Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 719/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 719/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 11414/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 3949/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.719
Ședința publică din data de 26.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
JUDECĂTOR - E. L. U.
GREFIER - F. V.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta C. Națională de Căi Ferate CFR SA, împotriva sentinței civile nr.470 din data de 17.01.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. L. și Independent Infrastructură Regională CF, în numele și pentru membrii săi reprezentați în cauză: B. P. G., B. V. I., G. I. D., M. V. C., M. G. I., M. M., O. V. E., P. I. P., P. F. F., P. I., P. A., prin moștenitori P. G. și P. H. A., R. I. M., R. D. I., S. D. R., S. V. E., T. R. M., T. A. A., T. A. V., V. M. A., B. M. I., B. A., B. V. M., P. F. M., P. B. V., T. M. V., S. G. G., T. T. M., V. V. E., F. N. I., Baltaret Gh. M., M. G. M., M. C. A., N. C. O., C. P. S., D. M. N., N. M. C., S. C. G., A. A. M., B. D. V., B. I. E. A., D. I. T., F. O. C., G. I. F., M. G. L., N. C. C., N. M. L., S. D. G., T. I. T., K. F. Jean, A. D. M., Begeata B. M., B. P. M., C. V. M., E. V. C., N. T. D., A. A. M., B. D. V., B. M. I., D. I. V., F. G. A., I. Gh. C., S. Ghe. G., Taiatu D. V., T. I. N., B. M. I., B. Anișoara, . B. V. M., P. F. M., P. B. V., T. M. V., K. F. Jean, Cocârla M., F. N. I., N. M., O. V. C., P. V., D. L., B. M., pe fond având ca obiect „drepturi bănești, despăgubire”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâtă C. Națională de Căi Ferate CFR SA, prin consilier juridic S. L., în baza delegației depusă la fila 51 dosar recurs și intimații A. M. în calitate de moștenitor al defunctului A. M., A. F. V. în calitate de moștenitor al defunctului A. M., lipsă fiind intimatul reclamant S. L. și Independent Infrastructură Regională CF, în numele și pentru membrii săi: B. P. G., B. V. I., G. I. D., M. V. C., M. G. I., M. M., O. V. E., P. I. P., P. F. F., P. I., P. G. și P. H. A. în calitate de moștenitori ai defunctei P. A., R. I. M., R. D. I., S. D. R., S. V. E., T. R. M., T. A. A., T. A. V., V. M. A., B. M. I., B. A., B. V. M., P. F. M., P. B. V., T. M. V., S. G. G., T. T. M., V. V. E., F. N. I., Baltaret Gh. M., M. G. M., M. C. A., N. C. O., C. P. S., D. M. N., N. M. C., S. C. G., A. A. M., B. D. V., B. I. E. A., D. I. T., F. O. C., G. I. F., M. G. L., N. C. C., N. M. L., S. D. G., T. I. T., K. F. Jean, Begeata B. M., B. P. M., C. V. M., E. V. C., N. T. D., A. A. M., B. D. V., B. M. I., D. I. V., F. G. A., I. Gh. C., S. Ghe. G., Taiatu D. V., T. I. N., B. M. I., B. Anișoara, . B. V. M., P. F. M., P. B. V., T. M. V., K. F. Jean, Cocârla M., F. N. I., N. M., O. V. C., P. V., D. L., B. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că S. L. și Independent Infrastructură Regională CF a depus note de ședință prin care invocă nulitatea recursului.
Curtea pune în discuție excepția nulității recursului și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Având cuvântul, recurenta pârâtă C. Națională de Căi Ferate CFR SA, prin consilier juridic solicită respingerea excepției nulității recursului cu precizarea că motivele de recurs sunt dezvoltate în scris, iar în temeiul art.3041 Cod procedură civilă cauza poate fi examinată sub toate aspectele.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune să se admită această excepție deoarece în cauză sunt incidente dispozițiile art.268 lit.e) din Codul muncii care prevede un termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune. În raport de data formulării cererii de chemare în judecată consideră că dreptul material este prescris.
Având cuvântul, A. M. arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea celor două excepții.
A. F. V. arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea celor două excepții.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ la data de 06.04.2012, reclamantul S. L. și Independent Infrastructură Regională București, în numele și pentru membrii săi B. P. G., B. V. I., G. I. D., M. V. C., M. G. I., M. M., O. V. E., P. I. P., P. F. F., P. I., P. A., R. I. M., R. D. I., S. D. R., S. V. E., T. R. M., T. A. A., T. A. V., V. M. A., B. M. I., B. A., B. V. M., P. F. M., P. B. V., T. M. V., S. G. G., T. T. M., V. V. E., F. N. I., B. Gh. M., M. G. M., M. C. A., N. C. O., C. P. S., D. M. N., N. M. C., S. C. G., A. A. M., B. D. V., B. I. E. A., D. I. T., F. O. C., G. I. F., M. G. L., N. C. C., N. M. L., S. D. G., T. I. T., K. F. Jean, A. D. M., Begeata B. M., B. P. M., C. V. M., E. V. C., N. T. D., T. H. I., Cocârla M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Căi Ferate „CFR” SĂ ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la acordarea următoarelor drepturi salariale, actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective, neachitate salariaților acesteia, membrii de sindicat: Salariul suplimentar pentru anul 2009, echivalent cu salariul de baza de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, în funcție de perioada efectiv lucrată de către fiecare reclamant în parte, drepturi salariale prevăzute la art.32 din contractul colectiv de muncă al CNCF CFR SA pe anii 2009-2010, contract însușit de către părțile semnatare și înregistrate la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București (precizează că aceleași drepturi sunt prevăzute și la art.30 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2007 (prelungit prin act adițional), contract însușit de către părțile semnatare și înregistrat la Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei); ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P., C. și premierea de Ziua Feroviarilor pentru anul 2009, echivalente fiecare cu un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare (prevăzut în Anexa 1 la CCM 2009-2010), respectiv 570 de lei pentru fiecare sărbătoare/salariat, în funcție de perioada efectiv lucrată de către fiecare reclamant, drepturi salariale prevăzute la art.71, prima și a doua liniuța din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2007 (prelungit prin act adițional până la data de 28.12.2010), contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior celui încheiat la nivel de unitate și aplicabil pârâtei, după cum rezultă din Anexa 4 la acesta; ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de P. și Ziua Feroviarului pentru anul 2010, conform art.65 alin.1 punctul 1 din contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010, încheiat la nivelul CNCF "CFR" SA, echivalente fiecare cu un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare (prevăzut în anexa 1 la CCM pe anii 2009-2010, respectiv suma de 570 de lei pentru fiecare premiere/salariat; plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.470 din data de 17.01.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea dată în Camera de Consiliu din data de 25.04.2014, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. și Independent Infrastructură Regională București, în numele și pentru membrii săi B. P. G., B. V. I., G. I. D., M. V. C., M. G. I., M. M., O. V. E., P. I. P., P. F. F., P. I., P. A., prin moștenitori P. G. și P. H. A., R. I. M., R. D. I., S. D. R., S. V. E., T. R. M., T. A. A., T. A. V., V. M. A., B. M. I., B. A., B. V. M., P. F. M., P. B. V., T. M. V., S. G. G., T. T. M., V. V. E., F. N. I., Baltaret Gh. M., M. G. M., M. C. A., N. C. O., C. P. S., D. M. N., N. M. C., S. C. G., A. A. M., B. D. V., B. I. E. A., D. I. T., F. O. C., G. I. F., M. G. L., N. C. C., N. M. L., S. D. G., T. I. T., K. F. Jean, A. D. M., Begeata B. M., B. P. M., C. V. M., E. V. C., N. T. D., A. A. M., B. D. V., B. M. I., D. I. V., F. G. A., I. Gh. C., S. Ghe. G., Taiatu D. V., T. I. N., B. M. I., B. Anișoara, . B. V. M., P. F. M., P. B. V., T. M. V., K. F. Jean, Cocârla M., F. N. I., N. M., O. V. C., P. V., D. L., B. M., în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA și a fost obligată pârâta să plătească reclamanților salariul suplimentar pentru anul 2009 conform art.32 alin.1 din CCM la nivel de unitate, precum și să plătească reclamanților ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paști și C. și premierea de Ziua Feroviarului pentru anul 2009, respectiv 570 lei pentru fiecare sărbătoare.
Prin aceeași sentință, a fost obligată pârâta să plătească reclamanților ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paști și premierea de Ziua Feroviarului pentru anul 2010, respectiv 570 lei pentru fiecare sărbătoare, să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a sumelor datorate conform prezentei sentințe, până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că cererea reclamanților este întemeiată pe prevederile clauzelor contractuale cuprinse în contractele colective de muncă aplicabile în perioada în litigiu, respectiv art.32 din Contractul Colectiv de munca pe anii 2009-2010, înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București sub nr.2591/06.06 2009, aflat la filele 30-35 din dosar, art.30 alin.1, art.49 alin.3 și art.71 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar pe 2006-2008, înregistrat la Direcția Legislația Muncii din cadrul M.M.S.S.E. sub nr.2836/20/28.12.2006, aflat la filele 214 -226, art.30, art.71 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de grup de unități pe anii 2006-2007, art.41 alin.3 lit.a din CCM Unic la Nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010.
Dispozițiile contractelor colective de muncă invocate ca temei al solicitărilor ce constituie obiectul prezentei cereri prevăd următoarele:
- Art.32 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2009-2010 înregistrat la DMPS a municipiului București sub nr.2591/06.06 2009 menționează că: „pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv".
- Art.65 din contractul colectiv de muncă sus – menționat prevede următoarele: „cu ocazia sărbătorilor de P., C. și de Ziua Feroviarului se va acorda salariaților un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu mai mult de o zi, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului se aflau în concediu fără plată pentru o perioadă de 1 an;
- Art.71 alin.1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 prevede că în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de un ajutor material cu ocazia sărbătorilor de P. și de C., stabilit cel puțin la nivelul clasei unu de salarizare iar pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație la nivelul clasei 1 de salarizare”;
- Art.41 alin.3 lit.a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe perioada 2008-2010 nr.722/2008 din 24.01.2008, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr.3 din 11.02.2008, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Alineatul 3 lit.b al aceluiași articol prevede:
„Părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art.41, pct.3, lit.a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art.41, pct.1 din prezentul contract colectiv de muncă.”
În ceea ce privește obligativitatea prevederilor din Contractul colectiv de muncă la nivel de angajator conform înțelegerii partenerilor de dialog social, precum și faptul că, din perspectiva salariatului, acordarea unor ajutoare bănești reprezintă un drept al acestuia, rezultă că acestui drept îi corespunde obligația corelativă a angajatorului de acordare a acestuia în condițiile prevăzute de contractul colectiv, deoarece din dispozițiile Codului muncii, rezultă că orice contract colectiv de muncă se impune, în conținutul său, părților contractului individual de muncă. El guvernează aceste contracte ca o lege, impune obligații pentru angajator și creează drepturi în favoarea salariaților, atunci când clauzele contractului au un caracter concret și pot fi executate prin aducerea la îndeplinire de către părți. Contractul colectiv de muncă reprezintă un acord de voință și în același timp, un izvor de drept, o normă convențională, negociată, impunându-se părților contractului individual întocmai ca și legea;
Totodată, potrivit prevederilor înscrise în art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii, angajatorului îi revine obligația de a acorda salariaților „toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil și din contractele individuale de muncă”.
În conformitate cu prevederile art.31 și art.33 alin.3 din Legii 130/1996, text în vigoare anterior adoptării Legii nr.40/2011 și Legii nr.62/2011, modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării acestuia sau suspendarea aplicării unor prevederi din contractul colectiv de muncă se poate realiza numai prin acordul de voință al părților.
În conformitate cu prevederile art.244 din Codul muncii, contractul colectiv de muncă poate fi modificat pe parcursul executării lui, în condițiile legii, prin acordul părților iar conform art.246 din Codul Muncii aplicarea contractului colectiv de muncă poate fi suspendată prin acordul de voință al părților.
În ceea ce privește imposibilitatea executării obligației contractuale datorită intervenirii unor evenimente economice financiare ce nu puteau fi prevăzute, Tribunalul a reținut că la data negocierii contractelor colective de muncă, și a actelor adiționale prin care executarea acestora a fost prelungită, dispozițiile actelor normative invocate erau demult în vigoare, astfel încât la negocierea și stabilirea tuturor drepturilor salariale cuvenite salariaților au fost avute în vedere și rezultatele financiare ale companiei și fondurile salariale stabilite în funcție de toate elementele prevăzute de lege.
Pe de altă parte, aceste prevederi impun doar aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli, și nu condiționează acordarea drepturilor salariale și a celorlalte drepturi de natură salarială de asigurarea resurselor financiare pentru plata acestora.
A mai reținut Tribunalul că angajatorul are obligația la constituirea bugetului de venituri și cheltuieli de a lua toate măsurile ca la cheltuielile de personal să prevadă cheltuielile cu toate drepturile salariale prevăzute de lege sau stabilite contractual (atâta vreme cât în acest caz, dreptul în discuție nu face obiectul unor limitări sau restricții instituite prin lege) câtă vreme, drepturile pretinse se includ în categoria drepturilor salariale ale angajaților, potrivit prevederilor art.155 din Codul muncii, iar potrivit art.156 din Codul muncii, salariile trebuie plătite înaintea oricăror obligații ale angajatorului, și aceasta indiferent de existența unor limitări cu privire la cheltuielile totale aprobate angajatorului.
Plata muncii către salariați și a drepturilor de natură salarială cuvenite ca urmare a desfășurării muncii în condiții negociate legal nu poate fi supusă unei condiții potestative din partea angajatorului cu consecința sistării acestora ori de câte ori angajatorul nu întocmește corespunzător bugetul astfel încât să fie în măsura să respecte prevederile art.156 din Codul muncii referitoare la onorarea cu prioritate a obligațiilor salariale, iar împrejurarea că sumele respective sunt sume aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli potrivit legii este o garanție a plății drepturilor în discuție, întrucât nu-i poate fi permis angajatorului și nici statului să prevadă acordarea unor drepturi pentru angajați pe care tot acesta să le condiționeze de voința sa de a aloca sau nu resursele financiare necesare plății acestora.
Pe de altă parte, art.12 din Legea nr.130/1999, prevedea că prin Contracte colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor bugetare, nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale, însă negocierea, prin Contractul colectiv de muncă, drepturilor pretinse nu este de natură a încălca dispozițiile legale citate, câtă vreme nu s-a stabilit printr-o prevedere legală acordarea și cuantumul unor atare drepturi într-un alt mod, iar faptul că în cazul unităților în care statul este acționar majoritar, cum este și intimata, fondul de salarii este aprobat prin hotărâre de guvern, este o chestiune distinctă de ceea ce a format obiectul reglementării în art.12 din Legea nr.130/1999.
În acest context, în condițiile în care dreptul reclamanților la plata sumelor cuvenite nu este afectat de vreo cauză de ineficacitate nu este afectat nici dreptul acestora la acordarea sumelor cu acest titlu, reclamanții fiind îndreptățiți la acordarea acesteia și în perioada în care a fost sistată acordarea acesteia.
Potrivit art.40 alin.2 lit.c, Codul muncii și art.41 alin.5 din Constituție, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil și din contractele individuale de muncă, în cazul de față pârâta nu a dat eficiență prevederilor precizate din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități feroviare pentru anii 2006-2008 (prelungit până la 31.01.2011).
Existența sau inexistența resurselor financiare bugetare nu poate avea vreo influență asupra stabilirii sau recunoașterii drepturilor salariale prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă.
Întrucât art.243 din Codul Muncii și art.30 din Legea nr.130/1996 prevedeau că executarea contractului colectiv este obligatorie și că neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract atrage răspunderea celor vinovați, Tribunalul a constatat că în cazul de față angajatorul era obligat în executarea prevederilor Contractelor Colective de Muncă la plata către salariați a drepturilor pretinse, în nici un caz neputând fi permis un refuz de executare întemeiat de nelegalitatea clauzelor fără a se solicita constatarea acestui caracter, întrucât executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, angajatorul fiind obligat la acordarea drepturilor negociate și stabilite imperativ cel puțin în limita minimă prevăzută de contractul colectiv de munca „cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare”, iar în caz de neexecutare a obligației culpa aparține angajatorului iar nu reprezentanților salariaților cărora nu le revenea nici o obligație contractuală în legătură cu plata acestor drepturi.
În speță, nu s-a făcut dovada acordării drepturilor salariale în sensul solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Ori, potrivit dispozițiilor art.241 alin.1 lit.c din Legea nr.53/2003 – Codul Muncii, în forma în vigoare la data încheierii Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr.722/2008 din 24.01.2008, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr.3 din 11.02.2008, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: c) pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramură de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
De asemenea, conform dispozițiilor art.40 alin.2 lit.c din Legea nr.53/2003 republicată – Codul Muncii, angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: c) să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.4 alin.1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr.722/2008 din 24.01.2008 publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr.3 din 11.02.2008, prezentul Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi se aplică cu începere de la 1 ianuarie 2008 până la 31 decembrie 2010 inclusiv, cu posibilitatea revizuirii anuale, la nivel de unitate acesta producând efecte pe an calendaristic.
Conform alin.2 din aceeași prevedere contractuală, dacă niciuna din părți nu denunță contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni, respectiv cu încă un an calendaristic.
Cum, în speță, pârâta nu a făcut dovada denunțării înseamnă că acesta s-a prelungit conform prevederii contractuale fiind valabil în perioada pentru care se solicită drepturile salariale prin prezenta cerere de chemare în judecată.
Din actele dosarului rezultă că pentru perioada 2009 și 2010 nu s-au plătit reclamantei drepturile bănești astfel cum sunt solicitate și prevăzute în convențiile cu caracter obligatoriu încheiate între părțile în litigiu.
Pârâta, deși legal citată, nu a invocat nici un motiv din care să rezulte că anumiți salariați, membri de sindicat reprezentați de către sindicatul reclamant, se află în vreuna din situațiile menționate în art.art.65 din Contractul Colectiv de Munca pe anii 2009-2010, înregistrat la DMPS a Municipiului București sub nr.2591/06.06.2009 și art.71 alin.1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități pe anii 2006-2008, respectiv că salariații au absentat nemotivat de la serviciu mai mult de o zi, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului se aflau în concediu fără plată pentru o perioadă de 1 an.
Prin neacordarea acestor drepturi, parata se face vinovată de încălcarea prevederilor contractului colectiv de muncă, precum și a prevederilor art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora "angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil și din contractele individuale de muncă".
De asemenea, au fost încălcate și prevederile art.161 din Codul muncii, potrivit cărora, "salariile se plătesc înaintea oricăror obligații bănești ale angajatorilor", salariul cuprinzând salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri așa cum prevede art.160 din Codul muncii.
Față de aspectele reținute Tribunalul a constatat că pârâta a produs reclamantului un prejudiciu material constând în contravaloarea drepturilor salariale neacordate și prevăzute în contractele colective de muncă la nivel de unitate și în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, prejudiciu pe care angajatorul este dator să îl acopere în temeiul art.269 din codul muncii, potrivit cărora „angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpă angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termene legal și motivat, pârâta C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.8 C.pr.civ., recurenta a arătat că „instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia;"
Față de apărările de fond instanța în mod greșit a admis acțiunea cu privire ia acordarea unor drepturi salariale aferente anilor 2009 și 2010.
În fapt, contestatorul prin acțiunea formulată solicită obligarea Companiei Naționale de Căi Ferate „CFR”-SA la plata unor drepturi salariale prevăzute atât în CCM CNCF CFR SĂ cat și în Contractul Colectiv la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar.
Învederează că pentru anii 2007 -2008 și 2009-2010 Ia nivel de CNCF „CFR"- SA au fost încheiate Contracte Colective de Muncă, contracte ce au ca părți semnatare CNCF „CFRM-SA și reprezentanții organizațiilor sindicale și anume: Federația Națională Feroviară Mișcare Comercial» Federația Națională „Drum de F.", Federația Națională a Sindicatelor din Transporturi „ELCATEL", Federația Automatizări Feroviare și Federația Mecanicilor de Locomotivă din România.
Contractele colective de muncă susmenționate au fost înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse cu numerele 1631/29.03.2007 și 2591/06.06.2009 și prelungite prin acte adiționale.
Aceste contracte colective de muncă produc efecte și sunt aplicabile salariaților CNCF „CFR"-SA.
Unul din actele adiționale care a fost încheiat în luna decembrie 2008 și anume cei înregistrat DMIS București cu nr.7151/29.12.2008 a stabilit că contractul colectiv se prelungește până la 31 ianuarie 2009 în aceleași condiții, acest act reprezentând voința părților, respectiv a administrației și a partenerilor sociali.
Astfel, urmare negocierilor colective, reprezentanții administrației și reprezentanții organizațiilor sindicale semnatare ale contractelor colective de muncă aplicabile salariaților din CNCF „CFR"-SA, de comun acord, au convenit clauzele acestor contracte.
Astfel ca orice contract și contractul colectiv de muncă presupune autonomia de voință a partenerilor sociali între care a fost încheiat, prin care aplicarea principiului libertății contractuale, el reprezentând legea părților.
Prin încheierea contractului la nivel de unitate, dreptul muncii a devenit drept negociat, de origine convențională, creat de patroni și salariați, în funcție de condițiile economice și sociale precum și interesele celor două părți.
În concret, condițiile de muncă și de salarizare au fost stabilite de către partenerii sociali în urma negocierii prin intermediul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Clauzele Contractelor Colective de Muncă ale CNCF „CfR"-SA pe anii 2007-2008 și 2009-2010 au valoare normativă, ele alcătuiesc un „drept al muncii" propriu celor care l-au încheiat.
Ca atare, în această situație, menționează că cererea formulată de către contestatori și anume aceea de obligarea CNCF „CFR"-SA de a respecta dispozițiile art.30 și 71 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar pe anii 2006 - 2008 prelungit prin Act adițional, este neîntemeiată.
Face precizarea că, în conformitate cu dispozițiile art.247 din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior se aplică numai în cazul în care la nivel de angajator nu există contract colectiv de muncă.
Mai mult, Contractul Colectiv la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar. Pe anii 2006-2009 a fost valabil până la data de 31 ianuarie 20îl. Așa cum a fost modificat prin Actul Adițional înregistrat cu nr.629/04.01,2010.
Cu privire la plata salariului suplimentar pentru anii 2009
În conformitate cu art.32 din Contractele Colective Menționate „pentru munca desfășurata în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Salariul suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii Consiliului de Administrație, luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. În acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de baza mediu lunar realizai Din veniturile realizate* fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de nana la 10 la sută din fondul de salarii realizat lunar”.
Învederează că CNCF „CFR** - SA este societate comercială pe acțiuni cu capital social integral vărsat de statul roman în calitate de acționar unic care își exercita drepturile și obligațiile prin Ministerul Transporturilor.
Potrivit prevederilor art.22 alin.1 din HG nr.581/1998 privind înființarea Companiei Naționale de Căi Ferate "C.F.R." - S.A. prin reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate C.F.R. își stabilește bugetul propriu de venituri și cheltuieli care se aprobă de către Guvern, la propunerea Ministerului Transporturilor, cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor, excepție fiind anii 2006 și 2007 când, în conformitate cu art.1 alin.1 - 2 și art.2 din OG nr.1/2007 bugetul de venituri și cheltuieli al CNCF.. CFR" - SA. Care este cuprins în bugetul general consolidat al Ministerului Transporturilor se aprobă prin ordin comun al ministrului transporturilor care este ordonatorul principal de credite, al ministrului finanțelor publice șl al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei și se publică în Monitorul Oficiat Partea I.
Conform art.29 alin.3 și 4, art.47 alin.3, art.48 alin.2 lit.b din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată. Fondul salariilor de bază se aprobă distinct, prin anexă la bugetul fiecărui ordonator principal de credite. Alocațiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de credite și, în cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate și nu pot fi virate și utilizate ta alte articole de cheltuieli. Repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor aprobate în bugete se aprobă de către ordonatorii principali de credite, pentru celelalte subdiviziuni ale clasificației bugetare, pentru bugetele proprii și pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite bugetare sau ale ordonatorilor terțiari de credite, după caz
CNCF.. CFR" - SA nu a avut aprobat bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2009. Astfel ca neavând stabilit cuantumul veniturilor și fondul salariilor de baza aprobat nu s-a putut constitui fondul pentru plata salariului suplimentar,
Învederează că art.32 din Contractele Colective de Munca menționate precizează că din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 la sută din fondul de salarii realizat lunar.
Or. în contextul în care CNCF „CFR" - SĂ nu a avut buget de venituri și cheltuieli și nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi în anii 2009 și 2010 precum și plați restante fata de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale etc. Consideră că nu exista obligația plații salariilor suplimentare aferente solicitate de reclamanți.
Face precizarea ca veniturile companiei nu au permis constituirea fondului pentru acordarea salariilor suplimentare, acordarea acestora putând mai ora deficitul bugetar al acesteia.
Totodată arătam ca în conformitate cu art.22 alin.2- 4) din HG nr.581/1998 privind înființarea Companiei Naționale de Căi Ferate "C.F.R." - S.A. prin reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate, este prevăzut faptul că veniturile C.F.R. se realizează din tariful de utilizare a infrastructurii, din chirii și din valorificarea, la intern și la export, a deșeurilor refolosibile rezultate din reparații, demolări, casări de bunuri aflate în patrimoniu și din alte activități proprii și sunt utilizate, în principal, după cum urmează: ( … ) pentru acoperirea cheltuielilor de fi menționate, întreținere și reparații curente a infrastructurii feroviare, ( … ) pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare, întreținere, reparații curente, precum și pentru modernizarea, dezvoltarea și reparațiile capitale ale infrastructurii feroviare private, ( … ) pentru acoperirea cheltuielilor infrastructurii feroviare publice sau private, în funcție de sectorul din care provin.
Adunarea generală a acționarilor poate decide. În funcție de prioritățile C.F.R.. și alte alocări ale veniturilor.
Veniturile și cheltuielile se grupează în buget pe baza clasificației bugetare. Veniturile sunt structurate pe capitole și subcapitole, iar cheltuielile pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum și alineate, după caz. Învederam Onoratei Instanțe ca veniturile nu pot fi afectate direct unei cheltuieli anume (ex: salariul suplimentară CNCF „CFR" SA are obligația utilizării veniturilor realizate conform prevederilor legale și a clasificației bugetare (ex: pentru realizarea obiectului sau de activitate, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare. Întreținere și reparații curente a infrastructurii feroviare) deci nu numai pentru plata drepturilor salariate.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și (aptul ca tot pe fondul unei crize economice, în anul 1997, Guvernul a emis, OUG nr.81/1997 pentru reglementarea plații premiilor anuale, a celui de-al 13-lea salariu sau a altor sume de această natură, suportate din fondul de salarii, care, de regulă, se acorda la finele anului, prin care se prevede ca regiile autonome și societățile comerciale, cu capital majoritar de stat și care potrivit balanțelor de verificare și declarațiilor pentru impozitul pe profit au înregistrat pierderi sau plați restante fata de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale sau bugetele fondurilor speciale» nu au dreptul de a plați, la finele anului premiul anual, al 13-lea salariu sau orice alte sume de această natură suportate din fondul de salarii.
Conform art.32 alin.3 din CCM, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar, în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 ia sută din fondul de salarii realizat lunar, din veniturile realizate.
Din interpretarea art.32 alin.3 se subînțelege că, constituirea fondului necesar plații salariului suplimentar depinde de veniturile realizate, deci este o condiționare a acordării acestui drept de veniturile realizate.
Pe fondul cauzei, cu privire la plata ajutoarelor materiale pentru Paste, Ziua Feroviarilor și C. pentru anul 2009 și P. și Ziua Feroviarilor pentru anul 2010 consideră ca cererea reclamantului este total neîntemeiata și nejustificată.
Pentru anul 2009 și 2010 obligația CNCF „CFR" SA de a plăți ajutoarele materiale pentru Ziua Feroviarilor, Paste și C. nu exista.
În susținerea argumentelor, precizează că în urma negocierilor colective de muncă, motivat de faptul că au cunoștința de situația economică cu care se confrunta compania, organizațiile sindicale reprezentative au semnat împreuna cu CNCF „CFR" SA Contractul Colectiv de Munca pe anul 2009-2010 cât și cel pe anii 2010-2011 cu prevederea ca: „nu se acorda ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de P.. C. și de Ziua Feroviarilor".
Prin urmare, motivat de înțelegerea părților (patronat - sindicate) rugăm Onorată Instanța să constatați că nu exista temei legal pentru acordarea ajutorului material pentru Ziua Feroviarilor. Paste și C. pentru anii 2009 și 2010.
Apreciază că acest motiv este de ordine publica deoarece instanța nu poate trece peste voința parților decât prin încălcarea principiului forței obligatorii a convenției, principiu statuat prin dispozițiile art.969 Cod civil.
Mai mult, în spete identice (aceleași părți și aceleași pretenții) instanțele au respins cererile.
Ex. Tribunalul Prahova prin Sentința Civilă nr.5660/11.12.2012 pronunțata în dosarul nr._ .
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în baza art.3041 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Referitor la exceptia nulitatii recursului invocata de catre intimatul S. L. și Independent Infrastructură Regională CF, Curtea observa ca in dezvoltarea motivarii recursului se aduc critici solutiei pronuntate de catre tribunal, critici a caror dezvoltare face posibila incadrarea acestora, conform art.306 alin. 3 C.., in motivul de recurs prevazut de art.304 pct. 9 C..
Astfel, excepția nulității recursului va fi respinsa ca neintemeiata.
Referitor la exceptia prescriptiei dreptului material la acțiune, Curtea retine ca prin acțiunea pe care a introdus-o la data de 06.04.2012, reclamantul S. L. și Independent Infrastructură Regională București, în numele și pentru membrii săi a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Căi Ferate „CFR” SĂ ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la acordarea următoarelor drepturi salariale, actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective, neachitate salariaților acesteia, membrii de sindicat: Salariul suplimentar pentru anul 2009, echivalent cu salariul de baza de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, în funcție de perioada efectiv lucrată de către fiecare reclamant în parte, drepturi salariale prevăzute la art.32 din contractul colectiv de muncă al CNCF CFR SA pe anii 2009-2010, contract însușit de către părțile semnatare și înregistrate la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București (precizează că aceleași drepturi sunt prevăzute și la art.30 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2007 (prelungit prin act adițional), contract însușit de către părțile semnatare și înregistrat la Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei); ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P., C. și premierea de Ziua Feroviarilor pentru anul 2009, echivalente fiecare cu un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare (prevăzut în Anexa 1 la CCM 2009-2010), respectiv 570 de lei pentru fiecare sărbătoare/salariat, în funcție de perioada efectiv lucrată de către fiecare reclamant, drepturi salariale prevăzute la art.71, prima și a doua liniuța din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2007 (prelungit prin act adițional până la data de 28.12.2010), contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior celui încheiat la nivel de unitate și aplicabil pârâtei, după cum rezultă din Anexa 4 la acesta; ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de P. și Ziua Feroviarului pentru anul 2010, conform art.65 alin.1 punctul 1 din contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010, încheiat la nivelul CNCF "CFR" SA, echivalente fiecare cu un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare (prevăzut în anexa 1 la CCM pe anii 2009-2010, respectiv suma de 570 de lei pentru fiecare premiere/salariat; plata cheltuielilor de judecată.
În mod greșit Tribunalul a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată în cauză, excepție întemeiată pe dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. e din Codul Muncii.
Problema care se pune în speță este aceea de a stabili dacă sumele de bani pretinse prin actiune fac parte din categoria drepturilor salariale.
Trebuie avut în vedere faptul că dreptul la plata acestor sume își are temeiul în prevederile Contractelor Colective de Muncă aplicabile la nivelul recurentei-pârâte.
Potrivit art. 159 alineatul 1 din Codul Muncii, „salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.”
Conform art. 166 alineatul 1, „salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.”
În cazul în care sumele de bani ce se solicită a fi achitate de către autorii acțiunii au caracterul unor drepturi salariale, ele puteau fi pretinse în termenul de prescripție prevăzut de art. 171 alineatul 1 din Codul Muncii sau în cel la care face referire art. 268 alineatul 1 lit. c din Legea nr. 53/2003, texte care stabilesc un astfel de termen de 3 ani ce începe să curgă de la data la care erau datorate sumele de bani respective ori la care s-a născut dreptul la acțiune.
Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a textelor de lege precitate rezultă că drepturile salariale sunt acele sume de bani ce se cuvin angajatului ca și contraprestație a muncii depuse în baza contractului individual de muncă, plătindu-se cel puțin o dată pe lună.
Or, sumele pretinse prin acțiune nu pot fi considerate drepturi salariale în sensul definiției de mai sus, definiție extrasă prin interpretarea articolelor de lege redate anterior. Aceasta pentru că ele nu sunt stipulate în contractul individual de muncă al salariaților-reclamanți, nu reprezintă o contraprestație a muncii depuse de angajați (au natura unor drepturi suplimentare decurgând dintr-un contract colectiv de muncă) și nu se plătesc cel puțin o dată pe lună, ci au caracter anual (se achită o dată pe an), de exemplu cu prilejul sărbătorilor de Paști, C. și Ziua Feroviarului.
Faptul că nu este vorba despre drepturi salariale este confirmat și de denumirea ce le-a fost acordată prin contractul colectiv de muncă, aceea de „ajutoare materiale”.
În plus, trebuie să se țină seama de împrejurarea că este vorba despre drepturi colective (iar nu individuale, așa cum sunt cele ce decurg din contractul individual de muncă), ce se cuvin tuturor salariaților recurentei-pârâte.
Așa fiind, în cazul lor nu pot fi aplicate nici dispozițiile art. 171 și nici cele ale art. 268 alineatul 1 lit. c din Codul Muncii, ce prevăd un termen de prescripție de 3 ani în care pot fi protejate pe calea formulării unei acțiuni în justiție.
Fiind vorba despre drepturi cu caracter patrimonial ce izvorăsc din clauze ale unui contract colectiv de muncă, clauze ce nu au fost executate întocmai de către angajator, în situația lor sunt incidente prevederile art. 268 alineatul 1 lit. e din Codul Muncii, în conformitate cu care cererea de chemare în judecată trebuie introdusă „în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia”.
Având în vedere că sărbătoarea de Paști a avut loc în data de 19 aprilie 2009 si 4 aprilie 2010, sărbătoarea de C. a avut loc în data de 25 decembrie 2009 si 25 decembrie 2010, ziua feroviarului a a avut loc in data de 23 aprilie 2009 si 23 aprilie 2010, iar salariul suplimentar pentru anul 2009 a foat scadent in ianuarie 2010, termenul de prescripție de 6 luni începe să curgă de la aceste date, fiind împlinit raportat la data înregistrării acțiunii 06.04.2012.
Rezultă de aici că pretențiile deduse judecății apar ca fiind prescrise sub aspect extinctiv, situație în care este necesară admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca prescrisă a acțiunii.
D. consecință, în baza art.312 C.pr.civ., Curtea va respinge, ca neîntemeiată, excepția nulității recursului, va admite recursul, va modifica sentința, va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință, va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția nulității recursului.
Admite recursul declarat de recurenta C. Națională de Căi Ferate CFR SA, împotriva sentinței civile nr.470 din data de 17.01.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. L. și Independent Infrastructură Regională CF, în numele și pentru membrii săi reprezentați în cauză: B. P. G., B. V. I., G. I. D., M. V. C., M. G. I., M. M., O. V. E., P. I. P., P. F. F., P. I., P. A., prin moștenitori P. G. și P. H. A., R. I. M., R. D. I., S. D. R., S. V. E., T. R. M., T. A. A., T. A. V., V. M. A., B. M. I., B. A., B. V. M., P. F. M., P. B. V., T. M. V., S. G. G., T. T. M., V. V. E., F. N. I., Baltaret Gh. M., M. G. M., M. C. A., N. C. O., C. P. S., D. M. N., N. M. C., S. C. G., A. A. M., B. D. V., B. I. E. A., D. I. T., F. O. C., G. I. F., M. G. L., N. C. C., N. M. L., S. D. G., T. I. T., K. F. Jean, A. D. M., Begeata B. M., B. P. M., C. V. M., E. V. C., N. T. D., A. A. M., B. D. V., B. M. I., D. I. V., F. G. A., I. Gh. C., S. Ghe. G., Taiatu D. V., T. I. N., B. M. I., B. Anișoara, . B. V. M., P. F. M., P. B. V., T. M. V., K. F. Jean, Cocârla M., F. N. I., N. M., O. V. C., P. V., D. L., B. M..
Modifică sentința.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și respinge, în consecință, acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
L. H. P. A. E. L.
U.
GREFIER
F. V.
Red:L.H.
Dact: A.C.
06.03.2015
Jud. fond: D. M. D.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 1494/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1766/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
