Despăgubire. Decizia nr. 872/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 872/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 30397/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7758/2014)
DECIZIE Nr. 872/2015
Ședința publică de la 10 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G.
Judecător A. F.
Judecător A. D. Ș.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant Ș. I. împotriva sentinței civile nr. 2537/05.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ..CLAS SRL, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal, lipsind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurentul a fost citat cu mențiunea de a depune un exemplar al motivelor de recurs, sub sancțiunea suspendării prevăzute de art. 155/1 Cod procedură civilă, obligație căreia nu s-a conformat, după care:
Recurentul depune la dosar un exemplar al motivelor de recurs și cerere de chemare în garanție a numitului C. D..
Curtea ia act că s-au depus motivele de recurs și din oficiu pune în discuție excepția tardivității depunerii recursului în raport de data comunicării sentinței 10.09.2015 și data înregistrării cereri de recurs la Tribunalul București, respectiv 01.10.2015, acordând cuvântul recurentului asupra acestei excepții.
Recurentul arată că a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale, adresată Tribunalului București, ce a fost calificată de această instanță ca fiind cerere de recurs, sens în care a dispus înaintarea acestei cereri la Curtea de Apel.
Curtea, în raport de susținerile recurentului, constată că în mod legal instanța de fond a calificat cererea reclamantului ca fiind recurs, având în vedere că se contestă anumite sume de bani.
Curtea, în raport de prevederile art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare în raport de excepția tardivității declarării căii de atac.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față,constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 2.08.2012, astfel cum a fost modificată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante, respectiv 50 lei aferent lunii februarie 2012, 300 lei aferent lunii martie 2012, 850 lei aferent lunii mai 2012, precum și a sumei de 3740 daune morale.
Prin sentința civilă nr. 2537/05.03.2014, Tribunalul București-Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea precizată, promovată de reclamantul Ș. I., în contradictoriu cu pârâta .-CLAS SRL; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 50 de lei net diferență salarială pentru luna februarie, diferența dintre netul drepturilor salariale aferente lunii martie compuse din salariu și spor de 75% și suma achitată de 450 lei, dar nu mai mult de 300 lei, respectiv diferența dintre netul salariului de bază aferent lunii mai 2012 și suma deja achitată de 146 lei; a obligat pârâta la plata daunelor morale de 1000 lei; a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Față de opunerea pârâtei la modificarea obiectului acțiunii după prima zi de înfățișare, instanța de fond a apreciat, în ședința publică din data de 12.02.2014, ca fiind tardiv formulată cererea modificatoare.
Conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr 65/08.02.2012 în registrul general de evidență a salariaților, reclamantul a fost angajat de pârâtă în funcția de agent de securitate, pe durată nedeterminată, începând cu data de 09.02.2012. Durata muncii a fost convenită pentru o normă întreagă de 8 ore pe zi, 40 ore pe săptămână cu mențiunea expresă că repartizarea programului de lucru se face inegal conform graficului de lucru de la postul de pază, în schimburi prin rorație, ziua și noaptea. Conform aceluiași contract, salariul de bază lunar brut a fost stabilit la suma de 700 lei, 75% spor ore suplimentare, 5% spor ore sâmbătă-duminică, 100% spor ore sărbători legale, 25% spor noapte.
Reclamantul nu a dovedit modificarea acestor clauze contractuale în sensul celor arătate în acțiune, respectiv negocierea unui salariu de 800 lei net lunar și a unui „abonament” de 50 lei lunar. Reclamantul nici nu a învederat că la încheierea contractului de muncă cu clauzele reproduse mai sus consimțământul său ar fi fost viciat.
Prin urmare, Tribunalul a avut în vedere configurația raporturilor de muncă dintre părți astfel cum a fost descrisă.
S-a reținut că potrivit listei de avans chenzinal și recunoașterii reclamantului, acesta a primit suma de 500 lei aferent lunii martie 2012, iar potrivit mandatului poștal din 10.10.2013 și, de asemenea, recunoașterii reclamantului, suma de 728 lei. Această sumă a fost considerată de pârâtă ca reprezentând salariul aferent lunii aprilie (632 lei) și lunii mai (146 lei) după ce aceasta a reținut suma de 50 lei apreciată a fi plătită în plus reclamantului aferent lunii martie.
În consecință, cu privire la salariul aferent lunii februarie, Tribunalul a reținut că pârâta nu a făcut dovada plății integrale a drepturilor salariale deși avea această obligație conform art. 168 și art. 272 C.mun. Astfel că, având în vedere și dispozițiile art. 170 C.mun. conform cărora acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor,a obligat pârâta să plătească reclamantului suma solicitată de acesta, de 50 de lei net.
Aferent lunii martie, reținând din procesele verbale încheiate de reclamant cu ceilalți angajați ai pârâtei (Doțe P., R. I. și A. G., ce figurează, de asemenea, ca angajați pe statele de plată) că acesta a depășit durata normală a timpului de lucru săptămânal în a treia, a patra și a cincea săptămână a lunii martie cu câte 8 ore, cuvenindu-i-se astfel sporul de 75% prevăzut contractual, reținând și faptul că pârâta a achitat deja suma de 450 lei, aceasta a fost obligată să achite diferența dintre netul drepturilor salariale compuse din salariu 700 lei brut și spor de 75% și suma achitată de 450 lei. Cu toate acestea, în respectarea principiului disponibilității, pârâta nu va achita mai mult de 300 lei cu acest titlu.
În ce privește luna mai, Tribunalul a constatat că nu s-a făcut dovada încetării raporturilor de muncă și nici a suspendării acestora ca urmare a absențelor nemotivate (art. 51 alin. 2). Prin urmare, pârâta a fost obligată să achite reclamantului diferența dintre netul salariului de bază aferent lunii mai 2012 și suma deja achitată de 146 lei.
Pârâta avea obligația legală și contractuală de a plăti angajatului său, la scadență, drepturile salariale cuvenite. Această obligație se impunea a fi respectată înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorului (art. 161, art. 166 C.mun.). În condițiile în care reclamantul este suferind de „diabet zaharat controlat terapeutic”, privarea sa de drepturile salariale, chiar în parte, este aptă a afecta starea psihică, emoțională a acestuia într-o măsură suficient de importantă pentru ca acesta să justifice un prejudiciu moral. Raportat la nivelul salariului și întârzierile în plata acestuia, Tribunalul a apreciat că suma de 1000 lei reprezintă o compensare proporțională a acestui prejudiciu moral.
Prin cererea de recurs formulată, recurentul Ș. I. solicită îndreptarea erorii materiale,considerând că în mod greșit instanța de fond i-a scos din drepturile salariale aferente lunii mai suma de 146 lei, ca fiind plătită,deși această sumă urma a fi plătită, neexistând nici un act care să ateste plata sumei.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul soluționării excepției tardivității, Curtea reține că sentința civilă atacată a fost comunicată recurentului-intimat la data de 10.09.2014, astfel după cum reiese din dovada de primire existentă la fila 93 din dosarul instanței de fond, iar comunicarea îndeplinește toate exigențele impuse de legea procesual civilă.
Cererea de recurs a fost depusă în data de 01.10.2014 (fila 2 dosar recurs), astfel dupa cum rezulta de pe mentiunile ștampilei de inregistrare a acțiunii la Tribunal.
Potrivit art. 215 din Legea nr. 62/2011 „Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii”, iar art. 216 prevede că „Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă”.
Având în vedere data comunicării hotărârii instanței de fond și data declarării recursului, precum și dispozițiile art. 101 alin. (1) și (5) C.p.c., Curtea constată că a fost depășit termenul de 10 zile prevăzut în mod imperativ de lege (ultima zi pentru declararea legala a recursului fiind in cauza luni 22.09.2014). Sancțiunea nerespectării acestui termen este decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac, conform art. 103 C.p.c. care prevede că „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”, în speță neexistând vreo dispoziție legală contrară, recurentul Ș. I. nefăcând dovada vreunei împrejurări mai presus de voința sa.
Pentru considerentele expuse in cele ce preced, Curtea constata că recursul este tardiv declarat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Ș. I. împotriva sentinței civile nr. 2537/05.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ..CLAS SRL, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2015.
Președinte, R. G. | Judecător, A. F. | Judecător, A. D. Ș. |
Grefier, Ș. T. |
Red. Jud. R.G./09.04.2015
Dact: Z.G./2 ex/25.06.2015
Jud.fond. A.V.G.
| ← Anulare act. Decizia nr. 302/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Despăgubire. Decizia nr. 1494/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
