Obligaţie de a face. Decizia nr. 622/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 622/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 7396/118/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr.622/AS:
Ședința publică de la 29 Octombrie 2013
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător J. Z.
Judecător R. A.
Grefier C. D.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 958/06.02.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. S. domiciliată în Medgidia, ..14, județul C., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal al părților făcut în ședință publică se prezintă pentru intimata reclamantă - avocat G. C., conform împuternicirii avocațiale nr.242/29.10.2013, lipsind recurenta pârâtă C. Județeană de Pensii C..
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul prezintă referatul cauzei arătând că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxelor de timbru.
După referatul grefierului de ședință:
Întrebat fiind, apărătorul intimatei reclamante arată că nu mai are alte cereri, excepții de invocat sau probe de solicitat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, în raport de declarația apărătorului intimatei, în sensul că nu mai sunt alte probe de propus sau cereri de formulat, în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul intimatei reclamante, având cuvântul solicită respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, având în vedere următoarele: Printr-o hotărâre anterioară s-a stabilit că petenta avea o vechime de 15 ani necesară și suficientă să stabilească pensia. Nu s-a exercitat o cale de atac la acea hotărâre. Acum se pretinde că n-ar fi corectă stabilirea și din noiembrie 2011 până la zi, dar se stabilise deja prin hotărâre că îndeplinea condițiile atunci și că, deci este firesc și legal să se stabilească și pensia restantă. În concluzie, solicită respingerea recursului, fără cheltuieli.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul C. sub nr._ la data de 05.05.2011, reclamanta A. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. județeană de Pensii C., emiterea unei decizii de pensionare în temeiul legii 263/2010 începând cu data de 04.02.2011.
Reclamanta a prezentat la data de 04.02.2011 pârâtei cererea sa de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, a depus acte care dovedesc faptul că în perioada 1957-1964 a lucrat ca membră cooperatoare la CAP D. V. județul C., timp de 8 ani, iar în perioada 1984-1991 a lucrat cu contract de muncă la fosta IGCL Medgidia și respectiv primăria Municipiului Medgidia.
Tot astfel a fost angajată pe durată determinată în intervalul 1973-1975.
Cumulat, reclamanta are ca vechime minimă 15 ani suficientă atât în sistemul legii 19/2000 dar și în sistemul legii 263/2010 pentru a fi înscrisă la pensie pentru limită de vârstă.
Anexat acțiunii reclamanta depune adeverința cu nr. 2023/02.05.2011 emisă de primăria comunei D., declarații de notorietate autentificate, adresa cu nr._/09.02.2011 emisă de CJP constanța, cererea reclamantei datată 04.11.2011 către CJP C. pentru acordarea pensiei ,copie certificat de naștere și căsătorie, adeverință cu nr. 1699/18.06.2004 emisă de primăria comunei D., copia actului de identitate al reclamantei, copia carnetului de muncă al reclamantei, adeverințe emise de . și sentința civilă nr. 5076/05.10.2012 a Tribunalului C. .
Reclamanta a administrat proba cu înscrisuri iar pârâta nu a depus întâmpinare .
Prin sentința civilă nr. 958/06.02.2013, Tribunalul C. a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantei o decizie de pensionare pentru munca depusă și limită de vârstă, de la data de 04.02.2011 pentru stagiul minim realizat de 15 ani.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Reclamanta a solicitat înscrierea sa la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă la data de 04.11.2011, anexând la această cerere carnetul de muncă și adeverința din care rezulta plata contribuțiilor la asigurările sociale pe perioada 1957-1964; ulterior acestei cereri, Tribunalul C. prin sentința civilă nr. 5076/2012 a constatat existența adeverinței nr.1699/18.06.2004 emisă de Primăria Comunei D. din care rezultă că reclamanta A. S. a lucrat ca membru cooperator la fostul CAP D. V. în perioada anilor 1957-1964.
Instanța a reținut că persoanelor care au prestat activitate in cadrul fostelor CAP, nu li s-a întocmit carnet de munca, ci carnet de membru cooperator, vizate lunar si anual, iar pentru evidenta zilelor de munca si contribuția la casa de pensii se întocmeau fise individuale.
In cazul reclamantei, aceste înscrisuri nu au mai fost regăsite în arhiva existentă, deși reclamanta a prestat neîntrerupt activitate și în perioada anilor 1957-1964 inclusiv, aspect neîndoios rezultat din depozițiile martorilor audiați în cauză și din adresa Primăriei Comunei D., și care de asemenea a desfășurat activitate în cadrul CAP .
Totodată prin adeverința nr.2023/2.05.2011 rezultă că o parte din arhiva fostului CAP D. a fost deteriorată înaintea predării acesteia la primărie.
Art.14 din Decretul nr.92/1976, prevede procedura de reconstituire a vechimii în muncă în cazul în care se dovedește cu acte ca arhivele au fost distruse, procedură aplicabilă și foștilor membrii cooperatori, sens în care a fost interpretat de către Curtea Constituționala prin Decizia nr.223/2002.
Ca efect al acestor constatări, instanța a reținut că reclamanta a prestat activitate în cadrul CAP în perioada afirmată, fiind îndreptățită de a solicita recunoașterea vechimii lucrate în fostul CAP .
Pentru considerentele arătate văzând în drept dispozițiile Decretului nr.92/1976, coroborat cu prevederile art.279 din codul muncii a admis cererea formulată de reclamantă ,și pe cale de consecință au fost obligati pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI D. și . la recunoașterea vechimii neîntrerupte în muncă la CAP D. V. în perioada 1957 - 1964 inclusiv.
Având în vedere sentința civilă rămasă irevocabilă, reclamanta cumulează perioada 1957-1964 la CAP D. V. cu vechimea înscrisă în carnetul de muncă, astfel că reclamanta născută la data de 29.02.1944 are vârsta de 67 de ani, avea la data formulării cererii de pensionare 66 de ani 11 luni și 6 zile .
Stagiul prestat de reclamantă, întregit conform sentinței civile a Tribunalului, este astfel de minim 15 ani cerut de legea 263 /2010 pentru această categorie de pensie, condițiile cumulative de vârstă și stagiu fiind îndeplinite, cerere reclamantei poate fi valorificată .
Pensia pentru limită de vârstă se acordă potrivit acestui act normativ asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public. Stagiul minim de cotizare atât pentru femei cât și pentru bărbați este de 15 ani.
Creșterea stagiului minim de cotizare se va realiza până în decembrie 2014 conform eșalonării prevăzute în anexa nr.5 la Legea nr. 263/2010.
Vârsta standard de pensionare este de 63 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza: pentru bărbați până în decembrie 2014 și pentru femei până în ianuarie 2030, conform eșalonării prevăzute în anexa nr.5 la Legea nr. 263/2010.
Vârsta standard de pensionare a fiecărui asigurat în perioada eșalonării din anexele 5 si 6, este determinată în funcție de data de naștere.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta. În motivarea recursului său, aceasta a arătat următoarele: apreciază ca în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantei; solicită a se avea vedere ca reclamanta a depus la sediul instituției, la data de 04.02.2011, cererea de înscriere la pensie, anexând in susținerea acesteia documente care dovedesc ca a prestat activitate ca membra la CAP D. V., Jud. Constanta, doar o perioada de 8 ani, iar in perioada 1984-1991 a lucrat la fosta ICCL Medgidia si respectiv Primăria Municipiului Medgidia; anexat acțiunii înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta, reclamanta a depus sentința civila nr.5076/05.10.2012 a Tribunalul Constanta, pronunțata in dosarul nr._, prin care instanța de fond obliga Consiliul local al Comunei D. sa recunoască vechimea, lucrata în fostul CAP în calitate de membru cooperator în perioada 1957 - 1964 inclusiv; învederează instanței de recurs faptul ca nici pana la aceasta data, reclamanta nu a depus la sediul instituției recurente adeverința eliberata de Consiliul local al Comunei D. sau vreo alta cerere de înscriere la pensie, care sa cuprindă aceasta adeverința; astfel, considera ca in mod eronat instanța de fond a admis acțiunea reclamantei si o încadrează la pensie pentru limita de vârsta cu stagiu minim de 15 ani, fără a lua în calcul faptul ca la sediul instituției nu exista documente care sa ateste vechimea de 15 ani, in munca a reclamantei; reiterează faptul ca din documentele depuse la dosarul administrativ care se afla la sediul recurentei, rezulta fara echivoc ca reclamanta a prestat doar 8 ani activitate in munca; în cazul in care instanța de recurs va aprecia ca reclamanta este îndreptățită la pensie pentru limita de vârsta cu stagiul minim de 15 ani, solicită a se avea in vedere faptul ca deschiderea drepturilor de pensie se va face de la data depunerii cererii de pensionare si, nu cum greșit apreciază instanța de fond, de la data de 04.02.2011; pentru aceste motive solicită a se constata ca hotărârea pronunțata de instanța de fond este netemeinica si nelegala, admiterea recursului astfel cum a fost formulat cu modificarea in tot a sentinței recurate.
In drept, își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 si art. 304 indice 1 C.pr.civ..
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041 Cod.pr.civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Mai întâi, se constată că recurenta pârâtă, contrar prevederilor art.106 din Legea nr. 263/2010, nu a soluționat cererea reclamantei de acordare a pensiei printr-o decizie de respingere care să poată fi contestată de reclamantă ci a refuzat soluționarea cererii, restituind documentația expediată cu adresa nr._/09.02.2011 emisă de C. locală de pensii Medgidia.
În aceste condiții, reclamanta era pe deplin îndreptățită să se adreseze direct instanței pentru soluționarea cererii sale, ca efect al dreptului său de acces la o instanță.
Ca urmare, susținerile recurentei referitoare la faptul că reclamanta nu a depus la sediul său o adeverință eliberată de Consiliul Local al Comunei D. pentru perioada 1957 – 1964 sau o altă cerere de înscriere la pensie nu poate fi verificată de Curte din culpa recurentei care a refuzat să înregistreze cererea inițială a reclamantei astfel încât nu se poate stabili ce înscrisuri a depus aceasta la data respectivă. Or, recurenta nu își poate invoca propria culpă și procedurile administrative nelegale pentru a susține recursul.
Pe de altă parte, în condițiile în care recurenta a refuzat să soluționeze cererea inițială, aceasta fiind restituită reclamantei, recurenta nu poate să pretindă că reclamanta ar fi trebuit să formuleze alte noi cereri cu același obiect și că în lipsa unei astfel de cereri nu ar putea beneficia de pensie.
În sfârșit, în legătură cu perioada de activitate în fostele cooperative agricole de producție (1957 – 1964) se reține că reclamanta era deja în posesia adeverinței nr.1699/18.06.2004 eliberată de Primăria Comunei D. în care se atestă activitatea de membru cooperator la CAP D. V. în perioada 1957 – 1964 și a făcut referire la această perioadă în cererea de pensionare, sentința nr.5076/05.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. confirmând aceeași situație.
Ca urmare, susținerile recurentei nu pot fi primite.
În cauză trebuie avut în vedere că procedura reconstituirii vechimii în muncă acumulată până la 31.12.2010 este una legală, prevăzută de art.296 al.2 din Codul Muncii tocmai pentru situația în care o persoană nu poate dovedi cu carnetul de muncă activitatea desfășurată, textul legal permițând reconstituirea vechimii în muncă nu doar pe baza înscrisurilor ci și a altor probe care să dovedească raporturile de muncă.
Or, reconstituirea vechimii în muncă prezintă interes în special pentru stabilirea drepturilor de pensie.
Ar fi lipsit de sens ca o persoană să aibă posibilitatea legală de a își reconstitui vechimea în muncă pe calea unei acțiuni în justiție dar să nu poată valorifica stagiul de cotizare realizat și constatat prin hotărâre judecătorească pentru stabilirea drepturilor de pensie; într-o astfel de interpretare a legii, hotărârea judecătorească nu ar produce în realitate nici un efect făcând iluzoriu însuși accesul la o instanță, ceea ce nu este permis de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale ce garantează drepturi efective.
Ca urmare, recurenta nu poate ignora hotărârea judecătorească ce atestă vechimea în muncă a reclamantei în perioada 1957 – 1964.
În consecință, nu se poate refuza recunoașterea vechimii în muncă pentru stabilirea drepturilor de pensie ale unei persoane pentru motivul că nu prezintă o adeverință privind activitatea sa eliberată pe baza unor documente contabile de evidență primară, în condițiile în care tocmai pentru situația în care aceste înscrisuri nu există legiuitorul a prevăzut posibilitatea persoanei interesate să dovedească prin alte probe vechimea în muncă iar instanței de judecată să constate această vechime în muncă.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 958/06.02.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. S. domiciliată în Medgidia, ..14, județul C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2013.
Președinte, M. B. | Judecător, J. Z. | Judecător, R. A. |
Grefier, C. D. |
Jud.fond: M.S.Teșa
redactat jud. A. R. 26.11.2013
Tehnored.decizie gref.C.D.
2 ex.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 256/2013. Curtea... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 695/2013. Curtea... → |
|---|
