Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 860/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 860/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 49740/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7996/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 860/2015
Ședința publică de la 09 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător D. A. C.
Judecător R. G.
Grefier R. N. C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul-pârât P. S. 1 - INSTITUȚIA PRIMARULUI, împotriva sentinței civile nr. 8632 din data de 22.09.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT BUCUREȘTI - în numele și pentru membrul său de sindicat intimata-reclamantă R. M. M. și intimații-pârâții C. NAȚIONAL V. B., L. T. D. H., L. T. T. PALLADY( FOST L. T. UNIREA), L. T. N. I., C. L. SECTOR 2, P. S. 2 - INSTITUȚIA PRIMARULUI, C. L. SECTOR 3, P. S. 3 INSTITUȚIA PRIMARULUI, și C. NAȚIONAL M. B., cauza având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, prin cererea de apel s-a solicitat judecata pricinii în lipsă conform dispozițiilor prevăzute de art.242(2) din Codul de procedură civilă, precum și că în data de 13.01.2015,au fost înregistrate la dosar notele scrise formulate de S. Salariaților din Învățământ București, într-un singur exemplar, după care:
Curtea, având în vedere că în cauză, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, s-a solicitat judecata în lipsă, în raport de prevederile art. 150 din Codul de procedură civilă, constatând că recursul este în stare de judecată, îl reține în pronunțare.
CURTEA ,
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8632 din data de 22.09.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Sector 2, a Consiliului L. al sector 1 și C. L. al sectorului 3 și s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost admisă în parte acțiunea privind pe reclamantul S. SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT BUCUREȘTI în numele și pentru membrul său R. M. M., în contradictoriu cu pârâții C. NAȚIONAL V. B., L. T. D. H., L. T. T. PALLADY(FOST L. T. UNIREA), L. T. N. I., C. L. SECTOR 2, P. S. 2 - INSTITUȚIA PRIMARULUI, C. L. SECTOR 3, P. S. 3 - INSTITUȚIA PRIMARULUI, C. L. SECTOR 1 și P. S. 1 - INSTITUȚIA PRIMARULUI, pârât C. NAȚIONAL M. B.. A fost obligată pârâta unitatea de învățământ să aplice coeficientul de multiplicare 1= 400 lei ca baza de calcul a drepturilor salariale ale reclamanților salariați ai acesteia, proporțional cu perioada lucrată de fiecare și la plata către reclamanți salariați ai acestei, proporțional cu perioada lucrată de fiecare, a diferențelor salariale rezultate dintre salariile astfel calculate și cele efectiv încasate pentru perioada 01.01._11, inclusiv actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data plății efective. S-a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta a avut calitatea de personal didactic preuniversitar, desfășurându-și activitatea în cadrul pârâtelor unități de învățământ din București.
Instanța a fost sesizată cu soluționarea unui litigiu referitor la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale care s-ar cuveni reclamantei, în calitate de personal didactic.
Drepturile salariale ale personalului didactic sunt stabilite și asigurate în condițiile Legii nr.128/1997, prin implicarea mai multor factori decizionali. Unitatea de învățământ are calitatea de angajator, cu efectele prevăzute de codul muncii, inclusiv obligația de plată a drepturilor salariale.
Reclamantul S. Salariaților din Învățământ Sector 1 București a considerat că drepturile salariale ale membrilor săi se cuvin a fi calculate în baza unei valori a coeficientului de multiplicare de 400 lei, astfel cum acestea ar fi trebuit să fie în plată în luna decembrie 2009, ca urmare a modificării OUG nr. 15/2008 prin Legea nr. 221/2008, astfel cum prevăd dispozițiile legii nr.330/2009.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin.1 lit. c liniuța trei din OG nr. 15/2008, în cursul anului 2008 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit prevederilor OUG nr. 68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 6/2005, cu modificările ulterioare, se majorau după cum urmează: c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi: - 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii.
Prin Legea nr. 221 din 27 octombrie 2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial Nr. 730 din 28 octombrie 2008, OG nr. 15 din 30 ianuarie 2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, adoptată în temeiul art. 1 pct. V.1 din Legea nr. 373/2007 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008, a fost aprobată cu modificări.
Conform articolului unic pct. 3 din Legea nr. 221/2008, la articolul 1 alineatul (1), litera c) se modifică și va avea următorul cuprins: "c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea: - 1 ianuarie - 31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei; - 1 aprilie - 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%; - 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare."
Pornind de la această reglementare legală, reclamantul a considerat că drepturile salariale trebuiau calculate în raport de acest text de lege, începând cu data de 01.10.2008, prin utilizarea valorii de referință de 400 lei.
Ulterior, prin acte normative succesive, respectiv OUG nr. 136/2008, OUG nr. 151/2008, OUG nr. 1/2009, OUG nr. 31/2009, OUG nr. 41/2009, s-a dispus asupra domeniului de reglementare ce a format obiectul Legii nr. 221/2008.
În acest sens, prin Ordonanța de Urgență nr. 136 din 28 octombrie 2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, respectiv prin art. 4 s-a dispus că, începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se abrogă următoarele prevederi din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008: - liniuța a 3-a de la art. 1 alin. (1) lit. a); - liniuța a 3-a de la art. 1 alin. (1) lit. c); - referirile la "valoarea coeficientului de multiplicare 1,000" pentru perioada "octombrie - decembrie 2008" din cadrul anexelor nr. 1.1, 1.2, 2 și 3.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. b din OUG nr. 136/2008, în perioada octombrie - decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învățământ se stabilește după cum urmează: b) 299,933 lei pentru funcțiile didactice prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Așadar, valoarea coeficientului de multiplicare de 400 lei a fost înlocuită cu cea de 299,933 lei.
Prin decizia nr.1.221 din 12 noiembrie 2008, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 804 din 2 decembrie 2008, pronunțată de Curtea Constituțională, a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și s-a constatat că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008 sunt neconstituționale.
Prin Legea nr. 57 din 1 aprilie 2009 pentru respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, publicată în Monitorul Oficial Nr. 224 din 7 aprilie 2009 Parlamentul României a fost respinsă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 136 din 28 octombrie 2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 31 octombrie 2008, cu modificările ulterioare.
Al doilea act normativ care a fost emis pentru a împiedica aplicarea dispozițiilor OUG nr. 15/2008, în forma modificată prin Legea nr. 221/2008, a fost OUG nr. 151 din 10 noiembrie 2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial nr. 759 din 11 noiembrie 2008, prin care s-a dispus modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Astfel, conform art. 1 pct. 2 din OUG nr. 151/2008, articolul 1 alin.1 lit. c liniuța 3 se modifică și va avea următorul cuprins: "Art. 1 - (1) În cursul anului 2008 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 6/2005, cu modificările ulterioare, se majorează după cum urmează: c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea: - 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 299,933 lei.
De asemenea, prin art. 1 pct. 3 s-a dispus că după articolul 1 se introduce un nou articol, articolul 11, cu următorul cuprins: în cursul anului 2009 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit anexelor nr. 1.1, 1.2, 2 și 3, se majorează după cum urmează: a) pentru perioada 1 ianuarie - 28 februarie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a și 3a; b) pentru perioada 1 martie - 31 august 2009 se va acorda o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b și 3b; c) pentru perioada 1 septembrie - 31 decembrie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b și 3b. (2)Indemnizațiile pentru persoanele care ocupă funcții de conducere specifice, precum și indemnizațiile pentru îndeplinirea unor activități specifice învățământului pentru anul 2009 sunt cele prevăzute în anexele nr. 4 și 5."
Prin Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial nr. 464 din 6 iulie 2009, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ sunt neconstituționale.
Prin art. 2 din OUG nr. 1 din 29 ianuarie 2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial nr. 60 din 30 ianuarie 2009, s-a prevăzut că la articolul 11 alineatul 1, literele a și b din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 30 ianuarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și vor avea următorul cuprins: "a) pentru perioada 1 ianuarie - 31 martie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a și 3a; b) pentru perioada 1 aprilie - 31 august 2009 se va acorda o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b și 3b;".
Potrivit art. 3, valorile coeficientului de multiplicare 1,000, prevăzute în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a, 3a, 1.1b, 1.2b, 2b și 3b la Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările și completările ulterioare, se aplică corespunzător perioadelor stabilite la art. 2 din prezenta ordonanță de urgență.
Ulterior, prin Legea nr. 145 din 5 mai 2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, a fost aprobată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1 din 29 ianuarie 2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, cu următoarea modificare: - la articolul 1, litera e se abrogă.
Prin Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și a celor ale art. 2 și art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și ale art. 2 și art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar sunt neconstituționale.
În consecință, rezumând, această succesiune de acte normative a avut menirea de a modifica voința puterii legislative, exprimată prin Legea nr. 221/2008, prin elaborarea și adoptarea unor măsuri neconstituționale, declarate ca atare prin deciziile pronunțate de Curtea Constituțională, anterior menționate.
Dintre acestea, doar OUG nr. 1/2009 a fost aprobată prin Legea nr. 145 din 5 mai 2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, a fost aprobată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1 din 29 ianuarie 2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 30 ianuarie 2009, cu următoarea modificare: - la articolul 1, litera e) se abrogă, însă ulterior, și în privința OUG nr. 1/2009 s-a admis excepția de neconstituționalitate, așa cum anterior s-a menționat.
Potrivit dispozițiilor art.31 alin.3 din Legea nr. 47/1992 republicată, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. Rezultă că deciziile Curții Constituționale produc efecte doar pentru viitor.
Ca atare, în perioada în care ele au fost în vigoare, au fost producătoare de efecte juridice, însă în limitele în care nu contravin convențiilor internaționale la care România este parte.
În acest sens, prin dispozițiile art. 20 alin.1 din Constituția României se prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. Conform alin.2 din acest text, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Conform dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În speță, reclamanții, salariați în învățământ, au un bun în sensul protejat de Convenție, astfel cum a fost definit în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru că pot pretinde cel puțin o speranță legitimă cu privire la obținerea drepturilor referitoare la creșterile salariale, câtă vreme ele au fost aprobate prin lege de organul legislativ suprem, iar neaplicarea în fapt a acestor măsuri este rezultatul intervenției executivului, ce a uzat, în mod neconstituțional, de procedura ordonanței de urgență, după cum s-a constatat prin deciziile Curții Constituționale, încercând să contracareze o măsură de politică legislativă.
Deciziile pronunțate de Curtea Constituțională sunt de natură să consolideze speranța legitimă a reclamanților, aceea că drepturile salariale, începând cu data de 1.10.2008 și până la 31.12.2009, trebuiau calculate prin utilizarea valorii de referință sectorială de 400 lei, în condițiile în care această speranță legitimă, protejată de convenție ca un bun, are o bază legală, generată de autoritatea legiuitoare supremă.
Altfel, nu ar mai exista garanția că voința legiuitorului, materializată într-un act normativ, până la o modificarea acesteia în mod legal, generează stabilitate juridică.
În condițiile în care Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile din OUG nr. 136/2008, OUG nr. 151/2008 și OUG nr. 1/2009 sunt neconstituționale, reglementările prin care se tindea la privarea de bun reprezentau o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamanților, care nu respecta cerințele impuse de convenție, deoarece ele încălcau legea și contracarau unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptate de Parlament.
Mai mult decât atât, Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată în mod expres prin art. 48 pct. 16 al cap. VI - Dispoziții finale din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Prin Decizia nr.3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a reținut: „ca efect al deciziilor Curții Constituționale, prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 si nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ si drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 si pana la data de 31 decembrie 2009”.
Începând cu data de 12.11.2009 a intrat în vigoare legea nr.330/2009, care reglementa stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului. Potrivit art.30 alin.5 din această lege, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
De asemenea, art.4 alin.1 din OUG nr.1/2010 prevedea că, începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 2 alin. (1) și (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009, iar potrivit art.5, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009. Art.6 alin.1 mai stabilea că, în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea.
În această situație, în baza dispozițiilor Legii nr.330/2009 și OUG nr.1/2010, reclamanții aveau dreptul la încasarea, începând cu data de 1.01.2010, a sumei compensatorii reprezentând diferența dintre salariul ce i se cuvenea fiecăruia în luna decembrie 2009, calculat în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008, și salariul determinat în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009, iar pârâtele unități de învățământ nu au executat decât parțial obligația plății compensației, raportându-se la salariul încasat în luna decembrie 2009, fără a face aplicarea dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobata si modificata prin Legea nr. 221/2008.
Prin decizia nr.11/8.10.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-au admis recursurile în interesul legii și s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010 și ale art.30 din Legea cadru nr.330/2009, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Din aceste motive, pârâtele au fost obligate la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite, în cuantumul aferent lunii decembrie 2009, calculat în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 și ale Legii-cadru nr.330/2009, și drepturile salariale efectiv încasate, pentru perioada începând cu 01.01.2010, până la data de 31.12.2010, când a intrat în vigoare legea nr.285/2010, care reglementează salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Acest act normativ a stabilit la art.1 alin.1 că, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Cum drepturile salariale ale reclamanților pentru luna octombrie 2010 includeau și suma compensatorie reprezentând diferența dintre salariul ce i se cuvenea fiecăruia în luna decembrie 2009, calculat în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008, și salariul determinat în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009, rezultă că începând cu data de 1.01.2011 acestora li se cuvin diferențele dintre drepturile salariale în cuantumul aferent lunii octombrie 2010, calculat în conformitate cu prevederile legii nr.221/2008 și ale Legii-cadru nr. 285/2010, și drepturile salariale efectiv încasate, până la data de 12.05.2011.
Reclamantul S. Salariaților din Învățământ Sector 1 București a mai solicitat actualizarea sumelor pretinse cu indicele de inflație, cerere pe care instanța o găsește admisibilă, ținând cont și de prevederile art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin.4 din Codul muncii. Astfel, debitorul este „osândit” la plata unor daune interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este de rea credință din partea sa, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu-i poate fi imputată.
Pârâta este în culpă pentru neacordarea drepturilor salariale pretinse. Astfel, salariații au dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit, ce include și beneficiul de care au fost lipsiți. Indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen economic, specific perioadei de devalorizare monetară, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, respectiv coeficientul de scădere a puterii de cumpărare. Prin aplicarea în practică a acestui calcul, banii sunt aduși la actuala lor putere de cumpărare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal și motivat, pârâtul P. S. 1 - Instituția Primarului, criticând soluția pentru nelegalitate.
Prin motivele de recurs formulate, recurentul a susținut că instanța de fond în mod eronat, nu s-a pronunțat asupra excepției cu privire la lipsa calității procesuale pasive a Primăriei S. 1 - Instituția Primarului.
Se reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei S. 1 - Instituția Primarului.
Calitatea procesuală pasivă presupune o identitate între pârât și persoana care se prezuma a fi obligată în urma raportului juridic civil dedus judecații. Consideră că ar fi putut fi chemate în judecată numai persoane care ar fi susceptibile de a fi titularii obligațiilor la plata a drepturilor salariale.
Reclamantul avea obligația de a motiva chemarea instituției pârâte în judecată dovedind calitatea procesuală pasivă, obligație pe care nu și-a respectat-o; nu s-a arătat în cuprinsul acțiunii de ce aceasta a fost introdusă împotriva Consiliului L. al S. 1 și împotriva Primarului S. 1 - Instituția Primarului și ce obligație are de respectat față de reclamantă.
Conform art. 1169 cod civil "Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească." În mod firesc, reclamantului îi revine, în primul rând, sarcina probei, întrucât cel care afirmă o pretenție în justiție trebuie să o dovedească.
Între autoritatea executivă Instituția Primarului și cadrul didactic nu există niciun fel de raporturi juridice de muncă.
Angajator în raport cu prevederile art. 10 și 14 din Legea 53/2003 este directorul unității de învățământ cu personalitate juridică proprie, respectiv „L. T. N. I.”.
De asemenea, unitatea de învățământ este titulară de buget, cont bancar și toate celelalte atribute ale persoanei juridice cu care au fost învestite în baza Legii 1/2011 a învățământului, iar conducătorul lor este ordonator de credite.
Potrivit art. 154 din Codul Muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii, obligația de calcul și plata a salariului revenind în mod evident angajatorului.
Atât, doctrina cât și jurisprudența, arată că ori de câte ori pârâții nu se află în prezența unei obligații derivând din răspunderea contractuală, se vor aplica regulile răspunderii civile delictuale. În consecință, dacă reclamanții-intimați consideră că instituțiile chemate în judecată s-ar afla în culpă delictuală, se impune a face dovada întrunirii cumulative a condițiilor răspunderii civile delictuale.
Se învederează că P. S. 1 – Instituția Primarului, nu are competența legală în administrarea și gestionarea sumelor de bani destinate plății drepturilor salariale neacordate din neaplicarea Legii nr.221/2008, cu atât mai puțin pentru calculul acestor sume, dar în bugetul local nu au fost prevăzute și nici nu au fost aprobate cheltuieli privind fonduri cu destinație specială, respectiv sume reprezentând drepturi salariale pentru cadre didactice.
De asemenea, P. S. 1 – Instituția Primarului, nu are calitatea de ordonator principal de credite pentru plata cheltuielilor de salarizare a personalului din învățământ, sume care sunt prevăzute în bugetul local al Consiliului General al Municipiului București pentru fiecare unitate de învățământ în parte, unități care au calitatea de ordonator de credite și personalitate juridică.
Se mai poate observa că pârâtul P. S. 1 – Instituția Primarului nu a fost chemat în judecată pentru o pretinsă neîndeplinire a obligației de finanțare (aflată oricum în sarcina Guvernului, în primul rând și executată prin intermediul bugetelor consiliilor locale) a unităților de învățământ și plata drepturilor salariale ale personalului din rețeaua de învățământ public din fondurile alocate unităților de învățământ prin și din bugetele locale pentru finanțarea de bază, ci au fost chemați în judecată pentru îndeplinirea unor obligații care nu sunt în sarcina instituției recurente, respectiv, reîncadrarea de personal, calcule de salarizare.
Se mai susține că nu rezultă nici o prevedere legală atribuția acestor autorități de a efectua calcule salariale cu aplicarea vreunor majorări prevăzute în legi speciale, ori de a „reîncadra” personal didactic.
Totodată, potrivit art. 104 alin. 6 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 „sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de bază, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina autorităților administrației publice locale”.
Arată că a atașat prezentei cauze, spre exemplificare, Decizia nr. 46 din data de 17.01.2014 a Ministerului Finanțelor Publice, care atestă că sumele din finanțarea de bază a învățământului se repartizează pe unități administrativ-teritoriale care, la rândul lor, le transmit unităților de învățământ.
Într-o cauză (_/3/2012) similară prezentei Tribunalul București prin Sentința civilă nr.6139/26.05.2014 a respins - în mod legal, pertinent și fundamentat în dispozitiv - acțiunea formulată de S. Salariaților din învățământ București în numele și pentru membrii săi de sindicat D. C. în contradictoriu cu pârâții C. L. al S. 1 București și P. S. 1 București, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. (În continuare, în mod corect erau obligate unitățile de învățământ la calculul și plata către reclamanta a drepturilor salariale potrivit dispozițiilor din Legile 221/2008, 330/2009 284/2010 și 285/2010.)
În consecință, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă față de P. S. 1 – Instituția Primarului.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Prin motivele de recurs formulate, recurenții critică sentința atacată față de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă susținând că este nelegală, pe considerentul că prima instanță a interpretat greșit legea. Sub acest aspect arată că, instanța de fond în mod eronat, nu s-a pronunțat asupra excepției cu privire la lipsa calității procesuale pasive a Primăriei S. 1 - Instituția Primarului. Calitatea procesuală pasivă presupune o identitate între pârât și persoana care se prezuma a fi obligată în urma raportului juridic civil dedus judecații. Consideră că ar fi putut fi chemate în judecată numai persoane care ar fi susceptibile de a fi titularii obligațiilor la plata a drepturilor salariale. Reclamantul avea obligația de a motiva chemarea instituției pârâte în judecată dovedind calitatea procesuală pasivă, obligație pe care nu și-a respectat-o; nu s-a arătat în cuprinsul acțiunii de ce aceasta a fost introdusă împotriva Consiliului L. al S. 1 și împotriva Primarului S. 1 - Instituția Primarului și ce obligație are de respectat față de reclamantă.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial, fie atunci când interpretează greșit norma juridică aplicabilă.
Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege în vigoare la data judecății sau când recurge la texte de lege aplicabile litigiului le dă o greșită interpretare.
Acest motiv de recurs este întemeiat și va fi admis.
Astfel, recurenții-pârâți C. L. Sector 1 și P. S. 1 reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, în considerarea faptului că nu are calitatea de angajator al reclamanților, însă, deși acest lucru este adevărat, acesta asigură, în condițiile legii, finanțarea unităților de învățământ și fundamentează bugetul local cu sumele necesare plății drepturilor.
Potrivit art.282 lit. d din Codul muncii, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, pot fi părți în conflictele de muncă, alături de salariați și angajatori, și alte persoane juridice sau fizice, care au această vocație în temeiul legilor speciale, ipoteză legală în care ne găsim în cauza de față.
Sub acest aspect, se are în vedere că, în conformitate cu dispozițiile art. 167, alin.1, 2 3, 4, 20 din Legea nr.84/1995, în vigoare în perioada de referință în cauză (01.10._10): „1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
2) Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară.
3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
4) Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ. Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale și din alte surse, potrivit legii.
Așadar, finanțarea de bază, în care se cuprind și cheltuielile privind plata drepturilor salariale pretinse în prezenta cauză, se suportă de la bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, în speță C. L. Sector 1.
Acest sistem de finanțare de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat se aplică începând cu anul financiar 2005, potrivit Legii nr.354/2004.
De asemenea, cheltuielile legate de drepturile salariale ale cadrelor didactice nu se înscriu în excepțiile prevăzute de art.XIII alin 1 din OUG nr.32/2001, astfel încât acestea sunt suportate potrivit dreptului comun.
Curtea are în vedere și dispozițiile art. 7 alin.3 din Legea nr.84/1995, care statuează că învățământul de stat este finanțat de la bugetul de stat și de la bugetele locale. Fondurile destinate învățământului sunt nominalizate distinct în bugetul de stat și in bugetele locale.
În raport de normele legale speciale mai sus analizate, referirile recurenților-pârâți la prevederile Legii nr.215/2001 nu sunt de natură a conduce la o altă soluție, impunându-se concluzia că în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtul C. L. Sector 1, ca neîntemeiată.
De asemenea, Curtea reține faptul că prevederi similare sunt cuprinse și în Legea educației naționale nr.1/2011, actul normativ aplicabil la momentul la care instanța a stabilit obligația de plată în sarcina recurenților-pârâți, care în art.104 alin.2 din Legea nr.1/2011 prevede că sumele reprezentând cheltuielile cu salariile sunt asigurate prin bugetul unității administrativ-teritoriale, în speță prin bugetul Consiliului L. al S. 1.
Prin urmare, sumele reprezentând drepturile salariale ale personalului din învățământ se propun de către unitățile de învățământ și se înaintează Primarului, care exercită funcția de ordonator principal de credite și întocmește proiectul bugetului local (art.63, alin.1 lit.c și alin.4 lit. a și b din Legea nr.215/2001 republicată), care se aprobă de C. L., drepturile salariale fiind asigurate de la bugetul de stat prin bugetele locale.
Rezultă, așadar, că recurenții-pârâți C. L. al S. 1 și P. S. 1 – Instituția Primarului au calitate procesuală pasivă în cauză, cheltuielile cu salariile fiind asigurate, potrivit dispozițiilor legale menționate în cele ce preced, prin bugetul unității administrativ-teritoriale.
Nu trebuie neglijat faptul că, chiar dacă recurenții-pârâți au calitate procesuală pasivă pentru aspectele invocate mai sus, iar prima instanță în mod corect a menționat că este evident faptul că acesta a fost chemat în judecată doar pentru îndeplinirea obligației care îi este atribuită prin lege, pentru a fi obligat la plată, în sensul finanțării, a diferențelor de drepturi salariale cuvenite conform Legii nr. 221/2008, în mod eronat a dispus și calculul drepturilor salariale cuvenite reclamanților, obligație care incumbă doar angajatorului, în speța de față L. T. T. Pallady (fost L. T. Unirea), L. T. N. I. și C. Național M. B..
Într-adevăr, recurentul-pârât C. L. al S. 1 are ca atribuție aprobarea bugetului, ordonator de credite fiind P., iar unitățile de învățământ în calitate de ordonatori terțiari de credite calculează drepturile bănești cuvenite pentru persoanele din cadrul unităților de învățământ preuniversitar și solicită Primăriei S. 1 plata drepturilor salariale neacordate în baza documentelor întocmite de contabilul unității de învățământ.
Pentru considerentele arătate, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că, va înlătura dispoziția de admitere a cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul P. S. 1-Instituția Primarului și va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurentul-pârât P. S. 1 - INSTITUȚIA PRIMARULUI, împotriva sentinței civile nr. 8632 din data de 22.09.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT BUCUREȘTI - în numele și pentru membrul său de sindicat intimata-reclamantă R. M. M. și intimații-pârâții C. NAȚIONAL V. B., L. T. D. H., L. T. T. PALLADY (FOST L. T. UNIREA), L. T. N. I., C. L. SECTOR 2, P. S. 2 - INSTITUȚIA PRIMARULUI, C. L. SECTOR 3, P. S. 3 INSTITUȚIA PRIMARULUI și C. NAȚIONAL M. B..
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Înlătură dispoziția de admitere a cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul P. S. 1-Instituția Primarului.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 martie 2015.
Președinte, M. P. | Judecător, D. A. C. | Judecător, R. G. |
Grefier, R. N. C. |
Red.: M.P. /06.07.2015
Dact.: N.V.
2ex./13.05.2015
Jud. fond: C. J.
| ← Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Despăgubire. Decizia nr. 1639/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
