Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1066/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1066/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 12098/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1066/CM
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - R. A.
Judecător – J. Z.
Judecător – M. B.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul pârât I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C. – cu sediul în municipiul C., ..11, județul C. împotriva sentinței civile nr.1935 din data de 17 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ 72012 în contradictoriu cu intimata reclamantă C. M. – domiciliată în municipiul C., . nr.60, județul C., intimații pârâți C. L. C., P. M. C. – ambii cu sediul în municipiul C., ., județul C. ȘCOALA CU C. I-VIII NR.29 „M. V.” C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C. și intimații chemați în garanție M. FINANȚELOR PUBLICE – cu sediul în municipiul București, Sector 5, . și S. ROMÂN PRIN M. FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în municipiul București, Sector 5, ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimata reclamantă C. M. – avocat G. G. – în baza împuternicirii avocațiale nr.199/12.11.2013 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebat fiind apărătorul intimatei reclamante, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului asupra cauzei.
Curtea, luând concluziile apărătorului intimatei reclamante potrivit cu care nu mai are cereri prealabile în condițiile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat G. G., apărător al intimatei reclamante C. M., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Solicită a se avea în vedere că potrivit dispozițiilor art.8 alin.(4) din H.G. nr.51/2009, inspectorii școlari au calitatea de ordonator secundar de credite iar în conformitate cu alin.5, inspectoratele școlare județene au în subordine unități de învățământ preuniversitar, unități conexe, unități pentru activitatea extrașcolară și cluburile sportive școlare.
Iar art.10 al.2 din H.G.nr.81/2010 stabilește că inspectorii școlari generali au calitatea de ordonator secundar de credite.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului civil promovat în cauză.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanta C. M. a investit instanța, în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII nr.29 M. V., C., I. Școlar Județean C., C. L. C. și P. M. C., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: obligarea pârâților la calculul și plata drepturilor salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite începând cu 01.01.2010, actualizate cu indicele de inflație până la data efectivă a plății, cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, corespunzător perioadei efectiv lucrate în unitate. De asemenea, se solicită obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite conform tranșelor de vechime conform art.50 din legea nr.128/1997, pentru perioada 13.03.2006 – 13.03.2009, actualizate cu indicele de inflație.
In motivarea acțiunii se arată că Guvernul României a aprobat O.G. nr.15/2008 prin care sunt reglementate creșteri salariale ale personalului din învățământ pentru anul 2008, iar actul normativ menționat a fost aprobat, cu modificări, prin Legea nr.221/27.10.2008, de esență fiind modificarea ce a vizat majorarea coeficientului de multiplicare de 1.000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar la 400,00, pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008, și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Reclamanta susține că aplicabilitatea Legii nr. 221/2008 pentru perioada 01.10._09 a fost confirmată și de Înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr. 3/2011 (publicată în Monitorul Oficial cu numărul 350 din data de 19 mai 2011): ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate ne constituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin
Legea nr.221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Se învederează că împotriva unității de învățământ pârâte a fost obținută și o hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care aceasta a fost obligată să aplice dispozițiile Legii nr. 221/2008.
Cu privire la perioada 01.01._10, se susține că în luna ianuarie 2010 a intrat în vigoare a Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri public, iar pârâta ar fi trebuit să stabilească salariile personalului didactic în conformitate cu prevederile acestei noi legi de salarizare unitară.
Pârâții nu au respectat aceste dispozițiile legale, refuzând ca, începând cu luna ianuarie 2010, să mențină salariul avut în luna decembrie 2009. Din contră, a fost stabilit un salariu mai mic, calculat în baza unor prevederi legale constatate ca neconstituționale (O.U.G. 41/2009, declarată neconstituțională prin considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 124/2010).
Se precizează că se solicită ca salariile cuvenite începând cu 1 ianuarie 2010 să fie menținute în cuantumul avut la data de 31 decembrie 2009, așa cum acestea fuseseră majorate prin Legea nr. 221/2008, în concordanță cu dispozițiile Legii nr. 330/2009 (care abrogă în mod expres Legea nr. 221/2008).
Se învederează că în considerentele Deciziei nr. 877/28.06.2011, publicată în M.O.706/06.10.2011, Curtea Constituțională statuează că: „prin decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, înalta curte de casație și justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor legii nr. 221/2008, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții si salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate culegea nr. 221/2008, si nu cu ordonanța de urgentă a guvernului nr. 41/2009 ".
Cu privire la perioada 01.01._11, se susține că situația este identică pentru anul 2011, art. 1 din Legea nr. 285/2010 stabilind că salarizarea în anul 2011 pornește de la salariile de referință stabilite in luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009, și implicit cu luarea în considerare și a prevederilor Legii 221/2008. Se arată că salariul în luna octombrie 2010 era stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/200, context in care, pentru personalul didactic si didactic auxiliar, acesta trebuia stabilit prin raportarea la valoarea coeficientului 1,000 de 400.00 lei, conform Legii 221/2009.
Reclamanta apreciază că diminuările și majorările produse cu privire la salariile membrilor de sindicat din prezenta cauză (diminuarea de 25% prevăzută de Legea 118/2010 și majorarea ulterioară de 15%) trebuia a fi aplicate unei baze de calcul consacrate prin lege la finalul anului 2009 și perpetuată apoi, în baza unor dispoziții legale, atât în anul 2010, cât și în anul 2011 până la . Legii nr. 63/_, adică data de 13 mai 2011.
De aceea, odată cu . Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, întinderea pretențiilor reclamanților se limitează la perioada 01.01._11.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 3 alin. 1 lit c), art. 7 alin.2, art. 12 alin3, și art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 5(1), art. 6 (1) din OUG 1/2010, art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice art. 1 din articolul unic din Legea nr. 221/2008 și ale O.G. nr. 15/2008, art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii, republicat.
Pârâtul I. Școlar Județean C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând și excepția lipsei calității procesual pasive.
Pârâții C. L. al M. Constanta și P. M. Constanta au formulat întâmpinare, iar pe calea apărărilor procesuale au invocat excepția lipsei calității procesual pasive, iar sub aspectul fondului litigios au solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii deduse judecății. De asemenea, pârâții au invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei cuprinsă între 13.03.2006 – 13.03.2009, în temeiul disp.art.171 alin 1 C. muncii.
Pârâta Școala cu clasele I-VIII nr.29 M. V., C. nu a formulat întâmpinare.
De asemenea, pârâții au formulat ocerere de chemare in garanție a Statului român prin Ministerului Finanțelor Publice și a Ministerului Finanțelor Publice. Prin aceasta cerere se solicita obligarea celor chemați in garanție – in cazul admiterii acțiunii principale - la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamantă.
Prin sentința civilă nr.1935 din data de 17 aprilie 2013, pronunțată în dosarul civil nr._, Tribunalul C. a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului L. C. și a Primarului M. C..
A respins excepția lipsei calității procesual pasive a Inspectoratului Școlar Județean C..
A admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei cuprinsă între 13.03.2006 – 13.03.2009.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâții Școala cu C. I-VIII Nr.29 M. V. C., I. Școlar Județean C., C. L. C., P. M. C..
A obligat pârâții la stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamantei, în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009, cu luarea în considerare a salariului de bază aferent lunii decembrie 2009, așa cum a rezultat acesta din aplicarea Legii nr.221/2008, precum și la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, corespunzător perioadei efectiv lucrate în unitatea de învățământ.
A obligat pârâții la stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamantei, în conformitate cu prevederile Legii nr.285/2010, cu luarea în considerare a salariului de bază aferent lunii octombrie 2010, așa cum a rezultat acesta din aplicarea Legii nr.221/2008 și a Legii nr.330/2009, precum și la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01.01.2011 – 13.05.2011, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, corespunzător perioadei efectiv lucrate în unitatea de învățământ.
A respins ca fiind prescrise pretențiile reclamantei aferente perioadei 13.03.2006 – 13.03.2009.
A admis excepția lipsei calității procesual pasive a chemaților în garanție chemații în garanție S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice.
A respins cererea de chemare în garanție depusă de pârâții P. municipiului C. și C. local C. în contradictoriu cu S. român și M.F.P., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a paratului I. Școlar Județean Constanta:
Personalul didactic este supus unui regim special, în parte derogatoriu de la normele de drept comun (Codul Muncii), astfel cum era stabilit în perioada pentru care sunt pretinse drepturile salariale de către reclamantă prin Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Acest regim juridic distinct implica competențe partajate între inspectoratele școlare și unitățile de învățământ în privința nașterii și derulării raporturilor de muncă ale personalului didactic.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.9 alin.2 și 3 din Legea nr.128/1997 (în vigoare în perioada relevantă), posturile didactice se ocupă prin concurs, coordonarea metodologică a concursului este asigurată de M. Educației și Cercetării, iar organizarea și desfășurarea acestora de către Inspectoratele școlare și de directorii unităților de învățământ preuniversitar.
În învățământul de stat, validarea concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice se face de către inspectoratul școlar.
Este adevărat că angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, însă angajarea se făcea pe baza deciziei de repartizare semnată de inspectorul școlar general spre deosebire de învățământul particular unde validarea concursurilor și angajarea pe post se face de conducerea unității de învățământ și se comunică în scris inspectoratului școlar (art. 11 alin.5 din Legea nr.128/1997).
În plus, directorul unității școlare își desfășura activitatea sub îndrumarea și controlul inspectoratului școlar, față de care este subordonat (art. 109 alin.2 din același act normativ).
Funcțiile de îndrumare și de control din învățământul preuniversitar erau atribuite inspectoratelor școlare prin inspectorii școlari de specialitate (art. 25 din Legea nr.128/1997).
Potrivit dispozițiilor art.8 alin.(4) din HG nr. 51/2009, inspectorii școlari generali au calitatea de ordonator secundar de credite iar în conformitate cu alin.5, inspectoratele școlare județene au in subordine unități de învățământ preuniversitar, unități conexe, unități pentru activitatea extrașcolara și cluburi sportive școlare.
De asemenea, art.10 al.2 din HG nr.81/2010 stabilește că inspectorii școlari generali au calitatea de ordonator secundar de credite.
De aceea, inspectoratele școlare nu au calitatea de terți față de raporturile de muncă ale personalului didactic, ci dimpotrivă, în cadrul acestor raporturi atipice au o . responsabilități și obligații cu implicații asupra drepturilor acestei categorii de personal.
Raportat la prevederile legale indicate, aplicabile în perioada pentru care reclamanta pretinde drepturile salariale ce fac obiectul prezentei cauze, având în vedere funcția de îndrumare și control a acestui pârât, faptul că unitățile de învățământ se află în subordinea acestuia și calitatea sa de ordonator secundar de credite, nu este întemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului.
Asupra excepției lipsei calității procesual pasive a pârâților C. L. al M. Constanta și P. M. Constanta
În mod judicios a fost determinat cadrul procesual din perspectiva părților litigante, de către reclamantă, dat fiind faptul că scopul acțiunii deduse judecății nu se limitează la calculul diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat, ci și la plata acestor drepturi, pretinse de reclamantă.
Prin art. 167 al Legii 84/1995 R, astfel cum a fost modificată prin Lg.354/2004, este reglementată modalitatea de funcționare sub aspectul finanțării unităților de învățământ preuniversitar, fiind consacrată expres finanțarea din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Din economia dispozițiilor cuprinse în „Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat”, aprobate prin HG.538/2001 rezultă că, „începând cu anul 2001, cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat” (art.1).
Plata salariilor și a celorlalte drepturi bănești ale salariaților din învățământ reprezintă o componentă a finanțării unităților școlare, finanțare care se realizează, de la și prin intermediul bugetelor locale, respectiv a ordonatorilor principali de credite ai acestora.
Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, chiar dacă au o destinație fixă - salariile sau alte drepturi bănești ale personalului din învățământul preuniversitar fac parte din bugetele locale, iar deschiderea și repartizarea creditelor bugetare se efectuează de către ordonatorul principal de credite.
Având in considerare art. 167 al Legii 84/1995 R, astfel cum a fost modificată prin Lg.354/2004 si Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat”, aprobate prin HG.538/2001, se constata ca plata salariilor si a celorlalte drepturi bănești ale salariaților din învățământ reprezintă o componenta a finanțării unităților școlare, iar aceasta finanțare se realizează de la bugetul local. Deschiderea si repartizarea creditelor bugetare se efectueaza de catre ordonatorul principal de credite.
Unitatea de invatamant este o instituție de stat cu personalitate juridică care are obligația de a întocmi bugetul propriu, pe care îl înaintează ordonatorilor principali de credite, respectiv reprezentanții autorității administrativ teritoriale.
Pe cale de consecință, excepția lipsei calității procesual pasive a paraților C. L. al municipiului C. și P. municipiului C. a fost respinsă.
Asupra excepției prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei cuprinsă între 13.03.2006 – 13.03.2009
Conform art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, se prescriu în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune pretențiile reclamantului în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator
În aceste condiții, pretențiile invocate de către reclamantă cu privire la plata drepturilor salariale aferente perioadei 13.03.2006 – 13.03.2009, au fost reținute ca fiind prescrise, față de data sesizării instanței ( 22.10..2012).
Asupra cererii privind plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.01.2010 – 31.12.2010
Drepturile salariale rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008 sunt datorate pana la data intrării in vigoare a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fondurile publice, respectiv 31.12.2009 (art. 47 din Legea nr. 330/2009). Dar, în cauză, după data de 01.10.2010 nu se mai pune problema aplicării Legii nr. 221/2008, ci a prevederilor Legii nr. 330/2009.
Problema în discuție este dacă drepturile stabilite conform Legii nr. 221/2008 trebuiau acordate și după data de 31.12.2009 pentru anul 2010.
Astfel, prin art. 30 al. 5 din Legea nr. 330/2009 s-a dispus în sensul că: ,,În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 (…)’’
Așadar, pentru anul 2009 drepturile salariale trebuie păstrate, până la modificarea legii, în raport de calculul corespondent al acestor drepturi de care urma să beneficieze reclamanții la 31.12.2009.
Cererea vizează drepturile salariale cuvenite reclamantei și care nu au fost calculate și plătite în acord cu aceste prevederi legale, întrucât pentru stabilirea salariului la data de 01.01.2010, angajatorul a avut în vedere salariul stabilit și încasat la 31.12.2009 și care nu includea majorarea stabilită de Legea nr. 221/2008. Or, raportarea la salariul avut la 31.12.2009 pentru stabilirea salariului la 01.01.2010 trebuia să se facă la salariul cuvenit, incluzând creșterea stabilită de Legea nr. 221/2008, iar nu salariul plătit efectiv și care era calculat greșit, prin neincluderea majorării stabilite de Legea nr. 221/2008.
În același sens, în considerentele Deciziei nr. 877/28.06.2011 pronunțate de Curtea Constituțională s-a arătat că „prin Decizia nr.3 din 4 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.350 din 19 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr.221/2008, și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr.41/2009. O atare interpretare, departe de a constitui o ingerință în sfera de competență a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării personalului din învățământ (Decizia nr.124 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr.272 din 27 aprilie 2010, Decizia nr.983 din 30 iunie 2009 sau Decizia nr.989 din 30 iunie 2009, publicate în Monitorul Oficial al României nr.531 din 31 iulie 2009")”.
Instanța are în vedere că prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/17.01.1995 s-a stabilit că „puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta. Soluția este aceeași și pentru efectul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale”.
Față de aceste considerente, s-a constatat că cererea este fondată sub acest aspect.
În ceea ce privește cererea ce are ca obiect actualizarea cu indicele de inflație a sumelor de bani solicitate, se reține că un creditor poate pretinde si daune ce au caracter compensatoriu si care sunt menite sa acopere prejudiciul cauzat prin scăderea valorii creanței datorata inflației, dupa ce aceasta a ajuns la scadență. Valoarea acestui prejudiciu constă în diferența dintre valoarea nominala a creanței si valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentata pe scopul acestei instituții, respectiv păstrarea valorii reale a obligației bănești. Pe cale de consecință, instanța va admite această cerere.
Asupra cererii privind plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.01.2011 – 13.05.2011
Instanța a constatat că, astfel cum a arătat și Înalta Curtea de Casație și Justiție prin Decizia 3/2011, în decembrie 2009, coeficientul de multiplicare ce trebuia folosit în vederea determinării drepturilor salariale ale reclamanților era de 400 lei, conform Legii 221/2008 lei, chiar dacă aceștia erau angajați la data respectivă sau au fost angajați ulterior. În anul 2010, salarizarea personalului din învățământ - ca și a întregului personal plătit din fonduri publice - a fost cea prevăzută de Legea nr. 330/2009 și O.U.G. nr. 1/2009.
Potrivit art.30 alin.5 din Legea nr. 330/2009, „(5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care de adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009”.
Conform art.5 alin.6 din O.U.G. nr. 1/2009, ,,Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31.12.2009 stabilite în conformitate cu prevederile4 Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 41/2009…”
Potrivit art.1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, „Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.”
Față de cele menționate mai sus, rezultă că în anul 2010 și subsecvent, începând cu 01.01.2011, salariile personalului didactic din învățământ trebuiau stabilite tot în raport de valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei trebuia avută în vedere pentru toți reclamanții până la data de 13.05.2011, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 privind salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar.
Având în vedere considerentele expuse, instanța reține că la stabilirea salariului de bază ce se cuvine reclamantei pentru anul 2011, nu au fost luate în considerare salariile de bază rezultate din aplicarea legii nr.221/2008 și a legii nr.330/2009, astfel încât aceste drepturi salariale au fost calculate în mod eronat.
Pe cale de consecință, se constată că acțiunea este întemeiată și va fi admisă.
Asupra cererii de chemare in garanție
Pârâții din prezenta cauză au formulat o cerere pentru au solicitat obligarea celor chemați in garanție – in cazul admiterii acțiunii principale - la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamantă.
Chemații chemați în garanție, Ministerului Finanțelor Publice și S. Româna au formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Instanța a constatat că excepția este întemeiata si a admis-o pentru următoarele considerente.
Conform art.35 si art.36 din Legea nr.500/2002, MFP întocmește proiectul de buget la propunerea ordonatorilor principali de credite. In prezenta cauza, M. Educației si Învățământului este instituția abilitată să facă propunerea pentru proiectul de buget
În aceste condiții M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului nu este ordonator de credite pentru unitățile de învățământ și nu poate fi obligat în lipsa unei reglementari legale, sa asigure fondurile pentru plata drepturilor salariale solicitate de cadrele didactice.
Pornind de la acest raționament rezultă că orice drepturi de natură salarială obținute ca diferențe de salariu (cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii) și care nu au putut fi prevăzute în proiectul de buget inițial, necesită o rectificare bugetară, care va fi aprobată de C. L..
Totodată, o astfel de rectificare bugetară nu poate avea loc fără o aprobare a Ministerului de Finanțe.
Potrivit art.3(1) din H.G.nr.386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerul Finanțelor Publice, acesta are printre alte atribuții și aceea de a deschide creditele necesare pentru cheltuielile necesare fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar.
Mai mult decât atât, în conformitate cu art.2 din O.G. nr.22/2002 modificată prin Legea nr.110/2007, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În același timp, chemarea în garanție poate fi definită ca acea formă de participare a terților la activitatea judiciară care conferă uneia din părți posibilitatea de a solicita introducerea în proces a acelor persoane ce ar avea obligația de garanție sau de despăgubire în ipoteza în care partea respectivă ar pierde procesul.
Prin urmare, instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații legale sau convenționale de garanție, ori a unei obligații de despăgubire, cerință care rezultă implicit din dispozițiile art. 60 cod procedură civilă.
În cauză, nu sunt îndeplinite condițiile art. 60 cod procedură civilă, întrucât Ministerul Finanțelor Publice și S. nu au o obligație de garanție sau de despăgubire, legală sau convențională față de pârâți.
Raportat la aceste considerente, instanța a admis excepția și a respins cererea de chemare în garanție, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul I. Școlar Județean C., pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Consideră soluția pronunțată de instanța de fond ca fiind netemeinică și nelegală în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesual pasive și admiterea acțiunii în contradictoriu cu I. Școlar Județean C..
Consideră că pentru a fi obligați alături de ceilalți pârâți la plata unor diferențe de drepturi salariale ar fi trebuit să rezulte indubitabil din dispozițiile legale că în mod curent I. Școlar Județean C. plătea drepturile salariale reclamanților, ceea ce nu este cazul.
Potrivit art.167 din Legea nr.84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a cărei rază teritorială își desfășoară activitatea de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de stat cuprinde finanțarea de bază și cea complementară.
Finanțarea de bază cuprinde, printre altele și cheltuielile de personal și se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
A..13 al art.167 din Legea nr.84/1995 prevede că finanțarea de bază se face pe bază de contract încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ.
Din dispozițiile „Normelor metodologice privind funcționarea învățământului preuniversitar de stat” aprobate prin H.G.538/2001 rezultă că finanțarea unităților școlare se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în raza căreia își desfășoară activitatea, fiecare unitate de învățământ având obligația să își întocmească buget propriu.
Plata salariilor și a celorlalte drepturi bănești ale salariaților din învățământ reprezintă o componentă a finanțării unităților școlare, finanțare ce se realizează de la și prin intermediul bugetului local, respectiv a ordonatorului principal de credite.
Câtă vreme deschiderea creditelor bugetare și plățile dispuse în limita acestora se efectuează de către reprezentanții autorității administrației teritoriale, I. Școlar Județean C. nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.9 al.2 și 3 din Legea nr.128/1997 în vigoare în perioada de referință, posturile didactice se ocupă prin concurs, coordonarea metodologică a concursului este asigurată de M. Educației și Cercetării, iar organizarea și desfășurarea acestora de către inspectoratele școlare și de directorii unităților de învățământ preuniversitar.
În învățământul de stat validarea concursului pentru ocuparea posturilor didactice se face de către I. Școlar.
Este adevărat că angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, însă angajarea se făcea pe baza deciziei de repartizare semnată de I. Școlar General spre deosebire de învățământul particular unde validarea concursurilor și angajarea pe post se face de conducerea unității de învățământ și se comunică în scris Inspectoratului Școlar (art.18 al.5 din Legea nr.128/1997).
În plus, directorul unității școlare își desfășoară activitatea sub îndrumarea și controlul Inspectoratului Școlar față de care este subordonat (art.109 al.2 din același act normativ).
Potrivit art.8 al.(4) din H.G.nr.51/2009 Inspectorii Școlari Generali au calitatea de ordonatori secundari de credite, iar în conformitate cu alin.(5), Inspectoratele Școlare Județene au în subordine unități de învățământ preuniversitar, unități conexe, unități pentru activitatea extrașcolară și cluburi sportive școlare.
De asemenea, prin art.10 al.2 din H.G.nr._ se prevede că inspectorii școlari generali au calitatea de ordonatori secundari de credite.
La elaborarea bugetului unei unități școlare sunt obligați să participe unitatea școlară și I. Școlar care au obligația de a înainta Consiliului L. și primarului, calculul sumelor necesare finanțării unității școlare.
I. școlar Județean preia și centralizează situația necesarului întocmit de conducerea școlilor, situație pe care o comunică Direcției Generale a Finanțelor Publice – Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică, instituție care pe baza documentației primite planifică și aprobă bugetul pentru învățământ, apoi comunică unităților administrativ teritoriale bugetul aprobat pe trimestre pentru plata salariilor profesorilor.
Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art.312 al.1 Cod procedură civilă Curtea a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul pârât I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C. – cu sediul în municipiul C., ..11, județul C. împotriva sentinței civile nr.1935 din data de 17 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ 72012 în contradictoriu cu intimata reclamantă C. M. – domiciliată în municipiul C., . nr.60, județul C., intimații pârâți C. L. C., P. M. C. – ambii cu sediul în municipiul C., ., județul C. ȘCOALA CU C. I-VIII NR.29 „M. V.” C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C. și intimații chemați în garanție M. FINANȚELOR PUBLICE – cu sediul în municipiul București, Sector 5, . și S. ROMÂN PRIN M. FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în municipiul București, Sector 5, ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. A. J. Z. M. B.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – R.I.S.
Red.dec.Jud.J.Z./05.12.2013
Tehnored.Gref.G.I./2 ex.
Data: 10.12.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 578/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 1256/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
