Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1976/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1976/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 1976/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ și ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
DECIZIE Nr. 1976
Ședința publică din data de 22 octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. D. A.
JUDECĂTOR: C. A. I.
JUDECĂTOR: C. M.
GREFIER: M. D. A.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul pârât L. T. „N. S.”, împotriva sentinței civile nr. 3565 de la data de 09.04.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. Învățământului Preuniversitar Sector 3 și cu intimații pârâți C. T. "A. Saligny", C. Național I. H., C. T. Feroviar M. I, Școala G. Federico Garcia Lorca, Școala G. I., Școala G. nr. 181, Școala G. nr. 195, Școala G. nr. 56, Școala G. nr. 88, Școala G. nr. 92, Școala G. Specială nr. 4, Școala G. Specială Sf. N., Școala nr. 124 "Voievodul M.", Școala nr. 74 "Ienăchiță V.", pe fond cauza având ca obiect:”drepturi bănești”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recurentul pârât L. T. „N. S.”a solicitat judecata în lipsă, prin cererea de apel depusă la dosarul cauzei prin intermediul serviciului Registratură, la data de 17.09.2015, conform prevederilor art. 242 alin. (2) Codul de procedură civilă, după care,
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 242 alin. (2) pct.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și în raport de prevederile art. 150 Cod procedură civilă, o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3565 din data de 09.04.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ , a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții Voloșin M., B. M. I., C. G., M. M., A. M., B. M. L., M. D., N. A., D. V., T. Victorița, C. M., P. C., V. I. A., C. M., D. A., I. C., M. O., O. N., N. D., T. C., C. E. Demetrina, E. F., T. A. M., S. R., B. A., C. D. E., L. E. Emine, M. N., V. A., M. M., S. Z., B. I., S. A., C. I., B. C. E., N. (M.) M., V. - T. D., prin S. Învățământului Preuniversitar Sector 3, în contradictoriu cu pârâții Școala G. I., Școala G. Nr. 56, C. Național „I. H.”, Școala nr. 74 "Ienăchiță V.", Școala nr. 124 "Voievodul M.", C. T. "A. Saligny", Școala G. nr. 92, Școala G. nr. 195, Școala G. Federico Garcia Lorca, Școala G. nr. 181, L. T. „N. S.”, Școala G. Specială Nr. 4, Școala G. Specială Sf. N., C. T. Feroviar M. I, Școala G. nr. 88; s-a admis excepția lipsei calității procesuale active în ceea ce privește cererile formulate în favoarea reclamanților salariați I. C., O. N. și T. C. și, în consecință, au fost respinse aceste cereri; a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința pretențiilor aferente perioadei 1.10.2008 – 31.03.2009 și, în consecință, a fost respins capătul de cerere menționat; au fost pârâții la plata către reclamanții salariați a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite, calculate conform legii nr. 221/2008, și cele achitate efectiv, aferente perioadei 1.04.2009 – 31.12.2009, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății; au fost obligați pârâții la plata către reclamanții salariați a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010, în cuantumul aferent lunii decembrie 2009, calculat în conformitate cu prevederile legii nr.221/2008 și ale Legii-cadru nr.330/2009, și drepturile salariale efectiv încasate, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație până la data efectivă a plății; au fost obligați pârâții la plata către reclamanții salariați a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite pentru perioada 01.01.2011 – 12.05.2011, în cuantumul aferent lunii octombrie 2010, calculat în conformitate cu prevederile legii nr.221/2008 și ale Legii-cadru nr. 285/2010, și drepturile salariale efectiv încasate, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație până la data efectivă a plății.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de personal didactic preuniversitar, desfășurându-și activitatea în cadrul pârâților unități de învățământ din București, începând cu luna decembrie 2009, potrivit adeverințelor eliberate de acestea, și nu au beneficiat, începând cu data de 01 aprilie 2009 de reîncadrarea și plata salariului conform Legii nr. 221/2008, Legii nr. 330/2009, Legii nr. 284/2010 și Legii nr. 285/2010.
Instanța a fost sesizată cu soluționarea unui litigiu referitor la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale care s-ar cuveni reclamanților, în calitate de personal didactic.
Cererea de chemare în judecată a fost promovată și semnată, pentru reclamanții salariați, de către S. Învățământului Preuniversitar Sector 3.
Potrivit prevederilor art.28 alin. 1 și 2 din Legea nr.62/2011 a dialogului social, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, în fața instanțelor judecătorești, prin apărători proprii sau aleși. În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 1, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.
S. semnatar al cererii de chemare în judecată nu a dovedit că a fost împuternicit de către reclamanții I. C., O. N. și T. C., nefiind depus la dosar nici un înscris care să certifice mandatul acordat de acești salariați, motiv pentru care acțiunea în ceea ce îi privește pe aceștia a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană lipsită de legitimare procesuală.
Reclamantul S. Învățământului Preuniversitar Sector 3 a considerat că drepturile salariale ale membrilor săi se cuvin a fi calculate în baza unei valori a coeficientului de multiplicare de 400 lei, astfel cum acestea ar fi trebuit să fie în plată în luna decembrie 2009, ca urmare a modificării OUG nr. 15/2008 prin Legea nr. 221/2008, astfel cum prevăd dispozițiile Legii nr.330/2009.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin.1 lit. c liniuța trei din OG nr. 15/2008, în cursul anului 2008 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit prevederilor OUG nr. 68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 6/2005, cu modificările ulterioare, se majorau după cum urmează: c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi: - 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii.
Prin Legea nr. 221 din 27 octombrie 2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial Nr. 730 din 28 octombrie 2008, OG nr. 15 din 30 ianuarie 2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, adoptată în temeiul art. 1 pct. V.1 din Legea nr. 373/2007 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008, a fost aprobată cu modificări.
Conform articolului unic pct. 3 din Legea nr. 221/2008, la articolul 1 alineatul (1), litera c) se modifică și va avea următorul cuprins: "c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea: - 1 ianuarie - 31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei; - 1 aprilie - 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%; - 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare."
Pornind de la această reglementare legală, reclamantul a considerat că drepturile salariale trebuiau calculate în raport de acest text de lege, începând cu data de 01.10.2008, prin utilizarea valorii de referință de 400 lei.
Ulterior, prin acte normative succesive, respectiv OUG nr. 136/2008, OUG nr. 151/2008, OUG nr. 1/2009, OUG nr. 31/2009, OUG nr. 41/2009, s-a dispus asupra domeniului de reglementare ce a format obiectul Legii nr. 221/2008.
În acest sens, prin Ordonanța de Urgență nr. 136 din 28 octombrie 2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, respectiv prin art. 4 s-a dispus că, începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se abrogă următoarele prevederi din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008: - liniuța a 3-a de la art. 1 alin. (1) lit. a); - liniuța a 3-a de la art. 1 alin. (1) lit. c); - referirile la "valoarea coeficientului de multiplicare 1,000" pentru perioada "octombrie - decembrie 2008" din cadrul anexelor nr. 1.1, 1.2, 2 și 3.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. b din OUG nr. 136/2008, în perioada octombrie - decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învățământ se stabilește după cum urmează: b) 299,933 lei pentru funcțiile didactice prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Așadar, valoarea coeficientului de multiplicare de 400 lei a fost înlocuită cu cea de 299,933 lei.
Prin decizia nr.1.221 din 12 noiembrie 2008, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 804 din 2 decembrie 2008, pronunțată de Curtea Constituțională, a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și s-a constatat că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008 sunt neconstituționale.
Prin Legea nr. 57 din 1 aprilie 2009 pentru respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, publicată în Monitorul Oficial Nr. 224 din 7 aprilie 2009 Parlamentul României a fost respinsă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 136 din 28 octombrie 2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 31 octombrie 2008, cu modificările ulterioare.
Al doilea act normativ care a fost emis pentru a împiedica aplicarea dispozițiilor OUG nr. 15/2008, în forma modificată prin Legea nr. 221/2008, a fost OUG nr. 151 din 10 noiembrie 2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial nr. 759 din 11 noiembrie 2008, prin care s-a dispus modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Astfel, conform art. 1 pct. 2 din OUG nr. 151/2008, articolul 1 alin.1 lit. c liniuța 3 se modifică și va avea următorul cuprins: "Art. 1 - (1) În cursul anului 2008 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 6/2005, cu modificările ulterioare, se majorează după cum urmează: c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea: - 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 299,933 lei.
De asemenea, prin art. 1 pct. 3 s-a dispus că după articolul 1 se introduce un nou articol, articolul 11, cu următorul cuprins: în cursul anului 2009 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit anexelor nr. 1.1, 1.2, 2 și 3, se majorează după cum urmează: a) pentru perioada 1 ianuarie - 28 februarie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a și 3a; b) pentru perioada 1 martie - 31 august 2009 se va acorda o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b și 3b; c) pentru perioada 1 septembrie - 31 decembrie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b și 3b. (2)Indemnizațiile pentru persoanele care ocupă funcții de conducere specifice, precum și indemnizațiile pentru îndeplinirea unor activități specifice învățământului pentru anul 2009 sunt cele prevăzute în anexele nr. 4 și 5."
Prin Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial nr. 464 din 6 iulie 2009, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ sunt neconstituționale.
Prin art. 2 din OUG nr. 1 din 29 ianuarie 2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial nr. 60 din 30 ianuarie 2009, s-a prevăzut că la articolul 11 alineatul 1, literele a și b din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 30 ianuarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și vor avea următorul cuprins: "a) pentru perioada 1 ianuarie - 31 martie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a și 3a; b) pentru perioada 1 aprilie - 31 august 2009 se va acorda o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b și 3b;".
Potrivit art. 3, valorile coeficientului de multiplicare 1,000, prevăzute în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a, 3a, 1.1b, 1.2b, 2b și 3b la Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările și completările ulterioare, se aplică corespunzător perioadelor stabilite la art. 2 din prezenta ordonanță de urgență.
Ulterior, prin Legea nr. 145 din 5 mai 2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, a fost aprobată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1 din 29 ianuarie 2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, cu următoarea modificare: - la articolul 1, litera e se abrogă.
Prin Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și a celor ale art. 2 și art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și ale art. 2 și art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar sunt neconstituționale.
În consecință, rezumând, această succesiune de acte normative a avut menirea de a modifica voința puterii legislative, exprimată prin Legea nr. 221/2008, prin elaborarea și adoptarea unor măsuri neconstituționale, declarate ca atare prin deciziile pronunțate de Curtea Constituțională, anterior menționate.
Dintre acestea, doar OUG nr. 1/2009 a fost aprobată prin Legea nr. 145 din 5 mai 2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, a fost aprobată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1 din 29 ianuarie 2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 30 ianuarie 2009, cu următoarea modificare: - la articolul 1, litera e) se abrogă, însă ulterior, și în privința OUG nr. 1/2009 s-a admis excepția de neconstituționalitate, așa cum anterior s-a menționat.
Potrivit dispozițiilor art.31 alin.3 din Legea nr. 47/1992 republicată, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. Rezultă că deciziile Curții Constituționale produc efecte doar pentru viitor.
Ca atare, în perioada în care ele au fost în vigoare, au fost producătoare de efecte juridice, însă în limitele în care nu contravin convențiilor internaționale la care România este parte.
În acest sens, prin dispozițiile art. 20 alin.1 din Constituția României se prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. Conform alin.2 din acest text, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Conform dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În speță, reclamanții, salariați în învățământ, au un bun în sensul protejat de Convenție, astfel cum a fost definit în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru că pot pretinde cel puțin o speranță legitimă cu privire la obținerea drepturilor referitoare la creșterile salariale, câtă vreme ele au fost aprobate prin lege de organul legislativ suprem, iar neaplicarea în fapt a acestor măsuri este rezultatul intervenției executivului, ce a uzat, în mod neconstituțional, de procedura ordonanței de urgență, după cum s-a constatat prin deciziile Curții Constituționale, încercând să contracareze o măsură de politică legislativă.
Deciziile pronunțate de Curtea Constituțională sunt de natură să consolideze speranța legitimă a reclamanților, aceea că drepturile salariale, începând cu data de 1.10.2008 și până la 31.12.2009, trebuiau calculate prin utilizarea valorii de referință sectorială de 400 lei, în condițiile în care această speranță legitimă, protejată de convenție ca un bun, are o bază legală, generată de autoritatea legiuitoare supremă.
Altfel, nu ar mai exista garanția că voința legiuitorului, materializată într-un act normativ, până la o modificarea acesteia în mod legal, generează stabilitate juridică.
În condițiile în care Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile din OUG nr. 136/2008, OUG nr. 151/2008 și OUG nr. 1/2009 sunt neconstituționale, reglementările prin care se tindea la privarea de bun reprezentau o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamanților, care nu respecta cerințele impuse de convenție, deoarece ele încălcau legea și contracarau unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptate de Parlament.
Mai mult decât atât, Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată în mod expres prin art. 48 pct. 16 al cap. VI - Dispoziții finale din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Prin Decizia nr.3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a reținut: „ca efect al deciziilor Curții Constituționale, prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și pana la data de 31 decembrie 2009”.
Dispozițiile art. 268 lit. c din codul muncii prevăd ca termenul de prescripție pentru exercitarea dreptului la acțiune cu privire la drepturile salariale este de trei ani, calculat de la data la care drepturile erau datorate. Cum reclamantul a promovat acțiunea la data de 17.04.2012, iar dreptul material la acțiune pentru perioada 1.10.2008 – 31.03.2009 s-a născut cel mai târziu în luna aprilie 2009, dată la care drepturile salariale trebuiau plătite de către pârâți, instanța a constatat că termenul de prescripție prevăzut de art. 268 lit. c din codul muncii pentru pretențiile aferente perioadei 1.10.2008 – 31.03.2009 a fost depășit, motiv pentru care cererea în pretenții pentru această perioadă a fost respinsă pe cale de excepție.
Pe cale de consecință, pentru ca salariaților în favoarea cărora a fost promovată acțiunea să li se acopere prejudiciul creat prin neplata corespunzătoare a drepturilor salariale, s-a dispus obligarea pârâților la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale dintre cele încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008, începând cu data de 1.04.2009, până la 31.12.2009.
Începând cu data de 12.11.2009 a intrat în vigoare legea nr.330/2009, care reglementa stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului. Potrivit art.30 alin.5 din această lege, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
De asemenea, art.4 alin.1 din OUG nr.1/2010 prevedea că, începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 2 alin. (1) și (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009, iar potrivit art.5, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009. Art.6 alin.1 mai stabilea că, în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea.
În această situație, în baza dispozițiilor Legii nr.330/2009 și OUG nr.1/2010, reclamanții aveau dreptul la încasarea, începând cu data de 1.01.2010, a sumei compensatorii reprezentând diferența dintre salariul ce i se cuvenea fiecăruia în luna decembrie 2009, calculat în conformitate cu prevederile legii nr.221/2008, și salariul determinat în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009, iar pârâții unități de învățământ nu au executat decât parțial obligația plății compensației, raportându-se la salariul încasat în luna decembrie 2009, fără a face aplicarea dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008.
Prin decizia nr.11/8.10.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-au admis recursurile în interesul legii și s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010 și ale art.30 din legea cadru nr.330/2009, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG nr.15/2008, aprobată cu modificări prin legea nr.221/2008.
Din aceste motive, pârâții au fost obligați la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite, în cuantumul aferent lunii decembrie 2009, calculat în conformitate cu prevederile legii nr.221/2008 și ale Legii-cadru nr.330/2009, și drepturile salariale efectiv încasate, pentru perioada începând cu 01.01.2010, până la data de 31.12.2010, când a intrat în vigoare legea nr.285/2010, care reglementează salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Acest act normativ a stabilit la art.1 alin.1 că, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Cum drepturile salariale ale reclamanților pentru luna octombrie 2010 includeau și suma compensatorie reprezentând diferența dintre salariul ce i se cuvenea fiecăruia în luna decembrie 2009, calculat în conformitate cu prevederile legii nr.221/2008, și salariul determinat în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009, rezultă că începând cu data de 1.01.2011 acestora li se cuvin diferențele dintre drepturile salariale în cuantumul aferent lunii octombrie 2010, calculat în conformitate cu prevederile legii nr.221/2008 și ale Legii-cadru nr. 285/2010, și drepturile salariale efectiv încasate, până la data de 12.05.2011.
Reclamantul a mai solicitat actualizarea sumelor pretinse cu indicele de inflație, cerere pe care instanța o găsește admisibilă, ținând cont și de prevederile art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin.4 din Codul muncii. Astfel, debitorul este „osândit” la plata unor daune interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este de rea credință din partea sa, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu-i poate fi imputată.
Pârâții sunt în culpă pentru neacordarea drepturilor salariale pretinse. Astfel, salariații au dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit, ce include și beneficiul de care au fost lipsiți. Indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen economic, specific perioadei de devalorizare monetară, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, respectiv coeficientul de scădere a puterii de cumpărare. Prin aplicarea în practică a acestui calcul, banii sunt aduși la actuala lor putere de cumpărare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal și motivat, pârâtul L. T. „N. S.”, criticând soluția pentru nelegalitate.
Prin motivele de recurs dezvoltate, încadrate în dispozițiile art. 3041 Cod proc. civ., recurenta arată că salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ s-a făcut conform prevederilor Capitolului 4, Secțiunea a II-a din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Astfel, art. 48 din această lege dispune: "(3) Salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza următoarelor elemente: a) valoarea coeficientului de multiplicare 1,000; b) coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr. 1 și 2 care fac parte integrantă din prezenta lege.
(4) Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului, după aprobarea legii bugetului de stat, în limita fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru cheltuielile cu salariile, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite."
Modul de calcul al salariilor personalului din învățământ este stabilit de lege, în speță, Legea 128/1997, cu modificările si completările ulterioare.
Prin OG 15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului didactic din învățământ, salarizat, potrivit Legii nr. 128/1997, s-au stabilit valorile coeficienților de multiplicare aplicabili anului 2008, pe 3 perioade de referință, astfel:
-1 ianuarie - 31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei;
- 1 aprilie - 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,168 lei, respectiv o creștere de 6 %;
- 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 291,678, respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioada poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii.
Prin Legea nr. 221/27.10.2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, coeficientul de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar a fost majorat la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008.
Modificările din Legea nr. 221/2008 vor putea fi puse în aplicare nu retroactiv, așa cum solicită reclamanții, ci doar de la data apariției actului normativ respectiv, în conformitate cu art. 78 din Constituția României, care dispune: „Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau de la o dată ulterioară prevăzută în textul ei".
De asemenea, tot în Constituție, la art. 15 alin. 2 este statuat și principiul potrivit căruia: „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
Menționează recurenta că Legea nr. 221 a intrat în vigoare la data de 01.11.2008, drept urmare, pentru perioada 01.10._08 prevederile Legii 211/2008 nu pot fi aplicabile deoarece acestea nu se aplică retroactiv.
Pentru restul perioadei, respectiv 4 noiembrie 2008 - 15 noiembrie 2008, sunt aplicabile prevederile OUG nr. 136/2008 (în vigoare până la data de 15.11.2008, când a fost abrogată de OUG nr. 151/2008).
Începând cu 15 noiembrie 2008 și până la data de 02 iunie 2009, dată la care prin Decizia Curții Constituționale nr. 842, art. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008 pentru modificarea Ordonanței nr. 15/2008 au fost declarate ca fiind neconstituționale, rămân în vigoare dispozițiile OG nr. 15/2008, cu modificările și completările ulterioare.
Acest aspect rezultă cu precădere din prevederile art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept."
În ceea ce privește aplicabilitatea Legii 221/2008 după data de 31 decembrie 2008, recurenta invocă faptul că Legea 221/2008, privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, așa cum rezultă chiar din titlul și conținutul acesteia, reglementează creșterile salariale ce se acordă în anul 2008 personalului din învățământ, neexistând în cuprinsul ei prevederi care să precizeze creșterile salariale pentru anul 2009.
Învederează recurenta că pentru perioada 01.04._09 cadrul legislativ în vigoare îl reprezintă OUG nr. 31/2009 privind unele masuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, aprobată prin Legea 259/7 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 484/13 iulie 2009 și OUG nr. 41/2009 privind unele masuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, publicată în M. Of. nr. 286/30 aprilie 2009 și aprobată prin Legea 300/ 06.10.2009, dispozițiile acestor ordonanțe nefiind declarate neconstituționale.
Mai mult decât atât, OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, publicată în M. Of. nr. 82/1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea 221/2008, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată în mod expres prin art. 48 pct. 16 al cap. VI - dispoziții finale din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în M. Of. din 9 noiembrie 2009.
În ceea ce privește obligarea pârâților la calculul drepturilor salariale aferente perioadei 01.01._11, apreciază recurenta că instanța de fond în mod incorect a admis aceste cereri, deoarece salariații nu au făcut dovada respectării procedurii prealabile prevăzute de legile speciale din domeniul salarizării.
Astfel, în ceea ce privește capetele de cerere privind reîncadrarea salariaților, arată recurenta că a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, din următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 34 din Legea-cadru nr. 330/2009:
„(1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite.
(2) Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.
(3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile.
(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației."
Prin actele depuse la dosarul cauzei reclamanții nu au făcut dovada respectării procedurii prealabile și nici a termenului de 30 de zile prevăzut de art. 34 alin. (4) Legea-cadru nr. 330/2009.
D. urmare, solicită recurenta admiterea excepției tardivității introducerii acțiunii, sub aspectul tardivității contestării reîncadrării conform Legii 330/2009.
Și în ceea ce privește reîncadrarea conform Legii cadru nr. 284/2010, recurenta invocă excepția tardivității, având in vedere prevederile art. 30 din acest act normativ, care face vorbire despre aceeași procedură și același termen de contestare ca și cel din Legea nr. 330/2009.
Referitor la aplicabilitatea Legii cadru nr. 284/2010 pentru anul 2011, învederează recurenta că începând cu data de 13 mai 2011 este în vigoare Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, care a introdus un nou sistem de calcul pentru această categorie de personal din unitățile de învățământ, în mod corect instanța neacordând recalcularea și după această dată.
Având în vedere cele învederate, recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art. 3041 Cod proc. civ., Curtea reține următoarele:
În cadrul prezentului litigiu prima instanță a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar Sector 3, în numele membrilor de sindicat indicați în lista anexă, în contradictoriu cu pârâții Școala G. I., Școala G. Nr. 56, C. Național „I. H.”, Școala nr. 74 "Ienăchiță V.", Școala nr. 124 "Voievodul M.", C. T. "A. Saligny", Școala G. nr. 92, Școala G. nr. 195, Școala G. Federico Garcia Lorca, Școala G. nr. 181, L. T. „N. S.”, Școala G. Specială Nr. 4, Școala G. Specială Sf. N., C. T. Feroviar M. I, Școala G. nr. 88. Astfel, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active în ceea ce privește cererile formulate pentru reclamanții salariați I. C., O. N. și T. C. și, în consecință, a fost respins cererile privindu-i pe aceștia, admițând cu privire la ceilalți membri de sindicat excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința pretențiilor aferente perioadei 1.10.2008 – 31.03.2009, fiind respinse în consecință respectivele cereri. Au fost obligați pârâții la plata către reclamanții salariați a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite, calculate conform Legii nr. 221/2008, și cele achitate efectiv, aferente perioadei 1.04.2009 – 31.12.2009, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății. Totodată, au fost obligați pârâții la plata către reclamanții salariați a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010, în cuantumul aferent lunii decembrie 2009, calculat în conformitate cu prevederile legii nr.221/2008 și ale Legii-cadru nr.330/2009, și drepturile salariale efectiv încasate, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație până la data efectivă a plății. Au fost obligați pârâții la plata către reclamanții salariați a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite pentru perioada 01.01.2011 – 12.05.2011, în cuantumul aferent lunii octombrie 2010, calculat în conformitate cu prevederile legii nr.221/2008 și ale Legii-cadru nr. 285/2010, și drepturile salariale efectiv încasate, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație până la data efectivă a plății.
Sub un prim aspect, Curtea notează că deși în recursul în cauză sunt aplicabile prevederile art.304 ind.1 C.pr.civ., potrivit cărora instanța poate să examineze cauza sub toate aspectele, este de subliniat că această analiză se realizează în raport de aspectele care în mod concret au fost criticate în cererea de recurs. Prin aceste dispoziții s-a prevăzut expres că recursul declarat în aceste condiții nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, însă nici în acest caz judecătorul nu se substituie recurentului în completarea cererii de recurs cu împrejurări pe care acesta din urmă nu le-a criticat.
Prin urmare, se constată că în cauză a declarat recurs numai pârâtul L. T. „N. S.”, acesta fiind chemat în judecată în calitate de angajator al membrei de sindicat S. Z., recursul fiind apreciat de către Curte nefondat, în cauză nefiind incident niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod proc. civ., considerentele Tribunalului fiind corecte.
Astfel, referitor la susținerile recurentului, Curtea reține incidența în cauză a dispozițiilor OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 82/01.02.2008, acest act normativ fiind aprobat cu modificări prin Legea nr. 221/2008, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 730/28.10.2008.
În esență, se reține faptul că prin Legea nr. 221/2008 au fost majorate salariile cadrelor din învățământ. Chestiunea de drept în speța de față este aceea că actele normative în baza cărora au fost diminuate drepturile salariale cuvenite reclamantei (stabilite conform Legii nr. 221/2008), și anume OUG nr. 136/2008, OUG nr. 151/2008 și OUG nr. 1/2009 au fost declarate neconstituționale prin Deciziile nr. 1221/2008, nr. 842/2009 și, respectiv, nr. 989/2009, pronunțate de Curtea Constituțională a României.
În raport de constatarea, prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de executiv Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr. 221/2008, actul normativ invocat de reclamantă ca temei al cererii de chemare în judecată, respectiv OG nr. 15/2008, a rămas în vigoare în forma în care acesta a fost aprobat prin Legea nr. 221/2008 și, în consecință, trebuie să i se dea eficiență.
Potrivit dispozițiilor art. 147 din Constituția României și art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Efectele controlului de constituționalitate efectuat de Curtea Constituțională privesc securitatea dinamică a drepturilor, similar modificării sau abrogării normei juridice (fără a se identifica, însă, cu acestea), iar în măsura în care autoritatea emitentă a normelor declarate neconstituționale (Parlament sau Guvern, după caz) alege să nu dea curs obligației sale de a pune de acord prevederile respective cu cele ale Constituției, nici în cadrul și nici în afara termenului de 45 de zile, intervine rolul autorităților publice de aplicare a legii și implicit, al instanțelor judecătorești care vor continua să nu aplice actul normativ sau dispozițiile constatate a fi neconstituționale, cu toate că, formal, respectivele texte rămân în vigoare.
Prin urmare, actele sau prevederile normative constatate ca fiind neconstituționale își pierd eficiența juridică și nu mai pot fi aplicate, cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești urmând a fi soluționate cu luarea în considerare a acestei noi realități juridice, determinate de existența deciziilor Curții Constituționale.
În materia deciziilor de neconstituționalitate, principiul valabilității ex nunc exprimă cerința ca pe viitor nicio autoritate și niciun subiect de drept să nu mai aplice, respectiv să nu se prevaleze de o normă declarată neconstituțională, nu însă și că această decizie nu ar putea antama nicicând o perioadă trecută.
Dimpotrivă, întreaga procedură de invocare și soluționare a unei excepții de neconstituționalitate intervine întotdeauna post factum, respectiv după ce norma criticată a fost aplicată persoanei interesate, care o poate contesta numai în cadrul unui proces, calea unei acțiuni directe, a priori, nefiind recunoscută de sistemul normativ românesc și cetățenilor interesați.
Efectul deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională a fost repunerea în vigoare a legii care fusese abrogată prin ordonanțele de urgență neconstituționale, înlăturând efectele acestor ordonanțe. Prin urmare, nu se poate reține că OG nr. 15/2008 a fost modificată și completată prin OUG nr. 31/2009 și OUG nr. 41/2009 și că aceste două ordonanțe au produs efecte cu privire la coeficienții de multiplicare. Curtea constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009, ca acte normative modificatoare ale OG nr. 15/2008, sunt abrogate.
Față de această situație, acestea nu mai pot face obiect al excepției de neconstituționalitate și nu mai poate fi sesizată Curtea Constituțională, față de dispozițiile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora instanța de contencios constituțional se pronunță asupra "unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare". Controlul constituționalității acestora revine instanțelor de drept comun.
Sub acest aspect, Curtea constată că, în ceea ce privește personalul din învățământ, prin emiterea celor două ordonanțe de urgență, Guvernul a dorit să înlăture aplicabilitatea Legii nr. 221/2008, act normativ emis de Parlament, care reprezintă puterea legislativă de drept comun.
În acest fel, Guvernul a acționat în mod repetat în sensul încercării de contracarare a voinței legislativului, într-un domeniu ce făcuse obiectul legiferării, aspect ce fusese deja considerat ca fiind neconstituțional de către Curtea Constituțională.
Astfel, devin perfect aplicabile considerentele Deciziei nr. 1221/2008 pronunțată de contenciosul constituțional, în sensul că art. 1 alin. 4 din Constituție a instituit principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, ceea ce presupune, pe de o parte, că niciuna dintre cele trei puteri nu poate interveni în activitatea celorlalte puteri, iar pe de altă parte, presupune controlul prevăzut de lege asupra actelor emise de fiecare putere în parte.
Curtea Constituțională a reținut că ordonanța de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public.
La fel ca și în cazul Ordonanței de urgență nr. 136/2008, adoptarea de către Guvern a Ordonanțelor de urgență nr. 31/2009 și nr. 41/2009 nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament. Așa fiind, în condițiile în care legiuitorul primar a stabilit deja prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730/28 octombrie 2008, condițiile și criteriile de acordare a acestor creșteri salariale, Guvernul, prin intervenția sa ulterioară, intră în conflict cu prevederile art. 61 alin. 1 din Constituție, potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării".
În aceleași condiții, Curtea constată că dispozițiile celor două ordonanțe înfrâng și prevederile art. 115 alin. 6 din Constituție, deoarece afectează drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă și la protecția socială a muncii și dreptul la un nivelul de trai decent, așa cum sunt consfințite în prevederile constituționale ale art. 41 și art. 47 alin. 1. Prin conținutul lor, acestea sunt drepturi complexe care includ și dreptul la salariu și dreptul la condiții rezonabile de viață, care să asigure un trai civilizat și decent cetățenilor.
În acest sens, prin Decizia nr. 3/04.04.2011,publicată în M. Of., Partea I, nr. 350/19.05.2011, s-a admis recursul în interesul legii formulat de C. de Conducere al Curții de Apel G. și de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, statuându-se următoarele: “Ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale Ordonanțele de Urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.”
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 3307 alin. 4 Cod proc. civ.
Curtea constată că începând cu data de 01.01.2010 dispozițiile OG nr. 15/2008, aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, au fost abrogate expres prin art. 48 alin. 1 pct. 16 din Legea nr. 330/2009 și că, începând cu 01.01.2010, drepturile salariale cuvenite personalului didactic trebuiau calculate potrivit prevederilor Legii nr. 330/2009 și ale OUG nr. 1/2010.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, „în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege.”
Pe de altă parte, potrivit art. 5 alin. 6 din OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază din decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile OUG nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
În ceea ce privește interpretarea și aplicarea acestor dispoziții legale, în speță este obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 Cod proc. civ., și Decizia nr. 11/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, conform căreia „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008”.
S-a reținut în considerentele acestei decizii, referitor la stabilirea unor criterii de determinare a sintagmei "salariu avut", că față de conținutul normei cuprinse în art. 5 alin. 6 din OUG nr. 1/2010, „reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege.
În consecință, nu se pune problema ultraactivității legii vechi, atât timp cât legea nouă a salarizării face trimitere la păstrarea salariului avut, raportat la data de referință 31 decembrie 2009, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 prevede criteriile concrete de calcul al veniturilor personalului didactic prin raportare Ia salariile de bază ale acestora Ia aceeași dată de referință.
În acest context se reține că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
Cu privire la aplicabilitatea în cauză a prevederilor OUG nr. 41/2009, la care se referă OUG nr. 1/2010, prin care este diminuată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, ÎCCJ apreciază că actul normativ menționat trebuie considerat ca fiind lipsit de efecte, față de Decizia nr. 124/2010 publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 272/27 aprilie 2010, în care Curtea Constituțională a reținut că OUG nr. 41/2009, ca act normativ modificator al OG nr. 15/2008, este abrogată, dar a precizat expres că dispozițiile art. 2 din actul normativ erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau dispoziții legale declarate neconstituționale, denotând intenția legiuitorului delegat (Guvernul) de a reduce majorările salariale stabilite de Parlament.
De asemenea, prin Decizia nr. 877/2011, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 706/6 octombrie 2011, Curtea Constituțională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 6 din OUG nr. 1/2010, dar nu ca urmare a abrogării normei, ci a împrejurării că textul criticat își găsește o aplicare conformă cu Constituția prin prisma interpretării date prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii.
Soluția enunțată se impune și întrucât viciul de neconstituționalitate stabilit cu privire Ia unele dispoziții legale nu trebuie perpetuat prin modificarea dispoziției legale în sensul confirmării soluției legislative declarate ca fiind neconformă cu Legea fundamentală. În situația prezentată, legiuitorul delegat (Guvernul), prin dispozițiile OUG nr. 41/2009 a persistat în hotărârea de a reduce majorările salariale stabilite prin voința Parlamentului cu privire Ia domeniul reglementat, iar ordonanța de urgență adoptată trebuie considerată ca lipsită de efecte față de neconstituționalitatea reglementărilor care au redus creșterile salariale stabilite prin Legea nr. 221/2008.”
În consecință, ÎCCJ a apreciat că singurele prevederi legale ce produc efecte în cauză sunt cele ale art. 1 alin. 1 lit. c din OG nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, fără a fi avute în vedere modificările legislative operate prin ordonanțele de urgență afectate de vicii de neconstituționalitate.
Ulterior, prin Legea nr. 284/2010, astfel cum s-a reținut și de către instanța de fond, s-a prevăzut în art. 7 alin. 2 că valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, iar potrivit art. 1 din Legea nr. 285/2010, începând cu 01.01.2011 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
În acest context, Curtea reține că prima instanță a dispus în mod judicios obligarea recurentului la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate reclamantei intimate S. Z., rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008, pentru perioada efectiv lucrată de aceasta, potrivit adeverinței depuse la dosarul primei instanțe.
Nu pot fi reținute nici susținerile recurentului privind tardivitatea introducerii acțiunii în ceea ce privește reîncadrarea salariatei reclamante, pentru nerespectarea procedurii prealabile prevăzute de legile speciale din domeniul salarizării, avându-se în vedere, pe de o parte, faptul că instanța de fond nu a dispus și reîncadrarea reclamantei, iar, pe de altă parte, prin cererea de chemare în judecată se pretind drepturi prin raportare la dispozițiile textelor de lege anterioare apariției Legii nr. 330/2009, respectiv a Legii nr. 284/2010, analizarea drepturilor și obligațiilor în cauză realizându-se de către instanță și în conformitate cu prevederilor acestor legi pentru a se da eficiență drepturilor conferite reclamanților de OG nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008,astfel cum mai sus s-a arătat.
În raport de toate aceste considerente, Curtea apreciază criticile recurentului ca neîntemeiate, constatând că prima instanță a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, astfel că, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., va fi respins recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul pârât L. T. „N. S.”, împotriva sentinței civile nr. 3565 de la data de 09.04.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR SECTOR 3 și cu intimații pârâți C. T. "A. SALIGNY", C. NAȚIONAL I. H., C. T. FEROVIAR M. I, ȘCOALA G. FEDERICO GARCIA LORCA, ȘCOALA G. I., ȘCOALA G. NR. 181, ȘCOALA G. NR. 195, ȘCOALA G. NR. 56, ȘCOALA G. NR. 88, ȘCOALA G. NR. 92, ȘCOALA G. SPECIALĂ NR. 4, ȘCOALA G. SPECIALĂ SF. N., ȘCOALA NR. 124 "VOIEVODUL M.", ȘCOALA NR. 74 "IENĂCHIȚĂ V.", ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
T. D. A. C. A. I. C. M.
GREFIER
M. D. A.
Red.D.T.A./22.11.2015
Tehnored. D.T.A./N.V.
2 ex./30.10.2015
Jud.fond: C. C.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 3884/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
