Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 695/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 695/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 7185/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 695/AS/2013
Ședința publică de la 03 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător R. A.
Judecător M. B.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în C., ., județul C. și C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE - COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 3461 din 18.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. P., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul C. P. personal, asistat de avocat B. R., lipsă fiind recurentele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este declarat și motivat în termen legal, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La data de 25 octombrie 2013 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, care a fost comunicată cu intimatul.
Se învederează instanței că nu sunt alte cereri de formulat.
Curtea, după deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în baza prevederilor art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală. În mod corect instanța de fond a admis acțiunea, întrucât pârâta nu avea competența de a cenzura adeverința emisă de societatea angajatoare din care rezultă perioada lucrată de reclamant în grupa a II-a de muncă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Tribunalul C. formulată de reclamantul C. P. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. se solicita anularea deciziei de pensionare nr._/20.04.2012, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de pensionare cu fructificarea adeverinței nr.26/12.01.2010 .
În motivare, reclamantul arată că împotriva deciziei de pensionare a formulat contestație prealabilă fără a primi răspuns.
Pârâta C. Județeană de Pensii C. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității la care a renunțat la termenul din 11.09.2013
În cursul judecății pârâta C. Națională de Pensii Publice a emis hotărârea nr.3980/11.02.2013 prin care a admis în parte contestația formulată de reclamant dispunând totodată valorificarea perioadei 5.02._90 ca stagiu realizat în grupa a II a a de muncă.
Reclamantul a completat cererea de chemare în judecată solicitând și anularea hotărârii nr. 3980/11.02.2013 În cursul judecății a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3461 din 18.09.2013 pronunțată de Tribunalul C. s-a admis acțiunea formulată; a fost anulată decizia nr._/20.04.2012 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii C. și hotărârea nr.3980/11.02.2013 emisă de pârâta C. Națională de pensii Publice; a fost obligată pârâta C. Județeană de Pensii C. să emită pe numele reclamantului o decizie de pensionare cu valorificarea stagiului prestat în grupa a doua de muncă pentru perioada 6.11._90 drepturile urmând a fi acordate începând cu 15.04.2012.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/20.04.2012 a fost admisă cererea de pensionare a reclamantului stabilindu-i-se o pensie de asigurări sociale în cuantum de 3153 lei.
Se mai precizează ca perioada 6.11._90 nu se regăsește în temeiul legal indicat.
Din buletinul de calcul anexat deciziei instanța constată că reclamantului i s-a reținut ca fiind lucrată în grupa a II a 0 ani.
Din adeverința nr.26/12.01.2010 emisă de S.C. ȘANTIERUL NAVAL ORȘOVA S.A. SUCURSALA AGIGEA rezultă că reclamantul C. P. a fost angajat al societății în perioadele 06.11._90, 1.07._93, 30.12.1996-1.12.2000, 8.02.2002-1.04.2004, în perioada 6.11._90 a fost încadrat în grupa a II a de muncă în procent de 100% conform nominalizării HCA nr.4/174/11.01.1991, temeiul juridic al încadrării în grupa a II a de muncă îl reprezintă HG nr.1223/1990 art.1 și 2. Se mai menționează că societatea a reținut și virat CAS și pensie suplimentară.
Referitor la refuzul pârâtelor de a valorifica mențiunile din adeverințe ce atestă perioada lucrată în grupa a II a de muncă instanța apreciază ca fiind nelegală pentru următoarele considerente:
Atât timp cât încadrarea în grupa de muncă este realizată printr-un act oficial ce emana de la unitatea angajatoare, pârâta nu are competenta de a cenzura acordarea lor, unitatea răspunzând pentru realitatea datelor înscrise in actele emise până la înscrierea in fals.
Angajatorul și-a asumat consecințele eliberării acelor adeverințe astfel cum se consemnează la finalul acestora, iar cea de a doua pârâta nu a făcut demersuri pentru constatarea falsului în declarații .
Potrivit principiul contributivității reglementat de art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010 fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice participante la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. În aplicarea acestui principiu, la stabilirea drepturilor de pensie trebuie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția asigurărilor sociale, înregistrate în carnetul de munca sau evidențiate în adeverințe eliberate de unitățile la care asiguratul si-a desfășurat activitatea.
Conform art. 165 alin 2 din Legea 263/2010 „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariul prevăzut la alin 1 se au în vedere si sporurile cu caracter permanent dovedite cu adeverințe eliberate de unități”.
Din interpretarea acestui text, rezultă că perioadele de muncă realizate în grupa II de muncă si care au fost dovedite cu adeverința nr. 26/12.01.2010 eliberată de S.C. ȘANTIERUL NAVAL ORȘOVA S.A. SUCURSALA AGIGEA, chiar neînregistrate în carnetul de munca trebuie sa fie cuprinse în baza de calcul a pensiilor.
Având în vedere că adeverința menționată reprezintă un act oficial ce emana de la unitatea angajatoare, pârâta nu are competenta de a cenzura acordarea lui, unitatea răspunzând pentru realitatea datelor înscrise în actele pe care le emite.
Sub un alt aspect din adeverința sus menționată reiese ca aferent perioadei lucrate s-au calculat si achitat contribuția de asigurări sociale și contribuția pentru pensie suplimentara, angajatorul reținând si virând aceste sume conform legislației în vigoare.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea reclamantului, a dispus anularea deciziei nr._/20.04.2012, emisă de C. Județeană de Pensii C. și hotărârea nr.3980/11.02.2013 emisă de C. Națională de pensii Publice.
A obligat pârâta C. Județeană de Pensii C. să emită pe numele reclamantului o nouă decizie de pensionare cu valorificarea stagiului prestat în grupa a doua de muncă pentru perioada 6.11._90 (așa cum rezultă din adeverința nr.26/12.01.2010 emisă de S.C. ȘANTIERUL NAVAL ORȘOVA S.A. SUCURSALA AGIGEA drepturile urmând a fi acordate începând cu 15.04.2012.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta. În motivarea recursului său, aceasta a arătat următoarele: reclamantul a fost înscris la pensie pentru munca depusa si limita de vârsta cu vechime integrală, în baza Legii nr. 263/2010, potrivit deciziei nr._; prin cererea nr._/20.03.2012, contestatorul a solicitat înscrierea la pensie pentru limita de vârsta; prin decizia nr._/20.04.2012 emisa de C. Județeană de Pensii s-a admis cererea de pensionare si s-a stabilit pensie pentru limita de vârsta in cuantum total de 3153 iei, începând cu data de 01.04.2012; în urma analizării documentelor din dosarul de pensionare al domnului C. P. s-au constatat următoarele: activitatea desfășurata in perioada 06.11._90, in funcțiile de comandant inductor, sef secție si director la fosta I.CH. Constanta - Stația de Utilaj Naval nu se poate încadra in grupa a II- a de munca potrivit prevederilor HG nr.1223/1990 (poz. 39 din carnetul de munca) si Adeverinței nr. 26/12.01.2010, eliberata de S.C. Șantierul Naval Orșova, întrucât aceasta activitate nu se regăsește in prevederile hotărârii menționate; față de toate acestea în mod corect și cu respectarea întocmai a prevederilor legale nu a fost valorificata perioada 06.11._90 ca stagiu de cotizare realizat in grupa a II-a de munca, potrivit înscrisurilor din Adeverința nr. 26/12.01.2010 cat si a înscrisurilor din carnetul de munca, întrucât aceasta activitate nu se regăsește in prevederile H.G. nr. 1223/1990; totodată, perioada 05.02._90 a fost valorificată ca stagiu realizat în grupa a - II-a de munca, potrivit înscrisurilor de la poziția 39 din carnetul de munca si din Adeverința nr. 26/12.01.2010, prin emiterea Deciziei nr._/07.03.2013.
Pentru aceste motive solicită să se constate ca hotărârea pronunțata de instanța de fond este netemeinica si nelegala si sa se admită recursul astfel cum a fost formulat cu modificarea in tot a sentinței recurate.
In drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 si art. 304 indice 1 C.pr.civ., art. 244 alin. 1 pct 2, C.pr.civ.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, sens în care a reiterat, în esență, susținerile din cererea introductivă.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041 Cod.pr.civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel cum a reținut și prima instanță, în cuprinsul adeverinței nr. 26/12.01.2001 se atestă că, în perioada 06.11.1978 – 15.05.1990, a fost încadrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100 %, conform nominalizării date prin Hotărârea Consiliului de administrație nr.4/174/11.01.1991 a S.C. Șantierul Naval Orșova Sa Secursala Agigea. În cuprinsul adeverinței se menționează că, pentru perioada de activitate în grupa a II-a de muncă, unitatea a calculat și virat C.A.S.
Așadar, încadrarea în grupa de muncă nu a fost făcută la momentul eliberării adeverinței de către persoana ce a eliberat adeverința ci s-a realizat prin hotărârea consiliului de administrație al societății.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că în conformitate cu art. 125 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea si corectitudinea datelor, elementelor si informațiilor pe care le înscriu, in baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează in vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie.
Așadar, este evident că deținătorul arhivelor poate atesta încadrarea în grupa de muncă în baza documentelor deținute dar are și responsabilitatea privind conținutul adeverinței.
Pe de altă parte, în ceea ce privește încadrarea în grupa de muncă de către angajator, prin actele avute în vedere de deținătorul arhivei, responsabilitatea aparținea angajatorului.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.2 din HG nr. 1223/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupa a II-a de muncă, se făcea de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități.
Acest act normativ se aplica așa cum rezultă din art. 1 personalului care a lucrat la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile-șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare.
Ca urmare, nu avea relevanță funcția ocupată ci împrejurările concrete în care persoana respectivă lucra, situația de fapt concretă.
Atributul încadrării în grupa II de muncă revenea deci conducerii societății, avea informațiile necesare și care era deci în măsură să nominalizeze persoanele cu activitate în grupa I de muncă, potrivit condițiilor concrete în care lucra.
De asemenea, potrivit pct.6 din Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii și Ocrotirii Sociale, „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)”.
Ca urmare, este responsabilitatea angajatorului încadrarea activității în grupe speciale de muncă a activității desfășurate de fiecare salariat, față de condițiile concrete de desfășurare a acesteia, și câtă vreme înscrierea din carnetul de muncă, în cazul de față, nu a fost anulată, recurenta pârâtă nu poate ignora această mențiune pentru simplul motiv că în opinia sa este eronată sau incompletă.
Trebuie avut în vedere în același sens că pârâta nu este îndreptățită să conteste sau să verifice modul de salarizare a asiguratului sau încadrarea activității sale într-o grupă de muncă de către angajator, responsabilitatea în acest sens aparținând angajatorului, ca și responsabilitatea pentru corectitudinea datelor înscrise în adeverințele eliberate.
Pe de altă parte, esențială este încadrarea în grupa I sau II de muncă, plata drepturilor salariale și virarea contribuției de asigurări sociale corespunzătoare, indiferent cine a plătit aceste contribuții, iar lipsirea asiguratului de beneficiul legal atras de aceste împrejurări pentru simplul motiv că nu se indică temeiul în care a fost realizată încadrarea în grupa de muncă ar constitui o măsură excesivă și disproporționată față de scopul urmărit, afectând în substanța sa dreptul pensie.
Principiul contributivității, reglementat de Legea nr. 263/2010 în art.2 lit.c nu este un principiu nou în sistemul asigurărilor sociale, el regăsindu-se și în Legea nr. 19/2000 art.2 lit.e) și, într-o altă formulare, în art.1 alin. 2, art. 3 și art. 21 din Legea nr. 3/1977. Oricum, Legea nr. 263/2010, deși se aplică pentru viitor ca orice lege civilă, obiectul său de reglementare fiind stabilirea drepturilor de asigurări sociale care se calculează în raport de activitatea desfășurată în trecut, în mod inevitabil se raportează la situații trecute.
Așadar, în mod corect instanța de fond a considerat că în perioada atestată de adeverința în cauză, nevalorificată de recurentă, intimatul reclamant a fost încadrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100 %, conform nominalizării date prin hotărârea consiliului de administrație al societății.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul în C., ., județul C. și C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE - COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 3461 din 18.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. P., domiciliat în C., ., județul C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2013.
Președinte, J. Z. | Judecător, R. A. | Judecător, M. B. |
Grefier, A. B. |
Redactat jud. A. R. 30.12.2013
Tehnored.A.B./08.01.2014/2ex
Jud.fond D.I. F.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 622/2013. Curtea de Apel... | Asigurări sociale. Decizia nr. 594/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
