Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3911/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3911/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 3911/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3911
Ședința publică din data de 22.10.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
GREFIER - C. F. C.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât I. ȘCOLAR JUDEȚEAN A., împotriva sentinței civile nr.519/19.05.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. E., în cauza având ca obiect – drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelantul-pârât I. Școlar Județean A. a solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea conform art. 411 alin. 1 pct. 2 ultima teză Cod procedură civilă, Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.519/19.05.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul I. Școlar Județean Teleorman, ca nefondată.
Admite în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, invocată de pârâtul I. Școlar Județean Teleorman, și pe cale de consecință respinge ca prescrisă acțiunea pe perioada 20.01._12.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta G. E. împotriva pârâtului I. Școlar al Județului Teleorman.
Obligă pârâtul I. Școlar Județean Teleorman, să plătească reclamantei, dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite, conform sentinței civile nr 1256/02 04 2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr_, de la data pronunțării și până la data plății efective și conform sentinței civile nr 92/20 01 2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr_ ,de la data de 20 03 2012 și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut în esență următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19 03 2015, sub nr._, reclamanta G. E., a chemat în judecată I. Școlar al Județului Teleorman, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtul să fie obligată la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentințelor civile nr 92/2010, nr 1256/2013 modificată prin decizia civilă nr 2517/R/02.06.2010, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal în dosarele nr._ respectiv_ /87/2012, de la data emiterii sentinței/sentințelor și până la data plății efective.
Instanța cu prioritate a analizat excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare.
Astfel asupra excepției autorității de lucru judecat s-a reținut. Pentru a exista identitate de cauză între două acțiuni, nu este nevoie ca temeiul juridic să fie același în ambele, ci este suficient ca din cuprinsul acelor acțiuni să rezulte că scopul final urmărit este același în ambele acțiuni.
Autoritatea de lucru judecat este limitată de dreptul comunitar, în situația în care dreptul intern prin aceasta excepție face imposibilă aplicarea unei norme comunitare.
Conform art. 430 alin. (1) Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Practica a stabilit, de asemenea, că, în esență, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv, decât o singură dacă, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre.
Cum în cauză, în mod evident nu există nicio legătură între cele două acțiuni, excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât va fi respinsă.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de același pârât, instanța apreciază că potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, durata termenului general de prescripție aplicabil în materia drepturilor de creanță este de trei ani și în conformitate cu disp. art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
În ceea ce privește momentul de început al curgerii termenului de prescripție, devin aplicabile disp. art. 8 din Decretul nr. 167/1958, în conformitate cu care prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Și decizia nr. 304/04.02.2009 pronunțată de ICCJ, statuează faptul termenul de prescripție pentru acțiunea privind plata dobânzii legale se vă socotii pe ultimii trei ani introducerii acțiunii.
Față de aceste dispoziții legale, în speță dreptul la acțiune este prescris parțial, astfel încât a fost admisă în parte excepția invocată pentru perioada 20.01._12.
Pe fondul cauzei acțiunea este întemeiată în parte.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.71/2009 s-a prevăzut că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o perioadă inițial cuprinsă între 2010-2012. Prin acte normative ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr.45/2010, Legea nr.230/2011) au fost aduse modificări sub aspectul perioadei și procentelor de plată, urmând ca executarea obligațiilor să fie finalizată în anul 2016.
Împrejurarea că prin dispozițiile art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată s-a prevăzut actualizarea acestor sume cu indicele prețurilor de consum, comunicat de Institutul Național de S. nu reprezintă un impediment legal în acordarea dobânzii legale penalizatoare, cu titlu de daune – interese moratorii, deoarece prin neexecutarea integrală a obligației de plată la data la care sumele erau datorate, adică la momentul când creanțele au devenit certe, lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul creditorilor un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Actualizarea creanțelor nu asigură repararea integrală a prejudiciului produs, având o natură juridică diferită de aceea a dobânzii solicitate de reclamanți.
Astfel, actualizarea creanței cu indicele de inflație reprezintă un calcul matematic, aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la puterea lor de cumpărare. Scopul actualizării fiind acela de a menține valoarea reală a obligației monetare la data efectuării plății, aceasta se acordă cu titlu compensatoriu (damnum emergens).
În schimb, dobânda legală penalizatoare, reprezentând câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut din investirea banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, se acordă cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere și acoperă beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Așadar, acordarea dobânzii legale, până la data plății integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflație nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispozițiile art. 1084 din Codul civil din anului 1864, respectiv art. 1531 din Codul civil din anul 2009.
S-a reținut și că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 nu au produs efecte în privința exigibilității creanțelor, în sensul amânării scadenței acestora.
Astfel, creanțele recunoscute în favoarea reclamantei, fiind certe, lichide și exigibile, obligația de plată este cu execuție imediată, chiar de la data pronunțării hotărârilor în primă instanță, potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul muncii, republicat (fost art. 289 din același act normativ, anterior republicării).
Aceasta înseamnă că plata trebuia făcută la momentul nașterii raportului juridic obligațional, obligația rezultată din aceste titluri executorii nefiind afectată de vreun termen.
Mai mult, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată nu s-a negat existența și întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu s-a refuzat punerea acestora în executare, ci s-a stabilit o modalitate de executare eșalonată a obligaților de plată conținute în aceste titluri.
Acest act normativ nu are semnificația exonerării debitorilor de plata daunelor interese moratorii, întrucât art. 1082 din Codul civil din anul 1864, respectiv 1530 din Codul civil din anul 2009, consacră principiul răspunderii debitorului pentru executarea cu întârziere, acesta putând fi obligat la despăgubiri, indiferent dacă a acționat cu intenție sau din culpă.
Răspunderea sa civilă va fi atrasă ori de câte ori nu se dovedește existența unei cauze străine, exoneratoare de răspundere, reprezentată fie de cazul fortuit, forța majoră, fapta creditorului însuși ori fapta unui terț pentru care debitorul nu este ținut a răspunde.
În plus, pentru ca fapta unui terț să producă efectul exonerator, este necesar ca aceasta să aibă caracteristicile forței majore sau ale cazului fortuit.
Or, eșalonarea plății instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată nu este o cauză exoneratoare de răspundere, ci constituie un eveniment pe care debitorii, deși îl puteau prevedea, nu au luat măsuri corespunzătoare, pentru a evita neexecutarea.
Ca atare, în interpretarea dispozițiilor art.1073, art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 și art. 1535 din Codul civil din anul 2009, reclamanții, membrii de sindicat sunt îndreptățiți la acordarea daunelor - interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a obligațiilor rezultate din titlurile executorii.
Reclamanta din prezența cauză, personal bugetar, a obținut drepturi salariale prin sentințele civile precitate, irevocabile, plata drepturilor obținute s-a făcut eșalonat potrivit dispozițiilor legale sus menționate, și sunt îndreptățiți la repararea întocmai a prejudiciului material cauzat prin neexecutarea la timp a obligației de plată de către angajatorul debitor.
Pentru aceste considerente s-a admis acțiunea în parte, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelantul-pârât I. Școlar Județean A., prin care a solicitat admiterea apelului și respingerea acțiunii pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel se arată că în fapt, prin cererea înregistrată la această instanță reclamanta l-a chemat în judecată solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să dispună obligarea apelantului la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentințelor civile - anexate - de la data introducerii cererilor în cauzele respective și până la data plăti efective.
Apelantul a apreciat că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea sa la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentințelor civile - anexate - câtă vreme instanță de judecata trebuia să verifice cadrul procesual și să constata că prin sentințele civile date în dosarele civile nr._ respectiv nr._ instanța de judecată „Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Școlar al Județului Teleorman și pe cale de consecință respinge acțiunea formulată împotriva acestuia ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă” pe cale de consecința apelantul putea fi obligat la plata vreunei sume de bani câtă vreme nu este debitorul reclamantei.
De asemenea instanța de judecata trebuia să aibă în vedere faptul că I. Școlar Județean Teleorman nu are calitate de angajator, această calitate o are școala unde reclamantul a fost încadrat cu contract de muncă.
Cum dobânda solicitată este un accesoriu al obligației principale, reclamanta trebuia să o solicite de la debitorul obligației principale menționat în sentințele respective adică de la angajator.
Apelantul a solicitat instanței să constate că excepția invocată este de ordine publica putând-o invoca în această fază procesuală solicitându-vă să admiteți excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Școlar al Județului Teleorman și pe cale de consecință respinge acțiunea formulată împotriva acestuia ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă pe fondul cauzei.
De asemenea, apelantul a învederat că sentință civile nr. 519 din 19 mai 2015, data de Tribunalul Teleorman în dosarul civil nr._ este nelegală și netemeinică apreciind că instanța de fond în mod greșit a admis cererea reclamantului trecând peste apărările formulate de acesta și peste solicitarea sale prin care a cerut - respingerea acțiunii reclamantului, arătând că drepturile solicitate de reclamant prin acțiune sunt prescrise, întrucât s-a împlinit termenul legal de prescripție, precizând că dobânda legală trebuia solicitată în aceleași condiții, inclusiv termen de prescripție, ca și debitul principal. A mai fost invocată excepția autorității de lucru judecat raportat la pretențiile ce vizează sentința civilă, având în vedere că prin această hotărâre s-a dispus plata către reclamant și a dobânzii legale aferente diferențelor salariale acordate.
Prin admiterea cererii așa cum a dispus instanță de fond, s-ar ajunge la o dublă reparație, prin hotărârile judecătorești menționate în acțiune fiind dispusă deja plata sumelor solicitate actualizate cu rata inflației.
În opinia menționată de apelant în apărările formulate a precizat că, indicele în raport de care este stabilită dobânda legală reflecta cel puțin în parte variațiile de valoare ale creanțelor, adică inflația, el tinde să acopere în perioadele de inflație și erodarea creanței, astfel ca acordarea cumulată indexării cu rata inflației și a dobânzii legale cauzează îmbogățirea fără justa cauza a creditorului. Totodată, apelantul a arătat că fiind vorba despre drepturi bănești eșalonate la plata, conform art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, aceste sume nu sunt exigibile decât la momentul scadentei, astfel cum s-a stabilit prin actul normativ arătat, ori dobânda legală curge doar în cazul nerespectării termenului de plată, care în speța nu s-a împlinit.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din perspectiva dispozițiilor art. 479 alin. (1) teza I și art. 477 alin. (1) C. pr. civ., potrivit cărora instanța de apel va verifica în limita cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Curtea pentru considerentele ce se vor arăta, în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., va admite apelul; va schimbă în parte sentința atacată; va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a ISJ Teleorman; va respinge acțiunea față de acest pârât ca fiind lipsit de calitate procesuală pasivă și va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Astfel, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală sub acest aspect.
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art.13 din OUG nr.32/2001, aprobata prin Legea nr.374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea. In același sens sunt si dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995, republicata, (legea învățământului) care statuează ca: “unitățile din învățământul preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii. Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de baza si finanțarea complementara. Finanțarea de baza asigura desfășurarea in condiții normale a procesului de învățământ la nivel național, conform standardelor naționale. Finanțarea de baza se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale. Finanțarea complementara se asigura din bugetele locale si din alte surse, potrivit legii. Finanțarea de baza cuprinde următoarelor cheltuieli: cheltuieli de personal, etc. Așadar, cheltuielile cu salarizarea personalului didactic se asigura din bugetul de stat, ca finanțare de baza a unității de învățământ, însă prin intermediul bugetului local.
Sumele reprezentând drepturi salariale ale personalului din învățământ se propun de către unitățile de învățământ, se înaintează primarului care exercita funcția de ordonator principal de credite si întocmește proiectul bugetului local, buget care se aproba de consiliul local.
De altfel, art. 104 alin. 2 și 5 din Legea nr. 1/2011 statuează în mod expres că finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat prin bugetele locale, iar finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București.
Prin urmare, în condițiile in care pârâtul I. Școlar Teleorman nu are calitatea de angajator, acesta nu poate fi obligat la plata dobânzii legale către personalul din învățământ.
Curtea reține că apelantul-pârât I. Școlar Județean Teleorman nu are calitate procesuală, întrucât ordonator de credite este Consiliul local în a cărui rază teritorială își are sediul unitatea de învățământ.
Calitate de angajator o are unitatea de învățământ cu personalitate juridică.
În concluzie, pârâtul I. Școlar Județean Teleorman nu are, nici calitatea de ordonator de credite și nici calitatea de angajator.
Mai mult decât atât, temeiul pretențiilor solicitate prin acțiunea ce face obiectul dosarului de față constă în plata dobânzii la titlurile executorii reprezentate de sentința civilă nr 1256/02.04.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr_ și de sentința civilă nr.92/20.01.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr_, dosare în care a fost respinsă acțiunea față de I. Școlar Teleorman pentru lipsa calității procesuale pasive.
Prin urmare, pe cale de consecință și pentru motivele menționate mai sus, apelantul-pârât I. Școlar Teleorman nu are calitate procesuală pasivă nici în ceea ce privește plata dobânzii legale, astfel că urmează să fie admis apelul acestui pârât, admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a ISJ Teleorman, și respinsă acțiunea față de acest pârât ca fiind lipsit de calitate procesuală pasivă, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul-pârât I. ȘCOLAR JUDEȚEAN A., cu sediul în A., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr.519/19.05.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. E. – CNP_, cu domiciliul în Municipiul Roșiori de Vede, .. 304, ..3, jud. Teleorman.
Schimbă în parte sentința atacată.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a ISJ Teleorman. Respinge acțiunea față de acest pârât ca fiind lipsit de calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. H. P. A.
GREFIER,
C. F. C.
Red: P.A.
Dact: C.C.
4 ex./12.11.2015
Judecător fond –M. M.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
