Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1606/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1606/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 3078/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2546/2015)
DECIZIE Nr. 1606/2015
Ședința publică de la 16 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. F.
Judecător A. D. Ș.
Judecător R. G.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea recursului formulat de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR SECTOR 3, în numele și pentru membri de sindicat B. L.-G., B. A., B. M., B. C., C. V., D. E.-C., D. G., D. M.-V., G. M., G. M., G. N., I. E., L. M., Z. D.-L., M. M.-M., M. D.-N., M. S.-R., M. I., M. I., P. A.-L. P. R.-I., P. I., S. O., S. C.-B., S. C.-R., S. O., S. I.-E., T. F.-N., T. M., T. C., U. M., V.-B. M., V. G., V. F., B. A., C. I., G. D., M. F., M. A., P. L., P. A. S. M., T. S., împotriva sentinței civile nr. 842/29.01.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții S. G. NR.20 "S. MEHEDINTI" și C. L. SECTOR 3, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurentul a solicitat prin cererea de recurs judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 242 Cod procedură civilă, după care:
Curtea, față de lipsa părților la strigarea pricinii, în raport de prevederile art. 104 pct. 13 din ROIIJ, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în ordinea listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de-a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și în raport de prevederile art. 150 Cod procedură civilă o reține în pronunțare.
CURTEA ,
Prin cererea de recurs înregistrată pe rolul Curții de apel București la data de 13.05.2013, recurentul S. învățământului preuniversitar Sector 3, în calitatea sa de reprezentant legal, a criticat sentința civilă nr.842/29.01.2015 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. _ în ceea ce privește reținerea tardivității cererii prin care a fost modificată cererea de chemare în judecată, sub aspectul lărgirii cadrului procesual ca urmare a indicării de noi reclamanți, alături de cei menționați inițial în acțiune.
În susținerea acestei critici, recurentul a arătat că la data de 8.12.2014 a formulat cererea modificatoare, instanța de fond în mod nelegal admițând excepția tardivității, cât timp, potrivit dispozițiilor art.134 din Codul de proc.civilă în vigoare până la data de 15.02.2013, prima zi de înfățișare este cea la care părțile pot pune concluzii în fond.
A mai arătat recurentul că prima zi de înfățișare, în raport de interpretare mai sus redată, nu s-a consumat la data de 3.04.2014, dată la care s-a acordat un nou termen de judecată pentru a se lua cunoștință de întâmpinare, dar și pentru a fi depuse la dosar adeverințe pentru membrii de sindicat, astfel că prima zi de înfățișare s-a prorogat la termenul acordat la data de 22.01.2015, după ce cauza a fost repusă pe rol, în condițiile în care aceasta a fost suspendată la data de 29.05.2014 pentru neîndeplinirea obligațiilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc.civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinări.
Asupra recursului, Curtea reține următoarele:
Recurentul atribuie o interpretare inexistentă din punct de vedere juridic dispozițiilor art.134 din Codul de proc.civilă, atunci când afirmă că „prima zi de înfățișare este cea la care părțile pot pune concluzii în fond”.
Conform interpretării recurentului, până la termenul de judecată la care instanța ar da cuvântul părților să își susțină, respectiv să combată pretențiile formulate, nu s-ar consuma „prima zi de înfățișare”, ceea ce ar însemna, în logica recurentei, că toate luările de cuvânt ale părților cu privire la eventualele excepții invocate într-un proces sau exprimarea poziției acestora în raport de administrarea probatoriului în respectivul proces s-ar situa, undeva, în mod nedefinit, în afara, înaintea unei „prime” și,cel mai probabil, _ având în vedere ipoteza în care părțile pun concluzii asupra fondului pretențiilor formulate_ și ultime zile de înfățișare a părților în fața instanței.
Astfel, s-ar ajunge, în interpretarea conferită de către recurent dispozițiilor art.134 din Codul de proc. civilă ca, oricât de multe termene de judecată ar număra o pricină, în realitatea „juridică” susținută de către recurent, respectiva pricină să nu fi avut decât o primă ( și, implicit, ultimă) zi de înfățișare în fața instanței, interpretare care, din motive de logică evidentă, nu poate fi acceptată.
Într-adevăr, noțiunea de primă zi de înfățișare nu se suprapune întotdeauna peste noțiunea de prim termen de judecată, în situațiile în care, spre exemplu, la respectivul prim termen de judecată nu ar fi procedura de citare a părților legal îndeplinită sau una dintre părți ar solicita, iar instanța ar încuviința, un nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării.
În foarte multe situații însă, chiar dacă se amână judecata pricinii, această împrejurare nu echivalează cu „prorogarea” (termen necunoscut procedurii civile anterior datei de 15.02.2013) primei zile de înfățișare, ci cu consumarea ei chiar la termenul la care s-a dispus măsura amânării judecății.
Astfel, cu titlu de exemplu, în situația în care la primul (sau la oricare din cele următoare în ordine cronologică) termen cauza a fost amânată pentru ca reclamantul să ia cunoștință de cuprinsul întâmpinării (în condițiile în care pârâtul se putea opune, dacă a depus întâmpinarea în termenul legal la dosarul cauzei sau reclamantul putea cere, dacă întâmpinarea nu a fost depusă în termenul legal, decăderea pârâtului din dreptul de a o mai formula), ceea ce echivalează, din punct de vedere juridic, cu o amânare prin învoiala părților care ar fi putut, fără nicio problemă de ordin juridic, pune concluzii asupra oricărui aspect chiar la termenul la care judecata pricinii a fost amânată, la respectivul prim (sau la oricare din cele următoare în ordine cronologică) termen s-a consumat și prima zi de înfățișare a părților, pentru că acestea ar fi fost în măsură să pună concluzii asupra oricărui aspect al cauzei, dar au ales să nu o facă, înțelegându-se în privința amânării judecății, cu sublinierea că această înțelegere nu a avut drept consecință și „amânarea” momentului la care s-a consumat prima zi de înfățișare.
În mod similar, dacă la primul (sau la oricare din cele următoare în ordine cronologică) termen de judecată părțile au pus concluzi asupra unei excepții, au cerut ori s-au opus administrării unei probe ori nu s-au conformat obligațiilor stabilite în sarcina lor, cu consecința suspendării judecății pricinii, exact la termenul la care s-a consemnat poziția părților sau la care, după caz, a fost dispusă suspendarea judecății pricinii, s-a consumat prima zi de înfățișare.
Ceea ce Curtea a urmărit prin prezentarea exemplelor ce preced a fost să sublinieze că, în foarte multe situații, prima zi de înfățișare, chiar dacă ar putea fi ulterioară primului termen de judecată, nu ar putea să se suprapună ultimei zile de înfățișare a părților, fiind anterioară acestui moment procesual.
Interpretând eronat dispozițiile art.134 din Codul de proc.civilă în vigoare până la data de 15.02.2013, practic, recurentul adaugă la lege deoarece în prevederile mai sus amintite se definește prima zi de înfățișare ca fiind termenul la care în care părțile, legal citate, pot pune concluzii, iar nu ca termenul la care părțile, legal citate, pot pune „concluzii cu privire la fondul cauzei”, aceasta fiind adăugarea recurentei, făcută în scopul de a justifica depunerea ”în termen” a cererii sale modificatoare.
În prezenta cauză, prima zi de înfățișare s-a consumat la termenul de judecată din data de 3.04.2014, termen la care instanța a invocat și a pus în discuția părților excepția prescrierii dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive pentru unul dintre pârâții chemați în judecată, pronunțându-se asupra acestora, la același termen instanța încuviințând și probatoriul în cauză, respectiv proba cu înscrisuri, punând în vedere reclamanților reprezentați de către apelant să facă demersurile necesare administrării probei încuviințate, obligații cărora aceștia nu s-au conformat, cu consecința suspendării judecării pricinii la termenul de judecată din 29.05.2014.
La termenul de judecată din 29.05.2014, deja prima zi de înfățișare se consumase la termenul de judecată anterior la care Tribunalul soluționase două excepții și încuviințase probatoriul în cauză.
Prin urmare, la data solicitării redeschiderii judecății, ca urmare a cererii făcute de către reclamanți, ocazie cu care S. a depus și o „cerere completatoare”, respectiv la data de 8.12.2014, prima zi de înfățișare a părților în prezenta cauză se consumase cu mult timp înainte, respectiv la termenul de judecată din 3.04.2014, termen care, cronologic, a coincis cu primul termen de judecată stabilit aleatoriu în cauză.
Având în vedere considerentele ce preced, Curtea, apreciind că instanța de fond a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor legale situației de fapt corespunzător reținute, nefiind incident motivul de modificare reprezentat de dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc.civilă în vigoare până la data de 15.02.2013, în baza art.312 alin.1 din Codul de proc.civilă în vigoare până la data de 15.02.2013, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR SECTOR 3, în numele și pentru membri de sindicat B. L.-G., B. A., B. M., B. C., C. V., D. E.-C., D. G., D. M.-V., G. M., G. M., G. N., I. E., L. M., Z. D.-L., M. M.-M., M. D.-N., M. S.-R., M. I., M. I., P. A.-L. P. R.-I., P. I., S. O., S. C.-B., S. C.-R., S. O., S. I.-E., T. F.-N., T. M., T. C., U. M., V.-B. M., V. G., V. F., B. A., C. I., G. D., M. F., M. A., P. L., P. A. S. M., T. S., împotriva sentinței civile nr. 842/29.01.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții S. G. NR.20 "S. MEHEDINTI" și C. L. SECTOR 3, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2015.
Președinte, A. F. | Judecător, A. D. Ș. | Judecător, R. G. |
Grefier, Ș. T. |
Ș.T. 24 Iunie 2015/2ex.
Red. Jud. A.F/2/ex/27.07.2015
| ← Cereri. Decizia nr. 2260/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 427/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
