Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 561/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 561/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 01-07-2013 în dosarul nr. 2256/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 561/CM
Ședința publică din 1 iulie 2013
Complet specializat pentru cauze
privind conflicte de muncă
PREȘEDINTE G. L.
Judecător M. G.
Judecător Vanghelița T.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant C. V., cu domiciliul în Eforie Nord, .. 25, jud. C., în contradictoriu cu intimata pârâtă C. B. S.A., cu sediul în mun. București, Calea Victoriei nr. 13, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 1185/04.03.2013, pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă, în dosarul nr._, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La al doilea apel nominal în ședință publică se prezintă recurentul reclamant, asistat de dl. avocat P. M. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/01.07.2013, pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul prezintă referatul cauzei arătând următoarele: recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxelor de timbru; intimata a depus întâmpinare la data de 18.06.2013, care a fost comunicată în aceeași zi recurentului reclamant.
După referatul grefierului de ședință:
Se arată de către apărătorul recurentului reclamant că nu sunt cereri prealabile ori excepții de invocat, solicitând doar amânarea pronunțării pentru a formula concluzii scrise.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Având cuvântul pentru recurentul reclamant avocatul acestuia pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat, cu consecința desființării sentinței recurate și admiterea contestației împotriva deciziei de concediere. Motivele se regăsesc și în cuprinsul cererii, cu precizarea că desființarea locului de muncă al reclamantului a avut o cauză nereală, decizia de concediere raportându-se în mod exclusiv la persoana reclamantului. Aceste chestiuni se regăsesc în înscrisul numit Inter Office Memorandum nr._ unde se precizează că motivul desființării postului de ofițer de relații cu clienții a fost tocmai acela de a exploata la maxim potențialul orașului Eforie, iar un lucru important peste care instanța de fond a trecut este faptul că într-o justificate tehnică a deciziei de concediere se precizează că, având în vedere eficiența activității, prin activitatea reclamantului nu se reușește acoperirea salariului tarifar și a bonurilor de masă precum și a costurilor surselor atrase aferente și a celor de funcționare. Acestea sunt motive eminamente personale, drept pentru care solicită admiterea recursului, cu mențiunea că va depune concluziile scrise până la sfârșitul ședinței de judecată.
Instanța, fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului.
Spre finalul ședinței de judecată s-a prezentat recurentul reclamant care a depus la dosar concluziile scrise formulate de către apărătorul său.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ /2011, reclamantul C. V. a chemat-o în judecată pe pârâta C. B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea deciziei de concediere nr.36/27.01.2012, ca nelegală și netemeinică; repunerea părților în situația anterioară și obligarea pârâtei la reintegrarea reclamantului in funcția deținuta anterior concedierii; obligarea pârâtei la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, calculate de la data emiterii deciziei contestate și până la data reintegrării efective.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost salariatul paratei în postul de Ofițer Relații cu Clienții - Agenția Eforie Nord.
S-a învederat instanței ca prin decizia nr. 36/27.01.2012, angajatorul a dispus desființarea postului și încetarea contractului individual de munca al reclamantului in temeiul art. 55 lit.c, 58 alin.1, 65 – 67, 75 și 76 C.muncii, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii individuale.
Reclamantul a susținut că decizia contestata este nelegala si netemeinica.
Critica de nelegalitate - se reclamă existența unor neconcordanțe în cuprinsul deciziei de concediere, în preambul s-a stabilit desființarea unui post din motive neimputabile salariatului, iar în decizia propriu zisă se reține desființarea postului de ofițer ca urmare a rezultatelor necorespunzătoare ale salariatului .
Majoritatea agențiilor din Județul C. au avut rezultate necorespunzătoare în activitatea de acordare credite și nu s-a dispus reducerea posturilor.
Reclamantul a susținut că motivele de fapt expuse în cuprinsul actului de concediere nu corespund cu temeiul de drept reținut – art. 65 C.muncii, fiind vorba de o concediere pentru motive care țin de persoana salariatului căruia i s-a imputat rezultatele necorespunzătoare în activitatea de acordare de credite.
În această interpretare a deciziei de concediere, reclamantul susține că decizia este lovită de nulitate absolută întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 264 alin.1 lit.a) care impun efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile în cazul aplicării sancțiunilor disciplinare, cu excepția avertismentului scris.
S-a mai arătat că decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă nu cuprinde motivele de fapt și de drept și nu sunt menționate dispozițiile din fișa postului sau din regulamentul intern care au fost încălcate.
Critica de netemeincie - reclamantul precizează că nu se face vinovat de încălcările care se rețin în cuprinsul deciziei contestate ca fiind abateri disciplinare.
În drept: art. 267, art. 268, art. 63. C.muncii.
Cererii i-au fost anexate înscrisuri, în copie: decizia nr. 36/2012.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
În cuprinsul întâmpinării pârâta învederează instanței că încetarea raporturilor de muncă ale reclamantului, prin decizia nr. 36/27.01.2012, s-a întemeiat pe motive ce nu țin de persoana salariatului, - art. 65 C.muncii și anume desființarea postului, măsură dispusă prin Hotărârea Comitetului de Direcție al C. B. S.A. nr. 79/28.12.2001.
In dovedirea cererii reclamantul a solicitat, iar instanța apreciind pertinente, concludente și utile cauzei a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei.
În apărare, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar documentația completă ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul C. a pronunțat sentința civilă nr. 1185 din 4 martie 2013, prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul C. V. în contradictoriu cu pârâta C. B. SA, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul C. V. a fost angajat la Agenția de tip B Eforie Nord din cadrul Sucursala C. B. SA C., pe postul de ofițer relații cu clienții în baza unui contract individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată.
Prin decizia nr.36 din 27.01.
2012 s-a dispus concedierea reclamantului în temeiul art. 55 lit. c, 58 alin. 1, art. 65 – 67, art. 75 și 76 din codul muncii, încetarea contractului din inițiativa angajatorului, fiind determinară de desființarea postului de ofițer relații cu clienții, ca urmare a rezultatelor necorespunzătoare ale Agenției Eforie Nord în activitatea de acordare credite.
Această măsură a fost dispusă prin hotărârea Comitetului de Direcție al C. B. SA nr. 79 din 28 decembrie 2001.
Contestatorul susține că temeiul de drept – nu corespunde motivării în fapt a deciziei de concediere.
Instanța de fond a reținut că, critica contestatorului nu este fondată. Decizia de concediere conține clar și fără echivoc motivele de fapt și de drept ce au stat la baza măsurii de concediere – rezultatele necorespunzătoare în activitatea de acordare a creditelor ce a fost reținută în contul Agenției Eforie Nord – nu sunt imputate personal contestatorului.
Instanța de fond a reținut că a existat o cauză reală și serioasă care a avut drept consecință concedierea salariatului.
Prin urmare, concedierea salariatului a fost dispusă în vederea eficientizării activității societății angajatoare, în scopul utilizării cu randament a resurselor umane și financiare care este atributul exclusiv al angajatorului.
Ca atare, măsura concedierii dispusă de către pârâtă este legală și temeinică.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 1285 din 4 martie 2013 pronunțată de Tribunalul C. a declarat recurs, reclamantul C. V., ca fiind nelegală și netemeinică.
Motivează recursul arătând că instanța de fond în mod greșit a reținut că motivele în fapt și în drept care au stat la baza măsurii de concediere – au constat în rezultatele necorespunzătoare în activitatea de acordare a creditelor în contul Agenției Eforie Nord și nu imputate personal recurentului.
Conform art.65 alin. 1 din codul muncii – cauza concedierii salariatului trebuie să o constituie desființarea locului de muncă determinată de dificultățile economie prin care trece angajatul, de transformările tehnologice sau de reorganizarea activității acesteia – desființare ce trebuie să fie efectivă, reală și serioasă.
În realitate, desființarea locului de muncă a avut o cauză nereală cu scopul de a disimula realitatea. Aspectele de natură economică ce se au în vedere la luarea unei atare decizii revin în competența echipei manageriale care are o privire de ansamblu asupra întregului mecanism organizatoric al societății, nu numai individual asupra unui loc de muncă anume determinat, modalitatea în care se avizau favorabil sau nu creditele depinzând în mod exclusiv de Agenția nr. 12 LEC C..
Motivația intimatei cu privire la o activitate neproductivă a sucursalei Eforie se datorează efectiv Agenției nr.12 C. și Centralei, activitate defectuoasă ce a generat reorientarea clienților interesați de creditele personale.
Din probele administrate în cauză rezultă că angajatorul nu a urmărit eficientizarea activității la nivelul sucursalei, acesta fiind scopul desființării fostului și înlăturarea unui salariat pe motive ce ține de persoana acestuia.
Motivarea instanței de fond cu privire la dificultățile economice, transformări tehnologice sau reorganizarea activității, este eronată și subiectiv interpretată, întrucât contestatorul fiind angajat la unitatea pârâtă pe funcția de ofițer relații cu clienții din anul 2008 și a desfășurat activitatea în condiții de execuție și menținere a ofertelor de creditare pentru persoane fizice, pârâta prevalându-se de diminuarea activității generale a Sucursalei Eforie Nord – referitoare la acordarea de credite, nearătând care au fost motivele reale ale acestei diminuări – ci doar a constatat diminuarea.
Având în vedere fișa postului contestatorului rezultă că acesta se făcea responsabil de activități care nu se referă exclusiv la acordarea de credite, motivul înființării postului de ofițer – relații cu clienții a fost tocmai acela de a exploata la maxim potențialul Orașului Eforie pe creditarea locuitorilor acestuia.
Prin decizia de concediere se încearcă disimularea intenției de concediere a contestatorului, în realitate motivele fiind legate exclusiv de persoane angajatului, evoluția activității de creditare s-a redus drastic în 2 ani și 5 luni acordându-se 16 credite în comparație cu anul 2008.
În concluzie, recurentul arată că societatea pârâtă a identificat drept măsură necesară și suficientă pentru rezolvarea problemelor economice cu care se confruntă Sucursala Eforie, desființarea postului acestuia.
Or, eficientizarea activității sucursalei nu poate fi realizată prin concedierea unei singure persoane.
Pentru cele relatate a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Analizând sentința recurată în baza motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
Recurentul C. V. a fost angajat la unitatea pârâtă pe postul de ofițer relații cu clienții. Prin hotărârea Comitetului de Direcție al C. B. SA cu nr. 79 din 28.12.2001 a fost aprobată propunerea privind desființarea postului ocupat de ofițer relații cu clienții de la Agenția de tip B Eforie Nord din cadrul Sucursalei C. B. C., începând cu data de 01.01.2012.
În baza acestei hotărâri, la data de 27.01.2012 a fost emisă decizia nr. 36 din aceeași dată, prin care a fost desființat postul de ofițer relații cu clienții din cadrul C. B. SA – Sucursala C. – Agenția de tip B Eforie Nord, ocupat de recurentul C. V. – ca urmare a rezultatelor necorespunzătoare ale Agenției Eforie Nord cu activitatea de acordare credite.
Concedierea recurentului s-a făcut în temeiul art. 55 lit. c, 58(1), 65, 66, 67, 75 și 76 din codul muncii și cele ale art.63 lit.c pe anul 2012 încheiat de C. B. cu Federația Sindicatelor libere ale Salariaților C. B..
Art.65 –(1) Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariați, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
(1) Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Potrivit textului analizat, motivul concedierii nu este inerent persoanei salariatului, ci exterior acesteia. Nu mai este vorba de abateri disciplinare de inaptitudine fizică sau psihică, etc. ci de un fapt exterior lui: desființarea locului de muncă, care evident nu poate fi imputabilă în nici un mod salariatului afectat.
El nu ar putea fi imputat nici angajatorului (se exclude subiectivismului acestuia) ci determinat de cauze obiective.
Poate fi vorba de dificultăți economice și diminuarea activității, dar și de transformări tehnologice, modernizarea, automatizarea proceselor de producție, etc. în toate cazurile impunându-se renunțarea la serviciile unor salariați datorită desființării locurilor de muncă.
Condiția de legalitate impusă de lege este că desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Desființarea este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia ori în statul de funcții.
Desființarea locului de muncă are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică impusă de dificultăți economice, transformări tehnologice și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Raportând cele menționate la speța de față, curtea constată că sentința civilă nr. 1185 din 4 martie 2013 pronunțată de Tribunalul C. este legală și temeinică, în cauză fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 65 din codul muncii.
Din probele administrate în cauză rezultă că măsura concedierii recurentului a fost impusă de rezultatele financiare înregistrate de către unitatea intimată.
Instanța de fond, în mod corect a reținut că desființarea postului a fost dispusă în vederea eficientizării activității societății angajatoare în sensul utilizării cu randament maxim a resurselor umane și financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a lua hotărâri asupra modalității în care își organizează activitatea.
În concret – desființarea postului recurentului a fost justificată de rațiuni de ordin economic – determinată de ineficiența activității de creditare a persoanelor fizice, derulate în cadrul agenției și a fost hotărâtă de Comitetul de Direcție al C. B. SA în ședința din 28 decembrie 2011.
Astfel cum s-a menționat, potrivit art.65 alin. 2 din codul muncii – desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Desființarea locului de muncă este efectivă întrucât postul de ofițer relații cu clienții a fost suprimat – fapt dovedit cu organigramele societății, anterior și ulterior desființării postului, statele de funcții depuse la dosarul cauzei care atestă că la data concedierii nu existau posturi similare pregătirii profesionale ale salariatului – ca să fie puse la dispoziția acestuia.
Cauza este reală când prezintă un caracter obiectiv – când este impusă – de dificultăți economice sau transformări tehnologice; independentă de buna sau reaua credință a angajatorului.
În speță, concedierea recurentului a fost determinată de o cauză reală și a avut un caracter obiectiv – fiind determinară de rezultatele slabe înregistrate în cadrul societății cu privire la activitatea de creditare desfășurată în relațiile cu clienții.
Cauza este serioasă – când se impune din necesitățile evidențiate privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
De asemenea cauza serioasă este aceea care face imposibilă continuarea activității la un loc de muncă, fără pagube pentru angajator, excluzându-se plata salariatului.
În speță, desființarea postului de ofițer relații cu clienții a fost serioasă în sensul că s-a bazat pe studii temeinice vizând rezultatele activității și nu a disimulat realitatea astfel cum susține recurentul.
Postul de ofițer cu clienții a fost înființat la sfârșitul anului 2008 în scopul dezvoltării activității de creditare din cadrul agenției – dar până la desființare au fost acordate 16 credite care din punct de vedere al eficienței activității de creditare – valoarea dobânzilor la aceste credite nu au acoperit salariul recurentului – fapt ce a degerminat desființarea postului avizat de către el.
În atare situație, a intervenit concedierea recurentului determinată de desființarea locului de muncă ca urmare a rațiunilor de ordin economic care nu vizează persoana sa – cum greșit susține acesta, desființarea locului de muncă nu-i este imputabilă recurentului – ci unui fapt exterior – justificat de rațiuni de ordin economic, generate de ineficiența activității de creditare a persoanelor fizice din cadrul agenției.
Pentru considerentele expuse, curtea în baza art. 312 cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant C. V., cu domiciliul în Eforie Nord, .. 25, jud. C., în contradictoriu cu intimata pârâtă C. B. S.A., cu sediul în mun. București, Calea Victoriei nr. 13, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 1185/04.03.2013, pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă, în dosarul nr._ ,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 iulie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. L. Pt. jud. M. G. Pt.jud. Vanghelița T.
aflată în c.o. semnează aflată în c.o. semnează
conf.art. 261 al.2 c.p.c. confart. 261 al.2.c.p.c.
Vicepreședinte instanță, Vicepreședinte instanță,
N. S. N. S.
Grefier,
C. M.
Jud.fond: V.T.
Red.dec.jud.V.T./11.07.2013
Tehnored.gref.MC/2ex/15.07.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 578/2013.... → |
|---|
