Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 554/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 554/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 49549/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7522/2014)
Decizia civilă nr. 554
Ședința publică din data de 12 februarie 2015
Curtea compusă din:
Președinte: A. I. C.
Judecător: D. A. T.
Judecător: S. G. I.
Grefier: I. L. B.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenții-pârâți C. L. AL S. 2, P. S. 2 - INSTITUȚIA PRIMARULUI, C. L. AL S. 3 și P. S. 3 - INSTITUȚIA PRIMARULUI, împotriva sentinței civile nr. 5540/12.05.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. I. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT SECTOR 2 BUCUREȘTI, pentru membrul său C. A. și intimatele-pârâte ȘCOALA G. NR. 4 și ȘCOALA G. NR. 55, cauza pe fond având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului formulat în cauză de recurenții-pârâți C. L. Sector 2 și P. S. 2 - Instituția Primarului.
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și constatând cauza în stare de judecată, o reține în pronunțare atât asupra excepției tardivității recursului formulat de recurenții C. L. Sector 2, P. S. 2 - Instituția Primarului, cât și asupra recursului declarat de recurenții C. L. Sector 3 și P. S. 3 - Instituția Primarului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, la data de 20.12.2012, reclamantul S. Salariaților din Învățământ Sector 2 București, în numele membrului de sindicat C. A., a chemat în judecată pe pârâții Școala G. nr. 4, Școala G. nr. 55, C. L. al S. 2, P. S. 2 - Instituția Primarului, C. L. al S. 3 și P. S. 2 - Instituția Primarului, solicitând să se dispună obligarea pârâților la: reîncadrarea cadrului didactic cu începere de la data de 01 ianuarie 2010 potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătii din fonduri publice, luând în considerare dispozițiile în materia salarizării prevăzute de Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ; reîncadrarea cadrului didactic cu începere de la data de 01 ianuarie 2011 potrivit Legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, luând în considerare dispozițiile în materia salarizării prevăzute de Legea nr. 221/2008; calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 și a Legii-cadru nr. 330/2009, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte normative, pentru perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2010; calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, a Legii-cadru nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte normative, începând cu data de 1 ianuarie 2011 și până la data de 12 mai 2012 inclusiv, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data efectivă a plății.
Prin sentința civilă nr. 5540/12.05.2014, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului L. sector 2 si P. Sector 2 Bucuresti; a respins ca neintemeiata exceptia tardivitatii formularii cererii de chemare in judecata, invocata prin intimpinare de Consiliului L. sector 2 si P. Sector 2 Bucuresti; a respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului L. sector 3 si P. Sector 3 Bucuresti; a admis acțiunea privind reclamanta C. A. prin reprezentant S. I. al Salariaților din Învățământ, in contradictoriu cu paratii Scoala Gimnaziala nr. 4, Scoala Gimnaziala nr. 55, C. L. al S. 2, P. S. 2 - Institutia Primarului, C. L. al S. 3, P. S. 3 - Institutia Primarului; a obligat pârâții la calculul și plata diferențelor dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite după reîncadrare cu salariul majorat, conform prevederilor Legii nr. 330/2009 și 284/2010 și 285/2010, având ca bază de calcul salariul rezultat la data de 31.12.2009, după aplicarea majorărilor prevăzute de Legea nr. 221/2008, începând cu data de 01.01.2010 până la data de 12.05.2011, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta C. A. are calitatea de personal didactic la unitățile de învățământ Școala G. nr.4 și Școala G. nr.55, iar în perioada 1 octombrie 2008-31 decembrie 2009 nu a fost remunerată conform Legii 221/2008 pentru aprobarea OG 15/2008.
Demersul procesual de față are ca finalitate recuperarea de către reclamantă a diferenței dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în temeiul Legii 221/2008 prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400 lei, pe perioada 01.10._11.
În ceea ce privește calitatea procesuală a pârâților C. L. Sector 2 și P. S. 2 - Instituția Primarului, instanța a constatat că acestea justifică legitimare procesuală în cauza de față.
Astfel, în lumina art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Totodată, potrivit art.167 alin.5 lit.a), una din coordonatele finanțării de bază a unităților de învățământ preuniversitar o constituie și cheltuielile de personal. Dispoziții similare se regăsesc și în Legea 1/2011, care a abrogat Legea 84/1995, art.104 statuând, deopotrivă, în sensul că finanțarea de bază (care include și cheltuielile aferente drepturilor salariale) se asigură din bugetul de stat prin bugetele locale.
Conform art.80 din Legea nr.215/2001, republicată, autoritățile administrației publice locale din municipiul București sunt C. General al Municipiului București și consiliile locale ale sectoarelor, ca autorități deliberative, precum și primarul general al municipiului București și primarii sectoarelor, ca autorități executive, alese în condițiile legii pentru alegerea autorităților administrației publice locale.
Instanța a constatat că cele două instituții pârâte au fost chemate în judecată doar pentru îndeplinirea obligației care le este atribuită prin lege, aceea de a aloca fondurile necesare finanțării cheltuielilor corespunzătoare drepturilor salariale valorificate în cauză iar nu în virtutea calității lor de subiecte de drept în raportul juridic de muncă dedus judecății, calitate pe care, într-adevăr, aceste entități nu o au.
În consecință, Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pentru aceleași motive, instanța de fond a respins ca neîntemeiată și excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului L. Sector 3 și P. Sector 3 București.
În ceea ce privește excepția tardivității raportat la dispozițiile art. 34 din Legea 330/2009 și art. 30 din Legea 284/2010, Tribunalul a reținut că dreptul la acțiune se întemeiază pe faptul că în cazul reclamantei nu s-au aplicat dispozițiile legii nr. 330/2009, iar ulterior, din anul 2010, ale legii nr. 285/285, plecând de la neaplicarea dispozițiilor legii 221/2008, adică de la un salariu stabilit eronat anterior acestor legi, astfel și că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile acestor legi privind termenele. În aceste condiții a fost respinsă ca neîntemeiată excepția.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate.
Astfel, prin Legea 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, s-a prevăzut la articolul unic pct. 3 faptul că pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este, pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008, de 400 lei, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Din conținutul acestei reglementări rezultă că, începând cu 1 octombrie 2008, drepturile salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar se impuneau a fi calculate prin utilizarea acestui coeficient de multiplicare.
În realitate, astfel cum rezultă din actele de la dosar, reclamanta nu a fost remunerată în concordanță cu actul normativ mai sus enunțat, împrejurare confirmată în întâmpinare de către pârâte.
Apărările de fond invocate de aceste pârâte nu au fost primite de instanță.
În acest sens, prin OUG 136/2008 s-a prevăzut că în perioada octombrie-decembrie 2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învățământ este 299,933 lei, pentru funcțiile didactice prevăzute la art.1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Prin decizia nr. 1221/2008 pronunțată de Curtea Constituțională, s-a constatat că dispozițiile OUG 136/2008 sunt neconstituționale, instanța de contencios constituțional reținând faptul că fundamentul adoptării acestei ordonanțe de urgență l-a reprezentat intenția de contracarare a unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament.
În continuare, prin OUG 151/2008, s-a prevăzut același coeficient de multiplicare de 299,933 lei, iar prin decizia nr. 842/2009 Curtea Constituțională a statuat în sensul că dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din OUG 151/2008 sunt neconstituționale.
Prin Decizia nr. 989/2009 au fost declarate neconstituționale și dispozițiile art. 2 și art. 3 din OUG 1/2009, reținându-se că acest din urmă act normativ continuă abordarea cuprinsă în dispozițiile OUG 151/2008, considerentele arătate cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 ale OUG nr. 151/2008 fiind aplicabile mutatis mutandis și cu privire la situația creată prin adoptarea art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009.
Subsecvent, au fost adoptate OUG 31/2009 și OUG 41/2009, iar prin deciziile nr. 105/2010 și nr. 124/2010, Curtea Constituțională a respins ca devenite inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și art. 3 din OUG 31/2009, respectiv a art. 2 din OUG 41/2009, pe considerentul că, după sesizarea Curții, OG 15/2008 a fost abrogată expres prin Legea 330/2009, astfel încât OUG 31/2009 și OUG 41/2009, ca acte modificatoare, sunt și ele abrogate. În cuprinsul deciziei 124/2010, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau niște dispoziții legale declarate neconstituționale prin Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, respectiv, prin Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009. Curtea reamintește considerentele de principiu din Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009, unde a reținut că nici modificarea sau completarea dispoziției legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituționalitatea constatată de către Curtea Constituțională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de același viciu de neconstituționalitate în măsura în care confirmă soluția legislativă declarată neconstituțională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluție se impune și pentru că viciul de neconstituționalitate stabilit de instanța de contencios constituțional trebuie eliminat, și nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare și completare. În cazul de față, Guvernul, în calitate de legiuitor delegat, prin Ordonanța de urgență nr. 41/2009, a persistat în hotărârea sa de a nu lua în considerare prevederile Legii nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament.
Acest aspect litigios a fost tranșat prin decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra recursului în interesul legii, conform căreia ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, 151/2008 și 1/2009, dispozițiile OG 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la 31 decembrie 2009.
În acest context, și în lumina dispozițiilor art. 3307 alin. 4 C.p.civ, instanța de fond a constatat că pretențiile reclamanților sunt justificate pentru intervalul de referință mai sus menționat.
Deopotrivă, sunt întemeiate și pretențiile având ca obiect diferențele de drepturi salariale pentru perioada ulterioară datei de 31 decembrie 2009, întrucât, deși OUG 15/2008 a fost abrogată începând cu 01.01.2010, prin Legea 330/2009, cu toate acestea, potrivit art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009, se prevede că în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, noul salariu de bază, fiind cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta, potrivit anexelor la prezenta lege.
Totodată, potrivit art. 5 alin. 6 din OUG 1/2010, reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile OUG 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
Prin decizia 877/2011, Curtea Constituțională a respins ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 6 din OUG 1/2010, reținând că textul legal criticat a fost abrogat prin dispozițiile art. 39 lit. x) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și nu produce efecte juridice asemenea celor învederate Curții de către autorii excepției de neconstituționalitate. Însă această situație nu se datorează normei abrogatoare, ci faptului că, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009. O atare interpretare, departe de a constitui o ingerință în sfera de competență a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării personalului din învățământ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010, Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009 sau Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009).
Prin urmare, începând cu 1 ianuarie 2010, reclamanții au dreptul la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, iar acesta din urmă trebuie stabilit în conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, deci prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400 lei.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
În consecință, începând cu 1 ianuarie 2011, reclamanții au dreptul la majorarea cu 15% a salariului de bază determinat la nivelul lunii octombrie 2010. Or, pentru rațiunile anterior expuse, acest salariu de bază se impune a fi stabilit prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400 lei, în acord cu dispozițiile OG 15/2000 modificate prin Legea 221/2008.
Cu toate acestea, drepturile clamate în cauză nu pot fi acordate decât până la data de 13 mai 2011, astfel cum chiar reclamanții au indicat în cererea precizatoare, deoarece la această dată a intrat în vigoare Legea 63/2011, privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâții la calculul și plata diferențelor dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite după reîncadrare cu salariul majorat, conform prevederilor Legii nr. 330/2009 și 284/2010 și 285/2010 având ca bază de calcul salariul rezultat la data de 31.12.2009, după aplicarea majorărilor prevăzute de Legea nr. 221/2008, începând cu data de 01.01.2010 până la data de 12.05.2011, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. L. al S. 3 al Municipiului București, prin Primar și P. S. 3, precum și C. L. al S. 2 București și P. S. 2 București - Instituția Primarului, la data de 08.10.2014, respectiv, 13.10.2014, înregistrate pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la 10.10.2014.
Prin motivele de recurs formulate, recurenții-pârâții C. L. al S. 3 al Municipiului București, prin Primar și P. S. 3 consideră sentința recurată nelegală și netemeinică în raport de prevederile art. 304 pct. 9 și 3041 Cod procedura civilă.
Reiterează recurenții excepția lipsei calității procesuale pasive atât a Consiliului L. al S. 3, cât și a Primarului Sector 3, pentru următoarele motive:
În ceea ce privește obligarea Consiliului L. al S. 3 și a Primarului Sector 3 de a calcula și plăti diferențele de drepturi salariale neacordate pentru perioada 01.01._11, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății, se învederează următoarele prevederi legale:
Atât art. 167 din Legea învățământului nr. 84/1995, cât și art. 104 alin. 2 din Legea educației naționale nr. 1/2011, în vigoare la momentul nașterii drepturilor litigioase, reglementau faptul că finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetul de stat, prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, respectiv din sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată.
Potrivit art. 104 alin. 5 din Legea nr. 1/2011, "finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București”.
In conformitate cu prevederile art. 81 alin. 2 lit. d și art. 63 alin. 4 lit. a din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 19 alin. 1 lit. a și art. 21 alin. 2 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, C. L. al S. 3 aprobă bugetul local al S. 3, funcția de ordonator principal de credite fiind exercitată de către P. S. 3.
In conformitate cu prevederile art. 21 alin. 4 din Legea nr. 273/2006: "conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică, cărora li se alocă fonduri din bugetele locale, sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz ".
Potrivit art. 97 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, coroborat cu art. 21 din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin H.G. nr. 2192/2004, "fondurile aferente finanțării de bază,aprobate de ordonatorul principal de credite sau provenite din rectificările bugetare din timpul anului, se utilizează de directorul unității de învățământ, ca ordonator terțiar de credite."
Prin urmare, directorii unităților de învățământ, în calitate de ordonatori terțiari de credite, răspund atât de fundamentarea bugetului propriu al acestor unități, cât și de angajarea și efectuarea cheltuielilor aprobate prin bugetul propriu, P. S. 3, în calitate de ordonator principal de credite, fiind doar cel care realizează deschiderea și repartizarea creditelor bugetare pentru finanțarea de bază a acestei unități de învățământ, iar C. L. al S. 3 cel care aprobă bugetul local al S. 3, buget în care au fost incluse și sumele aprobate prin legea bugetului de stat pentru finanțarea de bază a unității de învățământ și repartizate de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București.
În concluzie, în opinia recurenților, având în vedere că bugetul local al S. 3 reprezintă doar "un loc de tranzit" pentru sumele alocate de la bugetul de stat cu această destinație, nici C. L. al S. 3 și nici Primăria S. 3 nu pot fi obligați să calculeze și să plătească diferențele de salariu neacordate reclamantei de către directorii unităților de învățământ.
In concluzie, între C. L. al S. 3, Primăria Sector 3 și unitățile de învățământ există doar raporturi juridice de drept administrativ, în temeiul obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, conform dispozițiilor Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
In acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, când a soluționat recursul în interesul legii, pronunțând Decizia nr. 10/ 19.09.2011, prin care a statuat că raporturile dintre ordonatorii de credite sau ordonatorul de credite și angajator nu permit atragerea în proces a ordonatorului de credite pentru a fi obligat la alocarea de fonduri.
Același raționament poate fi realizat și în speța de față, ceea ce a determinat, de altfel, și schimbarea practicii instanței de recurs cu privire la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a organelor unității administrativ - teritoriale în litigiile având ca obiect plata drepturilor salariale ale personalului didactic.
Raporturile dintre ordonatorul principal de credite și instituțiile din subordine, cărora trebuie să li se asigure fondurile, se cantonează în domeniul raporturilor juridice de drept administrativ, care nu se regăsesc în sfera de competență a instanței specializată în soluționarea litigiilor de dreptul muncii, întrucât potrivit prevederilor art. 267 din Codul Muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, pot fi părți în conflictele de muncă: salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele și alte persoane juridice care au vocație în temeiul legilor speciale sau a Codului de procedură civilă.
Simplul fapt că fondurile din care se plătesc drepturile în litigiu se derulează prin bugetul local al S. 3 nu reprezintă o situație divergentă între reclamantă și C. L. al S. 3, respectiv Primăria Sector 3.
In concluzie, în absența unei dispoziții legale exprese care să instituie în sarcina Consiliului L. al S. 3 și Primăriei Sector 3, obligația de alocare de fonduri, nu se poate reține calitatea procesuală pasivă a acestora, astfel încât să fie obligați să calculeze și să plătească diferențele de salariu neacordate reclamantei de către unitățile de învățământ.
În concluzie, față de cele anterior expuse, solicită recurenții admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive atât a Consiliului L. al S. 3 cât și a Primăriei Sector 3 și respingerea acțiunii formulată împotriva acestora ca introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Critică recurenții hotărârea atacată și sub aspectele reținute în considerentele sale de către instanță pe fondul cauzei, astfel:
Proiectele de bugete elaborate de unitățile de învățământ doar se prezintă autorităților administrației publice locale, în faza de fundamentare a proiectului bugetului de stat și a proiectelor bugetelor locale. După aprobarea bugetului de stat C. General al Municipiului București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, vor repartiza sumele defalcate din venituri ale bugetului de stat unităților administrativ teritoriale.
În acest context, rolul Consiliului L. este limitat, având în vedere că acesta doar adaugă la sumele primite de la bugetul de stat sume din bugetul propriu pentru învățământ, si aprobă bugetele unităților de învățământ fundamentate de către de către fiecare unitate de învățământ în parte.
Includerea în bugetul unităților de învățământ a sumelor necesare plății unor hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar se realizează de către respectivele unități de învățământ, în calitate de ordonatori terțiari de credite, ca urmare a solicitării scrise a acestora către I.S.M.B. care asigură consultanță de specialitate privind repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pe baza raportărilor unităților de învățământ.
Concluzionând, bugetele unităților de învățământ reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul bugetar, bugete de care dispun numai unitățile de învățământ.
Pentru considerentele expuse, solicită recurenții admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate, iar judecând cauza pe fond, respingerea acțiunii formulate în contradictoriu atât cu C. L. Sector 3 cât și cu P. S. 3 ca neîntemeiată.
Prin recursul formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 8, 9 și art. 3041 Cod procedură civilă, recurenții-pârâți C. L. al S. 2 București și P. S. 2 București - Instituția Primarului consideră sentința atacată ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
Prin sentința civilă recurată s-a admis cererea formulată de reclamant prin care a solicitat acordarea unor drepturi salariale pe care consideră că salariata pe care o reprezintă este îndreptățită să le primească.
Reclamanta reprezentată prin S. Liber al Salariaților din Învățământ Sector 2 București a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligați pârâții la reîncadrarea personalului didactic în condițiile prevăzute de Legea nr. 330/2009 începând cu data de 01.01.2010, la reîncadrarea personalului didactic prevăzute de Legea nr. 284/2010 și Legea nr. 285/2010 începând cu data de 01.01.2011, precum și la calculul și plata drepturilor salariale pretins neacordate reprezentând contravaloarea dintre sumele primite efectiv și sumele pe care se consideră îndreptățiți să le primească în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 221/2008, cu modificările și completările ulterioare, după modificările intervenite în salarizarea personalului didactic prin Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010 și Legea nr. 285/2010.
Legea nr. 118/2010 în art. 1 prevede: "Cuantumul brut al salariilor/ soldelor/ indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%. Prevederile art. 1 - 3 se aplică începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi".
Conform Legii nr. 285/2010, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut solda lunară bruta/salariul lunar indemnizația bruta de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Domeniul reglementat prin Legea nr. 330/2009 privește salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ceea ce plasează legea pe o poziție de maximă importanță, numărul destinatarilor direcți și indirecți ai acestei legi este foarte mare, iar calitatea acestora este diversă (în raport de funcția și instituția la care îți desfășoară activitatea indiferent dacă este muncitor necalificat, profesor sau Președintele republicii).
Salariații care au aceeași situație juridică, fiind salarizați din fonduri publice, ca și cei cărora li se aplică dispozițiile Legii nr. 330/2009, trebuie să beneficieze de aceleași drepturi fără a se crea o discriminare între categoriile de salariații afectați de această lege.
In mod greșit instanța de fond a dispus recalcularea salariilor având în vedere doar dispozițiile Legii nr. 330/2009, fără a avea în vedere că după publicarea acestei legi au apărut reglementări speciale în materia salarizării din fonduri publice, astfel că, în situația în care salariata - reclamantă în cauză nu pot beneficia de drepturile stabilite prin Legea nr. 330/2009 fără a se ține cont de modificările intervenite prin reglementările date de Legea nr. 118/2010 și Legea nr. 285/2010.
Altfel, în mod greșit instanța de fond a dispus recalcularea salariilor pentru reclamanta-intimată în prezenta cauză și ceilalți salariați din sistemul public prin acordarea drepturilor salariale calculate conform Legii nr. 330/2010 începând cu data de 01.01.2010 până la 31.05.2011, situație prin care s-a creat un cadru neunitar pentru salariații din sistemul public.
Pe de altă parte, prin Legea nr. 330/2009, art. 12 alin. (3) s-a prevăzut că în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. (5), fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.
In mod greșit instanța de fond a făcut abstracție de reducerile salariale de 25% stabilite prin Legea nr. 118/2010, prevederile acestei legi fiind aplicabile de la data publicării ei, 04/07 iunie 2010 până la 31 decembrie 2010.
Or, majorarea solicitată în temeiul Legii nr. 285/2010 de reclamanta-intimată reprezentată în cauză de S. Liber al Salariaților din învățământ Sector 2 București se va putea acorda ținând cont de reducerile stabilite prin actele normative anterioare.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 284/2010: "Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, cu excepția art. 34 și 35, care intra în vigoare la 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I."
Potrivit art. 1 din Legea nr. 63/2011, publicată în M. Of. nr. 323/ 10.05.2011, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.
Dispozițiile art. 8, 9, 12 și 13 din Legea nr. 285/2010, precum și cele ale art. 22, 25-30 din Legea-cadru nr. 284/2010 se aplică în mod corespunzător și pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, salarizat potrivit prevederilor prezentei legi.
Începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d) și alin. (4), art. 13 și 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010, iar art. 2 din Legea 118/2010 prevede că se reduc cu 25% drepturile de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare al acestora.
În mod greșit Tribunalul, prin sentința civilă recurată, a admis cererea reclamantei în contradictoriu cu C. L. Sector 2 București și P. S. 2 București - Instituția Primarului pe care i-a obligat la plata către persoana reprezentată de reclamanți a drepturilor salariale ce ar rezulta din aplicarea Legii nr. 221/2008 și OUG nr. 15/2008, deși prin cererea introductivă, pe capetele de cerere 3 și 4 s-a solicitat doar calculul și plata unor drepturi salariale de la angajator, respectiv instituția de învățământ.
In mod greșit instanța de fond a admis cererea reclamantului neținând cont de faptul că nici C. L. Sector 2 București și nici P. S. 2 București - Instituția Primarului nu au prin lege o astfel de obligație. Obligația legală este doar de a asigura finanțarea pe baza bugetelor întocmite de conducătorii unităților de învățământ și aprobate în condițiile legii. Dar, în cererea formulată de reclamanți nu s-a solicitat finanțarea acestor sume, ceea ce duce Ia concluzia că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut.
Mai mult, instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile OUG nr. 31/2009 și OUG nr. 41/2009, acte normative care reglementează plata unor drepturi salariale, inclusiv plata drepturilor salariale ale personalului din învățământ, reținând că la data pronunțării sentinței aceste acte normative erau deja abrogate și rămase fără efecte juridice, însă aceste acte în perioada 01.04._09 până la . dispozițiilor Legii nr. 330/2009 au produs efecte juridice.
Față de petitul acțiunii introductive prin care se solicita calculul și plata unor pretinse drepturi salariale, instanța de fond a dispus obligarea tuturor pârâților, deci și a pârâților recurenți la efectuarea unor operațiuni concrete de calcul și plată a unor drepturi salariale, operațiuni pe care în temeiul legii le poate face doar angajatorul, C. L. Sector 2 și P. S. 2 București - Instituția Primarului neavând conform legii astfel de atribuțiuni.
In ceea ce privește obligația de finanțare a instituțiilor de învățământ aceasta se face în conformitate cu dispozițiile legale privind finanțarea, or în petitul acțiunii introductive nu a fost cuprinsă și solicitarea de finanțare a instituțiilor de învățământ.
Acest aspect conduce la concluzia ca deși nu s-a cerut finanțarea, instanța de fond s-a pronunțat acordând mai mult decât s-a cerut.
Învederează recurenții că la judecarea în fond au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Sector 2 București și a Primarului S. 2 București - Instituția Primarului, arătând motivele pe care susține această excepție, astfel:
Conform art. 169 din Codul muncii, angajatorul răspunde în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele pricinuite angajatului în situația în care angajatul ar fi suferit o pagubă din culpa angajatorului.
C. L. al S. 2 și P. S. 2 București - Instituția Primarului nu au calitatea de angajator.
Raporturile juridice de muncă ale personalului din învățământ sunt stabilite între angajați și unitățile de învățământ cu care aceștia au încheiat contractul individual de muncă.
Conform art. 109 alin (1) și (2) din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic (forma în vigoare la data nașterii drepturilor pretinse): "(1) Directorul este conducătorul unității școlare și o reprezintă în relațiile cu persoanele juridice și fizice, inclusiv cu administrația și comunitatea locală.
(2) Directorul își desfășoară activitatea sub îndrumarea și controlul inspectoratului școlar, față de care este subordonat. "
Pentru punerea în aplicare a OG nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, Ministerul Educației Cercetării și Tineretului, devenit Ministerul Educației Cercetării și Inovării, precum și Inspectoratele școlare au obligația de a emite norme metodologice în conformitate cu dispozițiile legale de organizare și funcționare.
Potrivit art. 3 din Ordinul MECT nr. 5702 din 23 octombrie 2008 - pentru aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) lit. a) și c) din OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ pentru modificarea valorii de multiplicare a coeficientului 1,000 în perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 (aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/28.10.2008), instituțiile abilitate să stabilească măsurile concrete sunt: "Direcția generală buget-finanțe, patrimoniu și investiții, Direcția generală managementul resurselor umane și Direcția generală managementul finanțării învățământului din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, inspectoratele școlare, unitățile și instituțiile de învățământ vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin."
Rezultă fără putință de tăgadă că instituțiile obligate la aplicarea dispozițiilor cuprinse în OG nr. 15/2008 sunt cele precizate în art. 3 din Ordinul nr. 5702/2008.
Conform dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 - în vigoare la data la care s-au calculat drepturile salariale, „finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene, Consiliului General al Municipiului București sau" prin bugetele locale. Conform art. 167, pct. 21 din Legea nr. 84/1995, modificată și completat, repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ preuniversitar se face prin hotărâre a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, pe baza metodologiei elaborate de Ministerul Educației, Cercetării si Tineretului, aprobată prin hotărâre a Guvernului și cu asistența tehnică a Inspectoratelor Școlare."
Deci, începând cu anul 2001 pentru finanțarea cheltuielilor unităților din învățământul preuniversitar de stat CGMB repartizează, prin Hotărâre, către sectoarele 1-6 sumele alocate acestui capitol de cheltuieli, sume ce sunt stabilite conform legii bugetului de stat. În temeiul Legii nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008, sumele pentru finanțarea cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat s-au alocat prin Decizie emisă de A.N.A.F.
In concluzie, sumele pentru finanțarea învățământului se asigură conform legii bugetului de stat, dar se alocă unităților pe baza bugetului întocmit prin grija ordonatorilor terțiari de credite pe baza Metodologiei aprobată de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.
Deci, solicitarea reclamanților-intimați excede obligațiilor stabilite de lege pentru C. L. Sector 2 si pentru Instituția Primarului S. 2 București care au doar obligația de a vira sumele conform legii bugetului și HCGMB, respectiv deciziei ANAF - obligație care a fost îndeplinită integral, iar în ceea ce privește calculul concret al salariilor si măsurile privind stabilirea drepturilor salariale nu au nici o competentă, aceste atribute fiind exclusiv în sarcina instituțiilor precizate la art. 3 din Ordinul nr. 5072/2008.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cea obligată în raportul juridic dedus judecății. Or, în speță, aceasta condiție nu este îndeplinită din considerentele mai sus enunțate.
Având în vedere cele precizate mai sus, solicită recurenții să se constate că excepția invocată la judecarea pe fond a cauzei este întemeiată si, rejudecând cauza, să se dispună modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii în contradictoriu cu C. L. Sector 2 București și cu P. S. 2 București - Instituția Primarului pentru motivul că acțiunea a fost introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, solicită recurenții respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Directorii unităților de învățământ au calitate de ordonatori terțiari de credite și au obligația de a organiza activitatea financiar contabilă a unității de învățământ, precum și de a organiza activitatea instituției, conform legii și Hotărârilor Consiliului de Administrație.
Conform art. 48 alin. 3 și 4 din Legea nr. 128/1997(forma în vigoare la data nașterii dreptului): "Salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza următoarelor elemente: a) valoarea coeficientului de multiplicare 1,000; b) coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr. l și 2 care fac parte integrantă din prezenta lege.
Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului,după aprobarea legii bugetului de stat, în limita fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru cheltuielile cu salariile, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite."
Modul de calcul al drepturilor salariate pentru personalul didactic și personalul auxiliar din învățământ stabilite prin OG nr. 15/2008 și Legea nr. 221/2008 este prevăzut Ordinul nr. 5072/2008. Din dispozițiile textelor de lege menționate mai sus rezultă că drepturile salariale ale personalului din învățământ se calculează conform Normelor Metodologice emise de Ministerul Educației, Cercetării și Inovației.
Diferența între drepturile încasate și drepturile la care ar fi îndreptățită persoana pe care o reprezintă reclamantul sunt enunțate generic, fără a preciza suma pretinsă.
Analizând obiectul cererii de chemare în judecată se poate constata că pretenția reclamantului nu este determinată în concret, neprezentându-se nici măcar elementele pe baza cărora s-ar putea determina suma pretinsă.
Cererea de chemare în judecată nu cuprinde obiectul cererii și valoarea pretinsă, deși reclamantul avea posibilitatea să stabilească valoarea pretențiilor sale, acesta nefăcând dovada că dreptul pretins ar fi fost încălcat.
Din cuprinsul acțiunii nu rezultă că salariata pe care reclamantul pretinde că ar reprezenta-o nu a primit sumele de bani aferente modificărilor aduse de Legea nr. 221/2008, OG nr. 15/2008, a Legii nr. 330/2009 și a Legii nr. 285/2010.
Legea nr. 221/2008 intrată în vigoare la data de 01.11.2008 nu are aplicabilitate pentru perioada ulterioară datei de 01.01.2010. OUG nr. 15/2008 a avut aplicabilitate în perioada 15.11._09, iar după această dată drepturile salariale s-au acordat conform OUG nr. 1/2009 și OUG nr. 31/2009. Ulterior, în mai 2009 a intrat în vigoare OUG nr. 41/2009, iar OUG nr. 136/2008 a intrat in vigoare la 31.10.2008 și prin art. 4 s-au abrogat dispozițiile invocate de parte din OUG nr. 15/2008 și Legea nr. 221/2008. După ianuarie 2010, salariile s-au calculat conform Legii nr. 330/2010 așa cum a fost modificată și completată.
Solicită recurenții să se constatate că plata drepturilor salariale ale personalului din învățământ s-a efectuat în temeiul OUG nr. 1/2009, OUG nr. 31/2009, OUG nr. 41/2009, Legea nr. 229/2009 și Legea nr. 330/2009.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3/04.04.2011 a admis recursul în interesul legii, stabilind următoarele: "Ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008. constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la l octombrie 2008 si până la data de 31 decembrie 2009.
Învederează recurenții faptul că prin Legea nr. 25/04.03.2013 publicată în M.O. la data de 06.03.2013 a fost respinsă OUG nr. 151/2008 pentru modificarea si completarea OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Față de dispozițiile Legii nr. 25/2013, solicită recurenții să se constate că după . acestei legi, drepturile salariale care au ca izvor de drept OUG nr. 15/2008 nu mai pot fi acordate.
Mai mult, dreptul de a formula cererea de chemare în judecată se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani, astfel că fată de data la care s-a formulat cererea, dreptul este prescris, iar acțiunea este tardiv formulată.
Legea nr. 221/2008 - pentru aprobarea OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, a fost publicată în M.O. nr. 730 din 28.10.2008. Prin această lege au fost stabiliți coeficienții de ierarhizare pentru plata drepturilor salariale ale personalului din învățământ începând cu luna ianuarie 2008.
Ordonanța nr. 15 din 30 ianuarie 2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ a fost publicată în M.O. nr. 82 din 01.02.2008, iar în art. l din acest act normativ se prevede expres faptul că majorările de salarii se vor efectua în cursul anului 2008 pentru salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit prevederilor OUG nr. 68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 6/2005, cu modificările ulterioare.
Conform art. 268 lit. c) din Codul Muncii: "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariate neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator. A.. (2) al aceluiași articol prevede expres că: „(2) În toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului."
În condițiile stabilite de art. 253 din Codul Muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Instanța urmează să aprecieze dacă în speță sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii angajatorului.
În ceea ce privește obligațiile legale ale Consiliului L. Sector 2 București și Primarului S. 2 București, prin Instituția Primarului, solicită recurenții să se constate că acestea au fost integral îndeplinite, motiv pentru care solicită să se constate că cererea reclamantului este neîntemeiată.
De asemenea solicită să se constate faptul că obligația de finanțare a învățământului nu trebuie confundată cu obligația de plată a drepturilor legal stabilite, iar în cauză obligația de calcul si plată a unor drepturi salariale pentru angajații din sistemul de învățământ revine unității școlare angajatoare.
Se solicită a se avea în vedere și faptul că punerea în executare a sentinței urmează a fi stabilită în sarcina angajatorului, angajator care, în condițiile legii, are obligația de a menționa în proiectul de buget al instituției sumele necesare pentru plata drepturilor salariale legal stabilite.
Câtă vreme nici C. L. Sector 2 București si nici P. S. 2 București prin Instituția Primarului nu au prin lege obligații de calcul al drepturilor salariale, neexistând temei legal pentru această cerere, nu va putea fi pusă în executare sentința pronunțată, în ceea ce privește această obligație, iar pentru finanțare cadrul legal prevede o anume procedură, nefiind legal posibilă plata direct a obligației stabilite de instanță.
Având în vedere cele precizate, solicită recurenții admiterea cererii de recurs și modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii cererii formulată de reclamant ca neîntemeiată, iar în ceea ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu P. S. 2 București - Instituția Primarului si C. L. al S. 2 București, respingerea cererii ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasiva.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de recurenții-pârâți C. L. Sector 3 București și P. S. 3 București, Curtea constată că sunt întemeiate motivele privind lipsa calității procesuale pasive a acestor pârâți, față de dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Astfel, obiectul prezentului litigiu constă în obligarea pârâților la reîncadrarea, calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009, respectiv a Legii nr. 221/2008, a Legii nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte normative, pentru perioada 01.01 - 31.12.2010 și, respectiv, 01.01 - 12.05.2011 inclusiv, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data efectivă a plății.
Potrivit art. 104 din Legea educației naționale nr. 1/2011: „(1) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale.
(2) Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora; b) cheltuielile cu formarea continuă și evaluarea personalului; c) cheltuielile cu evaluarea periodică internă a elevilor; d) cheltuielile materiale și pentru servicii; e) cheltuielile cu întreținerea curentă.
(3) Finanțarea de bază a unei unități școlare rezultă prin multiplicarea costului standard per elev/preșcolar cu coeficienți specifici unității școlare și cu numărul de elevi și se aprobă anual prin hotărâre a Guvernului.
(4) Baza de calcul al fondurilor alocate unităților de învățământ prin și din bugetele locale, pentru finanțarea de bază, o constituie costul standard per elev/preșcolar. Costul standard per elev/preșcolar se determină pentru fiecare nivel de învățământ, filieră, profil, specializare/domeniu. Determinarea costului standard per elev/preșcolar se face de către C. Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar, în condițiile prezentei legi și conform normelor metodologice elaborate de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și aprobate prin hotărâre a Guvernului. C. Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar cuprinde reprezentanții Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ai partenerilor sociali și ai structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale. Alocarea fondurilor pentru finanțarea de bază a unității de învățământ se face pe baza unei formule de finanțare aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului care ia în considerare costul standard per elev/preșcolar, numărul de elevi/preșcolari din unitatea de învățământ, precum și factorii de corecție dependenți de densitatea de elevi în zonă, severitatea dezavantajelor, de limba de predare și alți factori.
(5) Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București.
(6) Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de bază, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina autorităților administrației publice locale.”
Prin prisma prevederilor art. 104 din Legea nr. 1/2011, cât și a dispozițiilor art. 21 (2) din Legea nr. 273/2006 (Legea privind finanțele publice locale), Curtea constată că nu există nicioobligație în sarcina recurenților-pârâți C. L. Sector 1 și P. Sector 1 în baza căreia aceștia să fie obligați la calculul și plata diferenței dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în temeiul Legii nr. 221/2008 prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400 lei, pe perioada 01 ianuarie 2010 - 13 mai 2011, motiv pentru care aceștia nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
Art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instituie o obligație în sarcina ordonatorilor principali de credite, în sensul că au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Potrivit art. 21 (2) din Legea nr. 273/2006,„Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt primarii unităților administrativ-teritoriale, primarul general al municipiului București, primarii sectoarelor municipiului București și președinții Consiliilor Județene".
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea. In același sens sunt și dispozițiile art. 167 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, care statuează că: “unitățile din învățământul preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel național, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale și din alte surse, potrivit legii. Finanțarea de bază cuprinde următoarelor cheltuieli: cheltuieli de personal, etc. Așadar, cheltuielile cu salarizarea personalului didactic se asigura din bugetul de stat, ca finanțare de bază a unității de învățământ, însă prin intermediul bugetului local.
Astfel, prezența Consiliului L. în procesul de aprobare a fondurilor salariale destinate plății drepturilor salariale este necesară doar la nivelul alocării fondurilor necesare, în condițiile în care unitățile din învățământul preuniversitar la care funcționează reclamanta sunt finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază se află (art. 167 din Legea nr. 84/1995), iar ordonatorul principal de credite este P., bugetul local fiind aprobat de către C. L.. De asemenea Consiliile locale comunică bugetele aprobate conform legii către instituțiile de învățământ preuniversitar de stat.
Sumele reprezentând drepturi salariale ale personalului din învățământ se propun de către unitățile de învățământ, se înaintează primarului care exercită funcția de ordonator principal de credite și întocmește proiectul bugetului local, buget care se aprobă de consiliul local.
De altfel, art. 104 alin. 2 și 5 din Legea nr. 1/2011 statuează în mod expres că finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat prin bugetele locale, iar finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București.
Prin urmare, în condițiile în care pârâții C. L. al S. 3 București și P. S. 3 București - Instituția Primarului nu au calitatea de angajatori ai intimatei-reclamante, aceștia nu pot fi direct obligați la plata diferențelor de drepturi salariale ale personalului din învățământ. Atribuțiile consiliului local, ca organ deliberativ, constau doar în aprobarea bugetului întocmit de primar, în calitate de ordonator principal de credite, nu în calcularea și plata drepturilor ce se cuvin personalului din învățământ. Astfel, recurenții-pârâți puteau fi obligați doar la alocarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor bănești datorate, nu direct la plata acestora, dar intimata-reclamantă nu a sesizat instanța de fond cu o astfel de cerere.
Pentru aceste argumente, Curtea constată lipsa calității procesuale pasive a pârâților C. L. al S. 3 București și P. S. 3 București - Instituția Primarului în prezenta cauză, neexistând identitate între aceștia și persoanele obligate în raportul juridic dedus judecății, în mod greșit prima instanță respingând această excepție.
În raport de aceste motive reținute, Curtea constată că nu se mai impune analizarea și a celorlalte critici formulate de recurenții-pârâți C. L. al S. 3 București și P. S. 3 București.
În ceea ce privește recursul formulat de recurenții-pârâți C. L. al S. 2 București și P. S. 2 București - Instituția Primarului împotriva aceleiași sentințe, la primul termen de judecată în recurs, din data de 12.02.2015, Curtea a invocat din oficiu excepția tardivității declarării recursului.
Analizând această excepție, se rețin următoarele:
Litigiul dintre părți constituie un conflict individual de muncă, conform actualelor dispoziții ale art. 1 lit. p și art. 208 și urm. din Legea dialogului social nr. 62/2011.
În conformitate cu prevederile art. 215 din Legea nr. 62/2011, dispoziții speciale în litigiile de muncă față de prevederile art. 301 Cod proc. civ., termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Potrivit art. 103 Cod proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Nedeclararea recursului în termenul de 10 zile prevăzut de art. 215 din Legea nr. 62/2011 atrage decăderea părții din dreptul de a mai formula calea de atac.
Potrivit regulilor prevăzute de art. 101 alin. 1 și 5 și art. 102 alin. 1 Cod proc. civ., privind calculul termenelor procedurale (în categoria cărora intră și termenul de recurs), termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură; termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul. Termenul care s-a sfârșit într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.
Procedând la aplicarea regulilor prevăzute de art. 101 și urm. Cod proc. civ. și având în vedere, în raport de cele anterior expuse, că în materia litigiilor de muncă recursul trebuia declarat în termen de 10 zile de la comunicarea sentinței, concluzia ce se impune este aceea că ultima zi în care se putea declara calea de atac a recursului în prezenta cauză era 10.10.2014.
Astfel, sentința recurată în cauză, nr. 5540/12.05.2014, a fost comunicată părților în cauză, inclusiv pârâților C. L. al S. 2 București și P. S. 2 București - Instituția Primarului la data de 29.09.2014, așa cum rezultă din dovezile de primire aflate la filele 63-64 din dosarul de fond, dovezi ce cuprind toate mențiunile prevăzute de art. 100 Cod proc. civ., acestea fiind semnate personal de funcționarii însărcinați cu primirea corespondenței, iar data de 29.09.2014 fiind înscrisă personal de agentul procedural pe dovezile menționate și având aplicată și ștampila Oficiului Poștal cu aceeași dată.
Recursul declarat în cauză de recurenții-pârâți C. L. al S. 2 București și P. S. 2 București - Instituția Primarului a fost înregistrat la Tribunalul București la data de 13.10.2014 (f. 8 dosar recurs), fiind transmis instanței prin serviciu de curierat la aceeași dată, de 13.10.2014, așa cum rezultă din mențiunile din dovada de expediție (f. 11). Se constată că nu se poate face aplicarea prevederilor art. 104 Cod proc. civ., recursul fiind declarat după împlinirea termenului legal de 10 zile, calculat conform dispozițiilor anterior menționate și nu a rezultat ca partea să fi fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa, în conformitate cu prevederile art. 103 Cod proc. civ.
Pentru toate aceste considerente, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., Curtea va respinge ca tardiv declarat recursul formulat de recurenții-pârâți C. L. al S. 2 București și P. S. 2 București - Instituția Primarului. În temeiul art. 312 alin. 1-3 și 304 pct. 9 Cod proc. civ., Curtea va admite recursul declarat de recurenții-pârâți C. L. al S. 3 București și P. S. 3 București - Instituția Primarului și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. al S. 3 București și P. S. 3 București, cu consecința respingerii acțiunii formulate împotriva acestor pârâți. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-pârâți C. L. SECTOR 3 BUCUREȘTI și P. S. 3 - INSTITUȚIA PRIMARULUI împotriva sentinței civile nr. 5540/12.05.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. I. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT SECTOR 2 BUCUREȘTI, în numele membrului de sindicat C. A. și intimatele-pârâte ȘCOALA G. NR. 4, ȘCOALA G. NR. 55.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. Sector 3 București și P. S. 3 București și, în consecință, respinge acțiunea formulată împotriva acestor pârâți.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate.
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de recurenții-pârâți C. L. SECTOR 2 BUCUREȘTI și P. S. 2 BUCUREȘTI - INSTITUȚIA PRIMARULUI, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2015.
Președinte,Judecător,Judecător,
A. I. CotorogeaDaniela A. T. S. G. I.
Grefier,
I. L. B.
Red. A.I.C.
Tehnored. A.I.C./I.L.B./G.Z.
2ex./3.04.2015
Jud.fond: R.U.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 159/2015.... | Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
