30 aprilie 2009 și aprobată prin Legea J00/06.10.2009, dispozițiile acestor ordonanțe nefiind declarate neconstituționale.
Mai mult decât atât, O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial nr. 82 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea 221/2008, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată în mod expres prin art. 48 pct.16 al cap. VI - dispoziții finale din Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial din 9 noiembrie 2009.
În ceea ce privește obligarea paraților la calculul drepturilor salariale aferente perioadei 01.01._11, instanța de judecată în mod incorect a admis aceste cereri, deoarece salariații nu au făcut dovada respectării procedurii prealabile prevăzute de legile speciale din domeniul salarizării.
Astfel, în ceea ce privește aceste capete de cerere privind reîncadrarea salariaților, a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, din următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 34 din Legea - cadru nr. 330/ 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice:
„(1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite.
(2) Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.
(3)Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile.
(4)împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației."
Prin actele depuse la dosarul cauzei reclamanții nu au făcut dovada respectării procedurii prealabile și nici a termenului de 30 de zile prevăzut de art. 34 alin.(4) Legea - cadru nr. 330/ 2009.
D. urmare, solicită admiterea excepției tardivității introducerii acțiunii, sub aspectul tardivității contestării reîncadrării conform Legii 330/2009.
În ceea ce privește reîncadrarea conform Legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, invocam excepția tardivității și pe acest capăt de cerere, având în vedere prevederile art. 30 din acest act normativ, care face vorbire despre aceeași procedură și același termen de contestare ca și cel din Legea nr. 330/2009.
Referitor la aplicabilitatea Legii cadru nr. 284/2010 pentru anul 2011, învederam instanței că începând cu data de 13 mai 2011 este în vigoare Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ care a introdus un nou sistem de calcul pentru această categorie de personal din unitățile de învățământ, în mod incorect instanța acordând recalcularea și după această dată.
În ședința publică din data de 11.09.2015, Curtea a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a recurentei în formularea recursului.
Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes, conform art.137 Cod pr. civilă, Curtea reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr.2213 din data de 11 martie 2015, pronunțată de Tribunalul București ce face obiectul recursului formulat de recurenta Școala Gimnazială nr.27, Tribunalul București a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. Salariaților din Învățământ - în numele și pentru membri săi O. D., A. M., M. E., O. C. E. și M. A. L. numai în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA GIMNAZIALĂ „M. Domnului”, după cum se poate observa din dispozitivul sentinței civile recurate.
Este adevărat că, urmare a cererii de completare dispozitiv formulată de S. Salariaților din Învățământ, cerere ce a fost admisă prin sentința civilă nr.7628/28.07.2015 pronunțată de Tribunalul București în dosar nr._ /a1, s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr.2213 din data de 11 martie 2015, pronunțată de Tribunalul București, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea și în contradictoriu cu pârâta Școala Gimnazială nr.27.
Însă, recurenta nu a înțeles să formuleze recurs și împotriva sentinței de completare a dispozitivului, recursul din prezenta cauză fiind îndreptat doar asupra sentinței civile nr.2213/11.03.2015.
Or, prin această sentință, recurenta nu a fost obligată la nimic, instanța omițând să se pronunțe și cu privire la acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta introdusă ulterior în cauză, Școala Gimnazială nr.27.
Prin urmare, recurenta nu are interesul de a o ataca, căci simpla calitate de pârâtă în proces nu este suficientă, impunându-se să se justifice un folos practic în chiar persoana celui care acționează.
Din acest punct de vedere, interes în formularea unei căi de atac are numai partea care a pierdut procesul, recurentul, în prezența cauză, neputând justifica drepturile ce i-au fost lezate prin sentința civilă pe care a înțeles să o atace.
Pentru considerentele arătate, în baza art.312 Cod pr. civilă, Curtea apreciază ca fiind întemeiată excepția lipsei de interes, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta – pârâtă ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.27, împotriva sentinței civile nr.2213 din 11.03.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți ȘCOALA GIMNAZIALĂ M. DOMNULUI, C. L. AL S. 2, P. S. 2 – INSTITUȚIA PRIMARULUI, ȘCOALA GIMNAZIALĂ „G. G. VOIEVOD”, GRĂDINIȚA PANSELUȚA și intimatul – reclamant S. SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT BUCUREȘTI – pentru membrii săi de sindicat O. D., A. M., M. E., COBADA C. E. și M. A. L., ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. V. D. N. R. I. R. G.
GREFIER,
S. Ș.
Red. M.V.D.
Dact.S.Ș./01.10.2015/2ex.
Jud. Fond: C. L. G.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 214/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
